"Cuvinte stricate" - Tudor Arghezi
1. cuvinte, buze, voci
2. Cratima (semn ortografic) marcheaza despartirea formei
verbale de forma neaccentuata de persoana a
III-a, plural a pronumelui personal "-le". Semnnul
exclamarii (semn de punctuatie) marcheaza o porunca a
poetului adresata cititorului.
3. "Le vezi? Au cazut, s-au sculat."
4. "is" - sunt ; "destele" - degetele;
5. forme pronominale de persoana I - "-mi"
Adjective posesive de persoana I - "mele"
"Umbla prin 6. imagine vizuala mocirle cu stele".
Imagine auditiva "Sa nu le mai cante cumva".
7. Inca din titlu, imbinand armonios in maniera-i caracteristica
cuvintele, Arghezi introduce procedeul esteticiiuratului. Astfel se
formeaza un epitet metaforic surprinzator
prin formasa simpla, dar contrarianta tocmai prin semnificatia
adejectivului-epitet. De altfel, titlul anticipeaza tema poeziei,
relatia poet - material poetic, cuvintele, in care poetul isi va "renega" propriile "cuvinte stricate".
8. Cea de-a doua strofa a poeziei exprima dorinta eului liric de
a crea i totodata razvratirea sa in
fata neputintei de a-si gasi cuvintele. Poezia
marcheaza prin abundenta imaginilor artistice formate din
imbinari surprinzatoare ale cuvintelor prin tehnica
specificargheziana, estetica uratului "umbla prin mocirle de stele",
"Fastacite si neroade". Exclamatia din primul vers al strofei
indica prezenta unui eu liric dezamagit de creatia sa "s-au stricat cuvintele mele".
9. Poezia "Cuvinte stricate" se incadreaza in lirica subiectiva in
primul rand prin prezenta eului liric, indicata de folosirea verbelor
i pronumelor la persoana I si a II-a (mele, huleste-le), a
exclamatiilor si a intrebarilor retorice ("le vezi? "huleste-le!"). In al doilea rand,
prin exprimarea directa a trarilor, a sentimentelor eului liric
(dezamagire, revolta si uimire, etc.).
