Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Literatura


Index » educatie » Literatura
» Balada populara – date generale


Balada populara – date generale




Balada populara – date generale

         In folclorul romanesc, specia care domina genul epic in versuri este balada, cuvant imprumutat din terminologia occidentala de catre Vasile Alecsandri, care si-a intitulat intaia colectie - ,,Poezii poporale – Balade (cantice batranesti). Vechimea ei a fost dezbatuta cel mai adesea in corelatie cu eposul eroic cu oscilari; unii vedeau in baladele populare niste ecouri tarzii ale epopeilor, altii le situau inaintea acestora ca o sursa de inspiratie pentru cele dintai. Prin largirea sensului, termenul a inceput sa semnifice cantecele eroice de mare vechime, apoi cantecele cu caracter nuvelistic; in folcloristica se vehicula si sintagma de epos popular versificat, paralel cu diferite denumiri nationale.18 O sinteza a acestor termeni ne ofera Al. Amzulescu in studiul introductiv la antologia de ,,Balade populare romanesti”, oprindu-se la definirea baladei vazuta ca un ,,cantec povestitor la ascultare, eroic si amplu.”19 Prin aceste trasaturi definitorii este  marcat sincretismul categoriei, prin cuvantul ,,cantec” desemnand textul si melodia, caracterul narativ al discursului si necesitatea unui auditoriu caruia ii este destinat. Discursul narativ al cantecului epic are o functie preponderent-educativa, ceea ce-l obliga pe interpret ,,sa recurga la o serie de procedee retorice, sa-si impresioneze ascultatorii, ceea ce explica predominanta unor mijloace poetice specifice.”20 



            Incepand cu jumatatea secolului al XIX-lea incep sa apara primele culegeri de balade si, treptat, pe baza materialului publicat, apar si primele cercetari in domeniu, ajungandu-se ca la sfarsitul secolului XX sa se inregistreze performante remarcabile, cantitativ si calitativ.

            Din punct de vedere geografic exista trei variante structurale ale cantecului epic in spatiul romanesc, insumand aproximativ 330 de tipuri:

a)        unul interpretat de lautari, raspandit in sudul Olteniei, Munteniei si de-a lungul luncii Dunarii;

b)        un cantec epic nuvelistic, cu tendinte de liricizare, raspandit in Ardeal si interpretat de tarani;

c)        teme de cantec epic care circula sub forma de colind, tot in Ardeal.

Baladele au fost clasificate tematic in mod diferit de catre cercetatori. Astfel, G. Dem Teodorescu 21 distinge in repertoriul din colectia sa balade solare si superstitioase, istorice, haiducesti si domestice. I. C. Chitimia propune clasificarea baladei in patru mari categorii, (grupurile mai mici fiind considerate subcategorii ale acestora): legendare, vitejesti (voinicesti, haiducesti), de conflict familial si social (caminul si dramele lui, profesia si conflictele ei, lupta de clasa) si istorice.22

La o sistematizare diferita ajunge si Gh. Vrabie intr-o temeinica lucrare monografica destinata eposului popular romanesc in cadrul caruia distinge: balada legendara, balada pastoreasca, cantecul istoric sau de curte, balada antiotomana, balada antifeudala si balada familiala23. Concluzionand, nu exista clasificare precisa a baladei, care sa cuprinda un numar de teme proprii numai uneia sau alteia, deoarece ordinea interna a materialului cules, asa cum se prezinta in realitatea folclorica vie, ,,nu releva compartimente tematice circumscrise, ci categorii – cadru definibile prin functie specifica si modalitati de realizare, diferite teme putand circula de la o categorie la alta”24.




Ca structura, modalitati de expresie si interpretare, balada ne apare foarte complexa. Cea de dincolo de munti debuteaza intotdeauna cu o melodie instrumentala care reprezinta motivul melodic central si care va fi interpretat apoi vocal. Textul incepe de obicei cu un prolog, care concentreaza atentia ascultatorilor si creeaza dispozitia necesara ascultarii. Urmeaza expozitiunea propriu-zisa in care se prezinta eroii si plasarea in spatiu a actiunii. Introducerea pune intotdeauna in relief principalele trasaturi ale eroului central exprimate sumar, de regula, apoi se trece la desfasurarea actiunii. Apare conflictul si, in paralel cu el, se caracterizeaza si personajele. Incetinirea actiunii se realizeaza prin repetarea unei parti din textul baladei.

Caracteristicile stilistice ale baladei decurg in chip firesc din functia ei primordiala – de a evoca trecutul memorabil, cu intamplarile lui exemplare. Ele atarna si de felul cum e indeplinit mesajul epic: in fata unui auditoriu sau numai un grup restrans, la un prilej festiv, sau doar in intimitate, ca un cantec propriu-zis. Potrivit afirmatiei lui Ovidiu Barlea25, in capitolul destinat baladei, repertoriul nostru de balade se diversifica sub aspect formal in doua zone mari, care coincid si cu modul de interpretare si cu haina melodica. In zona nordica, alcatuita din Transilvania si Moldova de sus, balada se apropie pana la confundare cu cantecul propriu-zis; zna sudica (Moldova de jos, Dobrogea, Muntenia, Oltenia, Banatul sudic) este tinutul clasic al baladei populare aici fiind atestata ,,in plinatatea ei tipica, formala si functionala”.

Exista, atat in folclorul nostru, cat si in folclorul tuturor popoarelor, urme ale mentalitatii arhaice, din care a izvorat si care a alimentat vreme indelungata o bogata creatie poetica – fapt care atesta stravechimea acestei specii.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Literatura


Carti
Gramatica


TESTARE INITIALA- CLASA a VIII-a - ROMANA
Noapte de mai, de Alfred de Musset
“O SCRISOARE PIERDUTA”-DEMONSTRATIE COMEDIE
Fantana dintre plopi - comentariu
Literatura – arta a cuvintului
Iona de Marin Sorescu (drama-parabola neomodernista)
IMPORTANTA SI UTILITATEA DISTINCTIEI TRIPARTITE
Romanul „Un om intre oameni”
Stilul publicistic
Exemplifica modalitatile de caracterizare a personajului, prin referire la o nuvela studiata (istorica, psihologica sau fantastica)