Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» 'FABULA ALBINELOR' - BERNARD MANDEVILLE


'FABULA ALBINELOR' - BERNARD MANDEVILLE




UNIVERSITATEA DIN PITESTI

FACULTATEA DE STIINTE ALE EDUCATIEI

SPECIALIZAREA A.M.S., FILIALA SLATINA

 TEMA: 'FABULA ALBINELOR' - BERNARD MANDEVILLE




 FABULA ALBINELOR

Sau despre vicii private ca beneficii publice

     Bernard Mandeville (1670-1733) a fost doctor si pamfletar, ale carui lucrari au avut un impact deosebit asupra cursului filosofiei sociale a secolului al optsprezecelea.

     Mandeville s-a nascut si a crescut in Republica olandeza. After being implicated in a popular uprising in his native city of Rotterdam, he travelled Europe and settled in London. Dupa ce a fost implicat intr-o revolta populara in orasul sau natal din Rotterdam, el a calatorit prin Europa si s-a stabilit la Londra.

     Mandeville si-a inceput cariera ca doctor, iar mai apoi a inceput sa scrie.

     In 1705 a publicat poemul  'Stupul zumzaitor : sau escrocii deveniti oameni cinstiti '. [1] Este vorba de un stup puternic si bogat ai carui locuitori actioneaza numai in vederea castigului personal. Cu toate acestea ei adopta o etica ce condamna acest comportament, lamentandu-se ca societatea lor este plina de pacat.

     Enervat de plangerile lor, zeul lor decide sa ii faca pe toti cinstiti. Intr-o clipa stupul lor se loveste de un zid: comertul si industria sunt abandonate si albinele ajung sa paraseasca stupul, retragandu-se intr-un gol dintr-un copac.

     Morala este ca virtutea nu poate conduce decat la saracie, in timp ce viciile sunt motoarele necesare unei natiuni bogate si puternice.

     Fabula lui Bernard Mandeville vrea sa arate cit de utopica poate fi ideea unei societati in care oamenii, insufletiti numai de sentimente de dragoste, sunt cu totii cinstiti si buni.

     Bernard Mandeville, dupa modelul fabulelor lui Esop si La Fontaine, foloseste imaginea unui stup de albine. In acest stup, spune autorul, nu lipsesc nici escrocii, nici bisnitarii, nici medicii prosti si nici ministrii incompetenti. Pe deasupra, pina si regina stupului e rea.

     In fiecare zi in stup se comit fraude si crime, iar justitia, coruptibila fiind, nu poate rezolva decit anumite cazuri. Si cu toate acestea, natiunea este prospera si puternica, si asta fiindca viciile si egoismele individuale contribuie la bunastarea colectiva.

     Exista asadar o fericire pe portiuni limitate a carei cauza sta in amanuntul paradoxal ca binele general se cladeste pe baza egoismelor individuale. Societatea e fericita in ciuda faptului ca albinele nu sunt nici cinstite si nici virtuoase.

     Si acum intervine reforma: Dar iata ca s-a produs o schimbare in spiritul albinelor, care au avut ideea bizara de a nu mai dori decit cinste si virtute. Au cerut o reforma radicala; cele mai lenese, cele mai necinstite tipau cel mai tare. Jupiter a jurat ca ceata aceasta galagioasa va fi scapata de viciile de care se plingea; si in clipa in care a jurat, inimile au fost cuprinse de o dragoste exclusiva pentru bine. De aici s-a tras grabnic ruina intregului stup. Nu se mai faceau excese, nu mai existau boli: n-a mai fost nevoie de medici. Nu mai existau certuri, procese: n-a mai fost nevoie de avocati si de judecatori. Albinele, devenite econoame si cumpatate, nu mai cheltuiau nimic; gata cu luxul, cu arta si comertul. Prapadul era general.


     Imaginea e impresionanta si totodata paradoxala, caci nu e usor sa accepti ca de o comunitate

in care toti oamenii ar fi animati de intentii bune s-ar alege praful intr-un timp foarte scurt. Ca asadar e nevoie de rau pentru ca binele sa apara intre oameni.

     H.-R. Patapievici spunea ca: 'Fabula albinelor argumenteaza faptul ca viciile private pot fi convertite, in conditii de libertate - adica de piata libera -, in beneficii publice. Prin urmare, un medic nu deschide un cabinet medical din altruism, ci pentru ca doreste sa traiasca, si face asta pe seama celor care vin la consultatie. El nu e altruist cind consulta, dar nu este nici cinic: daca iti urmaresti interesul propriu nu inseamna ca esti cinic. Volvo, de pilda, este o companie cu o mare implicare sociala, insa inainte de toate isi urmareste interesul privat. Dar interesul privat pe care si-l urmareste, potrivit unei etici a afacerilor, are beneficii publice.'     

     Printre alte lucruri, Mandeville sustine ca anumite comportamente produc efecte economice pozitive. A libertine , for example, is a vicious character, and yet his spending will employ tailors, servants, perfumers, cooks, and opportunist female and/or male prostitutes . Un libertin, de exemplu, este un caracter vicios, si totusi cheltuielile lui vor angaja croitori, servitori, parfumuri, bucatari, si femei. These persons, in turn, will employ bakers, carpenters, and the like.Aceste persoane, la randul lor, vor angaja brutari, tamplari. Therefore, the rapaciousness and violence of the base passions of the libertine benefit society in general. Prin urmare, din urmarirea implinirii pasiunilor libertinului, se ajunge la beneficiul societatii. Similar satirical arguments were made by the Restoration and Augustan satirists.

     Mandeville ajunge la o concluzie foarte contemporana : viciul – vazut ca o conditie necesara pentru prosperitate economica. Atat Mandeville cat si Smith considera ca actiunile personale ale individului aduc beneficiul public.

     ' Omul are aproape intotdeauna nevoie de ajutorul semenilor sai si in zadar va astepta acest ajutor numai de la bunavointa lor […]. Nu de la bunavointa macelarului, berarului sau brutarului asteptam noi sa ne fie servita masa, ci de la grija cu care acestia isi privesc interesele lor. Ne adresam nu omeniei, ci dragostei lor pentru propria persoana, si niciodata nu le vorbim de nevoile noastre, ci de avntajele lor. '[2] (Adam Smith – 'Limitele puterii' )




     Fiecare isi urmareste interesul personal, dar prin cooperarea pentru satisfacerea acestuia se ajunge si la satisfacerea interesului public (buna functionare a economiei, satisfacerea nevoii de marfa, de bunuri si in cele din urma prosperitatea generala).

     In acelasi sens argumenteaza si Mandeville care crede ca viciile indivizilor (egoism, lacomie, ambitie) ii fac pe acestia sa actioneze in asa fel incat rezultatul este bunastarea societatii (principiul vicii private = beneficii publice).

     'In mod obisnuit, individul nu intentioneaza promovarea interesului public si nici nu stie cu cat contribuie el la aceasta promovare […] indrumand acea activitate in asa fel incat sa produca cea mai mare valoare posibila, el este condus de o mana invizibila ca sa promoveze un scop ce nu face parte din intentia lui. Urmarindu-si interesul sau, el adeseori promoveaza interesul societatii mai eficient decat atunci cand intentioneaza sa-l promoveze.' ( Adam Smith - 'Limitele puterii' )[3]

     Aceasta viziune trebuie pusa in legatura cu cele clasice, de tipul celei dezvoltate de Hegel, in care ratiunea  si pasiunea , obiectivul si subiectivul se impletesc armonios: 'actiunile oamenilor pornesc din necesitatile, din pasiunile, interesele, caracterele si talentele lor. ', dar aceste actiuni

subiective conduc la un rezultat social rational pozitiv; satisfacerea 'pasiunilor individuale contribuie la crearea edificiului societatii omenesti. '[4]

     Un stat puternic este un stat care imbina armonios scopurile subiective ale cetatenilor sai cu cele obiective, urmarite la nivel global.

     Morala fabulei este ca doar nesabuitii se straduiesc sa faca un stop opulent onest. Stupul fara vicii este o utopie desarta, scrie Mandeville.

     In viziunea lui Mandeville despre natura umana, omul este o fiinta egoista, complet guvernata de pasiunile sale, iar comportamentul omenesc va fi totdeauna vicios. Insa prin urmarirea interesului personal si prin implinirea dorintelor sale omul ajuta la binele general, al tuturor.     

     Cinstea nu va avea niciun rol benefic in bunastarea societatii. In cazul in care omul devine cinstit, atunci nimeni nu ar mai urmari succesul si societatea ar urma modelul albinelor. Astfel cinstea nu are nicio legatura cu afirmarea societatii sau cu succesul omului, ci viciul, gestionat corespunzator, este cheia progresului social si material.

     Lipsa de iubire de sine (cf. Hobbes) este moartea  progresului. The so-called higher virtues are mere hypocrisy , and arise from the selfish desire to be superior to the brutes.

BIBLIOGRAFIE

1. Hegel - Introducere la 'Prelegeri de filozofie a istoriei', ed.Academiei, 1968

2. Mandeville Bernard - 'Limitele puterii / Fabula albinelor'

3. Smith Adams - 'Limitele puterii / Avutia natiunilor'



[1] 'The Grumbling Hive: or, Knaves Turn'd Honest'

[2] Adam Smith – 'Limitele puterii', pag. 38

[3] Adam Smith – 'Limitele puterii', pag.39-40

[4] Hegel, Introducere la 'Prelegeri de filozofie a istoriei', ed.Academiei, 1968, pag.27-30







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Ilustreaza comicul (de caracter, de situatie sau de limbaj), prin referire la o comedie studiata
„FORMA' SI „SUBSTANTA' IN DOCTRINA LUI HJELMSLEV
Descrierea literara
Corpus de texte (balade)
Lista lui Popescu
ROMANUL SUBIECTIV „Ultima noapte de dragoste, intaia noapte de razboi” de Camil Petrescu (1930)
Explica rolul elementelor de compozitie intr-un text poetic studiat, apartinand lui Mihai Eminescu (la alegere, doua elemente dintre urmatoarele: titl
Actul creatiei argheziene in poezia “Testament” si “Cuvant ”
Expune ideile care au stat la baza directiei moderniste, promovate de Eugen Lovinescu
STRUCTURA OPEREI LITERARE