Alexandru
Philippide, Apropieri
1. a pierde timpul, a fi in contratimp, cu timpul
2. Cratima este folosita cu scopul de a marca alipirea, "putea-voi" fiind
o forma in care auxiliarul urmeaza dupa verbul de conjugat.De
asemenea,cratima ajuta la formarea inversiunii.
3. Modul conjunctiv exprima o actiune posibila, ipotetica,
dorita. Poetul analizeaza posibilitatea unei conexiuni intre
simturi(privire si auz).El doreste sa se integreze "in
senina voluptate noua ", gustand din ea si pierzandu-se in
eternitate, adica in timpul "scapat de spatiu".
4. Structurile care contin imagini vizuale sunt: "neagra catifea",
"faldurile unor inalte draperii".
5. motivul urcusului,motivul drumului
6. Metafora "puntea dintre privire si auz" exprima
o ipotetica armonie intre simturi. Este o metafora care
sugereaza eliberarea de constrangeri, dorinta eului liric de a se
apropia de libertatea absoluta.
7. Primele doua versuri au valoare de incipit si prezinta un cadru nocturn. Ele au o topica inversa, ceea ce sugereaza intensitatea cu care eul poetic
traieste momentul descoperirii unui "lin urcus de neagra
catifea". Aceasta imagine este un
epitet-inversiune si in acelasi timp o metafora a drumului spre
inedit, un simbol pentru depasirea unor limite ale cunoasterii.
Se sugereaza astfel o posibila tema a textului,aceea
a calatoriei initiatice. In versurile
urmatoare, se transmite ideea ca la capatul acestei
calatorii si in prezenta dorita a unei
calauze, simturile se armonizeaza, iar eul nu mai percepe
decat temporalitatea, eliberandu-se de spatiu. Epitetul
cromatic "neagra catifea" intareste ideea de necunoscut.
8. Poezia are un titlu format dintr-un substantiv
comun la numarul plural, provenit din adverb: apropieri. Acest cuvant,
prin simplitatea sa, are o puternica
incarcatura expresiva, fiind in legatura cu
imagini importante in poezie. Faldurile draperiilor " tesute parca
numai din sunet si culoare" constituie o astfel de imagine
: eul poetic regaseste in ele coexistenta sunetului
si a culorii, este constient de raritatea spectacolului la care ia
parte, si doreste o apropiere permanenta a acestor doua
elemente. El imagineaza o conexiune o irealului in care este proiectat, cu
realul in care se va intoarce si unde spera la o materializare a
acestor "aeriene fermecatorii" , intr-o " punte".Imaginarul poetic atinge
nivelul spatio-temporal in finalul textului. Odata realizata o
legatura intre elementele constitutive ale cadrului restrans,se doreste o noua corespondenta , de
aceasta data la grad avansat , si anume , intre timp si
spatiu. O existenta simultana a acestor doua
coordonate implica un timp infinit, "scapat de spatiu dar care nu il anuleaza pe acesta din urma. Rima
imperecheata sustine , de asemenea , ideea
de apropiere , prin faptul ca aceasta faciliteaza cititorului
descifrarea textului. Este vorba de o apropiere a celui care
parcurge poezia de sensul adevarat al acesteia.
9. Scrisa pe un fundament modernist, poezia
sustine ambiguitatea imaginilor. Al.Philippide patrunde intr-un
spatiu ireal din voluptatea caruia doreste sa preia pentru
ca,"fara calauza sa
beneficieze si in spatiul real de acest spectacol cromatic si
auditiv. Rezonantele simbolice sunt, de asemenea prezentate
, cultivand sugestia unei lumi mai bune , poate chiar eterne : "cu un
timp scapat de spatiu".
