Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune.stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme




Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Istorie


Index » educatie » Istorie
» Armata rosie si judetul arges in anii 1944 -1947


Armata rosie si judetul arges in anii 1944 -1947


ARMATA ROSIE SI JUDETUL ARGES IN ANII 1944 -1947

Al doilea razboi mondial a inceput in 1939 din dorinta marilor puteri pentru reimpartirea sferelor de influenta. Criza de solutii politice si militare a devenit evidenta inca din anii marii crize de supraproductie si s-a trecut la sporirea comenzilor de armament din ce in ce mai performant. Dezarmarea nu era decat un motiv pentru presa si pentru gruparile pacifiste. Se conturau mai multe blocuri cu interese contrare, dar cu unele afinitati pentru o colaborare vremelnica. Europa era dominata de Axa Berlin - Roma, pretentiile mari nu erau justificate de resursele disponibile. Antanta cordiala era subminata de prezenta la conducere a generalilor batrini cu idei defensive. Ramanea redutabila prin flota britanica, dar nu mai putea sa dicteze asupra uscatului. Japonia facea parte din celebra Axa, dar ducea o politica pe cont propriu in zona Pacificului si Extremului Orient. Militarii aveau o conceptie strategica eronata prin implicarea adanca in China, tara care nu poate fi cucerita in totalitate de o armata cu efective reduse. Complicatiile cu Uniunea Sovietica demonstrau vulnerabilitatea infanteriei nipone la atacurile cu tancuri si lipsa unui orizont logic. Marina era interesata de resusele din coloniile britanice si olandeze, mult mai simplu de cucerit si utilizat. Tokyo nu era interesat sa-si ajute partenerii europeni impotriva URSS. Aceasta ducea o politica de extindere conform ideologiei comuniste si a raspindit flacarile razboiului in toata lumea prin incurajarea lui Adolf Hitler sa atace Polonia. Dusmanul de moarte era aprovizionat cu petrol, cauciuc, metale strategice si cereale. Ideea lui Stalin era simpla. Statele capitaliste erau incurajate sa se slabeasca reciproc pentru a favoriza raspandirea ideilor utopice formulate de Marx si Engels in secolul al XIX-lea. SUA avea interese pe mare pentru a putea sa controleze comertul mondial si, in 1939, avea cea mai puternica flota, avantajul sporind pe masura ce Royal Navy pierdea unitati in luptele cu marina germana. Aceste blocuri s-au angajat intr-o confruntare in care nu existau decat invingatori sau invinsi. Superioritatea resurselor si-a spus cuvantul si Natiunile Unite au castigat in 1945, dar fericirea visata de multi filosofi si politicieni a ramas doar in paginile cartilor. Romania , pe care marile puteri o angrenasera in ostilitati, a fost "eliberata" de trupele sovietice aduse in camioane sau pe tancuri americane. Iosif Vissarionovici Stalin primise binecuvantarea presedintelui F. D. Roosevelt inca din 1943 de a ocupa Europa de Est deoarece americanii nu dispuneau de suficiente mijloace motorizate si nici nu erau interesati de o zona saraca in resurse. Putinul petrol, cerealele si alte materii prime nu erau in vizorul industriei de dincolo de ocean.



Romania a fost atrasa in al doilea razboi mondial in 1940 cand armatele URSS-ului au ocupat Basarabia, Bucovina si Herta. Agresiunile de mica amploare, de tatonare a dispozitivului defensiv romanesc, au continuat pana la declansarea atacului german din 22 iunie 1941. Participarea trupelor romane la campania din rasarit n-a putut sa impiedice revenirea Armatei Rosii in 1944. Ruperea frontului din zona Iasi in luna august a dus la hotararea regelui Mihai de a declansa inlocuirea maresalului Ion Antonescu si de a trece de partea aliatilor. Teoretic, Romania nu mai devenea un teatru de razboi, dar acest calcul se potrivea doar daca se discuta cu un partener intelegator. Schimbarea de orientare politico - militara a dus la prabusirea frontului german, trupele sovietice au putut sa inainteze fulgerator prin teritoriul romanesc si doar problemele logistice au franat ofensiva. Populatia si armata au primit indicatii de la Bucuresti sa-i intampine pe soldatii sovietici ca pe niste aliati, dar trupele lui Iosif Stalin aveau alte ordine precise. Teroarea s-a generalizat de a lungul principalelor artere si nimeni nu mai era in siguranta. Valul distrugator a ajuns in judetul Arges la inceputul lunii septembrie 1944 si comportamentul soldatilor rosii a fost la fel de brutal. Oficial, niciun document international nu reglementa relatiile Romaniei cu fortele Natiunilor Unite si totul era posibil. Oricum, Stalin nu acorda o prea mare importanta hartiilor atunci cand era in pozitie de forta.

Trupele sovietice au sosit dinspre Bucuresti in ziua de 4 septembrie 1944 si au fost intampinate la ora 1030 de autoritatile locale. Primirea festiva n-a impresionat si nici n-a imbunat. Instinctele brutale s-au dezlantuit si crimele au inceput. Un sublocotenent roman a fost impuscat mortal de un soldat rus pe strada Exercitiu. Farmacistul Boros, satul de jafurile fara de sfarsit, se razbuna cu o arma pe un soldat sovietic, rana fiindu-i acestuia fatala. Orice impotrivire era scump platita. Valul a ajuns in plasa Titesti (acum in judetul Valcea) in ziua de 6 septembrie 1944. Femeile erau tinte favorite pentru soldatimea abrutizata de alcool si de razboi. O localnica din Perisani, satul Spin (asezare destul de izolata), a fost impuscata dupa ce a fost batjocorita de nu mai putin de opt soldati. Doar padurea mai era un refugiu sigur din calea trupei dezlantuite, chiar daca toamna aducea deja o vreme racoroasa1. Propaganda comunista patrunsese adanc in mintile ostasilor si preotii au fost obligati sa se ascunda2. Barbatii care incercau sa-si apere avutul si consoarta erau impuscati fara crutare. Asa s-a intamplat in cazul locuitorului Dinu Stefan Bolovan din Titesti3. Barbaria se manifesta in cele mai dure forme si doar armamentul amintea de secolul XX.

Intoarcerea armelor impotriva Germaniei la 23 august 1944 a surprins multe unitati ale Wehrmacht-ului printre trupele romane. Orice rezistenta era condamnata din start esecului din cauza distantelor mari pana la bazele sigure de pe teritoriul Ungariei sau Transilvaniei. Fostii aliati au avut 5048 de morti si 56.455 prizonieri. Conform dreptului razboiului modern, Romania era responsabila de soarta captivilor, dar Moscova nu respacta nicio regula. Toate materialele capturate de romani au fost considerate trofee si confiscate. Prizonierii au fost ceruti si apoi dusi in Uniunea Sovietica.

Detasamentele de escorta erau extrem de brutale cu prinsii. Erau unitati de escorta ale celebrului NKVD si notiunile dreptului international nu existau. Creierul le era impanat cu citate din Stalin sau Ilya Ehrenburg. Ura impotriva celorlalti era caracteristica dominanta. Nici detasamentele Armatei Rosii nu aveau un comportament deosebit. Cinci militari germani din lagarul de la Caracal erau transportati in toamna anului 1944 spre URSS, dar un sublocotenent fanatic a considerat ca dusmanii poporului nu merita sa mai traiasca. A avut loc o judecata sumara in limba rusa si s-au auzit cinci focuri de arma. Evenimentele s-au petrecut pe raza localitatii Padureti (comuna Poiana Lacului). Cei cinci erau: Guter (Gunther ?) Daria (plutonier major din Regimentul 5 pionieri), Hoet Gutler (fruntas din Regimentul 202 aparare antiaeriana), Johann Maier (soldat din Regimentul 84 AA), Harman (Hermann ?) Tuhlt (soldat din Regimentul 156) si Hlumut (Helmuth ?) Culek (soldat din Regimentul 27 pionieri). Se observa ca victimele erau oameni de rand si apartineau unor unitati specializate, putin implicate in posibile crime pe teritoriul sovietic. Nu se faceau deosebiri si doar pistolul avea dreptate. Faptele pot fi incluse in categoria crimelor de razboi si explica de ce luptele de pe frontul antisovietic au fost deosebit de sangeroase.

Toate armatele s-au caracterizat prin brutalitati, dar la sovietici jaful era ridicat la rang de lege. Se actiona dupa reguli aproape militare. Se incepea cu circiumile golite complet de bautura4 si apoi se trecea la locuinte. Se luau toate bunurile casnice usor de transportat, dar banii erau preferati. Nici alcoolul nu era uitat. Doar din comuna Albota au luat de la invatatorul Anatole Alboteanu suma de 1.200.000 de lei, iar preotul I. Popescu a fost deposedat de 600. 000 de lei5. Nici generalul Referindaru n-a fost respectat si a ramas fara 450.000 de lei. Militarii armatei noului model n-au vrut sa ramana datori. Au oferit la schimb o bataie buna6.

Cum trupa a fost aproape in permanenta privata de o hrana gustoasa si consistenta, soldatii sovietici depuneau serioase eforturi pentru completarea stocurilor in lungul si obsedantul drum spre Berlin. Numai din comunele Albota, Cerbu si Gavana s-au luat pe 8 septembrie peste 70 de cai, multe oi, porci, faina, furaje si carutele necesare transportului7. Situatia era identica si la Curtea de Arges unde mitraliera se dovedea cel mai harnic strangator. Numai pana la 9 septembrie s-au dat cinci tone de faina si au fost luati pana si caii pompierilor8. Nu trebuie sa se uite ca zona era deficitara in cereale si orice pierdere putea sa insemne foamete. Jafuri au fost semnalate si in comunele Budeasa, Valea Ursului, Richitele, Babana, Barbatesti, Cocu si Slatioare. Comuna Prundu, deja grav afectata de bombardamentele americane, a fost supusa contributiilor de razboi, dar locuitorii au fost ingroziti de prapadul lasat de sovietici in urma. Lanurile de porumb, planta ce statea la baza alimentatiei taranului roman, a fost nimicita in mare masura de caii trupelor si de tancurile aflate in trecere9. Nici plasa Curtea de Arges n-a fost ocolita de valul militar. Zona nu se remarca prin recoltele generoase de cereale, graul si porumbul fiind adus de la ses prin schimb de produse. Soldatii sovietici aveau argumente convingatoare si colectele au fost substantiale. Intr-o luna au luat calea frontului 16,152 t cartofi, 305,246 t cereale, 11,943 t diferite alimente, 493,900 t furaje, 378 oi, 2019 oua, 3517 pasari, 117 porci si 153 bovine. Au fost confiscate si 62 de cabaline, utile la obtinerea noii recolte prin tractarea plugurilor. Bautura, un traditional intaritor al luptatorilor estici, nu putea sa lipseasca din inventar si 42.100 de litri au fost deturnati de la menirea obisnuita : schimbul de produse. Pagubele produse de invadatori se ridicau pana la 12 octombrie 1944 la 159.659.760 lei. Nu erau incluse in statistica decat bunurile luate cu forta armelor automate. Multe obiecte n-au mai fost declarate de frica si, oricum, autoritatile nu aveau nicio putere pentru limitarea dezastrului.

Conducerea Armatei Rosii a sesizat pericolul ramanerii fara alimente daca jaful continua in acelasi ritm si maresalul Malinovski a incercat sa stabileasca o forma de colaborare cu autoritatile locale. Pe 9 septembrie se afla la Pitesti ca doar colonelul Ivan Stefanovici Sidorov poate sa aprobe indeplinirea cererilor venite din partea trupelor in tranzit10, dar, dupa cum s-a vazut, masura avea o implicatie redusa pentru ca lipseau legaturile cu localitatile.

Tehnica de telecomunicatii era vizata in mod deosebit de autoritatile sovietice. Centralele telefonice din Rociu, Moraresti, Merisani, Curtea de Arges, Jiblea si Stoiceni erau deja demontate pe data de 6 septembrie 11. Guvernul de la Bucuresti pierduse astfel controlul asupra tarii, dar nici prefectul de Arges nu mai cunostea situatia reala din teritoriu12. Era o masura de forta menita sa permita preluarea controlului in provincie de catre elemente favorabile puterii sovietice. Capitanul Lescenco nu era totusi multumit de controlul asupra mijloacelor de informare si a cerut la 1 octombrie predarea tuturor aparatelor de radio aflate in posesia populatiei si ordinele comandamentului sovietic «sunt lege si trebuiesc executate de toti , fara intarziere si echivoc»13. Trupele rosii, voit sau nu, au contribuit la stergerea istoriei judetului Arges prin incendierea arhivei depozitate la Merisani. Trebuia sa apara un om nou, total rupt de trecutul national. Prefectul a reusit in ultimul moment sa salveze ceea ce nu cazuse inca prada flacarilor14. Populatia era lipsita total de aparare pentru ca jandarmii si guarzii erau slab inarmati. Orice urma firava de rezistenta era pedepsita pe loc cu rafale de arme automate. Un paznic din comuna Stefanesti (judetul Muscel) a fost ucis in noaptea de 10/11 septembrie 194415. Alti jandarmi au fost dezarmati si lipsiti de obiectele personale.

Aceste cateva marturii documentare vin sa infirme teza maresalului sovietic Rokossovski conform careia soldatul comunist era patruns de un inalt spirit umanitar16. Daca ne raportam la informatiile despre precedentele invazii rusesti, putem sa constatam ca armele si ideologia s-au schimbat, dar obiceiurile au ramas.

Trupele sovietice, bine inarmate, inventau tot felul de distractii pe seama romanilor. O metoda era vanatoarea de oameni cu masina. In ziua de 1 octombrie 1944, la orele 16, un automobil al armatei sovietice cu trei soldati si doua rusoaice se deplasa prin localitatea Budeasa Mare. Probabil cei cinci se aflau sub influenta alcoolului si au facut un pariu daca pot calca un biet biciclist. Au vazut un nefericit si au incercat. Masina si-a atins tinta si apoi a disparut intr-o tromba de praf. Oamenii au sarit sa-l ajute pe accidentat, dar nu mai era nimic de facut. Dumitru P. Stan din Valea Marului a murit pe loc.

Anchetatorii romani s-au deplasat la fata locului si, dupa observatii minutioase, au constatat ca situatia era mult mai grava decat parea la o prima vedere. Accidentul nu era accident. Victima nu fusese sub influenta bauturilor alcoolice si se retrasese chiar langa gardul casei cu numarul 251. Prudenta nu-i servise la nimic.

Cum mersul razboiului era mai important decat viata unui om nepatruns inca de valorile comuniste, ancheta a ramas fara rezultat.

Valul devastator din toamna lui 1944 a contribuit la instaurarea unei perioade de saracie fara precedent in istoria romanilor si foametea din 1945-1947 a putut sa faca ravagii. Romanii au fost obligati sa livreze oficial mari cantitati de animale si produse alimentare, dar sa hraneasca si Armata Rosie de ocupatie. Abia in 1958 ultima eliberare ruseasca a luat sfarsit, dar efectele au continuat pana-n zilele noastre.

Trupele sovietice raman in judet

Pactul Molotov - Ribbentrop din 23 august 1939 a permis celor doua puteri agresive sa dinamiteze Europa Sistemului Versailles si Romania a devenit o tinta favorita din cauza resurselor semnificative de petrol. Contraofensiva romano-germana din 22 iunie 1941 n-a facut decat sa amane invazia sovietica planificata pentru vara anului 1941 si in septembrie 1944 trupele rosii strabateau deja asezarile judetului Arges. Se aplica o politica sistematica de jefuire, folosindu-se drept acoperire expresia "cautare de trofee". Conventia de Armistitiu a permis exploatarea la sange a populatiei romanesti.

Chiar daca ostilitatile s-au incheiat in luna mai 1945, noii aliati au uitat sa plece spre cazarmile de baza. Comandamentul Armatei 26 a preluat spre folosinta cladirea Tribunalului Arges (32 de camere) in perioada 6 iulie - 30 august 1945. Atitudinea cuceritorilor ar putea fi usor comparata cu cea a celebrilor vandali. Chiar daca in cladire stateau ofiteri, geamurile au fost sparte, un tablou cu Iisus Hristos distrus si jaluzelele rupte. Caldura verii n-a ferit usile sobelor de furia sovieticilor, multe insa disparand fara urma. Pagubele produse in mai putin de doua luni au fost estimate la suma de 2.083.409 lei. Chiria a fost apreciata la 1.200.000 lei, iar taxele pentru lumina si apa au fost achitate de Prefectura Arges1. Si cifrele nu reprezinta decat efortul facut pentru o singura unitate de comandament. Cetatenii sovietici luau masa la restaurantul Andreescu cu doar 800 lei pe zi, ceea ce ducea la pierderi zilnice de 20.000-30.000 de lei1a. Trebuie remarcat faptul ca propaganda politica desantata n-a schimbat pasiunea oamenilor pentru un trai decent si orice oportunitate era exploatata din plin. Placerile interzise oamenilor de rand in Uniunea Sovietica se mai gaseau inca in Romania in curs de comunizare.

Soldatii sovietici aveau misiuni clare pe langa cele de rutina privind instructia militara si indoctrinarea ideologica. Comuna Topoloveni era vizitata pe 22 septembrie 1947 de ostasi din departamentul topografic. Se poate presupune ca erau interesati de un nod rutier de unde continuau drumurile spre Pitesti si Campulung. Alti militari au vizitat in aceeasi luna asezarea Mihaesti de unde au luat datele privind numarul de locuitori si averea acestora (AN, DJ Arges, fond Legiunea de Jandarmi Muscel, dos. 12/1948, f. 55). Hartiel topografice sovietice ale statelor vecine erau exacte si la nivelul anului 1939, dar autoritatile de la Moscova doreau perfectiunea pentru a valorifica la maximum puterea de foc a artileriei. Astfel de informatii sunt importante pentru stabilirea potentialului alimentar al unei regiuni in caz de razboi. Zvonurile privind declansarea unui nou conflict cu lumea capitalista ingrozeau populatia romaneasca.

Sovieticii, profitand de pozitia de forta, au impus grele conditii economice in contul despagubirilor de razboi. Numai in contul articolului 12 din Conventia de Armistitiu au fost predate, in perioada 22 iunie - 6 noiembrie 1945, 121 de bovine2. Articolul 11 aducea pentru al doilea an o cota de 1.000 de bovine si 2.000 de ovine. Vitele stranse din judetul Arges urmau sa aiba cel putin 340 kg in viu, varsta sub sapte ani si glandele de lapte sanatoase. Taurii pentru reproductie urmau sa aiba in medie 380 kg si cel mult sase ani, iar boii nu puteau sa fie mai usori de 370 kg3. Greutatea indicata de specialistii sovietici era insa greu de indeplinit in conditiile unei secete prelungite. Autoritatile au urmarit cu rigurozitate maxima modul in care cetatenii executau obligatiile impuse de Moscova. Orice persoana care intarzia predarea cotelor era urmarita in justitie pentru sabotaj. In aceasta situatie s-a aflat locotenent-colonelul Ion Gogulescu, ce a predat la Hartiesti (judetul Muscel) un bou, un junc, 1.400 kg fan, 10 kg untura, 7,7 kg unt si un porc4. Cum intre institutiile din cele doua judete invecinate era o proasta comunicare, ofiterul a fost acuzat de sabotaj. Abia la 2 iunie 1946 s-a hotarat renuntarea la urmarirea in justitie5.

Uniunea Sovietica a aspirat deosebit de eficient produsele agricole existente pe piata romaneasca si, in conditiile unei secete extrem de severe, au inceput sa creasca preturile si sa bantuie spectrul foametei. Daca in noiembrie 1945 o masa la cantina costa 350 de lei, in ianuarie 1946 se ajungea la 374, dar in februarie si martie se atingeau cotele de 701 si 817 lei6. In ianuarie 1946, Oficiul Economic judetean considera ca "populatia orasului Pitesti este amenintata sa ramana fara paine"7. Seceta din 1946 a agravat situatia alimentara. Un ou ajunsese in ianuarie 1947 la 5.000 de lei, un litru de lapte se vindea cu acelasi pret, dar carnea era un produs de lux (18.000 sau 20.000 lei/kg), iar untul era de neatins (70.000 lei/kg). Reprezentantii P.N.P. din Pitesti considerau ca de vina pentru aceasta situatie sunt satenii din localitatile invecinate. "Speculand fara nerusinare si in mod fatis, acestia nu contribuie decat la jefuirea functionarilor, pensionarilor si tuturor celor cu venituri fixe, la o adevarata opera de asasinare a batranilor, a copiilor nostri, cari, lipsiti de alimente, maine nu vor fi decat elemente debilitate, prada cu cea mai mare usurinta bolilor si urmarilor lor." Se cereau "starpirea si afisarea delincventilor spre a fi cunoscuti si de public"8. Era, evident, o analiza unilaterala si fara studierea cauzelor reale. Taranii se aflau intr-o situatie disperata, inflatia si impozitele aducandu-i la sapa de lemn. Bolile si foametea faceau ravagii, mortalitatea sporind la valori greu de inchipuit pentru ani de pace.

Starea de spirit a populatiei era "agitata datorita greutatilor zilnice de neinlocuit ivite prin scumpirea excesiva a articolelor de prima necesitate si a speculei"9. Orice marire de salarii atragea imediat o scumpire a marfurilor. Nici situatia jandarmilor si militarilor nu era foarte buna. Nu existau suficiente haine10, iar incaltamintea era complet uzata. Apropierea celebrelor "alegeri libere" din 19 noiembrie 1946 a adus o crestere consistenta a salariului si se promitea un sprijin total pentru Guvernul Groza11. Situatia a revenit la normal dupa victorie. Subofiterii au ajuns sa umble cu picioarele goale sau cu bocanci rupti. Nici salariile nu mai erau distribuite la timp12. Erau si insuficiente pentru ca in primavara lui 1947 preturile la toate produsele au explodat. Se vorbea, in taina, ca Guvernul a masluit alegerile, dar astfel de discutii erau riscante intr-o epoca in care delatiunea incepea sa fie la mare moda.

Orice stat totalitar se caracterizeaza prin instaurarea unui regim de supraveghere a dusmanilor obiectivi si guvernul Petru Groza nu putea sa faca exceptie de la legile istoriei. Biroul Sigurantei din Pitesti avea ca principala misiune urmarirea legionarilor si a simpatizantilor miscarii. La 4 august 1945 se intocmea un raport despre patru profesori, dar doar Voinea Constantin (Liceul industrial de baieti) era considerat periculos si s-a propus internarea in lagar. Nu era insa de gasit. Alte persoane (Ciungan Titus Liviu, Ciocan Haralambie si Grigorescu Vasile) nu savarsisera abuzuri in timpul regimului Antonescu si nu colaborasera cu legionarii13. Anchetele politienesti patrundeau si la ore. Profesorul Ciocan Haralambie de la Liceul I. C. Bratianu a fost supravegheat pentru ca la ore a vorbit despre penitenciarele model din SUA. Concluzia anchetei era ca nu se adusesera critici la adresa formei de guvernamant din Romania si nici la adresa administratorului Penitenciarului Arges. Se reconfirma faptul ca profesorul Ciocan nu facuse parte din partide ostile comunismului14. Trebuie observat ca turnatorii erau infiltrati deja in scoli si manipulau informatiile din rapoarte in functie de interesele particulare.

Orice regim totalitar se caracterizeaza prin folosirea propagandei si controlul asupra mijloacelor de informare in masa15. Regimul comunist din Romania nu putea sa faca exceptie de la modelul oferit de Uniunea Sovietica. Inca din1944 s-a publicat ordonanta generalului Dumitru Carlaont conform careia toate aparatele de radio urmau sa fie predate fortelor de ordine pana la 10 decembrie, in caz contrar pedeapsa fiind cuprinsa intre 6 luni si 4 ani16. O comisie speciala pentru scoaterea din uz a cartilor fostului regim a gasit intr-un depozit doar 133 de exemplare din volumul Cutreierand Basarabia desrobita a scriitorului Lascarov Moldovanu, volumele fiind scoase de la difuzare17. Inca din 23 ianuarie 1945 un ordin al Diviziunii Presei interne preciza ca nu mai apar publicatii fara autorizatie speciala18. Serviciul de cenzura a fost reorganizat si la 30 aprilie 1945 responsabil pentru Arges era Nicolae M. Nitu19. De la 31 mai 1947 Teohari Georgescu, ministru de interne in guvernul Groza, a ordonat sa nu se mai cumpere gazete sau reviste fara ordin personal sub motiv ca "situatia finantelor locale este foarte grea"20. Era un nou pas in preluarea controlului asupra gandirii. Publicatiile argesene erau strans supravegheate de autoritati. Se trimiteau la Bucuresti liste cu tot ceea ce iesea de sub tipar. In 1945 apareau ziarele si revistele Taranismul Argesului, Presa, Vointa Poporului, Lumina pentru toti, Buletinul Eparhial, Gandul nostru si Pastorul Ortodox21. publicatiile opozitiei erau atent supravegheate si despre Taranismul Argesului se raporta ca are un tiraj de 5000 de exemplare saptamanal, 3000 de abonati si un consum de anual de hartie de 6000 kg. Nu erau omisi nici conducatorii publicatiei, avocatii Th. Simionescu si M. Pitigoi22.

Imaginea urbei de pe Arges era afectata in anii 1945 - 1947 de cladirile lovite de raidurile de bombardament ale aviatiei americane din 1944. Unele case erau dezolante. Pe bulevardul Elisabeta la numarul 42 se aflau cladiri ale Ministerului Educatiei Nationale. Constructia din curte si magaziile fusesera grav avariate de o bomba de mare calibru, iar casa de la strada avea acoperisul avariat, tencuiala cazuta si crapata si scara principala distrusa. Comisia de salubritate propunea daramarea cladirilor din curte si repararea celei de la strada23. Pe acelasi bulevard, la numarul 40, bombele distrusesera un sopron, avariasera grav o cladire din centru si casa dinspre strada afectata de suflu si cu etajul abandonat24. Toate cladirile ruinate se aflau in plin centru. O casa de pe strada Tudor Vladimirescu cu nr. 111, proprietatea lui Constantin Chinie, era insalubra si in 1948, iar comisia speciala a propus daramarea la 15 aprilie25. Primarul a cerut doua autocamionete pentru refacerea orasului la 11 iulie 1946, dar resursele erau indreptate spre alte destinatii26. Case, biserici si scoli asteptau reparatiile necesare pentru a nu ajunge in stadiul de ruina. Lipsa banilor a dus la imposibilitatea executarii reparatiilor la instalatiile vitale ale orasului. Primarul constata cu ingrijorare la 10 iulie 1946 ca motorul de la instalatia de pompare a apei potabile era stricat si ca n-a fost inlocuit, iar populatia sufera de apa27. Canicula instalata in vara si lipsa apei au favorizat provocarea de incendii. Fortele de interventie au fost surprinse de valul de foc din august 1946. Pe 15 august, s-a aprins locuinta numitilor Gh. R. Voicu si Ion I. Florea din Papucesti28. Doua zile mai tarziu disparea in flacari acoperisul casei din proprietatea Ioanei Calin (str. Mircea Voda, nr. 8)29. A doua zi era sinistrata vaduva Filofteia St. Calin de pe strada Matei Basarab, nr. 230. Chiar daca avea trei copii minori in grija, n-a primit nici un ajutor de la autoritatile locale si cele locale pentru ca nu existau fonduri31. O scuza folosita in toate timpurile pentru a masca destinatiile gresite ale sumelor de bani. Primaria gasea fonduri pentru a asigura solemnitatea depunerii juramantului ostasilor din contingentul 1946 si, mai ales, pentru decernarea medaliei sovietice Victoria contra Germaniei, care trebuie facuta cu tot fastul cuvenit32.

Populatia orasului Pitesti s-a aflat, intre anii 1944 si 1947, sub povara ocupatiei sovietice si autoritatile locale, la indicatiile Guvernului Groza, au indeplinit orbeste conditiile de armistitiu. Indicatiile de la Bucuresti erau clare. Brosura Ajutorul URSS pentru Romania obtinut de guvernul Groza era expediata pentru popularizare in ianuarie 1946. Citirea atenta a randurilor demonstreaza preocuparea regimului de a masca situatia grava in loc sa rezolve cauzele reale ale problemelor economice si sociale. Foametea a fost astfel invinsa. Cea mai apasatoare dintre grijile noastre ne-a fost ridicata de pe suflet . Niciun bob de grau, nici un pumn de malai, nici un fel de cereale nu vor mai iesi din tara pana la recolta anului viitor. In schimb, vor intra in tara 300.000 tone de grau si porumb. Se afirma si ca soldatii sovietici nu sunt hraniti din resursele alimentare romanesti33. Foametea si bolile au profitat pentru a ridica tributul de vieti omenesti. A fost cea mai neagra perioada din istoria contemporana a urbei de pe Arges.

Prefectura Arges primea de la Bucuresti nenumarate ordine cu masuri privind diminuarea efectelor secetei si trecerii trupelor sovietice. Conform teoriei ca nu trebuie sa se faca imprumuturi la dusmanii capitalisti, Ministerul Finantelor a trimis in teritoriu o circulara privind strangerea de la populatie a pieselor de 200 de lei din argint pentru refacerea stocurilor de metale pretioase. Se recomanda anuntarea satenilor prin afisare si batere de tobe deoarece ziarele si radioul nu aveau un impact suficient de mare34. Colectarea monedelor din argint n-a parut o masura deosebita in ianuarie-februarie 1945, dar mai tarziu populatia s-a vazut lipsita de un important instrument de plata in conditiile infloririi bursei negre. Prefectul trebuia sa execute fara sa comenteze ordinele de la Centru, chiar daca erau in total dezacord cu realitatea. Telegrama Ministerului Afacerilor Interne nr. 34232/1946 subliniaza modul de gandire bazat doar pe forta al ministrilor comunisti si prezinta un pur limbaj de lemn ( . Pentru executarea acestei operatiuni, trebuiesc mobilizate fortele politice ale organizatiunilor care colaboreaza in guvern si intreg aparatul de stat, intr-o munca de constiinta si raspundere de zi si noapte. In timpurile grele pe care le trece tara, datorita secetei, care in unele regiuni bantuie de doi ani consecutivi, aparatul administrativ, politia si insusi jandarmeria, trebuie sa faca dovada ca se gasesc in slujba poporului. Numai in felul acesta, se poate inlatura catastrofa care ameninta regiunile deficitare si in acelasi timp, sa dea lovitura de gratie reactiunii, care in lupta sa contra poporului si a regimului democratiei, cauta sa speculeze lipsurile de care guvernul nu poate sa fie facut raspunzator, decat daca nu se iau la timp toate masurile dictate de situatia grea in care se zbat regiunile bantuite de seceta. Cine nu vrea, sau nu se simte in stare sa inlature greutatile inerente operatiunilor de colectare a cerealelor, nu poate sa ramana in posturi de raspundere si trebuie sa lase locul elementelor constituite si capabile. Fiecare raspunde cu situatia sa de modul cum isi indeplineste obligatiunile ce-i revin35. Daca autoritatile locale au trimis situatii privind realitatea din teren, interpretarile de la Bucuresti au fost la fel de gresite. Un singur exemplu este graitor in acest sens. Camera de Comert si Industrie din Pitesti a intocmit un raport privind productia agricola pe anul 1945. Cifrele sunt destul de impresionante la o prima constatare. Campurile au dat 87.032 t de cereale, 6.710 t de nutreturi cultivate, 9894 t de fan natural, 13.638 t de legume si cartofi. Se adaugau fructe si vin. Consumul obisnuit al judetului depasea insa cu mult aceste cifre. Judetul Arges avea nevoie de 25.000 t de grau, 110.000 t porumb, 3.000 t alte cereale, 18.000 t de cartofi, varza si alte legume si 400 t de grasimi animale si vegetale in afara celor produse pe plan local36. Nu trebuie sa uitam ca populatia din mediul rural si din cartierele marginase ale oraselor consuma cu mult sub cerintele naturale ale organismului. Este evident ca judetul Arges incepea dezastruos anul 1946, dar guvernantii au considerat ca nu este o zona calamitata si l-au supus colectarilor fortate si benevole. Rezultatul final a fost raspandirea foametei si a mizeriei, avangarda mortalitatii ridicate, de care guvernul comunist in frunte cu dr. Petru Groza se face vinovat. Dezinformarea a fost perfecta si astazi judetul Arges in noile granite figureaza printre zonele necalamitate. Daca in 1947 oamenii au supravietuit unui nou val de foamete, guvernantii s-au gandit sa refaca stocul de metale pretioase, chiar daca doctrina marxista acorda aurului un loc secundar. Prefectura Arges primea ordinul telegrafic nr. 24.908 din 27 august 1947 prin care cetatenii urmau sa predea contra cost Bancii Nationale aurul sub orice forma, medaliile jubiliare, bijuteriile facute din monede straine emise dupa 1800, monedele din aur romanesti sau straine, precum si valuta forte (dolari, franci elvetieni etc). Se excludeau pe moment salbele din monede austriece, mahmudelele si icosarii si bijuteriile din aur. Brutalitatea regimului se vedea din pedepsele anuntate pentru contravenienti: confiscarea aurului nedeclarat, amenda penala egala cu de cinci ori valoarea obiectelor pretioase si inchisoare de la 5 la 25 de ani. Ordinul era conceput extrem de absurd deoarece oamenii erau obligati sa predea aurul pana pe 30 august 194737, deci masura avea drept scop stabilirea unui cadru de pedepsire a celor cu oarecare posibilitati materiale. Trebuie sa se tina cont ca mecanismul birocratic se urneste relativ greu si posibilitatile de informare in mediul rural erau destul de reduse.

Ideile partidelor extremiste, idei utopice, nu atrag decat elemente izolate din randurile elitei si ale plebei. Spiritul poporului ramane departe de vartejul daunator al politicii. Arsenalul statal are insa arme pentru orice situatie dificila. Masele trebuie sa fie castigate prin propaganda38.

Efectele devastatoarei secete din anii 1945 - 1947 au fost amplificate de politica brutala si irationala a Moscovei de exploatare a noilor colonii primite prin bunavointa occidentalilor si preluate prin forta armelor. Documentele din arhive confirma existenta spectrului foametei ideologice inca din 1945 si se poate spune ca a fost un Holodomor si in Romania. Noul regim nu aducea nimic nou in afara de exportul de ideologie utopica, condamnata la esec inca din Antichitate de catre marele ganditor Aristotel39, si brutalitate.

Note. Orasul Pitesti si judetul Arges in toamna anului 1944

1. AN, DJ AG, fond Prefectura judetului Arges, dos. 486/1943-1945, f. 57. Nici femeile functionarilor refugiati la Merisani din cauza bombardamentelor n-au scapat de furia sovietica (ibidem, f. 52). Noaptea de 6 septembrie a fost un cosmar pentru locuitorii orasului Pitesti. Soldatii sovietici beti au luat asezarea cu asalt si nefericitele prinse au fost siluite. Trebuia sa se franga mandria capitalistilor prin orice mijloace. N-a existat alta solutie decat fuga disperata pe camp. Comuna Suseni cunoscuse deja astfel de evenimente pe 4 septembrie (Aurel Sergiu Marinescu, Armata Rosie in Romania, vol. 1, Editura Vremea, Bucuresti, 2001, p. 173). Scene asemanatoare s-au intamplat si in actuala comuna Bradu unde pasarile erau stranse cu armele automate.

2. AN, DJ AG, fond Prefectura judetului Arges, dos. 486/1943-1945, f. 57.

3. ibidem, f. 58.

4. ibdem, f. 45. Numai in Pitesti au fost devastate magazinele de bauturi Veliscu si Transilvania si depozitul de vin apartinand lui Gogu Stefanescu (Aurel Sergiu Marinescu, op. cit., vol. 1, p.190).

5. ibidem, f. 54.

6. ibidem, f. 54. Lucian Girain din Pitesti a fost jefuit de 1.950.000 de lei pe data de 7/8 septembrie (A. S. Marinescu, op. cit., p. 257). Pe 23 septembrie 1944 a fost jefuit conacul proprietarului Niculescu din asezarea Cerbu (ibidem, f. 46 v), iar conacul Penescu din Buta a fost dat prada flacarilor (ibidem, f. 45). Ura impotriva proprietatii private se manifesta din plin.

7. ibidem, f. 54. De la o unitate militara s-au luat alti 150 de cai (ibidem, f. 45).

8. ibidem, f. 46.

9. ibidem, f. 55.

10. ibidem, f. 56.

11. ibidem, f. 45.

12. ibidem, f. 61. Doar in patru comune mai functiona telefonul, restul fiind informat prin curieri. Si pretorul din plasa Titesti nu putea sa comunice cu primariile pentru ca firele de telefon erau sistematic taiate de ocupanti (ibidem, f. 58).

13. ibidem, f. 73. Cine nu preda aparatul de radio pana la 10 decembrie 1944 putea sa primeasca o pedeapsa cu inchisoarea intre 6 luni si 4 ani (AN, DJ AG, fond Prefectura judetului Arges, dos. 57/1944, f. 10). Doar persoanele de incredere urmau sa-si mentina aparatura.

14. Aurel Sergiu Marinescu, op. cit., vol. 1, p.178.

15. ibidem, p. 252.

16. K. K. Rokossovski, Datoria ostaseasca, Editura militara, Bucuresti, 1982, p. 432.

Note Trupele sovietice raman in judet (1945 - 1947)

  1. Arhivele Nationale, Directia Judeteana Arges, fond Prefectura judetului Arges, dos. 122/1946, f. 14 v. Doar pentru repararea unei cazarmi (Negru Voda) folosite de Armata Rosie, unitatea cu numarul 18.396, au fost necesare fonduri in valoare de 140.000.000 lei (Ibidem, dos.11/1947, f. 78).

1a. AN, DJ Ag., fond PJ Ag, dos. 1/1946, f. 15.

2. A.N, D.J. Ag., fond Primaria orasului Pitesti, dos. 9/1946, f. 134.

3. Ibidem, f. 135. Cererile sovietice au fost indeplinite cu strictete de autoritatile locale cu pretul reducerii drastice a fortei de tractiune necesara pentru muncile agricole. La inceputul anului 1947 judetul Arges avea un deficit de 15.089 de animale (AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 3/1947, f. 27). Situatia in unele plasi era dezastruoasa. In plasa Cuca existau 246 de cai si 1469 de bovine, dar ar fi fost necesare pentru agricultura 4809 cabaline si 3858 bovine (Ibidem, f. 29). Plasa Merisani inregistra un deficit de 990 cai si 3000 de bovine (Ibidem, f. 30). Prefectura nu putea decat sa constate neputincioasa ceea ce insemna raiul comunist dupa model leninisto - stalinist.

4. AN, DJ Ag., fond Primaria orasului Pitesti, dos. 9/1946, f. 77.

5. Ibidem, f. 76. Intr-o situatie asemanatoare s-a aflat si cetateanul Petre Petrescu, dar vitele fusesera predate in comuna Leicesti (Ibidem, f. 80). Sunt doar doua exemple din miile de procese intentate pentru sabotaj. Se poate demonstra astfel absurditatea politicii de forta dusa de autoritati impotriva taranilor pauperizati si infometati. Justitia era in continuare oarba, procesele curgeau cu duiumul si chiar Oficiul Economic Arges trebuia sa ceara inchiderea unor actiuni in instanta pentru ca obligatiile stabilite de autoritati erau absolut imposibil de realizat. Locuitorul Toma M. Joita din Serbanesti a predat 265 kg din cele 300 repartizate, iar restul abia ajungeau pentru cele opt suflete ale familiei (AN, DJ Ag, fond PJAg, dos. 101/1947, f. 139). Un alt caz din aceeasi localitate este si mai semnificativ. Ion Lita avea insamantat doar 0,5 ha si a fost impus la 150 kg, chiar daca familia avea noua suflete (Ibidem, f. 144). Nici Dumitru Lita n-a putut sa predea decat 32 kg din 150 stabilite deoarece familia era compusa din 12 persoane (Ibidem, f. 145). Si era miezul iernii cand se desfasura procesul (31 decembrie 1946). Multi tarani nu aveau nicio intentie de a sabota planurile regimului, dar nu puteau sa faca fata. Florea V. Rizea din Serbanesti a predat cea mai mare parte a cotei si a pastrat doar pentru consum propriu si pentru insamantarile din primavara. N-a scapat de chinurile obisnuite ale procesului, chiar daca toate actiunile erau logice (Ibidem, f. 150). Cine ar fi mai cultivat campurile daca taranii ar fi disparut? Cu ce sa faci insamantari daca statul ia tot? Pentru regim contau doar hartiile planificate. Politica irationala de distrugere a paturii taranesti a continuat in toata perioada comunista.

6. AN, DJ Ag., fond Primaria orasului Pitesti, dos. 8/1946, f. 147 si 147 v.

7. Ibidem, dos. 1/1946, f. 115.

8. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 99/1947, f. 1 si 2.

9. A.N, D.J. Ag., fond Legiunea de Jandarmi Arges, dos. 2/1947, f. 33.

10. Ibidem, f. 133.

11. Ibidem, f. 214.

12. Ibidem, f. 358.

13. AN, DJ Ag, fond Prefectura Judetului Arges, dos. 123/1945, f. 95.

14. AN, DJ Ag, fond Prefectura Judetului Arges, dos. 5/1946, f. 21.

15. Arendt, Hannah, Originile totalitarismului, p. 450.

16. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 57/1944, f. 10.

17. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 50/1946, f. 5. Epurarea cartilor, conform obligatiilor impuse Romaniei prin Conventia de Armistitiu din 1944, a continuat cu frenezie demna de o cauza mai buna. Prefectura primea rapoarte peste rapoarte din toate comunele judetului. La Scoala primara mixta Slatioare au fost distruse la 15 decembrie 1945 urmatoarele carti: Basarabia (doua exemplare) de Gh. Popa-Lisseanu, Rusii si taranimea romana (doua exemplare) de A. V. Gadei, La hotarele Moldovei de A. Gheorghiu, Romania in comertul international de R. V. Teodorescu, Armata Rusa de Marele Stat Major, Sovietele in fata razboiului de maine de Gh Tatarascu si Voluntari romani in Siberia de E. Bufueiu (AN, DJ Ag, fond PJAg, dos. 118/1946, f. 2). La scoala din Prundu dispareau operele lui Cosbuc (Din Tara Basarabilor) si Simion Beli (Sange de moldoveni), alaturi de cele ale lui Gh. Popa-Lisseanu si A. Gheorghiu mentionate mai sus (Ibidem, f. 6). Erau institutii care nu efectuasera la timp epurarea bibliotecilor. Pretura plasii Jiblea raporta ca nu mai sunt publicatii interzise in comuna (Ibidem, f. 12) si conducerea Liceului teoretic de fete Mihail si Sevastita Vasilescu asigurase arderea de tot pana la 10 decembrie 1945 (Ibidem, f. 13). Ruptura cu trecutul trebuia sa fie extrem de brutala si totala, dupa cum jurase tovarasul Stalin in 1924 la mormantul lui Lenin (Parasindu-ne, tovarasul Lenin ne-a poruncit sa pazim si sa intarim dictatura proletariatului. Iti juram, tovarase Lenin, ca nu ne vom precupeti fortele pentru a indeplini cu cinste si aceasta porunca a ta !) (Lenin, Opere alese, vol. I, p. 7).

18. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 50/1946, f. 11.

19. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 50/1946, f. 2.

20. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 12/1947, f. 1.

21. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 50/1946, f. 4.

22. AN, DJ Ag, fond Prefectura judetului Arges, dos. 50/1946, f. 13.

23. AN, DJ Ag, fond Primaria Pitesti, dos. 47/1946-1948, f. 2 si 2v.

24. Ibidem, f. 48.

25. Ibidem, f. 27.

26. Ibidem, dos. 18/1946, f. 36. Pagubele produse de bombardierele americane erau remediate dupa posibilitatile financiare ale locuitorilor. Astfel, Petre Nastasescu cheltuise pentru locuinta de pe strada Sfanta Vineri, nr. 8 1.453.182 lei la cursul din 1946, iar proprietarul imobilului de pe Lahovary, nr. 2 816.200 lei (Ibidem, dos. 3/1946, f. 120 si 122).

27. Ibidem, dos 18/1946, f.37.

28. Ibidem, dos. 21/1946, f. 115.

29. Ibidem, f. 170.

30. Ibidem, f. 172.

31. Ibidem, f. 173.

32. Ibidem, f. 145.

33. Ibidem, f. 1/1946, f. 64.

34. AN, DJ Ag, fond PJ Ag, dos. 6/1945.

35. AN, DJ Ag, fond Primaria Pitesti, dos. 21/1946, f. 221 si 221 v.

36. AN, DJ Ag, fond Primaria Pitesti, dos. 3/1946, f. 57.

37. AN, DJ Ag, fond PJAg, dos. 18/1947, f. 79 sau dos. 19/1947, f. 22. Chiar daca nu apreciau aurul din punct de vedere ideologic (Lenin, Opere, vol. 33, p. 95), comunistii ii apreciau puterea economica si era importanta achizitia prin orice mijloace pentru a micsora orice capacitate de rezistenta a maselor in situatii de criza.

38. Hannah Arendt, op. cit., p. 448.

39. Aristotel, Politica, Editura Antet, Bucuresti, f. a., p. 35.





Politica de confidentialitate





Copyright © 2024 - Toate drepturile rezervate