Iuliu C.
Savescu, La Polul Nord
1. nemarginite = intinse
solitari = singuri
2. "pasii"- Prin folosirea pluralului articulat "pasii",
se pune accent pe acest substantiv, cu scopul de a evidentia greutatea
si apasarea cu care calca "marii ursi".
3. ochi de vultur, a pierde din ochi, a sorbi din
ochi; "Banul, ochiul dracului"
4. "muntii solitari"
Epitetul personificator "muntii solitari" este folosit pentru a
evidentia maretia si inaltimea muntilor, care domina
peste campii si vai; acestia sunt atat de inalti, incat par
desprinsi din universul terestru, devenind singuratici.
5. Rolul descrierii in textul dat este de a crea un
decor, o atmosfera prin intermediul carora eul liric isi exprima starile
sufletesti nelamurite si confuze prin a sugera un sentiment pe care
il creeaza elementele din natura.
6. "Iar din prapastiile adanci se-aude-o stranie vibrare"
" Si ursii albi, induiosati,
intr-un oftat adanc si greu"
7. Poezia "La Polul Nord" de Iuliu C. Gavescu, prezinta cateva caracteristici
specifice liricii simboliste, prin motive precum motivul singuratatii,
solitudine care in poezia de fata devine apasatoare, este asociata cu izolarea,
pustietatea ("muntii solitari", "campii nemarginite"). Alta caracteristica
ce incadreaza poezia in simbolism este cadrul natural
care apare ca unul trist si dezolant. Astfel, in poezia "La Polul Nord",
imaginarul poetic se organizeaza in jurul anotimpului iarna, care domina intreg
tinutul prin "albul dezolant" , si aduce cu sine pierderea oricarei
sperante din sufletul poetului.
Un alt element definitoriu al poeziei simboliste il constituie muzicalitatea
exterioara, obtinuta prin ritmuri si rime perfecte, la fel ca si
repetitia si simetria unor cuvinte la inceputul si
sfarsitul unei strofe ( "muntii solitari", "dorm adanc"-"dorm
mereu", "La Polul Nord"- "La Polul Sud").
8. La nivel morfologic se remarca abundenta verbelor la timpul prezent:
"se-ntind", "adorm", "ingalbeneste", "se vad", "dorm", "se-aude" etc.
ce sugereaza permanenta starii de angoasa, intensificand sentimentele
si dand veridicitate intregului poem.
9. Laitmotivul in poezia lui Iuliu C. Savescu reprezinta un element definitoriu
al simbolismului, prin evidentierea unei muzicalitati exterioare,
obisnuita numai prin ritmuri si rime perfecte, dar mai ales prin
repetitia simetrica a unor cuvinte la inceputul si sfarsitul
unei strofe ("La Polul Nord"- "La Polul Sud" etc.). Cadrul natural este unul trist si dezolant, prin albul care domina;
iarna are rezonanta in sufletul omului, aducand monotonie, nevroza, chin
si frig launtric. Cromatica este astfel sugerata
prin culoarea alb, culoare simbolizand stari si atitudini poetice de
izolare. Prin intermediul laitmotivului, intreaga natura
ajunge sa strige pustiirea eului liric.
