Caracterizeaza personajul preferat dintr-o comedie studiata

Caracterizeaza personajul preferat dintr-o comedie studiata.

Comedia aleasa: O scrisoare pierduta, de Ion Luca Caragiale

Osciland intre tragic si comic, opera lui Caragiale se inscrie in universul marilor clasici ai literaturii romane. Personalitate marcanta a epocii, Caragiale va excela atat prin drama "Napasta" si prin nuvelele de aceeasi factura, cat si prin comediile si schitele ce vor ataca succesiv superficialitatea epocii si parvenitismul, caracterul ei mimetic si patriotard.

Incadrandu-se in categoria comediilor de moravuri, prin satirizarea unor defecte omenesti, piesa "O scrisoare pierduta" prezinta aspecte din viata politica (lupta pentru putere) si de familie (relatia dintre Tipatescu si Zoe Trahanache).

Personajele piesei actioneaza stereotip, simplist, ca niste marionete lipsite de profunzime sufleteasca fara a evolua pe parcursul actiunii, fara a suferi transformari. Ele au trasaturi care permit incadrarea lor in diferite tipologii: incornoratul, prostul fanfaron, adulterina.

Zoe Trahanache este sotia lui Zaharia Trahanache si amanta lui Tipatescu. Zoe este o femeie voluntara, ambitioasa, si, desi nu detine nici o functie, in realitate il manevreaza pe toti. Prezentarea conflictului dramatic se declanseaza o data cu pierderea scrisorii "de amor", pe care Zoe Trahanache o primise de la amantul sau, Stefan Tipatescu, prietenul cel mai bun al lui Zaharia, si evolueaza pe masura ce Nae Catavencu, adversarul politic al acestora, ii santajeaza cu publicarea ei, in cazul in care nu    l-ar fi sustinut la alegerile pentru Camera. Plimbarea scrisorii de la un personaj la celalalt lumineaza caractere, psihologii. Ea ii da putere celui care o are in stapanire, si produce spaima celui care o pierde. Lupta politica pentru desemnarea unui candidat se da intre Farfuridi, sprijinit de Trahanache si Branzovenescu, si Nae Catavencu.

Zoe nu-si pierde siguranta de sine nici cand Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii. Stie sa conduca bine si barbatul si amantul, obtinand maximul de profit din aceasta situatie.

Aceasta este promotoarea actiunii si centrul real al acesteia, este tipul cochetei si al adulterinei, unul dintre cele mai bine conturate personaje feminine ale galeriei create de Caragiale. Ea uneste "ambitia sociala si grija de reputatie cu amorul clandestin pentru Tipatescu'', dupa opinia criticului Pompiliu Constantinescu.

Zoe este caracterizata direct, de catre dramaturg, prin intermediul listei de personaje ce precede textul propriu-zis si prin didascalii, din perspectiva altor personaje si prin autocaracterizare, dar mai ales indirect, prin intermediul vorbelor, faptelor, atitudinilor si gesturilor sale. Un relevant mijloc de caracterizare este si cel onomastic. Comicul de situatie si de limbaj sunt mijloace importante de caracterizare a personajului, care alaturi de comicul de nume (contrastul comic sugerat de diminutivul familiar al prenumelui, coana Joitica), indicatiile autorului despre personaj: "Zoe Trahanache, sotia celui de sus", dialog, reusesc intr-un mod stralucit sa puna in valoare personajul.

Tudor Vianu o aseaza pe Zoitica in categoria de femei voluntare, dispusa la orice compromis, folosindu-se de toate mijloacele feminine: lesinuri, lacrimi, autoritate chiar, cu care reuseste sa-l domine pe Tipatescu: "Eu il aleg, eu si barbatul meu".

Drama personajului nu este pasionala, ci una sociala. Imediat dupa mutarea in capitala unui judet de munte, Zoe ce are un barbat batran si naiv, are o asa-zisa "legatura secreta", cunoscuta de Pristanda. Pentru a evita dezonoarea, cunoscandu-si interesele, Zoe cedeaza in privinta alegerii lui Catavencu, fiindca publicarea scrisorii de dragoste ar fi compromis-o. Agitatia eroinei este pusa in valoare, in confruntarea cu situatia limita in care se gaseste in scena V, actul II: "Dumnezeule! Cum o sa-si smulga toti gazeta, cum or sa ma sfasie, cum o sa raza!. (.). In oraselul acesta , unde barbatii si femeile si copiii nu au alta petrecere decat barfirea, fie ea si fara motiv. dar inca avand motiv. si ce motiv, Fanica!. Ce vuiet! ce scandal! Ce cronica infernala!. Si eu Fanica, in timpul acesta ce sa fac? Sa mor? Sa mor daca voiesti.pentru ca dupa asta nu o sa mai pot trai". Emotia pe care o traieste, prin disparitia lui Catavencu, este marturisita deschis: "Ce frica! Ce tortura!", iar starea pe care o resimte acut in momentul primirii scrisorii de la cetateanul turmentat, pe care o saruta, ii transforma bucuria intr-un plans greu de stapanit

Zoe este prin excelenta reprezentanta aparentelor, a fatadei, de onorabilitate care acopera cu succes stricaciunea societatii. George Calinescu sustine ca "Zoitica este distinsa la limita, tematoare la reputatia ei. N-avem nici un indiciu ca ar fi ignoranta, nici unul ca ar fi vulgara, ori lipsita de sentiment. Zoe e in faza plastica a icoanei, putin hieratica." Femeie voluntara, ambitioasa, desii nu detine nici o functie in realitate ii manevreaza pe toti, facand ridicole mecanismele politice. Ea nu-si pierde siguranta de sine nici cand Catavencu ameninta cu publicarea scrisorii. Stie sa conduca bine si barbatul si amantul, obtinand maximul de profit din aceasta situatie.