Mateiu I. Caragiale, Gradinile
Amagirii
1. ursuza = posomorata; taina= secret;
2. In primul vers, cratima leaga parti de vorbire diferite
si este utilizata de asemenea din
necesitati prozodice (pentru mentinerea ritmului).
3. Muscata se ofilise deoarece nu o udase nimeni (sens propriu/
denotativ).
Ea se ofilise de dorul celui drag (sens figurat/ conotativ).
4. Teme/ motive prezente in poezie: timpul, luna,
umbra.
5. Sentimentul predominant care se desprinde din poezie este
tristetea, acest lucru fiind reliefat de atitudinea eului liric de a privi
spre trecut cu nostalgie, nefiind multumit de prezent. Grupurile nominale
indica faptul ca tristetea este sentimentul dominant
( tulburi nori", ,,vazduhul vested",
,,mohorate flori", ,,ursuza luna" etc.).
6. In poezia ,,Gradinile Amagirii", apare
ideea trecerii ireversibile a timpului. Eul liric simte ca nu mai poate
aduce clipele trecute inapoi si incearca un sentiment de nostalgie,
cauzat de amintirea clipelor frumoase care tin de trecut (,,in zadar vei cere viclenei naluciri/ Sa-ti
mai invie-o clipa a stinsei fericiri").
7. Epitetul ,,vazduhul vested" are rolul de
a descrie vazduhul, acesta fiind lipsit de viata, mohorat,
inducand un sentiment de tristete. Se creeaza o
simetrie intre natura si starea eului liric, natura
impartasindu-i parca suferinta.
8. In ultima strofa a sonetului predomina sentimentul de
tristete. Eul liric regreta ca nu se mai poate
intoarce in trecut, la perioada de tinerete pentru a simti macar
o clipa de fericire.
Apare epitetul in inversiune ,,searbedele zori",
figura de stil menita sa arate corespondenta dintre
trairile eului liric si natura. Totodata, acesta are rolul
de a arata viziunea modificata a eului liric, lucrurile frumoase
nemaiavand nicio importanta pentru el. Inversiunea ,,amara
soarta" arata cruzimea sortii care face ca timpul, respectiv
lucrurile frumoase sa treaca fara sa existe sansa
de a le intoarce.
9. Titlul ,,Gradinile Amagirii" contine
un termen concret (,,gradinile") si unul abstract (,,Amagirii"),
care este personificat prin scrierea cu majuscula. Astfel, se arata
existenta unui loc aflat in constiinta eului liric, spatiu
legat de clipa prezenta, clipa in care nu mai exista decat
amagirea.
Campul semantic dominant din poezie este acela al tristetii (,,s-a
ofilit", ,,ursuza", ,,tulburi", ,,vested", ,,vei plange", ,,amara",
,,mohorate", ,,searbedele"), aratandu-se starea eului liric - regretul
dupa ,,apusa tinerete". Spatiul imaginat, gradina, trimite
initial cu gandul spre o imagine a frumosului, a
armoniei dar prin adaugarea celui de-al doilea termen (amagire) se
evidentiaza ideea ca totul nu este decat o iluzie, o imagine a
efemerului.
(Anda Marin - 12 L, prof. coord. Luminita Paraipan)
