Ion
Minulescu, Acuarela
1. pas cu pas, la tot pasul, a face primul pas, a
tine pasul etc.
2. Cratima pastreaza ritmul si masura de 16 silabe a
versului-refren, prin elidarea vocalei i a prepozitiei si a articolului hotarat al substantivului orasul.
3. Adverbul decat intr-o constructie negativa este
sinonim cu doar sau numai si introduce un circumstantial de
exceptie. Pe plan stilistic, el intra intr-o imagine
auditiva marcata de o tacere stranie pentru un loc de
regula agitat, tumultuos si zgomotos, asa cum este orasul
("Nu rasuna decat pasii celor care merg"). Cadenta
picaturilor de ploaie si sunetul monoton al pasilor
trecatorilor dau impresia unei lumi artificiale in care totul se
repeta.
4. Tema universului banal, motivul ploii programate, motivul citadin.
5. ] vechile umbrele, ce suspina"; "nu
rasuna decat pasii celor care merg"; "cadenta
picaturilor de ploaie" (imagini auditive)
6. Sonoritatea textului minulescian este
remarcabila, fiind obtinuta prin reluarea versului "In
orasu-n care ploua de trei ori pe saptamana", devenit
refren si laitmotiv al discursului poetic. Motivul ploii
programate contureaza universul banal, monoton si artficial al
orasului.
7. Prima strofa zugraveste universul citadin, marcat de ploaia
monotona, de plictiseala si artificialitate. Oamenii " par
papusi automate" (comparatie) pentru ca populeza un spatiu in care nimic nu se schimba, totul pare
egal cu sine; elementul uman este contaminat si el de starea de monotonie
si mecanic, care domina intregul text liric. Plimbarea
orasenilor, bizara si nemotivata ("Orasenii,
pe trotuare, / merg tinandu-se de mana") impune o viziune aproape
absurda: miscarile nu au continut sau intentie, sunt
reduse la ritmul pur, iar absenta semnificatiei devine o
trasatura moderna. Muzicalitatea se
impuneprin imaginile sonore (ploaia in sine, dar si suspinele vechilor
umbrele, personificate), prin sacadarea textului, prin ritm si refren,
prin paralelismul sintactic, subliniind impresia de monotonie repetitiva,
de blazare absoluta, de lipsa de orizont.
8. Titlul poeziei lui Ion Minulescu este un substantiv
comun, care denumeste tehnica de a picta cu ajutorul culorilor diluate cu
apa. Avand in vedere continutul ideilor exprimate prin acest text
liric, titlul este unul foarte sugestiv.
Orasul descris nu se evidentiaza prin nimic
altceva decat prin faptul ca "ploua de trei ori pe
saptamana". Ploaia care tot cade pare sa
stearga toate "culorile" care dau viata unui oras, la
fel ca in tehnica amintita. Ritmul vietii din acest mediu este dictat de ritmul picaturilor de ploaie. Totul pare
automat, pana si miscarile oamenilor, totul este estompat, " diluat" de apa ploii.
Tabloul sugerat de acest text liric nu poate fi reprezentat
decat in acuarela.
9. La nivelul continutului, tema universului citadin, motivul ploii
si spleenul sunt elemente specifice liricii simboliste. Universul exterior
este o reflexie, o proiectie a celui interior,
marcat de plictis si blazare. La nivelul formei, se impune muzicalitatea,
principiu estetic fundamental al simbolistilor, efectele eufonice fiind
obtinute prin tehnica refrenului, prin repetitii (paralelism
sintactic), aliteratii discrete, fluiditatea ingambamentului, anularea
cezurii fixe.
