Anglia in secolele xvii-xviii

ANGLIA IN SECOLELE XVII-XVIII

Revolutia Engleza. Premise economico-sociale si spirituale. Desfasurarea     Razboiului Civil. Republica. Protectoratul. Restauratia Stuartilor. "Glorioasa Revolutie". Repere ale evolutiei politice in secolul al XVIII-lea

Repere cronologice

Carol I urca pe tron.

Casatoria lui Carol cu Henrietta Maria.

William Laud este numit episcop al Londrei.

Cazul celor Cinci Cavaleri, imprumuturile fortate

declarate legale.

Petition of Rights (Petitia Drepturilor): in iunie Carol I semneaza un document, la cererea Parlamentului, prin care se reafirmau garantiile constitutionale ale natiunii engleze, printre care inviolabilitatea persoanei cetatenilor, necesitatea aprobarii parlamentare prealabile pentru infiintarea unor impozite, imposibilitatea de a proclama legea martiala in timp de pace.

Asasinarea lui Buckingham.

Sir Thomas Wentworth numit presedinte al Consiliului Nordului si

membru al Consiliului Privat

Dizolvarea Parlamentului (in martie).

1629-1640 Guvernare absolutista, fara Parlament.

Wentworth numit Lord Deputat al Irlandei.

Laud devine arhiepiscop de Canterbury.

Ridicarea impozitelor navale.

Ridicarea si extinderea asupra teritoriilor din interiorul tarii a impozitelor navale (ship-money).

Cazul Hampden; judecatorii decid in favoarea regelui cu un

vot de 5 la 3.

Carol impune utilizarea uriei Carti de rugaciuni

adaptate in Scotia.

Scotienii semneaza un Pact National (Conveannt) pentru apararea

religiei (februarie) si abolirea episcopilor (noiembrie).

Primul razboi al episcopilor, incheiat cu tratatul

de la Berwick.

Sinodul scotian voteaza abolirea Cartii de rugaciuni

si a episcopilor.

Sir Thomas Wentworth devine lord Strafford si primul sfetnic al regelui.

Parlamentul Scurt convocat in Anglia (aprilie);

este dizolvat in mai.

Canoanele laudiene (codificarea si aplicarea Reformei

laudiene in Biserica engleza) publicate in iunie.

Al doilea razboi al episcopilor (iunie-octombrie),

incheiat cu tratatul de la Ripon.

Parlamentul Lung (1640-1653) convocat in noiembrie; incepe

punerea sub acuzare a lui Laud si Strafford.

Canoanele laudiene declarate ilegale pentru ca nu fusesera confirmate

de Parlament (16 decembrie).

Laud inchis in Turnul Londrei (16 decembrire).

ian. Episcopii sunt eliberati din functiile politice (1 ianuarie).

febr. Actul trienal adoptat.

mar. Primul complot al armatei.

apr. Introducerea actului de deposedare a lui Strafford.

mai Actul de excludere a episcopiilor intra in Camera

Lorzilor (1 mai).

Complotul armatei dezvaluit in Camera Comunelor

de Pym (3 mai).

Regele semneaza actul de deposedare a lui Strafford (10 mai).

Actul impotriva dizolvarii Parlamentului fara consimtamantul sau (10 mai).

Executia lui Strafford (12 mai).

Petitia pentru eliminarea abuzurilor dezbatuta in Camera Comunelor (este abandonata pe 27 mai).

mai/

iunie Al doilea complot al armatei.

Camera Lorzilor respinge legea de excludere a episcopilor

(8 iunie).

Zece Propuneri prezentate regelui (24 iunie).

iulie Acte de abolire a Curtii Prerogativelor a Camerei Instelate si a Inaltei Comisii.

aug. Impozitul naval declarat ilegal.

Regele pleaca sa viziteze Scotia (13 august).

sept. Parlamentul nu este in sesiune.

oct. Izbucneste revolta irlandeza. La Ulster, irlandezii (impreuna cu cativa englezi catolici) masacreaza circa 10.000 de colonisti englezi si scotieni (revolta este inabusita in 1649).

Al doilea complot al armatei iese la iveala (30 oct.).

nov. Se voteaza Mustrarea cea Mare (22 nov.) (este tiparita la 15 dec.). Acest adevarat program al burgheziei engleze enumereaza, detaliat (are 204 articole), abuzurile guvernarii absolutiste; se cere ca ministrii sa fie numiti numai dintre persoanele in care Parlamentul are incredere (prefigurarea unui guvern responsabil in fata Parlamentului); se cere libertatea comertului si industriei; libertatea organizarii Bisericii Presbiteriene.

dec. Este introdusa legea militiilor (7 dec.).

1642 ian. Regele incearca sa ii aresteze pe cei cinci parlamentari

(4 ian.).

Regele paraseste Londra (10 ian.).

febr. Episcopii sunt exclusi din Camera Lorzilor.

Regina pleaca sa caute ajutor militar in Olanda si Franta

(13 febr.).

mar. Ordonanta privind militiile este aprobata de Parlament

(5 martie).

apr. Regelui i se interzice intrarea in Hull (23 aprilie).

iunie Parlamentul trimite regelui Cele Nouasprezece Propuneri.

iulie Parlamentul infiinteaza o Comisie de Securitate (4 iulie). Parlamentul voteaza organizarea unei armate (12 iulie).

aug. Regele inalta stindardul la Nottingham (22 aug.).

oct. Batalia de la Edgehill; regele se poate indrepta spre Londra.

nov. Fortele regaliste oprite in batalia de la Turnham Green. Regele se retrage la Oxford peste iarna.

mai Negocierile de pace de la Oxford esueaza.

iunie Batalia de la Adwalton Moor; parlamentarii invinsi in

Yorkshire; Fairfax se retrage la Hull.

Liga Solemna si Pactul (alianta) incheiat intre Parlament si scotieni.

Adunarea Divinilor infiintata pentru a planifica reforma

Bisericii.

iulie Regalistii incep asediul de la Hull.

Printul Rupert capturat la Bristol.

Carol porneste asediul de la Glouchester (iulie/aug.).

sept. Contele de Essex despresoara Glouchester-ul si ii invinge pe regalisti la Newbury.

Liga Solemna si Pactul ratficat de ambele Camere.

Carol semneaza tratatul de suspendare cu rebelii irlandezi.

oct. Asediul de la Hull intrerupt.

Control parlamentar asupra Lincolnshire-ului si estului Yorkshire-ului.

dec. Moare John Pym.

febr. Independentii din Adunarea Divinilor publica argumente in favoarea unei tolerante religioase limitate.

Campania pentru toleranta ia amploare pe parcursul anului.

iulie Victorie parlamentara la Marston Moor.

sept. Essex incercuit in Cornwall; intreaga armata capituleaza la Respryn Bridge.

sept/

nov. Criza parlamentara; disensiuni religioase si politice

simbolizate de cearta dintre Cromwell si Manchester.

dec. Se introduce Ordonanta de renuntare voluntara (este votata in aprilie 1645)

ian. Formarea Noii Armate (New Model Army).

mar. Dovezi tot mai multe de retinere din partea scotienilor, care tensioneaza alianta.

Tara tot mai obosita de razboi; revolte ale cluburilor in vest.

Demareaza negocierile de pace la Uxbridge; esuate din cauza problemelor religioase si a neincrederii reciproce.

iunie Batalia de la Naseby; dezastru militar si politic pentru rege.

iulie Goring (regalist) invins la Langport.

sept. Printul Rupert este silit sa predea Bristolul; regalistii scotieni invinsi de semnatarii pactului.

sept.

/oct. Revolte ale cluburilor in Sussex si Tara Galilor.

1646 apr. Regele paraseste Oxfordul si se preda scotienilor.

iunie Capitularea Oxfordului marcheaza practic sfarsitul razboiului.

Demonstratii ale nivelatorilor (levellers) la Londra (ideologul lor era Jhon Lilburne).

Thomas Edwards publica Gangraena, un atac virulent la

adresa radicalismului.

iulie Conditiile de pace inaintate regelui la Newcastle.

1647 febr. Scotienii il predau pe rege Parlamentului (contra unei sume de 400.000 de lire) si parasesc Anglia.

Parlamentul voteaza dezmembrarea armatei.

apr.

/mai Petitiile armatei si alegeri de agitatori. Regimentele

refuza lasarea la vatra pe 31 mai.

iunie Regele este preluat de Cornet Joyce (4 iunie).

Angajamentul armatei - se infiinteaza Consiliul general

(5 iunie).

Se publica Reprezentarea armatei

iulie Multimile regaliste invadeaza Parlamentul; membrii

independenti fug.

aug. Capetele de Propuneri prezentate regelui (22 aug.).

Armata intra in Londra; liderii conservatori fug, iar independentii isi reiau locurile.

sept. Armata isi stabileste tabara pentru iarna la Putney;

nivelatorii banuitori fata de negocierile granzilor

cu regele.

oct. Nivelatorul John Wildman publica Situatia armatei

Planurile nivelatorilor rezumate in Acordul poporului

si dezbatute de consiliul armatei la Putney.

nov. Evadarea regelui (se refugiaza pe insula Wight) pune capat dezbaterilor de la Putney.

Razmerita nivelatorilor de la Ware inabusita cu usurinta de Cromwell.

dec. Regele semneaza un Angajament prin care ii invita pe scotieni sa invadeze Anglia.

ian. Parlamentul voteaza sistarea interpelarilor la rege.

Consiliul armatei se desfiinteaza.

Nemultumiri si revolte in Kent si Essex iau amploare, devenind miscari regaliste in aprilie.

apr. Revolte in Kent, Essex, Comwall, Yorkshire si sudul Tarii Galilor, usor de inabusit, cu exceptia celor din Colchester (Essex) si Tara Galilor.

iulie Armata scotiana condusa de scotieni regalisti intra in Anglia.

aug. Cromwell desavarseste infrangerea revoltelor din Tara Galilor si prinde pe scotieni la Preston (17 aug.).

Liderii conservatori revin in Parlament.

sept. Colchester-ul este fortat sa capituleze in fata lui Fairfax.

Al doilea Razboi Civil este practic incheiat.

Comisarii parlamentari sunt trimisi pe insula Wight pentru a reincepe negocierile cu regele.

nov. Protestul armatei cere judecarea si pedepsirea regelui.

dec. Camera Comunelor voteaza ca replica regelui data

comisarilor sa constituie baza pentru negocieri (5 dec.).

Epurarea lui Pride (6 dec.) (este aprobata de

Cromwell la intoarcerea, peste doua zile, la Londra).

1649 ian. Se infiinteaza Inalta Curte de Justitie, pentru a-1judeca pe rege (1 ian.).

Procesul regelui: incepe la 20 ianuarie; este executat la 30 ianuarie.

febr. Camera Comunelor decreteaza abolirea monarhiei si a Camerei Lorzilor: Anglia este declarata republica (Commonwealth).

sept. Expeditia de pedepsire, condusa de Cromwell, a Irlandei; in portul Drogheda sunt omorati peste 1.500 de catolici (in intreaga insula sunt insa circa 700.000 de victime care pier in anii'40; respectiv jumatate din populatia Irlandei).

Insulele Britanice la inceputul secolului al XVII-lea

Diversitatea politica

Autoritatea regala se intinde nu numai asupra Angliei, dar si a Tarii Galilor, strans legata acum de coroana, desi un consiliu autonom subzista pana in 1689.

Esecul anglica­nismului in Irlanda arata totusi limitele influentei regale intr-o insula inca puternic dominata de nobilimea locala, pe care catolicismul o face sa-si indrepte privirile spre Spania. Inceputa in 1599, dificila cucerire a intregii insule se incheie in 1603. O data cu domnia lui Iacob I se intareste politica de instalare a englezilor in Ulster, colonisti protestanti, englezi sau scotieni, dar prezenta lor provoaca o revolta in 1641.

Scotia constituie un regat complet independent, care s-a apropiat de Anglia la incepu­tul domniei lui Iacob al VI-lea (1589-1625) (devine in Anglia Iacob I in 1603). Monarhia scotiana se straduieste sa creeze o Biserica dupa modelul anglicanismului, cu toate ca tendinta dominanta a protestantismului scotian e mai apropiata de ortodoxia calvinista si tine de modelul prezbiterian, care presupune independenta Bisericii fata de Stat.

Contrastele economice

Relativa prosperitate a Angliei contrasteaza cu subdezvoltarea restului insulelor brita­nice, dar nu face din ea o tara prea diferita de cele de pe continent. Extractia carbunelui in Northumberland nu a jucat pana la urma decat un rol secundar si evidentul dinamism economic din epoca e mult mai legat de productia textila din estul regatului si de activitatile comerciale. Tot asa, mutatiile agricole incepute in secolul al XV-lea o data cu asa-numitele enclosures (terenuri agricole reunite in proprietati bine delimitate). Adevarata revolutie o gasim mai curand in preturi, a caror crestere, corolar inevitabil al cresterii demografice, va destabiliza desigur societatea.

Trasatura cea mai marcanta a Angliei prerevolutionare este expansiunea Londrei: intre 1600 si 1650 numarul locuitorilor creste de la 200.000 la 400.000. Incepand de atunci, capitala striveste prin marime celelalte orase ale regatului. Principala cauza a acestei cresteri este comertul maritim. Prezenti mai intai in Baltica si in Mediterana, armatorii englezi se lanseaza apoi in comertul colonial, atat in America de Nord cat si in Antile sau in Indiile Orientale.

Revolutia Engleza

Domnia lui Iacob I

Iacob al VI-lea Stuart al Scotiei, fiul reginei Maria a Scotiei (1542-1567/) este chemat sa ii urmeze la tron reginei protestante Elisabetei I Tudor in 1603 (care nu a avut urmasi) (era verisoara cu Maria, adversar politic decapitat in 1587). El inaugureaza un regim de uniune personala intre Scotia si Anglia si Irlanda. Noul suveran este partizanul unei monarhii neingradite: intre 1610 si 1621 Iacob I nu mai convoaca Parlamentul. Sesiunile acestuia de la sfarsitul domniei nu reusesc sa inlature banuiala de absolutism ce planeaza asupra sa.

Aparitia tensiunilor

Urmasul sau, Carol I (1625-1649) urca pe tron in 1625 si-si iroseste imediat atuurile pe care i le dadea reala sa popularitate; se dovedeste rapid ca este adeptul unei puteri absolutiste, neintelegand nimic din traditiile politice engleze, ceea ce-i va fi, in cele din urma, fatal Incepe o criza religioasa legata de actiunea arhiepiscopului de Canterbury, Laud (1573-1645), foarte ostil la adresa disidentilor. Regele, care s-a casatorit cu Henrietta-Maria de Bourbon (au impreuna opt copii), sora lui Ludovic al XIII-lea, este banuit de simpatii papiste; in primii ani de domnie, sfetnicul principal ii este ducele de Buckingham, putin simpatizat de catre englezi (este ucis, in 1628, de un fanatic religios).

Petitia Drepturilor (Petition of Rights) din 1628, care aminteste regelui ca monarhia engleza trebuie sa fie temperata de Parlament, nu are efect; regele renunta la convocarea Parlamentului si conduce cu o mana de consilieri din 1629 pana in 1640, perioada cunoscuta in istoriografia traditionala sub numele de tirania de 11 ani. Incepand cu 1637, opozitia Parlamentului la presiunea fiscala creste, iar Scotia se revolta.

Dupa esecul unei incercari de impacare cu noul Parlament, asa-numitul Parlament cel Scurt din 1640, Parlamentul cel Lung, ostil regelui, functio­neaza din 1640 pana in 1653; in 1641, lui Carol I i se adreseaza - fara rezultat - un veritabil manifest despre inceputurile primei revolutii: Marele Avertisment impotriva papistasilor, arhi­episcopilor anglicani si anturajului regal.

Razboiul Civil (1642-1649)

Carol I spera sa rezolve prin forta conflictul cu Parlamentul; paraseste Londra si strange o armata in 1642. Dupa trei ani de lupte indecise, victoria parlamentarilor la Naseby in 1645, apoi cucerirea in 1646 a Oxfordului, cartierul general al regalistilor, pun capat primei faze a Razboiului Civil. Luat prizonier, regele este judecat de un Parlament aflat de acum inainte la ordinele noului stapan al Angliei, Cromwell (1599-1658), mic nobil puritan iesit din anonimat in timpul Razboiului Civil.

Carol I sfarseste prin a fi judecat (dupa ce in 1648 evadeaza, dar este facut din nou prizonier), condamnat la moarte si executat la 9 ianuarie 1649 (ultimul sau cuvant: Remember (amintiti-va . ). Este prima executie a unui monarh european → D o c. ← Razboiul Civil se terminase.

Republica (1649-1660) si Protectoratul (1653-1660)

Parlamentul declara ca Anglia e de acum inainte republica (Commonwealth). Noul regim se transforma intr-o adevarata dictatura incepand cu 1653. Cromwell, care i-a invins rand pe rand pe irlandezi, scotieni si pe partizanii lui Carol al II-lea, fiul defunctului rege, se proclama Lord Protector al Angliei, Scotiei si Irlandei. Profund religios, regimul propovaduieste austeritatea si obedienta (moare in aprilie 1658).

Restauratia

Republica nu supravietuieste mortii lui Cromwell

Inainte de toate, regimul fusese bazat pe capacitatea Lordului Protector de a-i menaja si pe radicali si pe conservatori. Richard Cromwell, fiul sau, se dovedeste in curand incapabil sa faca fata opozitiei. Generalul Monk porneste cu trupe spre Londra, unde, in aprilie 1660, se reuneste un nou parlament, asa-numitul Parliament Convention. Acesta accepta restaurarea monar­hiei, cerand insa mentinerea unor drepturi cucerite de Revolutie.

Domnia lui Carol al II-lea (fiul regelui decapitat) nu este totusi sinteza pe care multi o sperau. Noul parlament (Parliament Cavalier) e supus monarhiei, care-si redobandeste treptat autoritatea. Amanarile diplomatice ale lui Carol al II-lea slabesc puterea engleza: regele se aliaza cu Ludovic al XIV-lea printr-un tratat secret (1670), prin care se angajeaza sa restabileasca in Anglia catolicismul roman.

Politica sa indulgenta in materie de religie nemultumeste Parlamentul, care impune in 1673 asa-numitul Test Act (Actul de marturisire), prin care-i indeparteaza pe catolici din orice functie publica. Regele pare sa cedeze si se apropie chiar de Olanda calvinista (1674), casato­rindu-si fiica, Maria, cu printul de Wilhelm al III-lea de Orania.

Zvonuri privitoare la un complot papist provoaca in 1678, la Londra, o scurta isterie anticatolica. Se formeaza doua tabere: whigs (viitorii liberali), de cele mai multe ori puritani sau disidenti, care vor sa impiedice urcarea pe tron a ducelui de York, fratele catolic al regelui; ei se opun asa-numitilor torries (viitori conservatori), anglicani partizani ai prerogativelor regale. Intr-o atmosfera de agitatie si comploturi, Carol al II-lea guverneaza fara Parlament, sprijinin­du-se pe o armata permanenta. Moare dupa ce se converteste in sfarsit la catolicism.

In 1679 este adoptat Habeas Corpus Act, document fundamental, in vigoare si astazi in Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord si in intregul Commonwealth, care a inspirat, mai apoi, Declaratii ale drepturilor omului; este prima garantare efectiva din lume a libertatilor individuale (o persoana putea fi arestata doar in baza unei ordonante judecatoresti scrise, trebuind sa-i fie comunicate motivele arestarii in 24 de ore; in caz contrar trebuia pus in libertate).

Domnia lui Iacob al II-lea (1685-1689) (duce de York, al fiu al lui Carol I) e dominata de problema religioasa. Rege catolic, el nu reuseste sa-si apropie supusii ingrijorati de revocarea in Franta a Edictului de la Nantes. Pentru a salva protestantismul, whigii, ca si toryi, se gandesc la Wilhelm de Orania, ginerele lui Carol, a carui convingere calvinista e fara cusur.

"Glorious Revolution"

Wilhelm debarca cu o armata in principal olandeza, fara a intalni cea mai mica rezistenta (noiembrie 1688) (parasit, Iacob al II-lea fuge, la sfarsitul lui decembrie, in Franta). Se intruneste un parliament-comvenant (compus din lorzi, deputati ai ultimelor trei sesiuni parlamentare si reprezentanti ai orasului Londra, care constata ca tronul devenise vacant- prin plecarea regelui, ce renuntase "de buna voie" la domnie; in consecinta parlamentarii ofera tronul lui Wilhelm de Orania si sotiei sale Maria. Noii suverani accepta prin Bill of Rights (februarie 1689) (← D o c. →) o monarhie contractuala; respectiv se consacra controlul parlamentar asupra finantelor publice si este impus principiul constitutional al monarhiei limitate. Istoriografia engleza denumeste aceasta translatie a puterii cu termenul de "Glorioasa Revolutie", sau "revolutia nesangeroasa" (cu o evidenta trimitere la evenimentele revolutionare din timpul Razboiului Civil).

Partizanii fami­liei Stuart, numiti de acum inainte iacobini, sunt mai intai invinsi in Scotia. In Irlanda, Iacob al II-lea cauta sprijinul catolicilor si primeste intariri din Franta. Victoria lui Wilhelm de Orania la Boyne pune capat sperantelor sale si deschide in insula o lunga perioada de oprimare a catolicismului (1690).

Act of Settlement (1701) reglementeaza problema succesiunii la coroana, rezervand-o unui print protestant caruia i se interzice casatoria cu o catolica; se garanteaza independenta judecatorilor fata de orice imixtiuni politice. Chestiunea scotiana e reglementata prin unirea autoritara a cele doua regate (1707), fapt ce pune capat independentei Scotiei.

Constitutia

Regatul Unit al Marii Britanii si Irlandei de Nord nu are o Constitutie constituita ca atare, intr-un document unitar, de sine statator, asa cum au toate statele; ea este constituita insa dintr-o serie de acte cu caracter constitutional.

"Constitutia engleza" s-a nascut intr-un proces istoric si social specific, de lunga durata, inceput in 1215 cu Magna Charta Libertatum. Continutul sau normativ cuprinde o serie de reguli si principii ce ordoneaza viata politica a statului. Formal, izvoarele "Constitutiei Marii Britanii cuprind statute, pacte (conventii), jurisprudenta si doctrina. Statutele sunt legi adoptate de parlament care, de regula, se refera la organizarea politica a statului. Cu privire la identificarea lor exacta controverse persista si la ora actuala.

Cel mai des sunt citate:

1. Magna Charta Libertatum (1215) - desi primul text scris din lume prin care se acorda si se garanteaza prin vointa regala unele drepturi ale omului, Magna Charta nu a fost intotdeauna incadrata in categoria statutelor. Sigilata de catre regele Ioan Fara de Tara pe campia de la Runnymede la 15 iunie 1215 si confirmata de monarhii ulteriori, aceasta nu reprezinta o lege adoptata de parlament, ci un act semnat doar de seful statului, fara vreo contributie aparenta a adunarii reprezentative; ea este rezultatul unei intelegeri politice, confirmand in scris un pact intre monarh si nobilime. Valoarea sa de simbol se datoreaza in mare masura rezistentei sale in timp, precum si faptului ca a oferit primul fundament juridic scris pentru consacrarea si garantarea drepturilor omului.

2. Petition of Rights (1628); este prima incercare a unui parlament de a exercita un control efectiv asupra cheltuielilor regale si asupra fortelor armate; primul text in care se precizeaza ca nimeni nu poate fi intemnitat fara o judecata prealabila, efectuata de o instanta legal constituita.

3. Habeas Corpus Act (1679); este prima garantare efectiva a libertatii individuale, in care se regaseste si o formulare incipienta a prezumtiei de nevinovatie si a dreptului la un judecator impartial.

4. Bill of Rights (1689); act care stabileste controlul parlamentului asupra finantelor publice si impune principiul constitutional al monarhiei limitate; de asemenea, sunt afirmate unele drepturi fundamentale.

5. Act of Settlement (1701); alaturi de stabilirea unor reguli cu privire la succesiunea la tron, se garanteaza independenta judecatorilor fata de orice imixtiuni politice.

6. Parliament Act (1911 si, respectiv, 1949); se limiteaza competentele Camerei Lorzilor in cadrul procesului de adoptare a legii, retragandu-i-se dreptul de veto in materia legilor referitoare la finante si garantandu-i-se doar un drept de veto suspensiv de un an pentru legile obisnuite;

7. Representation of the People Act (1949); se consolideaza sistemul electoral;

8. Scotland Act (1998); se creeaza un parlament monocameral la Edinborough si se precizeaza repartizarea competentelor in materie legislativa intre aceasta adunare reprezentativa si cea de la Westminster.

9. Northern Ireland Act (1998); se reconfirma faptul ca Irlanda de Nord este parte integranta a Marii Britanii si totodata se recreeaza un parlament monocameral nord-irlandez la Stormont, avand si unele competente legislative.

10. Human Rights Act (1998); Conventia Europeana a Drepturilor Omului se incorporeaza in dreptul pozitiv al Marii Britanii.

11. House of Lords Act (1999); act prin care s-a abolit dreptul pairilor ereditari de a mai fi automat si membri ai Camerei Lorzilor.

Anglia in secolul al XVIII-lea

Anglia a evoluat invers decat tarile de pe continent, care s-au indreptat mai curand spre consolidarea puterii monarhice.

Asa cum s-a prevazut prin Act of Settlement din 1701, coroana revine reginei Ana in 1702, apoi, la moartea ei, survenita in 1714, Electorului George de Hanovra, stranepotul lui Iacob I. George I (1714-1727), care nu vorbea engleza, isi petrecea majoritatea timpului in electoratul sau, lasand ministrilor sarcinile guvernarii.

Fiul sau George al II-lea (1727-1760) se dovedeste a fi si el un suveran lipsit de influenta. Regimul parlamentar se afirma tot mai mult, dar functionarea sa continua sa fie problematica. Comunele sunt controlate de partidul whig, care castiga sistematic alegerile prin coruptie. Robert Walpole (1676-1745) (whig/) este seful cabinetelor ministeriale intre 1715 si 1717, apoi din nou intre 1723 si 1742. Caderea sa inaugureaza o perioada de incerti­tudini in care se face remarcat un ministru din ce in ce mai influent, William Pitt-(Senior) (1708-1778) (whig), care conduce cabinetul cu incepere din 1756. Este perioada in care se definitiveaza functionarea sistemului constitutional parlamentar englez (responsabilitatea efectiva a guvernului in fata Parlamentului); acum incep sa se distinga doua grupari de interese, viitoare partide politice - Torries (reprezentanti ai aristocratiei traditionale, cu interese strict funciare) si Whigs (reprezentantii noii burghezii industriale si comerciale) -, care, in secolul urmator si-au luat numele de conservatori, respectiv liberali.

George al III-lea (1760-1820) urca pe tron in 1760 (in perioada 1760-1815 este, totodata, si rege al Hanovrei). Este primul suveran al dinastiei de Hanovra care s-a simtit in intregime englez si nu german. Adversar inversunat al parlamentarismului, spera sa restabileasca autoritatea regala. Datorita rivalitatii dintre factiunile clasei politice engleze, regele reuseste sa pastreze controlul pana catre 1770.

Din 1770, tara cunoaste o criza politica majora. Noul premier, Lord North (1732-1793) (torry), il lasa pe rege sa ia toate deciziile importante. Parlamentul isi pierde importanta, iar opinia publica se teme de o revenire la metodele dinainte de 1688. Razboiul din America este insa fatal guvernului North, care demisioneaza colectiv in 1782.

Urmeaza ca sef al Cabinetului William Pitt cel Tanar (1759-1806) (tory/conservator). Avand o putere absoluta asupra Comunelor, dupa ce dizolvarea lor i-a adus o majoritate confortabila in 1784, Pitt initiaza (avea doar 24 de ani nd formeaza primul Cabinet) un sir de reforme financiare, in vreme ce viata parlamentara reintra in normal (a fost premier in doua randuri: 1783-1801, 1804-1806). Acum se contureaza definitiv doctrina tinerilor torries, care nu va reprezenta doar interesele marilor proprietari funciari, ci si a unor grupari din burghezia industriala

In timpul sau are loc o revolta in Irlanda (1798), care este incorporata Regatului Unit prin Actul de Uniune (1800).

In perioada 1793-1815, Marea Britanie participa la razboaiele impotriva Frantei revolutionare si napoleoniene - domina pe mare (victoria de la Trafalgar, 1805), rezista Blocadei Continentale (declarata in 1806) si este victorioasa la Waterloo (1815); participa, de asemenea, la un razboi (castigat) cu SUA (1812-1814), motivat de disputa pentru ocuparea Canadei Superioare; in politica interna, este de subliniat adoptarea taxelor vamale protectoniste (Corn Laws) (1815).

Congresul de la Viena (1814-1815) consfinteste dominatia maritima si coloniala engleza.

In a doua jumatate a secolului al XVIII-lea debuteaza in Anglia revolutia industriala, prima tara in care munca manuala este inlocuita prin masini, trecerea de la manufacturi la fabrici.

← D o c. →

Actul despre abolirea puterii regale

17 martie 1649

(Fragment)

Carol Stuart, ultimul rege al Angliei, Irlandei si al posesiunilor ce le apartin, pe baza imputernicirilor acordate de parlament, a fost si se declara, prin prezentul act legitim, judecat, condamnat la moarte si supus la pedeapsa capitala pentru nenumaratele tradari, omoruri si alte crime groaznice pe care le-a comis. Prin sentinta numita este considerat si se declara dezonorat prin tradare de stat, in consecinta, copiii sai, urmasii si toate celelalte persoane, care fac revendicari in numele lui, au pierdut drepturile la coroana mentionata sau la pretentia de a fi rege al regatului numit. Prin urmare, parlamentul actual decreteaza ca popoarele Angliei, Irlandei si ale posesiunilor dependente de ele se elibereaza de toate obligatiile de supusenie cinstita, de veneratie si credinta, la care pretindeau sau vor pretinde pe viitor, ca la ceva ce li se cuvine, copiii sau urmasii regelui numit sau alte persoane, care vor cere drepturi in numele lui.

← D o c. →

Bill of Rights

Legea drepturilor)

Avand in vedere faptul ca abdicarea fostului [rege] Iacob II a lasat tronul vacant, Alteta Sa printul de Orania (cu voia Atotputernicului Dumnezeu a devenit unealta glorioasa a eliberarii acestui regat de papism si de puterea arbitrara), la sfatul lorzilor ecleziastici si mireni si al mai multor persoane notabile ale [Camerei] Comunelor, a adresat scrisori lorzilor ecleziastici si mireni protestanti si alte scrisori diferitelor comitate, orase, universitati, burguri si celor cinci porturi, pentru a alege persoane vrednice sa le reprezinte in parlamentul ce avea sa se adune la Westminster, in a 22-a zi a lunii ianuarie 1689, in scopul de a se consfatui cu privire la mijloacele prin care, de aci inainte, religia, legile si libertatile sa nu se mai afle in pericolul de a fi rasturnate. Alegerile s-au facut in baza ziselor scrisori:

In aceste imprejurari, sus-numitii lorzi ( . ) si Comunele, intrunite astazi in virtutea scrisorilor si alegerilor, constituind impreuna reprezentarea deplina si liberi a natiunii si avand in vedere, cu seriozitate, cele mai bune mijloace de a infaptui scopul de mai sus, declara mai intai (cum au facut totdeauna stramosii lor in asemenea caz), pentru a-si asigura vechile lor drepturi si libertati:

1. ca pretinsa putere a autoritatii regale de a suspenda legile si executarea lor fara consimtamantul parlamentului este ilegala;

2. ca pretinsa putere a autoritatii regale de a acorda dispense de la lege sau de la executarea lor, asa cum s-a facut pe nedrept in trecut, este ilegala;

4. ca o contributie baneasca pentru Coroana sau in folosul ei, sub pretext de prerogativa (regala), fara consimtamantul parlamentului, pentru o perioada mai lunga de timp si care intr-un fel nu este sau nu va fi incuviintata de parlament, este ilegala;

5. ca este un drept al supusilor de a prezenta petitii regelui si ca orice intemnitari si urmariri din pricina acestor petitii sunt ilegale;

6. ca ridicarea si intretinerea unei armate in regat, pe timp de pace, fara consimtamantul parlamentului, este contrara legii;

7. ca, pentru apararea lor, supusii protestanti pot sa detina arme, ingaduite de lege si potrivit cu conditia lor;

8. ca alegerile membrilor parlamentului trebuie sa fie libere;

9. ca libertatea cuvantului, precum si dezbaterile si procedurile in sanul parlamentului nu pot fi limitate sau puse in discutie in fata nici unei curti (de justitie) sau altui for, in afara de insusi parlamentul.

13. ca, in fine, pentru a indrepta toate plangerile sale si pentru imbunatatirea, intarirea si pazirea legilor, parlamentul va trebui sa fie cat mai des intrunit.

Si ei cer si pretind cu staruinta toate lucrurile de mai sus, ca fiind drepturile si libertatile lor de netagaduit; si de asemenea ca nici un fel de declaratii, judecari, acte sau proceduri, care au. prejudiciat poporului intr-unul din punctele de mai sus, nu pot in nici un chip, servi pe viitor drept precedent sau exemplu.

Ei se simt in mod deosebit incurajati de declaratia Altetei Sale printul de Orania de a inainta aceasta revendicare a drepturilor lor, considerata drept singurul mijloc de a obtine deplina recunoastere si garantie.

Sus-numitii lorzi ecleziastici si mireni si Comunele, intrunite la Westminster, statornicesc ca Wilhelm si Maria, print si printesa de Orania, sunt si raman proclamati rege si regina ai Angliei, Frantei (regii Angliei au pastrat pana la 1801 si titlul de rege al Frantei, ca in vremea Razboiului de 100 de Ani - n.n.) si Irlandei si ai teritoriilor care depind de ele.

Recomandari bibliografice

Anderson, Angela, Razboaiele civile 1640-1649. Traducere de Cornelia Bucur, Editura All Educational (col. Acces la istorie 34), Bucuresti, 2002 /200 pp./.

Fraser, Antonia, Cromwell. Prefata si control stiintific: Camil Muresan.Traducere din

limba engleza si versificare: Mihai Livescu, vol. I-II, Editura Politica, Bucuresti, 1982 /416 pp. + 544 pp./.

Maurois, André, Istoria Angliei. Traducere din limba franceza de Raul Joil. Ingrijire stiintifica, prefata si note - conf. univ Camil Muresan, vol. I-II, Editura Politica, Bucuresti, 1970 /360 pp. + 328 pp./.

Trevelyan, G.M., Istoria ilustrata a Angliei. In romaneste de Florica-Eugenia Condurachi si Dan Hurmuzescu, Editura Stiintifica, Bucuresti, 1975 /872 pp./.