Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
literatura romana, referate romana, caracterizari de personaje, opere literare, istoria literaturii

Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Comentariu - Basmul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga


Comentariu - Basmul Povestea lui Harap-Alb de Ion Creanga



Basmul

 

Definitie: specie a genului epic in proza, de dimensiuni ample, ce prezinta intamplari si personaje fabuloase.

Tema centrala: lupta dintre bine si rau.

“ Basmul este oglindirea vietii in moduri fabuloase” G. Calinescu

Etimologie : sl. basni=nascocire, scornire

Formule specifice: a) initiale: introducerea in fabulos.

                        b) mediane: dinamizeaza actiunea si tine atentia cititorului/ascultatorului treaza.

                        c) finale: iesirea din fabulos si revenirea la lumea normala.

Motive basmice: - motivul mezinului.

-        motivul mamei vitrege;

-        motivul imparatului fara urmasi pe linie masculina;

-        motivul aparentei inselatoare;

-        motivul obiectelor folositoare;

-        drumul initiatic;

-        motivul probelor;

-        motivul numerelor fatidice;

-        motivul metamorfozei;

-        motivul nuntii;

-        motivul calului nazdravan.

          Personajele se grupeaza in categoriile: 1. protagonist

                                                                         2. antagonist

                                                                         3. adjuvanti

                                                                         4. donatori

Clasificare: Privind autorul: 1. Basme populare(autor necunoscut)

                                               2. Basme culte (autorul e cunoscut).

           

Observatii: 1. Basmele prezinta un vag temporal si spatial.

                        2. In basm este propriu fabulosul, nu fantastical. Primul cuprinde o lume nepalpabila, cu zane, capcauni sau zmei. Fantasticul presupune o lume care ar putea fi intalnita in care exista o dezordine intr-o ordine.

 

 

 

 

 

 

 

Povestea lui Harap-Alb

de Ion Creanga

            “Povestea lui Harap-Alb” a fost citita la Junimea si publicata la  1 august 1877 in “Convorbiri literare” . Considerata de G. Ibraileanu  o “epopee a poporului roman”,  opera este o proiectie in fabulos a lumii taranesti, surprinsa intr-un stadiu arhaic, o lume a razboinicilor, a vanatorilor, prisacarilor, merarilor, plugarilor, din care nu lipsesc profetii.

            Tema basmului variaza in functie de cum privim opera: fie o preluam pe cea de la basmul popular, lupta dintre bine si rau, fie privim acest basm ca un Bildungsroman si  astfel tema devine formarea unui caracter sau maturizarea unui erou.

            Dupa  G. Calinescu, toata povestea  este demonstrarea ideii ca « omul de soi bun se cunoaste sub orice strai ».

           

Subiect. Semnificatii.

            Actiunea este plasata intr-un timp fabulos, in « illo tempore »

(« odata », « vremile acele ») si intr-un spatiu imens, cuprins intre cele doua margini ale pamantului.

            Verde-Imparat il roaga pe fratele sau, Craiul, sa ii trimita pe unul din cei trei fii ca sa il lase urmas la tron, deoarece el avea doar trei fete. Este aici « o adevarata reechilibrare compensatorie » (V. Lovinescu). Se observa ca cei doi frati sunt deosebiti din punct de vedere ierarhic : unul este imparat, celalalt rege (crai). In simbolism geometric, arata Vasile Lovinescu, Craiul se afla pe circumferinta, iar Imparatul la centrul cercului. Craiul apare ca o putere activa, intrucat se afla la periferie si trebuie sa ocroteasca imuabilitatea centrala, pur contemplativa, a lui Verde-Imparat. Asa sunt reprezentati in traditia hindusa cei doi fii ai lui Siva: Skanda, razboinicul, ocrotind meditatia lui Ganesa.

            Craiul, imbracat intr-o piele de urs, isi supune feciorii unor probe ale curajului, la care nu face fata decat mezinul. Acesta, povatuit de Sfanta Duminica, pe care o milostivise, cere tataluicalul, armele si hainele cu care a fost el mire”. Armele sunt ruginite, hainele vechi si ponosite, calul e rapciugos. Eroul trebuie sa le reactualizeze virtutile. El porneste la drum nu inainte de a asculta sfaturile tatalui sau de a se feri de omul span si omul ros. Plecand, eroul se pregateste sa desfiinteze dualitatea initiala, devenind, in acelasi timp, Crai si Verde-Imparat, Skanda si Ganesa, deci tatal lor, Siva. Basmul apare astfel ca un pelerinaj spre unitate (V. Lovinescu).

Naivitatea tanarului se dovedeste insa cand Spanul reuseste sa il pacaleasca la scurt timp dupa plecarea lui de acasa. Eroul rataceste prin padurea-labirint, Spanul ii apre de trei ori cu voce si straie schimbate, facandu-l pe craisor sa se creada in tara spanilor. El se tocmeste sluga mezinului naiv. Absenta parului la Span divulga un complex de inferioritate masculina. E un om insemnat, deci periculos, malefic. Viclean, il face pe fiul Craiului sa coboare in fantana (=coborarea in infern !), ii afla intentiile si il pune sa-i jure credinta. (Motivul supunerii prin viclesug). Acum craisorul primeste de la Span numele Harap-Alb. « Harapii » erau slugile domnitorului si ale marilor boieri, in trecut. « Harap » este o vulgarizare a substantivului « arab », inseamna, de fapt, un rob tigan. Adjectivul « alb » denota originea nobila, puritatea, plasarea in sfera exceptiei. Numele eroului e un oximoron.   

Ajuns la curtea Imparatului Verde, Spanul se da drept fiul Craiului, deci nepotul mostenitor,  iar Harap-Alb este prezentat ca sluga acestuia. Motivul basmic al cifrelor magice si cel narativ al incercarii puterii sunt prezente in probele la care este supus protagonistul de asa-zisul sau stapan.

In aducerea salatilor din gradina ursului si a pietrelor pretioase  de pe pielea cerbului, Harap-Alb este ajutat de calul nazdravan si de Sfanta Duminica, alte motive basmice. Ei sunt niste adjuvanti propriu-zisi, care au si rolul de invatatori.

In “proba de foc”, mai exact aducerea fetei Imparatului Ros, Harap-Alb nu e numai initiat in actul erotic, dar si in cel al prieteniei adevarate.

Pe drum, intalneste pe un pod alaiul furnicilor pe care le cruta, trecand cu calul sau prin apa si ajuta albinele sa aiba casa. El va primi ca recompensa cate o aripa de la Regina furnicilor si Craiasa albinelor, care devin astfel donatori.

Faptul ca se intovaraseste cu Gerila, Flamanzila, Setila, Ochila si Pasari-Lati-Lungila arata din nou ca el e dispus sa primeasca ajutorul celor mai ciudati sau mai slabi.

La curtea Imparatului Ros, eroul trece prin alte sase probe: casa de arama, mancarea si bautura din abundenta, separarea macului de nisip, pazirea si gasirea fetei de imparat, recunoasterea acesteia de cealalta fata, luata de suflet,   si aducerea smicelelor de mar dulce, a apei moarte si a apei vii din locul unde se bat muntii in capete. In toate aceste incercari el este ajutat de personajele fantastice si Imparatul Ros e nevoit sa-si dea fiica. Pe drum insa Harap-Alb se indragosteste de tanara, iar sentimental este reciproc. La curte, Spanul este demascat de fata, iar acesta, furios, il omoara pe Harap-Alb. Calul nazdravan implineste acum actul justitiar, il ia pe Span si-l duce pana in slava Cerului, apoi ii da drumul,

facandu-se « praf si pulbere ».  Protagonistul este adus la viata de cea pe care o iubea cu ajutorul smicelelor de mar dulce, a apei moarte si a celei vii. Este o a doua nastere a eroului.

Spatiul insusi se purifica prin nunta care are loc si care sugereaza instaurarea armoniei in univers. Harap-Alb devine imparat, deci pelerinajul spre Unitate s-a incheiat.

Demonstrati ca “Povestea lui Harap-Alb”  este un Bildungsroman.

            Basmul lui Creanga este considerat de George Munteanu un “veritabil Bildungsroman fantastic al epocii noastre” pentru ca eroul evolueaza in plan gnoseologic(referitor la cunoastere) pentru a fi apt sa conduca o imparatie.

            Intreaga calatorie a lui Harap-Alb reprezinta un drum

initiatic. Din aceasta el capata mult ravnita experienta..

            Pe parcursul unor probe, exista multe intamplari din care eroul invata, iar personajele din jurul sau devin dascali, formatori.

            Chiar la inceputul calatoriei sale, mezinul primeste o lectie foarte importanta de la Sfanta Duminica, lectie amintita pe parcursul textului si de alti adjuvanti: sa nu subaprecieze nicio fiinta si sa nu judece dupa aparente. Acest lucru se intampla pentru pima oara in gradina Craiului unde Harap-Alb e tentat sa nu bage in seama acea batrana respingatoare, lucru care i s-ar fi putut dovedi fatal. Tot aici invata lectia milosteniei si vede ca binele e rasplatit cu bine.

            Podul unde da o proba curajului este simbolul trecerii de la un stadiu la altul.

            La scurt timp dupa ce pleaca de la curtea tatalui sau, eroul este pacalit de Span. Insa acest lucru are si niste aspecte pozitive: devine mult mai precaut si invata sa nu nesocoteasca sfaturile intelepte ale parintelui sau.

            Spanul ii da lectia umilintei. Tovarasul sau nazdravan, desi poseda niste calitati de invidiat, nu intervine cand mezinul e pacalit de Span, tocmai ca eroul sa isi faca o experienta de viata, care ar putea fi « o suma de greseli ».           Eroul invata si sa isi respecte juramintele, dar si sa nu mai faca altele. Desi ar fi putut sa se razvrateasca impotriva Spanului si sa il demaste, acest lucru ne se intampla, deoarece Harap-Alb intelege importanta pe care o are respectarea unui juramant facut. Aflandu-se de mai multe ori in situatii limita (aducerea salatilor, a pietrelor pretioase sau a fetei Imparatului Ros), Harap-Alb constientizeaza ca nu trebuie sa se dea batut si ca trebuie sa isi puna increderea in Dumnezeu.

            El da dovada de altruism, de mila si de  harnicie cand ajuta insectele, riscandu-si  viata.

             Din intalnirea cu cei cinci monstri afla ce inseamna toleranta, descopera  valoarea prieteniei adevarate si sa ca unele defecte se pot transforma in calitati in cele mai neasteptate momente.

            Bineinteles ca el nu ar fi fost desavarsit daca nu ar fi cunoscut si dragostea pe parcursul calatoriei lui spre maturitate. Un lucru pe care il mai invata este rabdarea. Chiar daca la inceput da dovada de impulsivitate, mezinul este nevoit sa isi stapaneasca pornirile si sa-si ascunda sentimentele adevarate pentru a indeplini porunca primita. Starile sufletesti noi il maturizeaza pe erou, putand sa paseasca pe o noua treapta sociala. Dupa deconspirarea Spanului, eroul se casatoreste, implinindu-se si in plan afectiv si devine imparat, ceea ce presupune cunoastere de oameni, intelepciune, responsabilitate sporita.

Elemente de origine folclorica:

  1. Tema: lupta dintre bine si rau.
  2. Finalul optimist.
  3. Formule specifice: observam ca formula  mediana se repeta de 6 ori pentru a mari suspansul si a dinamiza: “Se cam duc la imparatie, Dumnezeu sa ne tie, ca cuvantul din poveste inainte mult mai este.”
  4. Vagul temporal si spatial.
  5. Motive narative tipice: a) plecarea;

                                            b) calatoria; 

                                            c) supunerea prin viclesug;

                                            d) incercarea puterii prin 3 probe;

 e) izbanda; f) demascarea raului; g) pedeapsa;

 h) nunta.

6. Alte motive basmice : obiectele folositoare, aparenta inselatoare, numarul fatidic 3, metamorfozele surprinzatoare, mezinul, calul nazdravan. Acesta face legatura dintre cele doua experiente initiatice (a Craiului si a lui Harap-Alb).

Aparitii basmice sunt cei 5 monstri simpatici, Sfanta Duminica, regina furnicilor, a albinelor, ursul, cerbul sau turturica.

7. Limbajul popular care da  simplitate textului si ii confera oralitate.

                                           

             Originalitatea basmului:

            Povestea lui Harap-Alb poarta evident amprenta lui I. Creanga. Opera se individualizeaza prin cateva aspecte:

1.     Arta povestirii: - ritm alert dat de multe verbe si de formula mediana;

-        individualizarea actiunii si a personajelor prin detalii sugestive;

-        dramatizarea actiunii prin dialog.

Pastrand disocierea lui Tzvetan Todorov intrerelataresireprezentare”, putem incadra basmul lui Creanga in acest al doilea tip de naratiune, deoarece dialogurile abunda, replicile sunt ample, personajele vorbesc mai mult de dragul de a vorbi, iar elementul narativ se reduce uneori la functia de indicatie regizorala. Se observa verbele dicendi cu referire la ton (“cu asprime”), mimica (“posomorat”), gestica, atitudine, sentiment.

-        Basmul apare ca o inscenare, iar personajelor li se distribuie roluri in acest mare spectacol al vietii.        

2.     Specificul fantasticului: - fantasticul e umanizat ca in orice basm, dar este si localizat.

-        se vorbeste de o humulestenizare a fantasticului;

-        toate personajle se comporta taraneste si vorbesc moldoveneste ca taranii din Humulesti.     

3.     Nota comica:

-        Ironia: cand se vorbeste de “bunatatea” Imparatului Ros

-        Portrete pitoresti, caricaturale ;

-        Porecle: Gerila este numit Buzila;

-        Diminutive cu valoare augmentativa: “buzisoarele” lui Gerila;

-        Sotia sintactica: “sa traiasca trei zile cu cea de-alaltaieri”

-        Zeflemeaua = ironia batjocoritoare: “Tare mi-esti drag! Te-as vari in san dar nu-ncapi de urechi!”

-        Intamplari hazlii: cei cinci monstri incearca sa para oameni din inalta societate, dar la masa Imparatului Ros se dau in spectacol, purtandu-se ca niste tarani fara educatie.

4.     Eruditia paremiologica: in text abunda proverbele  si zicatorile, fapt neintalnit in alte basme culte sau populare (ex. “Apara-ma de gaini ca de caini nu ma tem.”).

5.     Limbajul specific trimitand la opera “Amintiri din copilarie”: - cuvinte populare;

-        regionalisme;

-        expresii idiomatice;

-        pleonasme;

-        anacolut;

-        interjectii, onomatopee.

-        interogatii si exclamatii retorice;

De mare efect e proza rimata si ritmata: “Harap-Alb le multumeste s-apoi pleaca linistit. Fata vesel ii zambeste, luna-n ceriu au asfintit. Dar in pieptul lor rasareCe rasare? Ia, un dor; soare mandru, luminos si in sine arzatoriu, ce se naste din scanteia unui ochi fermecatoriu!”

Remarcam, de asemenea, ca formula initiala din opera lui Creanga difera de cea din basmul popular care incepe prin “A fost odata ca niciodata”. Basmul lui Creanga nu neaga intampalrea ce urmeaza a fi relatata: “Cica amu a fost odata…”

                                           



Literatura


Carti
Gramatica

George Cosbuc - Moartea lui Fulger - COMENTARIU
Ilustreaza conceptul operational nuvela istorica prin referire la o opera literara studiata
Ion Pillat, Amurg in delta
Paradoxul roman S.Alexandrescu - prezentare de text
Planul compunerii de caracterizare a personajului literar
Motivul metamorfozei, Motivul metamorfozei in basmele turco-tatare
Corpus de texte (doine)
AUTENTICITATEA LUI CAMIL PETRESCU
Ilustreaza conceptele operationale tema si motiv literar, pe baza unei poezii studiate apartinand modernismului
Flori de mucigai











 
Copyright © 2014 - Toate drepturile rezervate