Comedia

Comedia

Comedia este o specie a genului dramatic scrisa sub forma unei piese de teatru cu scopul de a fi pusa in scena. Aceasta contine evenimente si personaje care au ca scop starnirea rasului si creerea bunei dispozitii. Textul dramatic este structurat in acte, scene si tablouri. Cea mai mica diviziune a textului este replica. De fapt, cea mai simpla definitie a genului ar spune ca in genul dramatic personajele vorbesc in timp ce actioneaza. Mai sunt prezente si didascaliile (indicatiile scenice puse intre paranteze) care contin sugestiile dramaturgului cu privire la gesturile personajelor.

Comedia O scrisoare pierduta de I.L. Caragiale este a treia dintre cele patru scrise de autor, o capodopera a genului. Opera satirizeaza aspectele societatii contemporane dramaturgului, inspirate din farsa electorala din anul 1883. actiunea comediei este plasata "in capitala unui judet de munte in zilele noastre"., adica la sfarsitul secolului al XIX-lea, in perioada campaniei electorale intr-un interval de trei zile. Intriga piesei consta intr-o intamplare banala: pierderea unei scrisori intime, compromitatoare pentru reprezentantii locali ai partidului aflat la putere si gasirea ei de catre adversarul politic, care o foloseste ca arma de santaj. Acest fapt ridicol starneste o agitatie neasteptata, iar intregul conflict se va stinge intr-un mod spontan datorita unui element la fel de banal ce se va constitui in solutia nesperata.

Urmarind intreaga evolutie a evenimentelor, observam ca tehnica folosita este aceea a bulgarelui de zapada. Ea consta in aceasta amplificare treptata, dar rapida a evenimentelor pana in momentul neasteptat al rezolvarii conflictului prin instaurarea unei situatii de compromis.

Conflictul dramatic principal consta in confruntarea pentru putere politica a doua forte opuse: reprezentantii aflati la putere (prefectul Stefan Tipatescu, Zaharia Trahanache- presedinte al gruparii locale a partidului si Zoe, sotia acestuia) si gruparea independenta constituita in jurul lui Nae Catavencu, un consecvent avocat si proprietar al ziarului Racnetul Carpatilor. Conflictul secundar este reprezentat de grupul Farfuridi- Branzovenescu, care se teme de tradarea prefectului. Tensiunea dramatica este sustinuta gradat prin lantul de evenimente ce conduc spre rezolvarea conflictului in finalul fericit al piesei: scrisoarea revine la destinatar, zoe, iar trimisul de la centru, Agamita Dandanache, este ales deputat.

Personajele din comedii au trasaturi care inlesnesc incadrarea lor in diferite tipuri. De altfel, autorul este considerat cel mai mare creator de tipuri din literatura noastra. Comediile acestuia sunt o remarcabila sursa de clase tipologice: tipul incornoratului-Trahanache, tipul primului-amorez- Tipatescu, tipul cochetei si al adulterinei- Zoe, tipul politic al demagogului (Tipatescu, Catavencu, Farfuridi, Branzovenescu, Trahanache, Dandanache). Dramaturgul depaseste cadrul comediei clasice, avand ccapacitatea de a individualiza personajele, prin comportament, particularitati de limbaj, nume dar si prin combinarea elementelor de statut social si psihologic. De exemplu, Trahanache este incornoratul simpatic, dar si incornoratul si ticaitul.

Un mijloc de caracterizare indirecta este onomastica. Numele personajelor sugereaza trasatura lor dominanta. S-a afirmat ca nimic nu este intamplator in comedie, ca orice element are in spate o simbolistica incarcata. Cu exceptia cetateanului turmentat, toate celelalte personaje sunt puternic individualizate prin nume. Apar si contraste intre nume si prenume, simbol al unui dezechilibru psihic. Astfel se intampla in cazul lui Tipatescu (individ tipicar) pe care dramaturgul il "inzestreaza" cu prenumele Stefan, trimitandu-ne spre un conducator ilustru.

Limbajul este principala modalitate de individualizare a personajului, marca a realismului. Felul in care eroii vorbescva fi o alta modalitate de caracterizare indirecta. Se va sugera in acest mod incultura personajelor. Limbajul politicienilor demagogi, avocati de profesie, adversari in lupta pentru mandatul de deputat, tradeaza in cazul lui Catavencu lipsa de eruditie (care contrasteaza comic cu pretentiile invocate). Discursurile demasca de multe ori imbecilitatea personajelor, incapacitatea de a fi coerenti in a-si sustine intr-un mod clar un punct de vedere propriu.

Prin aceste mijloace piesa provoaca rasul, dar, in acelasi timp, atrage atentia asupra cititorilor /spectatorilor in mod critic, asupra "comediei umane". Lumea eroilor lui Caragiale este alcatuita dintr-o galerie de arivisti, care actioneaza dupa principiul "scopul scuza mijloacele", urmarind mentinerea sau dobandirea unor functii politice sau a unui statut social nemeritat.