Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
Planul compunerii de caracterizare a personajului literar


Planul compunerii de caracterizare a personajului literar




Planul compunerii de caracterizare a personajului literar

INTRODUCEREA - Autorul, f. scurta caracterizare a operei;

- Numele si tema operei din care face parte personajul caracteri-

zat;

CUPRINSUL - Numele, locul si rolul personajului; tipologie;

-          Subiectul operei; plasarea personajului in timp si spatiu (povestire punctand momentele subiectului);



-          Caracterizarea personajului literar, precizand modalitati si procedee de caracterizare:

- portretul fizic: trasaturi + modalitati de realizare: descrierea

naratorului; cuvintele altor personaje (dialogul) + citate;

- portretul moral: trasaturi reiesite din descrierea naratorului

+ citate si/sau prezentarea intamplarilor, faptelor, comporta-

mentului personajului, mediului in care traieste, limbajului,

numelui;

- Relatia cu celelalte personaje literare ale textului;

- Atitudinea naratorului fata de personaj (apreciere, dezaprobare, ironie, umor etc.);

- Simbolul, tipul reprezentat de personaj;

INCHEIERE - Specificul personajului;

- Semnificatia/mesajul textului.

! Planul este un model.

! De obicei, se cere prezentarea a doua/patru trasaturi fizice si/sau morale ale personajului.

!!! Ilustrarea trasaturilor mentionate se realizeaza prin referire la intamplari/situatii semnificative sau citate concludente din opera literara.

!!! Se respecta, obligatoriu, normele de exprimare scrisa, ortografia si punctuatia.

D-l Goe. de I.L.Caragiale (caracterizarea personajului principal)

I.L.Caragiale, cel mai important dramaturg roman, este si autorul volumului "Momente si schite" (1901), in care prezinta diverse aspecte ale societatii romanesti de la sfarsitul secolului al XX-lea. De aici face parte si schita "D-l Goe.", in care sunt criticate aspecte ale educatiei gresite primite de copiii din unele familii instarite, contemporane cu autorul.

Dupa cum arata si titlul schitei, Goe este personajul principal, individual, negativ si liniar/plat (nu evolueaza, are o singura trasatura principala: needucat). Inca din titlu, ca un comentariu nerostit, prin punctele de suspensie, se simte intentia autorului de a atrage atentia asupra caracterului personajului si de a invita cititorul la meditatie asupra aspectului de viata ilustrat.

Schita "D-l Goe." prezinta un singur moment semnificativ din viata personajului: intamplarile prin care trece copilul insotit de familie pe durata unei calatorii cu trenul la Bucuresti, de 10 mai. Naratiunea simpla, redusa la minimum, fixeaza spatiul (peronul garii din "urbea X", trenul accelerat care circula spre Bucuresti) si timpul ("foarte de dimineata" si durata scurta a calatoriei, trenul va ajunge in Gara de Nord la opt fara zece a.m.). Constructia subiectului se distinge prin enuntarea intrigii in incipit: Goe primeste ca "premiu" la posibila promovare a clasei repetate o calatorie "de placere". Revenirea la expozitie prezinta personajele printr-o descriere a vestimentatiei: doamnele, mam'mare, mamita si tanti Mita, "frumos gatite" si Goe cu un costum de marinar ce imita uniforma canonierilor de pe vasul "Le Formidable". Inceputul conturarii caracterului personajelor se face in desfasurarea actiunii. In asteptarea plina de nerabdare a trenului, Goe intervine in discutia "filologica" asupra cuvantului "mariner", a carui pronuntare corecta este in mod comic ocolita de toate personajele. Partea centrala a actiunii este reprezentata de succesiunea rapida a intamplarilor din tren: copilul ramane pe culoar "cu barbatii", se atarna cu mainile de vergeaua de alama, scoate capul pe fereastra vagonului nesocotind sfatul unui tanar si pierde in zbierete palaria unde avea, sub panglica, biletul de calatorie. Deoarece conductorul le cere doamnelor sa plateasca biletul si o amenda, mamitica il cearta pe Goe, care isi pierde echilibrul si se loveste cu nasul de clanta usii. Mamita se preface suparata de cheltuiala neprevazuta, dar il impaca pe baiat cu o "ciucalata", pe care o mananca pe coridor. Nesupravegheat, Goe se blocheaza in toaleta, de unde este eliberat de catre conductor. Punctul culminant este reprezentat de tragerea semnalului de alarma, suit fiind pe un geamantan strain, de pe care mam'mare il pazea, ca "sa nu se mai intample ceva puisorului". Trenul se opreste, tamponandu-si rotile, iar pasagerii sunt derutati. Deznodamantul este fericit, pentru ca cel responsabil cu oprirea nejustificata a trenului nu este descoperit, intrucat mam'mare se preface ca doarme cu nepotul in brate. Grupul ajunge cu mica intarziere la destinatie si porneste cu trasura "la bulivar".




Portretul fizic al personajului este conturat sumar prin prezentarea directa, de catre narator, doar a vestimentatiei care semnaleaza atentia deosebita acordata de familie unui copil care are "calitatea" de repetent, dar si aroganta personajelor provenite dintr-un mediu social cu stare materiala, insa lipsite de gust: Tanarul Goe poarta un frumos costum de marinar, palarie de paie, cu inscriptia pe pamblica:"le Formidable", si sub pamblica biletul de calatorie infipt de tanti Mita, ca "asa tin barbatii biletul". Lipsa detaliilor fizionomice, ca si originea dintr-o localitate trecuta sub tacere demonstreaza intentia de a crea un personaj reprezentativ pentru tipul copilului rasfatat si prost-crescut.

Portretul moral al personajului principal se desprinde din caracterizarea directa a naratorului. Goe este un elev lenes, dezinteresat, certat cu invatatura: ca sa nu mai ramaie repetent si anul acesta - epitetul si adverbul cumulativ sugereaza de la inceput ca i se acorda o importanta nemeritata. De asemenea, este incapabil de a se stapani, are capricii, se adreseaza jignitor, pe un ton iritabil: D-l Goe este foarte impacient si cu un ton de comanda zice incruntat. Celelalte personaje, prin caracterizare directa, folosind apelative diminutivale si contrastante: puisorule, puisorul mamii, mititelule (un calator) demonstreaza cat este de alintat si exagerat de iubit de familie. Portretul lui Goe se completeaza (aratos, instruit, delicat, sensibil) din perspectiva cucoanelor, din tonalitatea unor exclamatii sau interogatii prezente in dialogul lor: - Vezi ce bine-i sade lui cu costumul de marinel?; E lucru mare cat e de destept!; - Apoi de! N-a invatat toata lumea carte ca d-ta!; - Ti-ai gasit pe cine sa-nseli!; - Ce faci, soro? esti nebuna? Nu stii ce simtitor e? (bunica); E ceva de speriat, parol! (tanti Mita). Ele creeaza direct un fals portret constituit din opozitia dintre esenta si aparenta.

Prin caracterizarea indirecta evidentiata de fapte, comportament, limbaj si nume rezulta aceeasi lipsa de educatie. Infatuarea si incultura le demonstreaza in interventia in dialogul damelor legat de corectitudinea cuvantului "marinar", cand impune forma incorecta "mariner", apoi cu obraznicia nesisizata/netaxata de femei face afirmatia: -Vezi ca sunteti proaste amandoua? Atitudinea lipsita de respect fata de cei in varsta, dovedita indirect prin limbajul grosolan, pe peron, se manifesta si fata de straini prin replica adresata unui tanar bine intentionat: - Ce treaba ai tu, uratule!. Cu alte ocazii raspunde impertinent si rautacios bunicii sau mamei, dovedind rasfat si insensibilitate: Sa moara!; Pe tine nu vreau!; Las' ca stiu eu ca te prefaci!. Incapatanat, neglijent si neastamparat ramane pe culoarul trenului, scoate capul pe ferestra, pierde biletul, ramane blocat in toaleta, se suie pe un geamantan care nu-i apartine, trage semnalul de alarma actionand in detrimentul celorlalti, provocand panica si intarzierea trenului. Manifestarile necivilizate ale "domnului" Goe demonstreaza indirect proasta crestere de care se fac vinovate "doamnele". Permanent are reactii infantile si penibile: se smuceste, zbiara tare, zbiara desperat, bate cu picioarele pe culoar, bate in usa toaletei, se stramba, urla.

In relatia cu celelalte personaje se dovedeste escroc sentimental, deoarece simte slabiciunea familiei si o speculeaza. El nu recunoaste nicio autoritate in familie, pentru ca greselile lui sunt repede uitate. Prin neastampar le starneste permanent ingrijorarea. Isi catalogheaza mama drept prefacuta, dar nu ezita sa o sarute, cand ii ofera ciocolata. De la cele trei "cucoane" incapabile de a educa si de a oferi un model a invatat Goe comportamentul nepoliticos, fuga de raspundere, lasitatea.

Atitudinea naratorului este de evidenta dezaprobare fata de comportamentul lui Goe si, mai ales, fata de cel al insotitoarelor sale. Vocea naratorului este ironica, atunci cand il numeste pe Goe "domnul" sau "tanarul" pentru a sugera ca orice ii este permis unui copil, tratat ca adult. Se ilustreaza si in acest mod contrastul dintre ceea ce vrea sa fie copilul (aparenta) - un domn, o persoana respectabila - si ceea ce este in realitate (esenta) - un baiat rasfatat, needucat, starnind umorul.

Farmecul schitei se datoreaza situatiilor imaginate si limbajului. Cititorul se amuza pe seama personajelor, dar, in acelasi timp, este invitat la meditatie asupra importantei si a valorii pe care o are educatia. Numele personajului a devenit simbolic si apelativ pentru orice copil rasfatat.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Riga Crypto si lapona Enigel
MODIFICARILE FONETICE IN LIMBA ROMANA
MIC DICTIONAR DE TERMENI LITERARI
Ilustreaza conceptul operational curent literar, prin referire la ideologia romantica
Opere lirice
PROIECTUL UNITATII DE INVATARE STRUCTURI NARATIVE Clasa: a VII-a - Iapa lui Voda de Mihail Sadoveanu
Viata ca spectacol si lumea ca "scena de teatru"
Etnografie
Limba romana contemporana (fonetica) - TEST DE AUTOEVALUARE
IMPORTANTA SI UTILITATEA DISTINCTIEI TRIPARTITE