Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi


Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi


Prezinta particularitati moderniste intr-o poezie studiata, apartinand lui Tudor Arghezi.

Opera literara aleasa: De-a v-ati ascuns", de Tudor Arghezi.

Titlul textului este alegoric, trimite la ideea de moarte, la nostalgia timpului trecut. Poezia se prezinta ca o umbra din ce in ce mai lunga pe care lumina vietii o asterne, la timpul sorocit pe pamant.

" Dragii mei, o sa ma joc odata



Cu voi de-a ceva ciudat.

Nu stiu cand o sa fie asta , tata,

Dar, hotarat o sa ne jucam odata,

Odata, poate dupa scapatat

E un joc viclean de batrani

Cu copii, ca voi, cu fetite ca tine,

Joc de slugi si joc de stapani,

Joc de pasari , de flori, de cani,

Si fiecare il joaca bine.

Jocul incepe incet, ca un vant.

Eu o sa rad si o sa tac,

O sa ma culc la pamant.

O sa stau fara cuvant,

De pilda langa copac.

Voi nu ma mahniti tare

Cand ma vor lua si duce departe

Si-mi vor face un fel de inmormantare

In lutul afanat sau tare.

Asa e jocul, incepe cu moarte.



Puii mei, bobocii mei, copii mei!

Asa este jocul.

Il joci in doi, in trei.

Il joci in cate cati vrei.

Arde-l-ar focul!"

Poezia incepe cu o exprimare din limbajul familial:­ "Dragii mei" (accentuat de acel "voi") preluat sub exprimarea "voi", apoi cu duiosul parintesc "tata". Prezenta adverbului odata (la sfarsitul versului 1, la sfarsitul versului 4 in epifora si apoi imediat in anafora (versul 5) are o conotatie deosebita in constiinta cititorului: se afla intr‑un moment de declin al zilei (de fapt al vietii ), totul fiind legat de apusul omenesc. Definirea temporala se soldeaza cu o dubla disparitie (clipa ricoseaza in infinit): moarte (proprie tuturor regnurilor) si uitare. In acea universalizare a mortii "fiecare-l joaca bine".

Jocul mortii se aseamana cu un proces de golire, de epuizare vitala. Moartea este iminenta, jocul incepe cu o succesiune de semne: "Jocul incepe-ncet ca un vant". Imaginea vantului sugereaza nu numai un agent al miscarii, ci o forma de epuizare a materiei. Cel mai dramatic semn al disparitiei este pierderea graiului (inceputul disolutiei): "o sa stau fara cuvant".

Ca si ciobanul mioritic (ce-si roaga oita barsana sa nu spuna celorlalte mioare si mai ales mamei lui ca a murit), eul liric nevrand sa‑si intristeze copiii, le vorbeste despre moartea sa alegoric (alegoria jocului). Tatal insista asupra laturii spectaculoase a tristului eveniment: "Voi sa nu ma mahniti tare,/ Cand ma vor lua si duce departe/ Si-mi vor face un fel de inmormantare,/ In lutul afanat sau tare./ Asa e jocul, incepe cu moarte."

Rapit de privelistea anticipata a cresterii si chivernisirii "bobocilor sai", eul liric pare a crede un moment el insusi basmul pe care-l "povesteste", pentru ca, deodata,    trezit din reverie sa nu-si mai poata inabusi oftatul amar: "Puii mei, bobocii mei, copiii mei!/ Asa este jocul/ Il joci in doi, in trei /Arde-l-ar focul!"

Forma poeziei este alocutiva: tatal se adreseaza fiilor sai, el este singurul subiect al enuntului, unicul auditoriu. Adjective, epitete sunt putine. Farmecul poeziei rezulta din suplete, simplificare.







Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate