Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Enigma Otiliei – romanul realist


Enigma Otiliei – romanul realist




Enigma Otiliei – romanul realist

Geneza romanului:

·       Calinescu marturiseste ca a cunoscut o fata cand era copil, careia ii imprumutase o carte in limba germana cu ilustratii si de aceea ii lasase o amintire

·       Otilia construita de autor reprezinta “proiectia mea in afara”, eul “liric” al autorului




·       initial cartea urma sa se intituleze “Parintii Otiliei” punandu-se astfel accent pe tema paternitatii (de factura balzaciana)

·       ulterior, la sugestia editorului, George Calinescu schimba titlul, sugerand faptul ca o enigma a Otiliei nu exista decat pentru tanarul de 18 ani: “nu Otilia are o enigma, ci Felix crede ca le are Aceasta criza a tineretii lui Felix, pus pentru intaia oara fata in fata cu absurditatea sufletului unei fete, aceasta este enigma”

Explicatia titlului: titlul trimite la numele unuia dintre personajele principale, care intruchipeaza enigma eternului feminin, enigma feminitatii.

Temele romanului:

·       Tema balzaciana, istoria unei mosteniri; ce dezlantuie conflictul, dar si elementele “Bildungsroman” deoarece “Enigma Otiliei” urmareste evolutia tanarului Felix Sima, care va evolua de la starea de adolescent, plin de iluzii si entuziasm, la cel de savant, de renume international.

·       Tema paternitatii (familie, iubire, avere) – incertitudinea Otiliei.

·       Tema parvenirii (Stanica care fura banii batranului si se foloseste de Georgeta, Felix prin cariera. Toti membrii clanului Tulea, care sunt afectati de pierderea mostenirii:

·       Aurica nu se mai poate casatori, ramanand fata batrana

·       Olimpia e parasita de Stanica

·       Felix si Otilia nu se mai poate casatori

·       Tema iubirii: doua tipuri de iubire: adolescentina a lui Felix, matura (Pascalopol si Otilia) cu nuante paterne

·       Tema casatoriei – mijloc de parvenire, nu se bazeaza pe sentimentul iubirii.

·       Tema vietii sociale – romanul este si o monografie a societatii romanesti la inceputul secolului al XX-lea

·      

Conflictul – antreneaza cele doua familii:

·       a lui Costache Giurgiuveanu – Otilia Marculescu

·       familia Tulea (in interiorul careia apar tot felul de conflicte)

Structura

·       compozitia este organizata pe doua planuri:

·       mostenirea lui mos Costache

·       evolutia tanarului Felix

·       fiind un roman realist de tip balzacian, atat prin tema, cat si prin procedee, naratorul este omniscient, relatarea realizandu-se la persoana a III-a iar discursul narativ este gradat

·       autorul foloseste tehnica detaliului, modalitate epica, cu care acesta incadreaza cu precizie actiunea in timp si spatiu (o seara mohorata de la inceputul lui iulie 1909 in strada Antim), descrie casa lui Costache Giurgiuveanu, care sugereaza kitsch-ul, lipsa de gust si creeaza atmosfera in care se vor derula destinele personajelor

·       conturarea personajelor se bazeaza tot pe tehnica detaliului, atat pentru descrierea fizionomiei, cat si pentru infatisarea coafurii, imbracamintei, gesturilor si timbrului vocii prezentand personajele fizic si moral si in miscare

·       interiorul casei si personajele sunt prezentate, atat din perspectiva autorului/naratorului omniscient cat si a lui Felix, la inceput un intrus in familie

·       infatisarea personajelor este realizata prin ochii tanarului Felix

·       replicile usturatoare ale Aglaiei anticipeaza conflictele viitoare iar atitudinea protectoare a Otiliei releva, subliniaza comuniunea lor sufleteasca de orfani

·       atmosfera neprimitoare din acesta casa il avertizeaza pe Felix asupra lumii in care va patrunde

·       romanul urmareste felul in care se acomodeaza Felix cu lumea, familia, facultatea, cu orasul in general

Tipologia personajelor:

·       fiecare personaj se incadreaza intr-o tipologie:

·       avarul – mos Costache

·       arivistul si demagogul – Stanica

·       tanarul ambitios – Felix

·       fata enigmatica – Otilia

·       mosierul rafinat, cultivat si generos – Pascalopol

·       femeia rea si barfitoare – Aglae

·       fata batrana – Aurica Tulea

·       alienatii mintal – Titi si Simion Tulea

·       fiind dominat de o trasatura de caracter puternica, definitorie pentru esenta sa morala, dar se caracterizeaza si printr-o anumita ambiguitate:

·       Felix si Otilia – caractere in formare

·       Stanica traieste pentru o clipa sincer toate sentimentele umane si le intelege

·       la care se adauga si tehnica moderna a perspectivelor multiple:

·       Otilia:

·       enigmatica de fermecatoare pentru Felix

·       fetita cuminte pentru mos Costache

·       zapacita si dezmatata pentru Aglae

·       sensibila si delicata pentru Pascalopol si Felix

·       mos Costache – desi este un avar, nereusind sa-i treaca banii pe numele Otiliei si neinfiind-o de frica Aglaiei se umanizeaza totusi pentru iubirea lui pentru Otilia

Caracterizarea personajelor:

·       Costache Giurgiuveanu:

·       ursuz si morocanos

·       personajul central al romanului, pentru ca, direct sau indirect hotaraste destinele celorlalte personaje, care isi concentreaza atentia asupra averii sale in goana lor dupa mostenire

·       este tipul avarului; se inscrie in descendenta lui Hagi-Tudose, a lui Delavrancea sau Harpagon a lui Molière, dar se distanteaza de acestea prin incercarea lui de a-si depasi conditia (incearca s-o infieze pe Otilia si sa puna benii pe numele ei); umanizat prin dragostea lui sincera pentru Otilia care nu ajunge sa se concretizere

·       perspectiva asupra lui apartine lui Felix, care este uimit de infatisarea lui senila si de teama de intrusi (de aceea nu vrea sa-l recunoasca pe Felix la inceput)

·       aspectul sau fizic este grotesc prin detaliile ce sugereaza senilitatea/decrepitudinea avansata: calvitia totala, dantura redusa la numai doi dinti “ca niste aschii de os, clipitul rar si moale”, trasatura comuna cu Aglae, ochii bulbucati





·       tinuta vestimentara ridicola: purta ciorapi de lana grosi si plini de gauri

·       gesturile sale: balbaiala, raguseala – arme de aparare, reactii, provocate de teama de a nu fi jefuit si de a nu fi pus in situatia de a da vreun ban cuiva

·       suspiciunea permanenta fata de cei din jur

·       patima pentru bani, avaritia sunt mai puternice decat dragostea paterna, dovedind un caracter slab (de aceea ezita cand Pascalopol il indeamna sa depuna banii pe numele Otiliei)

·       este iubit si inteles de Otilia care il considera om bun dar cu “ciudateniile lui”

·       pandit si hartuit de Stanica, care se dovedeste a fi in final autorul moral al mortii sale

·       este inspaimantat de sora sa, Aglae, care urmareste cu indarjire averea si mostenirea

·       temator fata de autoritati si oficialitati, cu care nu vrea sa aiba de-a face

·       scrisoarea lui Stanica il inspaimanta atat de mult incat renunta s-o mai infieze pe Otilia

·       acumulare de fapte, intamplari, vorbe, gesturi, ganduri si atitudini: micile “ciuperci” fata de Pascalopol, socotelile incarcate pentru intretinerea lui Felix, obtinerea unor castiguri anuale prin inchirierea unor imobile pentru studenti, localurile, restaurantele motiveaza avaritia personajului, caci el se supune unor ingrijiri medicale, mananca cu lacomie de la altii, vrea sa-i construiasca Otiliei o casa, dar cu materiale de la demolari, vinde manuale, seringi, instrumente medicale, pe care le confisca sau le lua de la studentii care stateau la el cu chirie si intarziau cu plata, tine banii in casa si nu in banca, deoarece avarul trebuie sa pipaie si sa vada mereu banii, pe care ii iubeste mai mult decat orice

·       perspectiva moderna asupra personajului, care dovedeste o anumita ambiguitate, caci este un tip de avar umanizat prin dragostea pentru Otilia

·       Otilia Marculescu:

·       cel mai complex, in formare

·       “eroina mea lirica” prin fondul de ingenuitate si copilarie “in ipostaza feminina”

·       cel mai modern personaj prin maniera de a fi prezentat: astfel ea este vazuta diferit de cei din jur:

·       Marina, servitoarea, o considera lipsita de griji

·       Felix o admira pentru imprevizibilitatea ei si sensibilitatea ei

·       Pascalopol o ocroteste vazand-o ca pe o floare rara, o fata mandra si independenta

·       mos Costache o iubeste dezinteresat

·       Aglae si Aurica o considera o dezmatata

·       Stanica e de parere ca umbla dupa avere

·       Titi o curteaza in mod obscen

·       18-19 ani, fata maslinie, cu nasul mic, ochii foarte albastrii, fata incadrata de bucle, trup subtire 'cu oase delicate de ogar”

·       tinerete, delicatete, farmec, distinctie, incocenta

·       fascinanta si imprevizibila, plina de farmec si delicatete

·       amestec ciudat de atitudine copilaroasa si matura (alearga desculta prin iarba din curte, se urca pe stogurile/capitele de fan de la mosia lui Pascalopol, sta pe genunchii mosierului, dar este lucida si matura cand ii explica lui Felix motivele pentru care nu se vor casatori)

·       camera Otiliei este revelatoare pentru firea ei imprevizibila: dezordinea tinereasca a lucrurilor aruncate peste tot ce releva exuberanta juvenila si feminitatea

·       mijloace de caracterizare: comportamenist

·       comportamentul ei starneste reactii diferite celor din jur, perspective multiple si observatia psihologica

·       generozitate si superioritate intelectuala, intruchipare a feminitatii (este admirata de Felix, Pascalopol, Stanica, Titi si colegii de facultate si invidiata de Aurica si de Aglae) si gingasiei

·       ocrotitoare, tandra, materna fata de Felix

·       amestec de copilarie si adolescenta cu instinct feminin sigur, ingenua uneori, ea are efecte tonice, tulburatoare asupra lui Pascalopol pe care-l trateaza cu gesturi materne (ii potriveste cravata)

·       invioreaza si lumineaza atmosfera lugubra, apasatoare a casei

·       fata de mos Costache este iubitoare si intelegatoare

·       ingaduitoare cu familia Tulea care o agreseaza

·       autorul suprinde criza adolescentei si criza erotica, drama feminina in drumul spre maturizare

·       vitalitatea, exuberanta si sinceritatea deconcertanta

·       “eu sunt o zapacita, eu sunt pentru oamenii blazati, care au nevoie de varstele tineretii ca Pascalopol”

·       “oscilatia Otiliei intre adolescentul Felix si barbatul experimentat i-a sfarsit in favoarea lui Pascalopol odata cu furtul banilor de catre Stanica, pierderea mostenirii indepartandu-i definitiv si pecetluindu-i destinul

·       labilitatea psihica si comportamentala trece usor de la o stare la alta

·       “parintii” Otiliei sunt aproape toate personajele romanului, caci fiecare, prin miscarea sa, determina soarta fetei (Aglae – genul ei rau; Pascalopol – genul ei bun)

·       cel mai modern personaj prin tehnica oglinzilor multiple si prin ambiguitate, prin prezentarea ei comportamentista si prin problematica existentialista (ganduri furtunoase, neimpliniri nemarturisite, anxietati, singuratate, zambete frante)

·       in final – evolutia deceptionanta (perspectiva naratorului omniscient)

·       Felix:

·       romanul urmareste felul in care se acomodeaza Felix cu lumea, cu orasul

·       alaturi de Otilia, Felix este un personaj in formare, orfan ca si ea

·       tipul intelectualului superior “tanarul ambitios”

·       el reprezinta aspiratiile antitetice ale autorului, sfasiat intre cer si pamant, intre vraja absolutului si tentatia efemerului

·       numit de Calinescu, martor si actor, deoarece la inceput totul este prezentat prin ochii lui Felix

·       este un tanar si elegant, fata juvenila si prelunga, aproape feminina, “nota voluntara”

·       sugereaza frumusetea si exuberanta proprie tineretii




·       obraz de culoare maslinie suvite de par, nas cu taietura elinica

·       evolutia de la tanarul entuziast, sensibil si serios la maturitate la statul de savant de renume international (nu este un personaj cu o identitate gata constituita precum ceilalti)

·       ambitios, face deosebite eforturi pentru a se remarca in plan profesional

·       inca din perioada studentiei la medicina, cand publica un studiu de specialitate intr-o revista franceza

·       iubirea sincera si profunda pentru Otilia, care il descumpaneste prin comportamentul ei

·       fiul doctorului Iosif Sima, care murise si il lasase in grija tutorelui Costache Giurgiuveanu (cumnatul tatalui sau) si care-i lasase o casa si “un oarecare depozit in bani” administrat pe perioada studentiei de mos Costache

·       ca student este ferm si tenace, muncind cu seriozitate pentru a deveni o personalitate in lumea medicinei

·       fire rationala, lucida, analitica si cu un dezvoltat spirit de observatie, remarca faptul ca traieste intr-o societate corupta in care dragostea pura nu mai este o valoare suprema, casatoria devenind un mijloc de parvenire si nu unul de implinire a iubirii

·       de altfel, el insusi se va casatori in final cu fata unei personalitati politice a vremii, care ii asigura un statut social superior, alaturi de titlul de profesor universitar

·       este caracterizat direct, prin detalii fizice si morale de catre autor si de catre alte personaje

·       astfel Stanica il considera un pezevenchi aruncandu-l in bratele Georgetei, il apreciaza pentru nivelul lui intelectual si moral si exclama “cu asta, cu Felix si Otilia am cuceri lumea”

·       se autocaracterizeaza: “trebuie sa ma deosebesc neaparat prin ceva”

·       nevoia de afirmare in plan profesional

·       intelectualul superior

·       simpatie fata de personaj

·       cu mos Costache se comporta intelegator descoperind insa matrpazlacurile avarului, ce trece in carnetul lui cu sume, ce nu au fost niciodata cheltuite

·       cu Otilia – la inceput simpatie ce se transforma treptat in iubire, fiind chinuit de lupta ce se da in sufletul sau intre a crede barfele clanului Tulea si a pastra o dragoste pura

·       plecarea la Paris a Otiliei cu Pascalopol il deznadajduieste, insa nu renunta la cariera, esecul in iubire maturizandu-l

·       Felix pastreaza in sufletul sau amintirea unei iubiri romantice, inaltatoare, de aceea in finalul romanului Felix reapare pe strada Antim, amintindu-si ziua in care venise pentru prima data in casa unchiului sau

·       romanul se incheie astfel rotund (simetria intre inceputul si sfarsitul romanului, cu nostalgia omului matur plecat in cautarea timpului, care desi realizat in plan profesional esuase in plan sentimental)

·       intalnirea cu Pascalopol in tren spre Costanta este un prilej de meditatie asupra trecerii degradante a timpului: vazand fotografia Otiliei, Felix nu o mai poate recunoaste pe cea care-si pierduse complet feminitatea, gingasia, originalitatea si spontaneitate, caci parea “o doamna picanta, gen atrita intretinuta” cu un aer de “platitudine feminina”

·       Leonida Pascalopol:

·       tipul burghezului rafinatului, al omului de lume, epicureu (intelept) cultivand placerile spiritului

·       cu descendenta greceasca, oarecum blazat, datorita neimplinirii in plan matrimonial, (orfan ca si Felix, Otilia si Stanica)

·       intruchipeaza tipul de iubire matura (contrar lui Felix – tipul de iubire juvenila)

·       spre deosebire de tipul avarului, Pascalopol isi foloseste averea spre a-si satisface placerile spirituale (casa din Calea Victoriei releva bogatia, dar si rafinamentul personajului; numele scris simplu pe o mica tablita de imail subliniaza simplitatea, rafinamentul si eleganta) lampile electrice ce atarna de tavan, placerea confortului iar tablourile autentice bunul gust, cultura, apatenta pentru valoare estetica originala

·       oscilatia intre sentimentele paterne fata de Otilia si cele erotice, neputand distinge intre ce este patern si ce este viril in relatia lui cu Otilia

·       alaturi de Otilia si Felix el este un alter-ego al autorului (voce lirica)

·       ca si Stanica, el este in cautarea unui mediu familial, acceptandu-l chiar pe cel nepotrivit gustului sau (Otilia remarca faptul ca este “un biet om singur, care simte nevoia unui glas prietenos”

·       este prezentat prin ochii lui Felix drept un om voluminos inteligent si stapan pe sine, rumen ca un negustor insa elegant prin finetea pielii si taietura englezeasca a mustatii carunte, hainele elegante, parfumul discret cu o nuanta de tabac

·       fusese doi ani student la litere in Germania, apoi se inscrisese la Drept la Paris si calatorise prin toata Europa

·       se casatorise dupa terminarea studiilor cu o femeie frumoasa de care se despartise sau ramase vaduv (nu ii placea sa vorbeasca despre aceasta din discretie si delicatete)

·       gust rafinat si cultura solida, dupa cum o releva interiorul caselor sale

·       om generos, cu gusturi desavarsite, elegant, are o casa mobilata cu distinctie, canta la flaut (sensibilitate artistica), se remarca prin generozitate si noblete sufleteasca

·       nerealizandu-s in plan profesional si matrimonial se considera cu modestia un om ratat, ce vrea sa se faca util pentru cei care au nevoia de el

·       plin de tact, desi observa rautatea Aglaiei, avaritia lui Costache sau ipocrizia lui Stanica

·       protector cu Otilia, satisface toate dorintele si capriciile fetei

·       avand nostalgia familiei vine in casa lui Costache incarcat cu bunatati/delicatese rabda cu distinctie rautatile Aglaiei si flirturile grotesti ale Auricai, invidia acesteia, geloasa pe Otilia, ii plateste lui Felix taxele la universitate fara ca acesta sa stie

·       discret si delicat, el este sprijinul material si moral al Otiliei

·       in finalul romanului el este “uscat la fata, dar tot elegant”

·       cu noblete ii reda Otiliei libertatea, cand considera ca nu mai este potrivit pentru aceasta pentru a o “lasa” sa-si petreaca in libertate anii cei mai frumosi

·       in finalul romanului ii marturiseste lui Felix ca a fost iubit foarte mult de Otilia si ca ea a ramas pentru el o enigma: “a fost o fata delicioasa dar ciudata”

·       este caracterizat direct, prin prezentarea comportamentului, discret, rafinat, delicat, elegant, de catre autor si de catre celelalte personaje:

·       Otilia il vede ca pe un om “de lume, barbat sic si singur”, un nepretuit “protector si parinte”

·       Georgeta il considera un om foarte elegant si simpatic

·       Stanica il apreciaza in primul rand pentru averea pe care o mostenise de la parinti; il considera siret: “e siret grecoteiul. Cu asta, cu Otilia si cu Felix si poate Georgeta, am cuceri lumea”

·       Otilia este pentru el: “micul meu vitiu sentimental”

·       se considera un om cultivat, caci ii marturiseste lui Felix ca ii place sa citeasca si sa cultive muzeele in felul lui, sa-i sprijine pe cei tineri pe care-i intelege – o anumita tinerete spirituala

·       se considera un ratat “un dezamagit”, “un om fara pretentii”



·       Aglae Tulea:

·       personaj cu o biografie gata constituita

·       tipul femeii rele si barfitoare: “baba absoluta, fara cusur in rau” (Weissman)

·       fata galbicioasa (respingatoare), gura cu buze subtiri, acre (rautatea), nasul incovoiat si acut (cupida), obrajii brazdati de cateva cute mari (imbatranire permanenta), ochii bulbucati si miscarea moale a pleoapelor sunt trasaturi ereditare care se regasesc si la mos Costache

·       cesuletul de aur este un simbol al snobismului

·       malitioasa cu ceilalti (Otilia si Felix)

·       lipsita de delicatete la prima sosire a lui Felix si ii reposeaza lui Costache ca face “azil de orfani”

·       invidioasa si nedreapta cu Otilia cand Pascalopol ii daruieste un inel

·       caractrizata direct de Otilia drept “vipera”

·       dezaprobata de Stanica pentru nepasarea fata de Simion pe care-l paraseste abandonandu-l intr-un azil: “Scarboasa femeie. Asta n-are nimic sfint. Barbat, frate, toti-s fleac pentru ea. Ambitioasa si vanitoasa”.

·       femeie autoritara ce le insufla personalitatea copiilor sai

·       obsedata de averea fratelui, meschina, marginita (nu intelege rostul cartii si al studiilor), inversunata

·       dragostea pentru copii n-o umanizeaza deoarece nu le intelege problemele amplificandu-le defectele si neputintele

·       indiferenta fata de Olimpia, isi izgoneste sotul, de pe urma caruia traieste

·       Titi Tulea:

·       tipul retardatului, prostul

·       mezinul familiei Tulea

·       prezentat in antiteza cu Felix

·       are o usoara mustata (imatur) si barbia despicata in doua

·       dominat de automatisme, copiaza note muzicale si carti postale, corigent la latina, nu este in stare sa invete si ramane repetent de mai multe ori incat abandoneaza scoala

·       aflat in crize sexuale, se leagana ore in sir, mostenindu-si tatal (devine un fel de apatic si dezinteresat de ce se petrecea in jur)

·       se tulbura erotic si devine irascibil in preajma femeilor

·       lipsit de personalitate, este condus de mama sa

·       Olimpia Tulea:

·       personaj tip – femeia placida, prezentata in antiteza cu feminitatea Otiliei

·       portret fizic asemanator cu Simion si Titi, avand barbia despicata, maslinie la fata si planturoasa, cu o usoara mustata si cu sprancenele imbinate viguros deasupra nasului

·       lenesa, mama iresponsabila isi lasa copilul singur in casa, nepasatoare, neglijenta, inconstienta

·       la inmormantarea copilului se arata “suparatoare, plictisita”

·       marginita, lipsita de farmec feminin si destinata parasirii

·       inumana prin absenta oricarei griji fata de fratele bolnav, refuza sa cheme un medic

·       personaj grotesc sanctionat pentru cupiditate

·       Simion Tulea:

·       este conturat prin ochii lui Felix

·       ochii spalaciti (alienat)

·       barbat in varsta, cu papuci verzi si picioare cu broboada pe umeri, mustati pleostite si un mic smoc de barba – aspectul grotesc, lipsit de virilitate, senil

·       caracterizat direct de catre autor: “senil si apatic evoluand spre nebunie”, cand melancolic, cand agitat, obsedat de mancare, cu indeletniciri feminine (brodeaza), se crede Iisus Hristos, copiaza ca si Titi carti postale ilustrate

·       ridicol prin pretentia de a fi musculos

·       boala sa e ignorata de Aglae insa necunoscuta de Felix

·       nu-si iubeste copiii iar pe Olimpia nu o recunoaste drept fiica lui

·       Aurica Tulea:

·       personaj tip: fata batrana obsedata de casatorie

·       prezentata in antiteza cu Otilia

·       Felix o vede o fata de 30 de ani, cu ochii proeminenti ca ai Aglaiei, fata prelunga sfarsind intr-o barbie ca un ac, cu tample mari, incertcuite de doua siruri de cozi impletite, aratand mult mai in varsta, fardata strident, cu trupul slab, uscat si parul rarit

·       insistente insinuoase fata de orice barbat pe care-l vede ca pe un posibil pretendent

·       rautatea si ura invidioasa nedreapta asupra Otiliei

·       barfitoare, o vorbeste de rau pe Otilia in fata lui Felix

·       nesuferita, artagoasa, isterica

Romanul se detaseaza de balzacianism prin tehnicile moderne de prezentare a personajelor:

·       plurisperspectivismul

·       caracterizarea prin comportamentism

·       ambiguitatea personajelor prin elemente de psihanaliza ce surprind psihologii tulburi si cazuri deviate patologic (Simion si Titi) ce se afla la limita dintre normal si anormal, ecouri din literatura absurdului prin replicile dintre personajele ce stau in jurul mesei la jocul de carti, ceea ce ilustreaza absenta comunicarii

·       prin amestecul de elemente romantice, cu cele realiste si clasice

·       romanul e o simbioza perfecta intre traditie si modernitate







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


Cezara de Mihai Eminescu - prezentare generala
Demonstrati intr-o compunere de minim 2 pagini ca o opera literara este drama
LIMBAJUL PROZEI NARATIVE
Ion – Liviu Rebreanu - Specificul perspectivei narative
„Epigrag” – Tudor Arghezi
Actul creatiei argheziene in poezia “Testament” si “Cuvant ”
REGISTRE STILISTICE GENERALE ALE LIMBII
MODERNISMUL NARATIV
Mateiu I
Receptarea prozei eminesciene