"De-abia plecasesi" - Tudor Arghezi
1. a se pleca; a-si pleca capul; a pleca urechea;
2. Cratima desparte doua parti de vorbire diferite si are
rolul marcarii pronuntarii intr-o singura silaba a
prepozitiei "de" si a primei vocale "a", a adeverbului abia, ajutand
astfel la mentinearea masurii si ritmului versului.
3. Tot acel vis ingrozitor s-a dovedit a fi un semn pe
care numai eu il puteam intelege.
Din cauza suferintei a ajuns o umbra de om.
4. "Voiam sa pleci", "voiam si sa
ramai"
5. Interogatia retorica din ultima strofa transmite cititorului
lupta ce se da in sufletul poetului intre glasul inimii, care o vrea
inapoi pe fiinta iubita "De ce-ai plecat?
si glasul orgoliului ranit "de ce-ai mai fi ramas?"
6. Teoria iubirii neimplinite; motivul plecarii
7. Prezenta marcilor eului liric (precum verbe si pronume la
persoana I si a II-a "te-', "am rugat", "voiam", "plecasesi"),
impreuna cu cea a exclamatiilor ("nu te-ai uitat o data
inapoi!") si a intrebarilor retorice ("de ce-ai plecat?")
marcheaza in poezie lirismul subiectiv.
8. Ultima strofa se realizeaza in intregime pe baza antitezei intre
glasul inimii (cel neauzit) si glasul mintii eului liric (gandul cel
dintai). Indecizia din sufletul poetului este redata in special in primul
si ultimul vers "Voiam sa pleci, voiam sa si ramai/
[]/ De ce-ai plecat?de ce-ai mai fi ramas?". Retorismul intrebarii din finalul strofei adanceste
sentimentul melancoliei data de regretul eului liric in fata deciziei
sale de a renunta la iubire.
9. Titlul poeziei, constituit dintr-o locutiune adverbiala "de-abia",
langa care plasat e un verb la mai mult ca
perfect (timp specific unei actiuni trecute si demult incheiate),
subliniaza durerea inca puternica din sufletul poetului. De
asemenea, persoana a II-a, singurul, a verbului
sugereaza reprosul eului liric la adresa iubitei, cuprins in forma
unui monolog adresat din poezie.
