Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Geto-dacii si lumea mediteraneana


Geto-dacii si lumea mediteraneana




GETO-DACII SI LUMEA MEDITERANEANA

            Primele stiri despre geti. Herodot – in anul 512 iHr. Cu ocazia expeditiei lui Darius I impotriva scitilor. Getii sunt “cei mai viteji si mai drepti dintre traci”. El face referiri si la religia getior afirmand despre cei ca “se cred nemuritori” si ca au obiceiul de a trimite soli la Zalmoxis.

             Geto-dacii sunt numiti geti de catre greci si daci de catre romani, dar Strabon spune ca vorbesc aceiasi limba.

            Ocupatii. –pastoritul

-agricultura



-apicultura

-mestesugurile: ceramica la mana si la roata (chiupuri, catuia), prelucrarea metalelor (numeroasele depozite si tezaure – Agighiol, Peretu, Craiova).

            Structura societatii. Organizati in triburi (carpii, burii, costobocii, dacii mari) conduse de sefi militari cu resedinta in asezari intarite numite dava: Ziridava, Buridava, Sucidava, Carpodava, etc.

                                              Clase sociale: - comati – oamenii de rand, tarabostes, pileati – aristicratia.

            Contacte cu popoarele vecine. – scitii – ornamentarea si decorarea obiectelor pretioase descoperite in tezaure

-          celtii – roata olarului si metalurgia fierului-Cultura La Tene.

-          Grecii – primele monede – tetradrahmele macedonene cu chipul lui Filip al II-lea

-          modelul de constructie al zidului – murus dacicus

-          primul alfabet

-          schimburi comerciale cu coloniile grecesti din Dobrogea: Histria, Tomis, Callatis

-          anumiti regi geti protejeaza coloniile grecesti in schimbul unor tributuri, altii intra in conflict cu lumea greco-macedoneana – 339iHr. expeditia lui Filip al II-lea impotriva scitilor condusi de Ateas.

-          335 i Hr expeditia lui Alexandru cel Mare

-          300-292 iHr. expeditiile lui Lysimah si a fiului sau Agatocles. Ele sunt invinse de regele get Dromihete care isi avea resedinta la Helis. Organizarea mai buna si bogatiile geto-dacilor duc la aparitia statului.

REGALITATE SI RELIGIE

                        Religia. Getii aveau o religie politeista, principalul zeu fiind Zalmoxis un zeu subpamantean, care-si avea lacasul pe M-tele Cogaionon (M-tele Sfant). Gebeleizis, zeul cerului si al luminii, Bendis, zeita padurilor si a vanatorii.

                        Religia – un rol foarte important – Marele Preot detinea a doua functie dupa rege. Astfel Deceneu si Comosicus, mari preoti au detinut si pozitia de rege dupa moartea lui Burebista. Deceneu a participat alaturi de Burebista la centralizarea statului dac. Deceneu, care umblase multa vreme in Egipt, se intalneste cu Burebista “pe timpul cand Sylla a pus mana pe putere la Roma“ – aproximativ 82 iHr.

                        Statul dac. Unificarea statului se face pe doua cai: diplomatica si pe cale militara, acolo unde capeteniile dacice se impotrivesc. Sunt distruse fulgerator mai multe dave, fapt ce atesta luptele cu sefii potrivnici. Aceasta actiune este pusa pe seama primelor expeditii romane in Dobrogea conduse de gen. Lucullus, care ocupa coloniile grecesti de la Marea Neagra. Dupa unificarea statului Burebista ii cucereste pe bastarni, iar apoi se indreapta spre sud, ocupand tot litoralul pontic, de la Olbia pana la Apollonia. Totodata sunt inclusi in statul dac si tracii sud-dunareni pana la M-tii Balcani. Dupa anul 48 iHr. Burebista se indreapta spre apus, unde locuiau celtii. Astfel statul dac se intinde spre vest pana la Dunarea mijlocie si Maris. Pe drept cuvant, o inscriptie greceasca descoperita la Dionysopolis il numeste pe Burebista “cel dintai si cel mai mare dintre regii din Tracia”. In acelasi timp se consolideaza centrul din M-tii Orastiei, unde sunt construite sau consolidate mai multe cetati, temple si sanctuare. Astfel de incinte sunt construite si la Popesti (Arges), Tinosu (Prahova), etc.

                        Actiunile sale militare, il fac sa fie temut chiar si de romani, dupa cum ne spune Strabon. Burebista se amesteca in razboiul civil de la Roma dintre Caesar si Pompeius. Regele get il sprijina pe cel din urma trimitandu-i o solie in tabara sa din Macedonia. Ajutorul promis de Burebista nu mai ajunge, Pompei fiind infrant de Caesar, care planuieste o expeditie de pedepsire impotriva lui Burebista. Cu putin timp inainte de a incepe expeditia respectiva, Caesar este ucis in Senatul roman. In acelasi an, 44 iHr., este asasinat si Burebista intr-un complot al aristocratiei geto-dace nemultumite de intarirea puterii centrale.

                        Statul dac de la Burebista la Decebal. Dupa moartea lui Burebista, statul dac se destrama, impartindu-se in mai patru si apoi cinci regate mai mici. Continua insa activitatea in M-tii Orastiei, unde se succed mai multi regi (Deceneu, Comosicus, Coryllus-Scorilo, Duras), din care primii doi au fost si mari preoti. Sarmizegetusa devine resedinta regala, unde se construiesc noi edificii, dintre care marele sanctuar circular. Alti regi sunt pomeniti si la sud de Carpati, in Oltenia ca oponenti ai extinderii Imperiului Roman in zona Balcanilor. De multe ori, dacii aliati cu bastarnii trec Dunarea pustiind tinuturi intinse.

                        Destramarea statului dac face ca o parte din teritoriile stapanite de Burebista sa intre in stapanirea romana. Mai intai sunt ocupate teritoriile vestice, unde romanii formeaza provincia Pannonia, iar apoi si cele sud-dunarene, organizate in Provincia Moesia.





                        Statul condus de Decebal. Prin nivelul lor ridicat de dezvoltare, dacii devin o amenintare pentru romani, care devin tot mai hotarati sa includa lumea dacica in Imperiu. Expeditia organizata de Duras la sud de Dunare in 85/86 dHr se soldeaza cu moartea guvernatorului Oppius Sabinus. Actiunea dacilor, il face pe Domitian, imparatul roman, sa reorganizeze provincia Moesia in Moesia Superior si Moesia Inferior. De asemenea, Domitian pregateste si o campanie impotriva dacilor. Expeditia organizata sub conducerea lui Cornelius Fuscus in anul 87 dHr. esueaza, insusi Fuscus fiind ucis in lupta. Numele invingatorului este Diurpaneus, care dupa victorie primeste supranumele de Decebal – cel puternic, iar Duras ii cedeaza tronul sau. El este recunoscut automat conducator de catre toti dacii liberi, impresionati de victoria sa. In anul 88 romanii reiau ofensiva condusi de Tettius Iulianus, guvernator al provinciei Moesia Superior. Lupta se da din nou la Tapae ca in anul precedent, iar romanii ies invingatori. Teama de a nu avea soarta lui Fuscus, il face pe Iulianus sa nu continue inaintarea. Infrangerea romanilor in razboaiele purtate in apus impotriva unor triburi germane, il face pe Domitian sa ofere pacea dacilor.

                        Pacea din 89. Decebal nu se prezinta personal, ci il trimite pe fratele sau Deigis. Decebal devine client al romanilor si primeste bani, mesteri si instructori militari, dupa cum ne spune Dio Cassius.

                        Noua confederatie daca. Noul stat dac se intinde intre Nistru, Dunare si Tisa. Atat la vest cat si la est se aflau sarmatii cu care Decebal va incheia tratate de alianta impotriva romanilor. Sunt construite noi sanctuare la Sarmizegetusa, sunt dublate fortificatiile de la Blidaru si Piatra Rosie, este construita o noua cetate la Piatra Craivei. Tot la Sarmizegetusa se afla si cele mai mari ateliere metalurgice din afara lumii greco-romane.

                        Razboiul din 101-102. Cauzele redeschiderii conflictului daco-roman au fost:

-          rusinoasa pace incheiata de Domitian.

-          Dorinta lui Traian de a fauri o latinitate puternica la Dunarea de Jos

-          Bogatia Daciei, mai ales datorita aurului si graului

Cel mai important izvor pentru razboaiele daco-romane este Columna lui Traian de la Roma. Ea ne prezinta armata romana trecand Dunarea pe un pod de vase si inaintand prin Banat. Fiecare teritoriu cucerit este aparat de castre solide. Decebal il asteapta pe Traian la Tapae. Lupta se termina nedecis, dar izbucnirea unei furtuni puternice ii face pe daci sa se retraga. Apropierea iernii ii obliga pe romani sa ramana pe loc. De acest ragaz profita Decebal, care impreuna cu aliatii sai trec Dunarea devastand Moesia incercand astfel sa-l determine pe Traian sa se retraga. Actiunea esueaza, iar in primavara romanii reiau inaintarea. Este cucerita cetatea Capalna si capturata sora regelui dac. Romanii ajung aproape de Sarmizegetusa, iar Decebal cere pace.

            Pacea din 102. Conditiile pacii sunt foarte grele pentru Decebal:

-          Decebal cedeaza toate teritoriile cucerite pana atunci de romani.

-          Sunt predate armele, masinile de razboi si instructorii primiti in 89

-          Decebal are obligatia de a-i extrada pe dezertorii romani si de a nu incheia tratate cu dusmanii Romei.

Razboiul din 105-106. Intre anii 103-105 la Drobeta este ridicat un pod de piatra de catre arhitectul Apolodor din Damasc. La randul sau, Decebal reface cetatea Costesti, le consolideaza pe celelalte, ii pedepseste pe roxolani care trecusera de partea romanilor. De asemenea, ataca garnizoanele romane din Tara Hategului, Banat si Oltenia. Insusi comandantul trupelor romane din aceste teritorii este capturat. Toate acestea il fac pe Traian sa initieze al doilea razboi daco-roman. De data asta Sarmizegetusa este atacata din toate directiile si supusa unui greu asediu. Decebal nu mai poate conta nici pe aliatii sai, care trecusera de partea romanilor. Capitala Daciei este incercuita si supusa unui lung si greu asediu. In cel din urma, istoviti de lupte si de sete, dacii incendiaza cetatea si se retrag cu gandul de a reface apararea mai spre nord. Decebal este urmarit de calaretii romani condusi de Tiberius Claudius Maximus si, pentru a nu cadea in mainile romanilor, se sinucide. Statul dac este desfiintat, iar pe locul sau ia fiinta provincia Dacia. Din Dacia romanii trimit la Roma mari cantitati de aur si argint folosite pentru organizarea de serbari fastuoase in cinstea victoriei.

INTEGRAREA DACILOR IN LUMEA ROMANA

Organizarea Provinciei Dacia. Cuprindea numai o parte din teritoriul fostului stat dac:

-Banatul




-Oltenia

-V. Munteniei

-Pod. Transilvaniei

Sudul Moldovei si campia munteana au fost integrate in Provincia Moesia, iar vaile Crisurilor, Maramures si Pod. Moldovei, au ramas in continuare in stapanirea dacilor liberi.

Dacia era o provincie imperiala (aflata in directa subordine a imparatului) si era condusa de un legatus augusti pro praetore. Capitala sa a fost fixata intr-un oras nou numit Ulpia Traiana Sarmizegetusa aflat in Tara Hategului.

Dacia era una dintre cele mai bine aparate provincii romane: un mare numar de soldati, castre, asezate atat pe granita-limes, cat si in interior, legiuni-Legio XIII Gemina asezata la Apulum si Legio V Macedonica la Potaissa, numeroase trupe auxiliare formate din autohtoni.

Provincia e reorganizata succesiv de urmasii lui Traian. In vremea lui Hadrian este impartita in doua provincii Dacia Superior si Dacia Inferior, iar mai tarziu, in jurul centrelor Porolissum, Apulum, Malva, sunt organizate noi provincii: Dacia Porolissensis, Dacia Apulensis, Dacia Malvensis.

Romanizarea. Este un proces complex, indelungat prin care civilizatia romana patrunde in toate aspectele vietii unei provincii romane.

Armata si administratia au fost principalii factori ai romanizarii. Armata, prin numeroasele efective militare intra cal mai usor in contact cu autohtonii. De altfel, trupele auxiliare vor fi formate atat din autohtoni, cat si din cetateni romani. Se infiinteaza castre  si,                             pe langa ele, asezari civile – canabae.

Veteranii. Reprezinta un al treilea factor cu actiune vizibila in procesul de romanizare. Ei actioneaza liber. Dupa incheierea stagiului militar primesc 3000 de dinari si ocupa diferite functii municipale si administrative. De asemenea primesc pamant si dreptul de a se casatori in provincia pe care au slujit-o. Asfel se formeaza primele familii mixte daco-romane.

Colonistii. Detin un numar impresionant in randul populatiei romane. Eutropius in Breviarum ab Urbe condita ne spune ca au fost adusi „din toata lumea romana pentru popularea oraselor si cultivarea ogoarelor”. Ei actioneaza in agricultura, minerit si mestesuguri. Toti vorbesc latina populara-latina vulgara.

Ei intemeiaza asezari rurale pagus si vicus (Vicus Novus, Vicus Petra, etc.). Acestea se afla in preajma fortificatiilor romane. Altele sunt „altoite” pe sate dacice. Vicus sunt intemeiate si de daci – Vicus Buteridavensis. In acestea se afla villae rusticae – adevarate ferme romane.

Viata urbana. O serie de asezari urbane isi continua activitatea, dar apar si altele noi. Multe au statut de municipia (asezari cu autonomie administrativa si juridica, cuprinzand cetateni romani): Aegyssus (Tulcea), Dierna (Orsova), Porolissum (Moigrad), altele ajung la rangul de colonia (asezari organizate dupa modelul Romei): Colonia Ulpia Traiana Augusta Dacica Sarmizegetusa, Apulum, Drobeta, Napoca, Potaissa (Turda). Spre sfarsitul dinastiei Severilor, Ulpia Traiana e declarata metropolis.

Viata religioasa. Ilustreaza foarte clar intrepatrunderea spirituala daco-romana. Autohtonii preiau simbolurile romane: lupoaica si gemenii descoperiti la Apulum. Apoi zeitatile grecesti, mai ales in zona Marii Negre, divinitati egiptene, persane, siriene, etc. Predominante sunt divinitatile romane: Jupiter, Junona, Minerva, Venus, Liber, Libera, Diana. Apare fenomenul de interpretatio romana (adorarea sub nume romane a unor divinitati dacice (Bendis, Zalmoxis). Amestecul dintre cultele autohtonilor si cele ale colonistilor creaza un sincretism religios. In necropole sunt atestate ambele rituri funerare – incineratia si inhumatia (Alba-Iulia, Enisala, Barbosi).

Viata economica. Arata un dialog permanent intre colonisti si autohtoni, reflectat si in terminologia agrara. Sunt atestate numeroase asezari de mineri, locuite de populatii mixte latinofone Alburnus Maior Rosia Montana). In orase sunt atestate organizatiile fierarilor, luntrasilor, pietrarilor numite collegia.

Treptat tot mai multi daci invata limba latina. Ei isi insusesc latina populara, cu greseli, cu influente locale de pronuntare. Deja din sec. III, se observa o invatare tot mai corecta a limbii. Multi tineri daci, inrolati in armata romana, adopta porecle romane. De altfel, in cazul numelor, se observa cel mai bine intrepatrunderea daco-romana. Exista cetateni ale caror nume cuprind atat elemente dacice, cat si romane. Astfel Atticia Sabina – primul nume fiind dacic, urmat de cognomen latin. Daizus Comozoi – evident dac, este ucis de costoboci, iar mormantul i-a fost ridicat de nepotii Iustus si Valens, deveniti cetateni romani.

Incepand cu sf. sec.II si in intreg sec. III, atacurile dacilor liberi si ale barbarilor devin tot mai puternice: costobocii la 170, carpii si gotii la 238, etc. Pentru a pastra neatinse asezarile romane sud-dunarene, imparatul Aurelian ia hotararea de a retrage la sud de Dunare armata si administratia. Aceasta se face incepand cu 271 si dureaza pana in 274. Pentru a scapa de eventualele critici ale contemporanilor, Aurelian organizeaza la sud de Dunare, intre Moesia Superior si Moesia Inferior, o noua provincie denumita Dacia.



ROMANITATE SI CRESTINISM

ROMANITATE. Fosta provincie e parasita de oficialitatile civile si militare. Cea mai mare parte a populatiei romanizate ramane le nord de Dunare. In mod firesc, multe asezari daco-romane nord-dunarene cunosc o activitate neintrerupta. In vremea lui Diocletian, Dobrogea este organizata ca o provincie distincta – Scythia Minor cu capitala la Tomis.

Contactele dintre daco-romani si romanitatea sud-dunareana sunt neintrerupte in toata perioada urmatoare, marturie stand circulatia monetara, activitatea unor misionari crestini de la sud de Dunare si interesul unor imparati romani pentru spatiul nord-dunarean.

Astfel, in vremea imparatului Constantin cel Mare (306-337) se reinstaureaza stapanirea romana la nord de Dunare. Limita acestei stapaniri este marcata de valul de pamant numit Brazda lui Novac care traversa campia munteana intre Pietroasele si Drobeta. O serie de asezari sunt refacute: Drobeta, Sucidava, Arcidava, etc. In anul 328 se construieste un nou pod peste Dunare intre Sucidava si Oescus.

Stapanirea romana in fosta provincie este refacuta si in vremea lui Iustinian (527-565) care fortifica centrele de la Lederata, Drobeta si Sucidava. Drobeta este denumita Theodora, dupa numele sotiei sale.

Toate aceste elemente au favorizat romanizarea si dupa retragerea aureliana. Tot in aceasta perioada sunt romanizati si dacii liberi care profitand de abandonarea Daciei reiau legaturile cu daco-romanii.

CRESTINISM. Cel mai important factor in continuarea romanizarii dupa retragerea aureliana l-a reprezentat insa crestinismul. Potrivit traditiei religioase, spatiul romanesc ar fi fost crestinat de Sf. Apostoli Andrei si Filip care ar fi ajuns pana in  Scythia Minor. Astfel la Potaissa (Turda), s-a descoperit o  gema (piatra decorata) cu imaginea Bunului Pastor care dateaza din sec. III-lea.

Numeroasele persecutii dictate de imparatii Decius, Valerian, Galeriu, etc., au facut ca marturiile despre aceasta activitate sa fie extrem de reduse creand o anumita teama in randul crestinilor de a-si face publica apartenenta la noua religie. Astfel, in 1971, sub altarul basilicii  de la Niculitel, a fost decoperit mormantul a patru martiri crestini cazuti prada persecutiilor ordonate de imparatul Diocletian intre anii 303-304. astfel de relicve au fost gasite si la Axiopolis si Dinogetia.

In anul 313, imparatul Constantin cel Mare da Edictul de toleranta religioasa de la Milano, prin care toate religiile din Imperiu primesc libertate de expresie. Din acest moment comunitatile crestine se inmultesc, mai cu seama in lumea oraselor. La sate cei mai multi au ramas pagani, denumire provenita de la latinescul paganus, care ii desemneaza pe locuitorii unui sat (pagus).

Numeroase obiecte paleo-crestine au fost descoperite la Drobeta, Tibiscum, Romula si mai ales Sucidava. In aceste locuri au fost gasite numeroase opaite cu semnul crucii, precum si cruciulite si vase avand incizate simboluri crestine. La Porolissum, inca din sec. IV, un templu pagan a fost transformat in locas de cult crestin.

Tot din sec. al IV-lea dateaza si cel mai important izvor istoric care atesta atat crestinismul cat si continuitatea daco-romana nord-dunareana: Donariul de la Biertan (jud. Sibiu). Acesta are o inscriptie din bronz cu textul „Ego Zenovivs votvm posvi” (Ego Zenovius votum posui) care se traduce prin „Eu Zenovius am pus aceasta ofranda”. De inscriptie este atasat si un disc cu monograma lui Iisus Hristos.

Activitatea misionara continua mai puternic dupa Edictul lui Constantin. Episcopul Nicetas din Ramesiana, Sava Gotul ucis din ordinul regelui Athanaric al gotilor si Ulfilas care a predicat in limbile latina, greaca si gota.

Din Scythia Minor sunt originari si cativa teologi de prestigiu cunoscuti ca scriitori patristici sau ca „parinti ai Bisericii”:

-          Sf. Ioan Cassian (cca360-435) a intemeiat doua manastiri la Marsilia in Franta, fiind totodata autorul unor lucrari valoroase, printre care „Tratatul despre intruparea lui Hristos”. El este venerat astazi  de catre numeroase biserici crestine: ortodoxa, catolica si anglicana.

-          Dionisie cel Mic (cca. 460-545) s-a remarcat ca un bun cunoscator al Bibliei si al limbilor greaca si latina. El este creatorul calendarului crestin care a introduc numaratoarea anilor pornind de la anul nasterii lui Iisus Hristos.

Simbioza dintre crestinism si romanitate este reliefata si prin numeroasele cuvinte din limba romana, de origine latina care se refera la credinta in Hristos: Domine Deus-Dumnezeu, crux/crucis-cruce, Dies Dominica-Ziua Domnului, Rosalia-Rusaliile, basilica-biserica, etc.






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Istorie




GRECIA MODERNA
Scrisul istoric in evul mediu: istoriografia crestina si istoriografia cruciadelor
Aristoxenos din Tarent (~354~300) - filosof, critic si muzician
Studiu De Caz - ISTORIOGRAFIA ROMANA
Eschil (525 i.Hr.—456 i.Hr.)
Agonia Imperiului roman
Consecintele si invatamintele celui de-al doilea razboi mondial
PACEA ARMATA - ANGLIA
Premise etnice si lingvistice
ETAPELE EXTINDERII EUROPENE Dupa incheierea razboiului rece