"Privighetoarea si magarul" - Grigore Alexandrescu
1. a se culca pe o ureche, a trage cu urechea
2. Virgula desparte vorbirea directa de cea
indirecta si separa propozitia incidenta de restul
enuntului.
3. canta ≠ tacere
4. Adjectivul "nenorocita" exprima povara privighetoarei
de a-si canta durerea.
imagine 5. "tot imprejuru-i era tacere" auditiva
"capul pleostise, sau imagine
vizuala radicase"
6. Comparatia "ca un aspru judecator" arata
revolta poetului la adresa indraznelii magarului de a critica suava
privighetoare, idee intarita prin epitetul "aspru".
7. Titlul pune in relatie de coordonare cele doua personaje
principale ale fabulei, anuntand antiteza ce
urmeaza sa ia amploare pe parcursul poeziei.
8. Ultima strofa a poeziei contine morala. Concentrand-o in imagini
vizuale si figuri de stil, poetul ne transmite ideea demonstrata pe
tot parcursul poeziei, anume nevoia de a critica resimtita de cele
mai multe ori in mod nejustificat si absurd, prin raportarea la propria
persoana.
9. Desi prezinta structura unei poezii, opera nu intruneste
trasaturile genului liric. Poetul nu pune accentul
pe imagini artistice si figuri de stil, ci pe prezentarea alegorica a
unei intamplari, modul de expunere nefiind descrierea, ci naratiunea,
trasatura tipica a genului epic. De asemenea,
observam accentul pus pe personajele ce
reprezinta timpuri umane. Fiind vorba de personaje-animale, ajungem la
concluzia ca poezia este o fabula, specia
literara ce apartine genului epic.
