Caracterizarea lui Ilie Moromete

Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului prin referire la un roman studiat (perioada dupa al doilea razboi mondial)- Ilie Moromete

Caracterizare directa

facuta de autor

autocaracterizare

Caracterizarea indirecta

prin fapte (actiune)

gesture

limbaj

Caracterizarea lui Ilie Moromete

Ilie Moromete este unul din cele mai fascinante personaje ale literaturii romane.

Ilie Moromete este personaj exponential, simbolizand lumea taraneasca si valorile ei durabile intr-o perioada in care ea este sortita disparitiei.

Ilie Moromete nu seamana cu nici un alt personaj. El este taranul inclinat spre filozofie.

Spre deosebire de Ion, Ilie Moromete vrea doar sa pastreze pamantul pe care il are pentru ca de acele loturi se lega linistea si echilibrul lui interior, libertatea de a gandi, de a vorbi, de a contempla(cerul, campia, oamenii, strada).

Ilie Moromete este un personaj surprins in evolutie, in miscare, conturandu-se prin suma detaliilor afisate pe parcurs.

Trasaturi

Placerea de a vorbi. Ilie Moromete petrecea seri nenumarate cu Cocosila si Dumitru a lui Nae, (si discutiile purtate cu Niculae).

Inteligenta. Ilie Moromete apreciaza valorile inteligentei in dauna celor materiale (de aceea are atat de putini prieteni). Inteligenta lui este dublata de:

Ironie, spirit jucaus cu care priveste lumea din jurul sau(fasolea de la seceris).

Bucuria de a vedea lumea ca spectacol(porumbul).

Darul de a vedea dincolo de lucruri.

Bucuria contemplarii realitatii inconjuratoare pentru ca apoi retras undeva, in gradina sau in spatele casei sa vorbeasca singur rostindu-si gandurile si framantarile sale.

Disimulare. Disimularea devine o a doua natura a personalitatii sale (comportament bizar, mascat - scena cu fonciirea dragostea pentru copii).

Caracterizarea facuta de celelalte personaje

Baietii lui - tata nedrept

Niculae - tata autoritar

Guica - "spoliator"(pradator, jefuitor)

Catrina - "Om sucit"

"Suceala" firii lui Ilie Moromete defineste reactiile lui deosebite fata de ale celorlalti, rod al firii lui contemplative si meditative si al universului sau interior.

In sat are un prestigiu real si recunoscut: autoritate castigata(Poiana fierariei lui Iocan).

Nu uraste pe nimeni, dar provoaca adversitati.

Aspira la liniste, seninatate, bucurie si fericire - are resurse de a se situa deasupra grijilor vietii(acele clipe de ocupatii inutile, taifasul, o tigara pe marginea santului, cineva destept cu care sa schimbe o vorba inalta, placeri nefolositoare ale vietii).

Gandeste liber, nu apeleaza la intelepciunea proverbelor si zicatorilor populare.

Spre sfarsitul romanului Ilie Moromete se schimba, se interiorizeaza, isi pierde placerea de a vorbi. Este parasit nu numai de copii ci si de timp, al carui stapan parea ca este(pentru ca el isi crease un timp al sau - timpul interior) - legatura cu statueta de lut.

Ultimele cuvinte, dinaintea mortii: "Domnule, eu intotdeauna am dus o viata independenta".