Radu Stanca, Sonet

Radu Stanca, Sonet

1. "n-o sa piara"- "n-o sa moara"

2. Cele doua virgule din versul "Iubirea, ea, nicicand n-o sa dispara" are rolul de a izola o apozitie ("ea"), focalizand accentul asupra iubirii.

3. Iubirea lui nu va muri nicicand.
Nici cand mi-a aratat dovada, nu l-am crezut.

4. Pronumele de persoana I singular "-ma", "eu" marcheaza prezenta lirismului subiectiv, implicarea afectiva a eului liric. Adresarea directa a eului liric este subliniata prin pronumele de persoana a II a singular "-ti", dar si prin adjectivul pronominal de persoana a II a singular "tale". Legatura afectiva dintre eul liric si iubita e redata simbolic prin folosirea pronumelui de persoana I plural "noi", acest lucru evidentiand totodata unitatea cuplului. Iubirea devine elementul de conexiune intre cei "Iubirea, ea ,nicicand n-o sa dispara".

5. "Iubirea, ea , nicicand n-o sa dispara."
"Si dragostea - dar , vezi, ea n-a murit."

6.Iubirea este un sentiment ce creeaza o anumita vulnerabilitate. Ea este o slabiciune, caci ratiunea nu mai are putere in fata sentimentului intens. Persona incercata de acest afect, devine astfel subiectiva si reuseste sa treaca peste toate defectele celui/celei asupra caruia/careia isi rasfrange iubirea.

7. Cel de-al doilea catren nuanteaza eternizarea sentimentului de iubire,. Verbul la conditional-optativ "ar mai trece" si cel la viitor "n-o sa dispara "exprima dorinta eului liric de a conserva acest sentiment, de a-l proiecta intr-un plan ireal si, totodata posibilitatea implinirii unui scenariu ideatic. Apozitia "ea", subliniaza importanta iubirii pentru eul liric. Confesiunea lirica evidentiata prin marcile eului liric (pronumele personal de persoana I plural - "noi"), reliefeaza lirismul subiectiv. Apar sintagme care marcheaza permanenta iubirii:"inc-o seara ","n-o sa dispara", "va dainui ", "la nesfarsit". Folosirea cratimei, pentru elidarea unor vocale ("dac-ar", "inc-o ", "dainui-ntre") ajuta la pastrarea masurii de 10-11 silabe. Rima este incrucisata.

8. Expresivitatea este realizata prin repetitia anaforica ("si chiar/si multe") si prin inversiunile cu rol prozodic, de accentuare a sentimentului de iubire ("ea, nicicand n-o sa dispara ", "tainice cununi").

9. Lirismul subiectiv se caracterizeaza prin prezenta monologului liric adresat si prin intermediul marcilor eului liric (pronumle de persoana I singular si plural): "eu", "noi".