Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Internet


Index » educatie » » informatica » Internet
» Internetul – sistem informational global


Internetul – sistem informational global




Internetul – sistem informational global

O definitie a Internetului

„O definitie tehnica priveste Internetul ca o retea ce permite cuplarea mai multor retele informatice de tip diferit, in care se produc schimburi de mesaje electronice (e-mail), fisiere (ftp), de informatii, gratie unui protocol unic (TCP/IP), si opinii, prin intermediul unor banci informationale (Gopher, Wais, Web).”

Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001




            „Retea de retele bazata pe protocoalele TCP/IP, pe care o foloseste si o dezvolta o comunitate eterogena si extinsa de oameni, care au acces la o multime vasta de resurse puse la dispozitie prin intermediul ei.”

Rosca, I. G. si colab., Comertul electronic – Concepte, tehnologii si aplicatii, Ed. Economica, 2004, p. 11

Istoricul Internetului

„Desi Internetul are un loc central in viata multora dintre noi astazi, putina lume cunoaste modul in care el a aparut si evoluat. Este o poveste fascinanta. Internetul s-a nascut ca o reactie a Statelor Unite la lansarea in spatiu pe 4 octombrie  1957 a satelitului Sputnik. Cantarind doar circa 80 de kilograme si avand dimensiunea unei mingi de baschet, satelitul Sputnik, lansat de la bordul unei rachete sovietice, nu a pus in miscare numai era spatiala, ci actualmente a pus in miscare o era ciberspatiala.

            La conferinta de presa de pe 9 octombrie 1957, presedintele Dwight D. Eisenhover a fost intrebat de catre legendarul reporter Merriman Smith urmatoarele: „Rusia a lansat un satelit al Pamantului. De asemenea, pretinde ca ar fi obtinut un rezultat pozitiv la lansarea unei misile balistice intercontinentale, nerealizata inca de o alta tara. Va intreb, domnule, noi ce vom face?”. Ce a hotarat Ike sa faca a fost sa lanseze un program prin care sa raspunda acestor realizari rusesti. Ca parte a acestui efort, el a concluzionat ca guvernul Statelor Unite are nevoie de un singur manager pentru cercetarile spatiale si in domeniul misilelor strategice. A obtinut acordul Guvernului pentru a institui ceva sub numele de Advanced Research Project Agency (sau ARPA). Mai tarziu, cercetarile spatiale si in domeniul misilelor au devenit atributiunile NASA, iar ARPA s-a transformat intr-un brat al Pentagonului care sa se ocupe de cercetari in domeniul stiintei calculatoarelor si al prelucrarii informatiilor. Prelucrarea informatiei era la ora respectiva un camp de cercetare relativ nou. Si, dupa cum spune Stephen Segaller, autorul cartii Nerds 2.0.1: A Brief History of the Internet – cea mai buna carte pe acest subiect – unui birou obscur al ARPA, numit Biroul tehnicilor de prelucrare a informatiei, ii revine meritul de a fi construit prototipul original al Internetului si de a fi asezat fundatiile a ceea ce astazi numim era retelelor.

            Prima nascocire in acest sens a aparut in 1969 si a fost numita ARPAnet – o retea privata de calculatoare care lega Departamentul Apararii din Statele Unite de cativa cercetatori unversitari si de cateva laboratoare ale Guvernului. „Sponsorizata” de Pentagon, ARPAnet fusese proiectata pentru a permite unei maini de cercetatori sa schimbe intre ei idei si date si pentru a reduce cheltuielile generate de partajarea pretiosului timp al calculatoarelor, prin intermediul unui sistem de retele. Avand in vedere insuficienta puterii calculatoarelor la vremea respectiva, era important ca o persoana dintr-un laborator al UCLA sa fie capabila sa ruleze un program aflat pe o masina din Cambridge, Massachusetts, iar cercetatorii din ambele locuri sa fie capabili sa imparta intre ei datele.

            „Cu treizeci de ani in urma, pe 29 octombrie 1969, mesajul inaugural a fost transmis pe trestia subtire ce avea sa devina reteaua Internet.”, scria The New York Times pe 12 octombrie 1999. „Nu a fost nimic atat de pompos ca acel „Din lucrarea Domnului”, cuvintele care au botezat telegraful in 1844. A fost numai cuvantul simplu login. Existau doar doua noduri in ceea ce era cunoscut sub numele de ARPAnet si, dupa cum a fost retinuta povestea de catre folclor, un student numit Charley Kline a tastat literele L si O, care au fost cu succes redate de un computer din Institutul de cercetare Stanford, un centru aflat la 300 de mile nord-vest, in care inca nu exista Sillicon Valley.”

            Nu era inca 1972 cand pioneri ai Internetului au descoperit e-mailul. Calculatoarele care partajau timpul de lucru aveau in interiorul lor un micut modul de posta, prin care diferiti oameni ce lucrau la acelasi calculator aveau o casuta postala in care lasau mesaje celorlati. Intr-o zi, potrivit lui Segaller, Ray Tomlinson, care lucra pentru firma de cercetare in domeniul calculatoarelor Bolt, Beranek and Newman, a scris un simplu program de transfer de fisiere, pentru a deschide o conexiune, a trimite un fisier din casuta postala de pe un calculator catre un altul si pentru a confirma ca mesajul a fost trimis. Mai tarziu, Tomlinson i-a spus lui Segaller, „O data ce aveam abilitatea de a transmite un fisier de la o masina la alta, devenea clar ca unul dintre lucrurile care puteau fi facute era de a scrie pur si simplu fisierul undeva in retea,  trimitandu-l apoi prin mail catre altcineva. Lucram si la o bucatica de software numita „send message”, care sa fie folosita la scrierea si transmiterea mesajelor de posta electronica. A devenit deodata interesant ca aceste doua lucruri sa fie legate unul de altul, utilizand programul de transfer al fisierelor pentru a trimite un mail altei masini. Astfel ca asta am facut. Si a mers.” Altii au auzit despre acest lucru, alte retele l-au adoptat si, presto, s-a nascut e-mailul!

            Potrivit lui Segaller, tot Tomlinson a introdus si folosirea semnului @ pentru a identifica utilizatorul de e-mail cu institutia din care el sau ea facea parte.[1] Cand cercetatorii implicati in Internetul timpuriu au descoperit virtutile e-mail-ului, utilizarea sa a explodat, la fel ca si intreaga retea, cu tot mai multe pachete de date schimbate intre universitati, Guvernul Federal, companii si firme de cercetare in acelasi timp. Alte retele, mai mici decat ARPAnet, au inceput sa apara ca ciupercile dupa ploaie, dar, cum noteaza Segaller, „erau incapabile sa se inter-conecteze. Fiecare dintre ele avea propriul protocol care definea modul in care reteaua isi organiza comunicatiile intre nodurile sale.” Aceasta a inceput sa devina o problema. Nu puteau fi trimise pachete de date de la reteaua unei universitati catre o alta. Problema in cauza a dat de fapt nastere Internetului, care a fost efectiv creat atunci cand cercetatorii Vint Cerf si Bob Kahn au realizat un protocol incrucisat, universal, care se potrivea oricarui computer si permitea unui pachet de date sa paraseasca o retea, sa calatoreasca pe unde avea de calatorit si apoi sa intre printr-o poarta intr-o alta retea. Segaller arata ca solutia a fost denumita de proiectantii sai „inter-conectarea retelelor”, sau, pe scurt, Internet.

            Toata treaba nu a fost popularizata, oricum, pana in 1990,  cand un inginer englez din Geneva, creator de software, Tim Berners-Lee, a realizat un vehicul pentru a face mai usoara si chiar gratuita localizarea informatiei oriunde in aceasta retea a retelelor. Acest vehicul s-a facut cunoscut prin numele de World Wide Web. Potrivit lui Segaller, la vremea in care Berners-Lee se apuca de proiectul Web, existau cam 800 de retele diferite atasate la Internet, cu un numar de cam 160 000 de calculatoare atasate lor, toate continand fisiere si baze de date de interes pentru restul lumii. Tehnic, aceste calculatoare si baze de date erau conectate, dar sortarea lor si extragerea a ceea ce doreai era dificila, pentru ca nu exista o baza de date centralizata, o agenda de adrese sau un administrator al acestor informatii. Marea inovatie a lui Berners-Lee a fost de a proiecta standarde software pentru adresarea, legarea si transferarea documentelor multimedia in intreg Internetul. Inventiile sale cheie au fost URL-ul (Uniform Resources Locator) – un sistem de coduri care identifica fiecare site Web ori pagina de informatii, indiferent de locul in care ea este localizata, HTTP-ul (hypertext transfer protocol) – care asigura o autostrada lejera intre fiecare site Web si fiecare calculator al utilizatorului si HTML-ul (hypertext markup language), care stabileste un set de standarde de baza privind modul in care un site Web trebuie sa fie organizat si cum trebuie sa apara in momentul in care este apelat pe ecranul calculatorului. Impreuna, URL, HTTP si HTML formeaza un sistem de hiperlegaturi – acele cuvinte subliniate, colorate sau acele mici pictograme pe care le vedem pe ecranul unui calculator si care, o data atinse, te transporta instantaneu catre o pagina Web atasata, indiferent daca ea este rezidenta pe un server cu totul diferit si intr-o tara  de asemenea diferita. […]

            Dar pentru ca Internetul sa demareze intr-adevar si sa devina un instrument de masa pentru cercetare, comert si comunicatii, el mai avea nevoie de inca trei inventii: browserul Web, motorul de cautare si o tehnologie de criptare avansata, astfel incat oamenii sa nu ezite sa-si tipareasca numarul cartii de credit pentru a face afaceri electronice. Browserul este un software care ajuta in mod real la transformarea Internetului intr-o forma de televiziune. Asta inseamna ca permite oricui sa afiseze ceea ce se afla la o anumita adresa dorita, astfel incat in momentul in care tastezi o adresa www sau click-ezi pe o legatura, un ecran intreg de cuvinte sau de grafice multimedia iti apare in fata ochilor. Acest browser – combinat cu un motor de cautare care poate gasi cuvinte si locuri cheie -  permite si unui copil mic sa navigheze printre milioane de site-uri Web, sa descopere si sa afiseze informatia pe care o doreste.

            Berners-Lee a creat un browser rudimentar pentru a face activ World Wide Web,  dar pionerul browserelor comerciale, Mosaic, a fost injghebat de Marc Andreessen in 1993. El a fost insa, un an mai tarziu, surclasat de un produs mult mai sofisticat, numit Netscape Navigator. Netscape a facut navigarea mai simpla, mai colorata, grafice interactive si pline de culoare putand fi descarcate de oriunde din retea.

            Aparitia lui Netscape a coincis cu decizia Congresului Statelor Unite de a permite comertul electronic si cu scaderea substantiala a preturilor calculatoarelor si a celor ale convorbirilor telefonice. Luate impreuna, acestea au determinat o crestere exploziva a utilizarii Internetului si a democratizarii informatiei, care a devenit revolutionara. Kevin Maney a sintetizat foarte bine impactul democratizant al Internetului, cand a scris in USA Today (9 august 1999): „Ca o inventie care a schimbat lumea, Internetul aduce un ecou multor caracteristici ale presei tiparite. El determina scaderi dramatice ale costurilor de creare, trimitere si stocare a informatiei, in vreme ce ii creste puternic disponibilitatea. El sparge monopolurile informationale. Ganditi-va la toate informatiile medicale de pe Web, la care, pana nu demult, numai doctorii puteau avea acces. Ganditi-va la tot ce puteti afla despre masini si preturi, spargand informatiile care erau bine pazite de afaceristii cu masini Milioane de oameni isi plaseaza azi prin Internet propriile lor pagini sub ochii tuturor celor interesati de detaliile vietilor lor”.

            Rezultatul este ca niciodata in istoria lumii nu au fost atatia oameni capabili sa invete atat de multe despre vietile atator de multi oameni, despre atat de multe produse si idei. Urmatorul stadiu, cel care va caracteriza inceputurile secolului 21, va fi unul in care oricine va avea acces la comunicatii de mare viteza prin intermediul Internetului, chiar de acasa sau de la birou, de pe o agenda electronica de dimensiunile palmei sau de pe un pager. Accesul permanent va fi permis de o latime de banda corespunzatoare, viteza de incarcare a informatiei va creste, in timp ce bogatia acestei informatii va fi de asemenea mult mai mare. Aceste conexiuni in banda larga, de viteza mare vor permite oricui sa ia parte la o teleconferinta folosind laptopul si aflandu-se in orice loc de pe sosea, fara vreo problema. Va permite descarcarea lejera de muzica, filme sau video. Si va face din cumparaturile prin intermediul comertului electronic o experienta mult mai tridimensionala. […]”

Friedman, T. L., The Lexus and the Olive Tree, Anchor Books, New York, 1999

„In Romania

Anul de nastere (de import): 1993. ICI (Institutul de Cercetari in Informatica) prezinta urmatoarele date:

1971: proiectul CAMELEON, demarat de ICI - primul studiu romanesc asupra retelelor de calculatoare;

1975: primele modemuri made in Romania, de catre Institutul de Proiectari in Automatizari; sunt testate liniile de comunicatii din Romania pentru transmisia de date, de catre ICI si Ministerul Transporturilor si Telecomunicatiilor;

1991: este finantat de la bugetul statului un proiect de conectare la subreteaua EARN – European Academic Research Network, avand ca prime noduri ICI, Institutul de Fizica Atomica, Universitatea „Politehnica” Bucuresti;

1992: devine operational primul nod de retea romanesc la ICI, care se leaga la EARN prin Universitatea din Viena – conectarea la Internet devine completa in martie 1993;

1993, februarie: este inregistrat domeniul .ro;

1993, iunie: devine operationala RoEduNet, infrastructura de comunicatii a Universitatii „Politehnica” Bucuresti;

Tot in 1993 apare S.C. EUNET, primul operator comercial Internet din Romania;

1995 – se stabilesc prioritati importnate pentru Societatea Informationala in Romania, in cadrul Strategiei de Aderare la Uniunea Europeana;

1998: 20000 de utilizatori au fost inregistrati in domeniul .ro.

Rosca, I. G. si colab., Comertul electronic – Concepte, tehnologii si aplicatii, Ed. Economica, 2004 (pp. 13 – 14)

            Intre 1853 si 1855 se instaleaza primele linii de telegraf in tarile romane: Transilvania (Sibiu – Viena), Muntenia, Moldova.

            1883: prima linie telefonica la Bucuresti, intre magazinul si tipografia SOCEC. 10 ani mai tarziu, o forma incipienta de centrala telefonica (un asa – numit multiplu telefonic, cu 50 pana la 300 de linii) este data in functiune la Bucuresti. Anul telegrafului fara fir (prin unde radio) este 1903 – folosit pentru comunicari internavale. Dupa 50 de ani, este proiectat, de catre inginerul Victor Toma de la Institutul de Fizica Atomica, primul calculator electronic romanesc. In 1954, un colectiv aflat sub conducerea prof. Al. Spataru construieste o statie care transmite programe experimentele de televiziune in Romania (in SUA aparuse deja televiziunea comerciala in culori).

            1957: este pus in functiune CIFA 1, primul calculator electronic romanesc (cu tuburi electronice), realizat la Institutul de Fizica Atomica – Magurele, de catre colectivul condus de Victor Toma. Ii va urma, in 1963, calculatorul cu tuburi si tranzistori DACICC 1 de la Institutul de Calcul Cluj (colectivul Gh. Farcas, Mircea Bocu, Emil Munteanu). Un an mai tarziu se „naste” si primul calculator complet tranzistorizat, tot sub paternitatea lui Victor Toma, cu numele CET 500. Replica celor din Cluj vine sub forma DACICC 200 – un calculator cu tuburi si tranzistori.

1976: prima conectare la INTELSAT a unei statii terestre din Romania.

194: ICI realizeaza prima retea de transmisiuni de date intre calculatoare la distanta (proiectul RENAC/RENOD, care a primit de la Academia Romana premiul “Traian Vuia”).

Structura si cresterea Internetului

            „Internetul este global in scop si puternic descentralizat, nu are un organism de conducere unic. Retelele fizice care alcatuiesc Internetul formeaza o ierarhie, al carei nivel superior este o retea „vertebrala” de mare viteza.

            Cea mai mare parte a traficului este canalizata de catre reteaua principala prin NAP-uri (network acces points, puncte de acces la retea), intretinute de Sprint, MFS etc. si localizate in arii metropolitane strategice de pe intreg cuprinsul Statelor Unite ale Americii. Retelele nationale create independent se leaga la Internet prin aceste puncte de acces la retea, dar unii furnizori de servicii Internet au facut aranjamente proprii pentru a evita punctele de acces, care adesea devin prea stramte. Cele mai de jos nivele din ierarhie sunt reprezentate de retelele regionale, cele individuale din campusurile universitare, cele ale organizatiilor de cercetare si ale firmelor. Aceasta imensa retea a retelelor dispune de un set comun de protocoale de comunicatii (TCP/IP).

Figura nr. 1 Ierahia Internet, Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997, p. 24

            Cresterea Internetului este fenomenala. Predecesoarea sa, ARPAnet, conecta doar 4 calculatoare din diferite locuri din Statele Unite. In ultimii ani, numarul calculatoarelor conectate s-a dublat anual. Ceea ce a fost candva o retea proiectata pentru cercetarea academica e astazi o retea populata de indivizi din afara universitatilor, ca si de un numar mare de intreprinderi comerciale.

            Schimbarile in demografia utilizatorilor Internet au condus la oportunitati de afaceri ametitoare. Dar au dus si la neintelegeri intre intreprinzatorii cu tendinte de afirmare a proprietatii si proiectantii initiali ai Internetului, care considera larga deschidere a retelei fundamentala pentru evolutia ei viitoare.”

Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997 

Protocoale Internet

            „Internetul este o entitate foarte dinamica, cu o viata proprie. Companii individuale din exterior, detinatoare ale unor tehnologii noi, ca si piata insasi, intentioneaza sa schimbe Internetul si felul in care el functioneaza. Oricum, exista standarde si reguli care fac reteaua sa mearga. Protocoalele sunt reguli care determina absolut totul despre modul in care opereaza Internetul. Ele guverneaza modul in care aplicatiile acceseaza reteaua, modul in care datele aplicatiilor se divid in pachete pentru transmitere, modul in care semnalele electrice reprezinta date intr-un cablu de retea.

            Pachetul este o grupare fundamentala de date pentru transmisia intr-o retea digitala. Reprezinta o secventa de biti care includ informatii de control pentru transmiterea datelor, ca si datele insele.

            In efortul de standardizare a modului in care sunt privite protocoalele de retea, ISO (International Standards Organization) a creat un model pe sapte nivele care defineste functiile de baza ale retelei. Modelul este numit modelul de referinta OSI.

Tabel nr. 1

Nivel

Functie

Informatii transferate

Protocoale TCP/IP

Aplicatie

Ce date trimit partenerului?

Mesaje privind aplicatia

FTP, HTTP, SNMP, DNS

Prezentare

Cum arata datele?

Date criptate

Sesiune

Cine este partenerul?

Mesaje

Transport

Unde este partenerul?

Pachete multiple

TCP, UDP

Retea

Ce ruta urmez pentru a ajunge la el?

Pachete

IP, ARP

Legaturi de date

Cum fac fiecare pas din aceasta ruta?

Cadre

ETHERNET, PPP

Fizic

Cum utilizez mediul pentru spatiul respectiv?

Biti

Instalatii electrice fizice

 

               Modelul OSI este bazat pe sisteme deschise si comunicatia peer-to-peer (egal-la-egal). Acestea sunt cele doua principii importante care stau la baza OSI. In ceea ce priveste sistemele deschise, fiecare nivel al modelului are functii specifice, ceea ce inseamna ca doua sisteme de retele diferite, suportand functiile unui nivel inrudit, pot schimba date la nivelul respectiv. Comunicatia egal-la-egal inseamna ca datele create la un nivel al modelului si transmise altui dispozitiv prin retea se leaga doar de acelasi nivel al dispozitivului respectiv. Cu alte cuvinte, nivelurile care intervin nu altereaza datele – ele se adauga pur si simplu datelor gasite intr-un pachet pentru a-si indeplini functiile atasate in retea.

            Suitele de protocoale sunt proiectate in niveluri distincte pentru a face mai usoara substituirea unui protocol de catre altul. Ele guverneaza modul in care se schimba datele „deasupra” si „dedesubtul” fiecarui nivel al protocolului. (De fapt, reprezentarea grafica a acestor protocoale in niveluri verticale e motivul pentru care suitele de protocoale sunt adesea numite „stive”). Cand sunt proiectate protocoalele,  setul de specificatii arata cum un protocol schimba datele cu un protocol de deasupra sau de dedesubtul sau. Cata vreme un proiectant urmeaza aceste specificatii, el poate substitui un protocol nou, mai bun (cu o securitate imbunatatita, cu optiuni multimedia, cu mai multe adrese pentru dispozitivele de retea), unuia mai vechi, fara a afecta comportamentul general al retelei.

          Protocoalele TCP/IP

            Protocoalele care formeaza stiva TCP/IP sunt bazele Internetului. Ele definesc modul in care sunt subdivizate datele in pachete pentru transmisia prin retea, ca si modul in care aplicatiile pot transfera fisiere si trimite e-mail-uri. Desi nu se potrivesc intocmai tuturor celor sapte niveluri ale OSI, ele asigura toata functionalitatea necesara pentru retelele productive.

            Protocolul PPP (Point-to-Point Protocol) este dezvoltat special pentru a guverna transmisiunile TCP/IP printr-un mediu particular (anume conexiunile seriale, prin modem). IP (Internet Protocol) lucreaza pe nivelul retea, pentru a asigura un spatiu de adrese pentru lucrarile Internet, sustinand modul de routare al pachetelor in cadrul acestor lucrari. ARP ( Adress Resolution Protocol) opereaza la nivelul retea si ajuta dispozitivele de retea sa determine o adresa IP. Nivelele retea si transport sunt miezul stivei TCP/IP, iar IP este protocolul cheie.

            Deasupra IP, TCP (Transmission Control Protocol) si UDP (User Datagram Protocol), pot fi folosite pentru a determina marimile pachetelor trimise. TCP este utilizat cand este necesara o incredere de 100% in pachetele trimise, in timp ce UDP se foloseste in situatii mai putin stringente.

Organization Chart

Figura nr. 2 Figura mea

          Protocoale de aplicatii

            Tot continutul retelei de sub nivelul retea este transparent pentru utilizatorul calculatorului. Nivelul aplicatie permite utilizatorului sa faca ceva util cu reteaua (sa trimita un e-mail, sa viziteze un site Web sau sa transfere un fisier). Toate structurile de retea inferioare sunt necesare pentru a face aplicatiile sa lucreze, iar acestea sunt de cea mai mare importanta pentru a conduce afaceri pe Internet. Unele dintre cele mai importante protocoale aplicatie sunt FTP (File Transfer Protocol) pentru transferul de fisiere, HTTP (HyperText Transfer Protocol) pentru WWW si SNMP (Simple Network Management Protocol), pentru controlul dispozitivelor de retea.

            DNS (Domain Naming Service) converteste adresele numerice IP in nume pe care utilizatorii si le pot reaminti mai usor. Multe alte protocoale care au de-a face cu detalii fine ale aplicatiilor pot fi incluse in acest nivel (de exemplu, SMTP – Simple Mail Transport Protocol, POP – Post Office Protocol, IMAP – Internet Mail Acces Protocol, MIME – Multimedia Internet Mail Extensions pentru e-mail).

            FTP

            Sunt situatii in care este necesara incarcarea unor fisiere (diverse aplicatii sau foi de lucru) de pe computerul altcuiva. Pe Internet, in acest scop se utilizeaza FTP. In functie de software-ul de pe calculatorul utilizatorului, se pot selecta fisiere rand pe rand, ele putand fi incarcate sau descarcate, sau se pot crea liste de fisiere transferate ca un lot.

            HTTP

            Cea mai vizibila interfata a Internetului in zilele noastre este Web-ul, bazat pe un set standard de coduri numit HyperText Markup Language (HTML) si pe o tehnologie cunoscuta sub numele de HTTP. Browser-ul de pe computerul utilzatorului determina cum vor fi afisate textul si grafica „uitandu-se” la codul HTML. HTTP determina modul in care un fisier (document HTML) este transferat de la server la client.

          Protocoalele e-mail SMTP, POP, IMAP

            Desi traficul bazat pe Web este cea mai mare componenta  activitatii Internet, in mod cert exista mai multi utilizatori de e-mail decat de Web pe Internet (e-mail-ul este probabil cea mai utilizata si comuna forma de comunicare intre oameni pe Internet). SMTP si POP sunt protocoalele Internet esentiale pentru posta electronica. SMTP transfera mesajele intre servere, in timp ce POP si un protocol mai nou, IMTP, sunt utilizate pentru a manipula recuperarea (incarcarea) mesajelor.

            MIME

            POP si IMAP au fost initial proiectate pentru mesaje care contineau numai text. MIME, care suporta extensii media ale e-mail-ului, poate contine grafica diversa, clipuri video sau secvente sonore, alte tipuri de multimedia. Asigura realizarea in conditii sigure a diverselor tipuri de tranzactii comerciale pe Internet (de exemplu, prin EDI).”

Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997

Legatura cu lumea prin Internet

„Cea mai solicitata functie a Internetului este E-mail, prin care se efectueaza schimbul de informatii si de programe in doar cateva minute. Posta electronica, E-mail, necesita conectarea unui server al organizatiei la Internet. Prin intermediul lui are loc transmiterea de e-mail-uri, folosindu-se Simple Mail Transfer Protocol (SMTP).

Puterea e-mail-ului consta in listele cu adresele destinatarilor si in softul care le genereaza.

O lista-mail ofera doua lucruri:

-          lista propriu-zisa a destinatarilor. De regula, acestia sunt grupati pe domenii distincte: educatie, cercetare, comert, arte, divertisment s.a.;

-          distribuirea mail-urilor la sute sau mii de destinatari din lista, avand regimul de „abonati”. Acest lucru se realizeaza cu un soft special, de genul Listserv sau Majordomo. Ele gestioneaza mail-urile prin plasarea automata a cererii de abonare intr-o lista de date speciala si generarea periodica a mail-urilor. Frecventa operatiunii poate fi lunara, saptamanala, zilnica sau chiar orara. Un astfel de soft functioneaza doar pe anumite platforme de lucru.

Prin e-mail si listele adreselor, organizatiile tin legatura permanenta cu partenerii lor si raspund cu promptitudine la orice intrebare.

Revistele electronice sau „E-Zines” ofera posibilitatea realizarii cu forte proprii a serviciilor de publicistica, necesitand ceva mai mult decat un simplu cont e-mail. Unele intreprinderi nu au nevoie de o intreaga revista pentru comercializarea on-line a produselor, insa acest format este destul de interesant si de util.

Discutiile in grup se realizeaza prin liste speciale, similare celor folosite pentru e-mail. Diferenta majora consta doar in faptul ca listele mail sunt transmise abonatilor intr-un singur lot, in timp ce listele de discutii transmit mesajele unul cate unul la un moment dat. Listele de discutii sunt foarte utile la nivel de intreprindere sau de proiect. IBM a creat un astfel de grup pentru utilizatorii sistemului de operare OS/2. Un abonament la OS/2 Users Mailing List ofera intre 10 si 40 de mesaje pe zi, toate referindu-se la OS/2. Abonatii raspund persoanelor ce formuleaza intrebari sau transmit raspunsurile lor intregului grup.

Intrebarile frecvent formulate, FAQ (Frequently Asked Question) sunt acele intrebari puse de mai multe ori, iar raspunsul este acelasi. Cand un client transmite o intrebare anume prin e-mail, o persoana cu rol special poate sa raspunda imediat prin folosirea formatului Q & A.

Usenet Newsgroups a fost amintit si descris sumar in cel de-al treilea paragraf al capitolului de fata.

Instrumente si aplicatii pentru gasirea si aducerea informatiilor

Intentia de grupare a performantelor inregistrate prin Internet este motivata de dorinta de a scoate in relief din multitudinea de lucruri oferite celor interesati pe cele mai relevante. Si gruparea de fata este binevenita, intrucat protocolul de transfer al fisierelor (FTP) si Telnet-ul sunt dintre cele mai utilizate si mai benefice instrumente Internet. Lor li se alatura altele, descrise in continuare.

File Transfer Protocol (FTP)

Dupa E-mail, FTP-ul creeaza cel mai mare trafic Internet. Desi numarul utilizatorilor nu este la fel de mare ca la e-mail, „cantitatile” transportate sunt mult mai mari, ele fiind fisiere transferate de pe un calculator pe altul prin intermediul Internetului.

Un utilizator poate sa se conecteze la un calculator aflat la mare distanta (aceasta nu este o regula, pentru ca prin FTP se pot efectua operatiuni cu fisiere de pe calculatoare aflate la cativa metri), dupa ce-si ofera ID-ul si parola, oferindu-i-se in schimb dreptul de cautare prin directoare, de restaurare a unor fisiere, de stocare in propriul calculator. Astfel, un utilizator poate accesa baze de date, programe, imagini, fisiere tip centralizatoare-electronice (spreadsheet), fisiere din procesoare de texte, grafice s.a. Daca in unitate se observa ca se aduc tot felul de lucruri, aceasta poate sa lase doar dreptul de citire a fisierelor de la distanta, iar transferul sa ramana numai la latitudinea administratorului de sistem.

Si operatiunea inversa este posibila, oferindu-se organizatiilor posibilitatea sa ofere altora informatiile care cred ca pot fi publice si, ca atare, ele sa poata fi descarcate, la cerere. Pentru a realiza o astfel de posibilitate, unitatea trebuie sa aiba propriul ei server FTP. De pe acesta pot lua informatii grupuri controlate de persoane, numite utilizatori privilegiati. Varianta cea mai populara este, totusi, de permis pentru anonimi („anonymous”), prin care oricine isi ofera adresa de e-mail ca parola pentru a intra in sistem. Prin anonymous FTP, utilizatorii au acces restrictionat doar la fisierele publice, referite printr-un director fisier /pub. Din punct de vedere al securitatii, dintre toate serviciile Internet doar FTP-ul solicita permisiunea de a se efectua conectari de la distanta.

Telnet

Telnet-ul este un Transmission Control Protocol/Internet Protocol (TCP/IP) folosit de un operator pentru a se conecta la un calculator aflat la distanta si a executa programe oriunde in Internet, ca si cum el ar fi legat direct la calculatorul aflat la distanta.

Prin protocoalele Web sau HTTP, precum si prin protocolul FTP, utilizatorului i se permite sa ceara anumite fisiere de pe calculatorul situat la distanta, insa prin Telnet utilizatorul se poate conecta ca un utilizator obisnuit, cu toate drepturile asupra aplicatiilor si datelor de pe acel calculator. Pentru o astfel de conectare, utilizatorul trebuie sa introduca de pe calculatorul sau comanda Telnet, daca el deja este conectat la Internet, sau printr-un intermediar Internet, cum este Delphi. Iata un exemplu fictiv: telnet xyz.nume.localitate.edu.

Ca si FTP-ul, Telnet-ul poate fi folosit in doua moduri:

-          pentru conectarea la un calculator pe care utilizatorul are deja deschis un cont, dandu-se posibilitatea accesului la distanta al propriului sistem;

-          pentru conectarea la un calculator pentru care utilizatorul este strain, dupa parcurgerea unor proceduri de permitere a accesului.

Hytelnet permite unei persoane sa localizeze resursele Telnet de pe Internet. Sunt doua versiuni Hytelnet:

-          o versiune de-sine-statatoare, ce poate fi lesne descarcata si folosita de pe propriul calculator. Ea ofera o multitudine de informatii despre site-urile Telnet si o copie este disponibila prin anonymous FTP;

-          un serviciu Internet, accesibil prin Telnet. Aceasta versiune permite utilizatorului sa aleaga site-ul Telnet care are resursele dorite. Pentru a obtine versiunea Internet a Hytelnet trebuie sa se foloseasca WWW sau Gopher.

Din cauza riscului la care se expun, multe organizatii isi iau masuri de precautie pe linia acceptarii conectarii prin Telnet.

Instrumente de cautare si indexare

In cele ce urmeaza, vom prezenta o lista a celor mai populare instrumente de cautare si indexare.

Gopher este mijlocul prin care se poate gasi acul in carul cu fan. El este un sistem bazat pe meniuri, legand intre ele fisierele diferitelor calculatoare din Internet. Se ofera acces la documente-text si la grafice.

Exista mecanisme mai vechi de cautare Internet prin care se cauta indecsii bazelor de date pentru documente, fie prin titlurile fisierelor, fie prin cuvinte cheie sau domenii de interes. Dintre ele amintim:

-          WAIS (Wide Area Information System) – se ingusteaza cautarile prin selectarea unei varietati de resurse;

-          Archie – de regula, folosit pentru fisierele accesibile prin anonymous FTP;

-          Veronica – se cauta site-uri Gopher disponibile pentru obtinerea infor­matiilor dintr-un anumit domeniu;

-          WHOIS – aflat sub controlul InterNIC Registration Services, din Herndon, Virginia, SUA. Se acceseaza prin Telnet, e-mail, Gopher, WAIS, precum si prin alti clienti sau instrumente WHOIS;

-          Netfind – dupa statistici, inca in putere, fiind in masura sa gaseasca peste 5 milioane de utilizatori amplasati in mai mult de 9000 de domenii;

-          Finger – daca utilizatorul stie adresa domeniului unei persoane, poate lansa cautari prin comenzile finger user@domeniu sau finger@domeniu, pentru vizualizarea tuturor utilizatorilor conectati.

Dintre cele mai recente instrumente de cautare si indexare, amintim:

-          WebCrawler, prin care sunt inlesnite servicii de cautare Internet gratuite, de inalta tinuta, rapide. Disponibil gratuit la America Online. Pentru edificare mergeti la: http://webcrawler.com;





-          Yahoo!, care permite cautari printr-un ghid ierarhizat orientat-subiect atat in World Wide Web, cat si in Internet. El grupeaza site-urile dupa elementele comune ale subiectelor. Se acceseaza prin:
 http://www.yahoo.com;

-          Alta Vista se particularizeaza prin faptul ca efectueaza cautari prin toate cuvintele din site-urile Web si Usenet, ierarhizand gasirile dupa frecventa aparitiei cuvintelor cautate. Se acceseaza prin:
http://www.altavista.digital.com;

-          Lycos este un excelent ghid Internet, oferind un catalog URL, un director al celor mai populare site-uri, recenzii critice ale topului site-urilor Web, legaturi in timp real la stiri si multe altele. Se acceseaza prin:
http://www.lycos.com;

-          Infoseek este o oferta Infoseek, Netscape Communications si Sun Microsystems Corporations, dand posibilitatea cautarilor gratuite World Wide Web. Serviciul este accesibil de pe home page-ul Netscape din Internet. Pentru edificare, mergeti la: http://info.infoseek.com.

Sunt multe alte instrumente de cautare WWW, realizandu-se astfel posibilitatea consultarii celei mai mari biblioteci de informatii on-line.”

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

Tipuri de acces Internet

„De regula, literatura de specialitate consemneaza trei niveluri de servicii: numai e-mail, acces (dial-up) prin linie telefonica si conectarea permanenta directa. Tehnic, insa, exista mai multe variante. Vom prezenta, in continuare, sase dintre ele.

Serviciile on-line, cunoscute si ca Remote Network Access (acces de la distanta a retelei) sau Gateway (Poarta). Prin ele se ofera o mare varietate de servicii, cum sunt stirile, starea vremii, informatii sportive, cumparaturi, calatorii, buletine informative, jocuri, discutii on-line, servicii de consultanta in domeniul investitiilor, servicii educationale, locuri de munca disponibile s.a. Dintre providerii de renume mondial sunt America Online (AOL), Delphi, CompuServe, Genie, MCI Mail s.a. Toate acestea, insa, ofera acces limitat la Internet, avand limitari drastice pe linia accesului real la Internet. Cu timpul, problema este rezolvabila.

Accesul (Dial-up) prin linie telefonica este calea cea mai simpla si cea mai ieftina pentru obtinerea accesului la Internet, cu atat mai mult cu cat echipamentele solicitate sunt dintre cele mai modeste. Din aceste considerente, cele mai multe intreprinderi mici si mijlocii apeleaza la un astfel de acces. Nici marile firme nu renunta cu usurinta la unele functii ale accesului prin linia telefonica.

Din cauza modului de realizare a conexiunii, deseori aceasta varianta este referita ca una indirecta, intrucat legatura telefonica este gestionata prin intermediul altui calculator care este componenta Internet.

Procesul incepe printr-o solicitare telefonica a unui calculator aflat la distanta (altul decat calculatorul de pe care utilizatorul lanseaza apelul telefonic). Distanta poate fi exprimata in metri sau kilometri, adica uneori cele doua calculatoare pot fi situate unul langa altul, dar sub acceptiunea accesului la Internet ele sunt considerate la distanta. Dupa ce se solicita cateva informatii privind dreptul de acces, utilizatorul este cuplat la calculatorul care ii ofera accesul la Internet, din care poate sa afle informatiile dorite.

Utilizatorii sunt taxati in functie de numarul orelor de acces sau prin tarife lunare fixe. Acestora li se adauga si costul „convorbirii telefonice” pentru minutele/orele cat a fost folosita linia.

Avantajul metodei consta in costul relativ redus si in cerintele minime de hardware si software. Un inconvenient este acela ca unele servicii care apeleaza la interfete grafice ale utilizatorilor nu sunt realizabile intr-o astfel de varianta.

Protocolul Internet prin Linie Seriala, SLIP (Serial Line Internet Protocol) este un serviciu de conectare telefonica directa, prin intermediul liniei telefonice obisnuite, al modemurilor si al pachetelor software corespunzatoare standardelor SLIP.

Superioritatea fata de dial-up consta in:

-          SLIP poate fi atasat la o retea locala a firmei, inlesnind accesul mai multor utilizatori;

-          sistemul utilizatorilor este conectat la Internet ca un nod astfel incat utilizatorii au la dispozitie toate serviciile Internet;

-          utilizatorii nu trebuie sa fie preocupati de detaliile si protocoalele pentru regimul de lucru cu un calculator gazda aflat la distanta;

-          instrumentele de acces functioneaza pe sistemul utilizatorului si nu pe un sistem gazda aflat la distanta.

Plata serviciilor telefonice se rezuma la sume modeste, insemnand doar acoperirea cheltuielilor referitoare la folosirea liniei telefonice. Echipamentele folosite sunt ceva mai performante, limita de jos insemnand, totusi, cel putin un PC 486. Providerul de servicii constituie doar un punct de legatura, ceea ce presupune ca utilizatorul sa se ingrijeasca sa aiba un calculator cu memorie suficienta si cu softul necesare, precum si un modem de minimum 9600 baud, daca nu are altul de 14.400, 28.800 sau mult mai rapid.

Utilizatorii sunt taxati pe ore de acces sau prin sume fixe de catre providerii de servicii Internet.

Protocolul Punct-la-Punct, PPP (Point to Point Protocol) este o varianta care inlocuieste protocolul Internet prin linie seriala (SLIP), eliminand multe dintre inconvenientele acestuia. El este mai rapid, mai stabil si, ca atare, mai eficient, ceea ce-l recomanda tuturor organizatiilor sa-l foloseasca pentru conectarea la Internet.

Retele digitale de servicii integrate, ISDN (Integrated Services Digital Network) reprezinta varianta de conectare la Internet cu cea mai mare popularitate. ISDN reprezinta conectarea digitala completa in toate directiile, de la compania telefonica la beneficiar, rezultand cea mai sigura legatura si obtinerea celor mai ridicate viteze de transmisie. Rata de transfer de baza a liniilor ISDN ofera o conectare digitala constand in doua canale B, a cate 64 kilobytes pe secunda fiecare. Liniile ISDN cu canale multiple permit utilizatorilor realizarea mai multor conexiuni intr-o unitate de timp.

ISDN nu pune companiile telefonice in ipostaza de concurenti ai providerilor de servicii Internet, ci, dimpotriva, le obliga sa colaboreze.

O linie telefonica ISDN este mult mai scumpa decat linia analogica clasica, dar pentru utilizatorii frecventi ai serviciilor Internet avantajele oferite acopera costurile efectuate.

Conectari directe se mai pot efectua in variantele: Frame Relay, ATM (Asynchronous Transfer Mode), prin satelit, prin microunde si legaturi prin cablu TV. Dintre toate acestea, legaturile prin satelit sunt cele mai avantajoase pentru tarile mai putin dezvoltate.

Liniile dedicate luate in leasing/chirie, inregistrate ca noduri Internet, formeaza un sistem folosit pentru un numar mare de utilizatori, cu un trafic foarte mare de cereri, ceea ce sunt specifice intreprinderilor sau corporatiilor mari, care folosesc toate serviciile Internet ca un nod. Virtual, numarul utilizatorilor este nelimitat.

Pentru a face comparatiile posibile intre diversele tipuri de legaturi telefonice si performantele inregistrate, prezentam aceste elemente in tabelul 9.1.

Tabel nr. 2 Conexiunile Internet si tipurile de linii telefonice, sursa Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

Conexiunea

Viteza

Caracteristici

Gateway    Dial-up

0-28.8 kbps

Legaturi limitate in timp la serviciile Internet.

SLIP    PPP

0-28.8 kbps

Presupun un soft local, plasat in calculatorul utilizatorului, permitand Interfata Grafica a Utilizatorului, ceea ce face mai usoara utilizarea Internetului de catre neinitiati.

ISDN

Pana la 128 kbps

Ofera servicii digitale sigure. Garanteaza viteze de transport pentru providerii de servicii Internet de 64 sau 128 kbps, in varianta conectarii continue.

Linii in leasing/ inchiriate

56 kbps la 768 kbps

Ofera accesul cel mai performant la serviciile Internet, serverul fiind componenta a acestuia.

Multe firme doresc sa-si foloseasca propriul nume ca nume de nod, cum ar fi OFERTE.COM. Pentru a realiza un astfel de obiectiv exista doua posibilitati:

1.      conectarea prin linie dedicata permanenta;

2.      prin anumite legaturi SLIP permanente.

Totusi, chiar si in varianta dial-up li se permite companiilor sa aiba un nume de domeniu prin apelarea la alias-uri, ceea ce le ofera posibilitatea sa apara ca OFERTE.COM, de exemplu, fara sa fie un nod.

Numele domeniilor sunt adrese Internet, atribuite in regimul primul-sosit, primul-servit (FIFO). Pentru a deveni nod Internet, o firma trebuie, in primul rand, sa contacteze Inter-networking Information Center (InterNIC) al companiei Network Solutions, Inc., din Herndon, statul Virginia USA, pentru obtinerea numelui de domeniu, dar si pentru a achita taxele de rigoare sau pentru alte informatii. In Romania sunt firme specializate care onoreaza astfel de cereri.

Accesul la Internet prin satelit

Daca in urma cu mai multi ani prezenta satelitilor in spatiul aerian era asociata doar cu domeniul militar sau al cercetarii stiintifice, in ultima perioada, prin puzderia de sateliti comerciali – deseori constituiti in retele cu un obiectiv bine definit, domeniul lor de intrebuintare s-a extins. Practic, nu exista activitate socio-umana sau economica in care sa nu se inregistreze avantaje majore prin folosirea satelitilor. De tipuri diferite, plasati la inaltimi variabile, cu obiective multiple, satelitii isi fac simtita prezenta si in domeniul serviciilor Internet.

Se apreciaza ca daca se mentine actualul ritm de dezvoltare a serviciilor Internet prin satelit, majoritatea serviciilor de acest gen vor fi efectuate prin sateliti, datorita catorva avantaje vizibile fata de liniile telefonice terestre, si anume:

1.      cantitatile de date transmise/receptionate sunt mult mai mari;

2.      viteza transmisiilor este mult mai mare, nemaifiind necesare legaturi fizice intre satelit si statia receptoare – exista doar limite generate de capacitatea satelitului de a gestiona volume mai mari de date;

3.      aria de acoperire este un imens avantaj, nemaifiind conditionata conectarea Internet de prezenta unui sistem de comunicatii prin fire, receptia efectuandu-se ca si la semnalul TV.

Totusi, folosirea satelitilor presupune existenta unui provider de servicii Internet, dar si a unei firme specializate in transmisii prin satelit. Astfel de sisteme nu stau cel mai bine la capitolul interactivitate, ele fiind teribile in ipostaza de distribuitori ai diverselor forme transmisibile in eter: audio, video, muzica, filme – toate fiind atribute multimedia, regasite in aproape toate paginile Web.

In SUA, pionierul transmisiilor prin satelit, ca afacere de sine statatoare, este PanAmSat. Ea acopera aproape toata cererea de servicii Internet din mai multe zone ale globului, fie prin providerii de servicii Internet (ISP), fie direct corporatiilor. O alta firma care ofera receptia la domiciliu a serviciilor Internet prin satelit este DirectPC, contra cost, prin plata unei sume fixe lunare, iar viteza transmisiei este de 400 kbps. Beneficiarul dispune de o antena parabolica, instalata cu usurinta.

Pentru cei ce receptioneaza mult mai mult decat transmit, solutia satelitului este cea mai buna pentru a avea un acces performant la Internet. Pentru detalii s-ar putea apela, de exemplu, la firma VIP PLUS COMPUTERS S.R.L. din Bucuresti, care lucreaza cu compania CBL din Luxemburg, pentru oferirea serviciului StarSpeeder.

Selectia providerilor de servicii Internet (ISP)

Dupa cum reiese si din numele lor, providerii de servicii Internet nu sunt la baza continutului serviciilor, ei inlesnind doar un acces cu viteza mare, prin optiunile beneficiarilor, contra cost. Ca si in cazul achizitiilor sistemelor informationale pentru managementul proiectelor, si la selectia providerilor de servicii Internet trebuie sa se ia in calcul mai multe aspecte, dupa cum urmeaza:

a) Usurinta instalarii

1.      Ce soft este necesar pentru intretinerea dialogului cu providerul?

2.      Se foloseste o interfata usoara?

3.      Care este calitatea asistentei tehnice la instalare?

4.      Va initia providerul de servicii Internet toate demersurile la companiile telefonice pentru asigurarea accesului prin linie in leasing/inchiriata?

b) Pretul

5.      Cat costa instalarea?

6.      Providerul de servicii Internet are un numar de acces local?

7.      Providerul dispune de numere multiple de acces in principalele orase?

8.      Se ofera numere cu acces gratuit pentru oamenii de afaceri aflati in interes de serviciu in diferite localitati din tara?

9.      Se efectueaza taxarea serviciilor prin sume fixe sau in functie de gradul de utilizare?

10.  Ce sume suplimentare solicita providerul pentru inlesnirea accesului la serviciile ISDN?

11.  Exista loc pentru negocierea serviciilor obisnuite sau ISDN pentru noii utilizatori?

12.  Se ofera garantia serviciilor pentru liniile in leasing/inchiriate?

13.  Se garanteaza un nivel anume de agregare a latimii benzii pentru toate caile de acces la Internet?

c) Viteza conectarii

14.  Asigura providerul un acces dial-up de minim 28.8 kbps?

15.  Poate oferi conectarea ISDN?

16.  Cat de sigura este conectarea providerului?

17.  Sunt liniile providerului foarte solicitate in ore de varf?

d) Instrumente Internet

18.  Ce ofera providerul:

-          acces total la World Wide Web (WWW);

-          File Transfer Protocol (FTP);

-          Usenet news;

-          Telnet;

-          gazduirea sau crearea paginilor Web?

19.  Impune providerul unele restrictii privind ce browser Web sa fie folosit (Netscape sau Internet Explorer)?

e) Asistenta tehnica

20.  Ce fel de asistenta tehnica ofera providerul?

-          Ce se intampla cand este apelat pentru a oferi ajutor?

-          Daca nu se ofera raspuns imediat, cineva de pe nivelurile superioare revine cu un telefon pentru rezolvarea cererii?

f) Continutul

21.  Atunci cand se apeleaza la servicii comerciale on-line, intrebarea cheie este:

-          Serviciul solicitat raspunde cerintelor?”

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

Arhitectura necesara accesului la Internet

„Asa cum am mentionat de mai multe ori, pentru constituirea unei anumite arhitecturi este necesara consultarea specialistilor din compartimentele de informatica ale organizatiilor sau firmele specializate. Prezentarile de mai jos sunt facute cu scopul de a oferi un minimum de cunostinte celor preocupati de ideea Internet in propria firma, conectarea insemnand, in principal, indeplinirea urmatoarelor cerinte:

-          cel putin un PC 486/66 Megahertzi sau mai rapid, cu cel putin 8 Megabytes de RAM;

-          un modem cu viteza de cel putin 14.4 (14.400 bps). Unul cu viteze mai mari (28.8 sau chiar 56.6 kbps) sporeste performantele sistemului;

-          o placa video Windows-accelerated si un minimum de 500 megabytes de hard disk;

-          capacitatea de a lucra in regim multimedia;

-          o placa de sunet cu boxe de auditie sau casti, daca sunetul este important in aplicatiile lansate in lucru;

-          un monitor de 17 inch, pentru protejarea ochilor;

-          un sistem de operare pentru PC (Windows 95/98/2000, Windows NT, OS/2 Warp s.a.);

-          instrumente de acces la Internet (de la module distincte la pachete integrate sau dupa cum doreste utilizatorul).

Pentru configurarea soft a sistemului sunt necesare mai multe elemente pe care acesta le solicita: adresa IP (Internet Protocol), numele serverului de domeniu, adresa gateway si host. Ele se ofera de providerul de servicii Internet, dar este bine ca dialogul cu acesta sa fie purtat de specialistii compartimentului de informatica/comunicatii al firmei.

In afara elementelor de mai sus, un utilizator trebuie sa mai dispuna de urmatoarele elemenete: un browser WWW (Netscape Navigator sau Microsoft Internet Explorer), un program e-mail, un newsreader Usenet, un FTP client pentru descarcari de fisiere, un Telnet client pentru conexiuni la distanta.”

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

Conferinte in timp real pe Internet

„Prin intermediul unui program special, talk program, utilizatorul unui calculator poate sa deschida, pe o zona distincta a ecranului, o sesiune de dialog cu utilizatorul altui sistem; fiecare persoana are posibilitatea sa vada, in timp real, ceea ce ii tasteaza cealalta. Dintre programele cu o astfel de utilizare amintim Internet Relay Chat (IRC) si Multi-User Dimensions (MUDs).

In cazul IRC, utilizatorii se cupleaza la un canal si se angajeaza in una sau mai multe discutii. Unele canale au tematici speciale de discutie. Daca cineva nu agreeaza tema, poate sa-si defineasca una noua, invitand pe altii sa se angajeze in discutii.

Prin intermediul intrebarilor puse frecvent (Frequently Asked Questions), FAQ, despre IRC, accesibile la adresa http://www.kei.com/irc.html, se ofera informatii complete despre modul de functionare a IRC, prezentandu-se, in acelasi timp, o lista de servere. In plus, sunt oferite si adresele altor site-uri de interes.

Mai nou, conferintele Internet bazate pe Web isi fac tot mai mult simtita prezenta. In acest scop, recomandam celor interesati de interviuri saptamanale directe sa utilizeze WebChat de la adresa: http://www.irsociety.com/webchat.html. Se pot realiza si alte activitati, de genul prezentarilor de produse pentru vanzare, conferintelor de presa Internet, precum si organizarea de teleconferinte la nivel de corporatie, cu acces din toata lumea.

Un alt sistem de conferinte bazat pe Web este Sociable Web, utilizatorilor oferindu-li-se posibilitatea inserarii legaturilor cu hypertext, sunet, imagini – ca parte a textului supus discutiei. Un astfel de produs este Virtual Places, al Ubique Ltd., produs comercial pentru conferinte bazate pe Web. Utilizatorului i se permite, printr-un software client/server, sa organizeze conferinte Internet in timp real, cu posibilitatea atasarii de grafice la discutii, precum si inlesnirea conversatiilor prin intermediul tastaturii sau prin voce, cu ajutorul microfonului.

MUDs, de asemenea, permite participarea la un sistem de conferinte Internet bazat pe text, firesc, in timp real. Se ofera o larga paleta de teme. In functie de tema, indeosebi legata de scolaritate, prin comenzi diverse, se ofera accesul la o mare varietate de actiuni si tehnici de vorbire. Mai multe detalii se pot obtine de pe site-ul: http://www.lysator.liv.se/mud/faq/faq1.html.”

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

World Wide Web – WWW

„Prin cele trei litere atat de mediatizate, WWW, se face referire la un sistem care pune laolalta resursele Internet de pe glob, intr-un cadru interactiv, pentru gasirea si accesarea informatiilor dorite. Printr-o traducere mai libera, World Wide Web inseamna panza de paianjen a lumii, cu referire vadita la paienjenisul legaturilor informationale ale Internetului. Butoanele marcate cu cuvinte cheie ofera posibilitatea deplasarii dintr-un document in altul, prin asa-zisele link-uri (legaturi). Simpla apasare a butonului mouse-ului permite navigarea prin diverse materiale, accesibile lejer, tocmai datorita noului gen de documentatie, hypertextul.

Pentru efectuarea diverselor operatiuni se apeleaza la protocoale speciale. Hypertext Transfer Protocol (HTTP) permite accesarea hypertextului prin Internet, iar prin Hypertext Markup Language (HTML) se creeaza si formateaza documente Web. Codurile folosite, numite si coduri de ancorare, ofera legaturile in si dintre documentele Web si alte protocoale Internet.

Prin intermediul unui software al clientului, numit browser, utilizatorul poate sa deschida documente din sute de domenii, hypertextul fiind un mediu hypermedia oferindu-i posibilitati multiple, de genul: informare si cercetare, folosire cu scop comercial sau in afaceri, comunicatii personale si exprimarea opiniilor proprii, divertisment si liant social.

Browsere Web

Browserul bazat pe hypertext, amplasat in calculatorul utilizatorului, este referit adesea cu numele de client. Un exemplu de browser este Mosaic, precursorul tuturor browserelor avansate din mediul Internet actual.

Netscape, ulterior, a lansat Navigator, nume popular de soft client pentru retelele organizatiilor si pentru Internet. Din studiile intreprinse de institutii abilitate, la nivelul anului 2000, rezulta ca acest soft era folosit intr-un procent mai mare de 85 in domeniul World Wide Web. Navigator oferea cadrul perfect pentru crearea si intretinerea aplicatiilor online la nivel de intreprindere sau Internet, versiunea mai performanta fiind Navigator Gold.

Majoritatea browserelor Web ofera posibilitatea constituirii unor semne de carte speciale, cunoscute sub numele generic de bookmarks, avand functia unei agende cu adrese. Utilizatorul adauga, sterge si organizeaza Uniform Resource Locators (URLs, localizatoarele adreselor Web), prin care sunt prezentate schemele de adresare a resurselor Web, a paginilor Web folosite din lista bookmark-urilor, care pot fi organizate in categorii ierarhice. Varianta ordonarii ierarhice permite intretinerea lejera a listelor ample. Un astfel de software este SmartMarks, al Netscape-ului. Referirea la el se poate face prin http://www.netscape.com.

Vizualizarea grafica prin browsere Web

Aproape majoritatea imaginilor grafice din Web sunt in formatul dat de CompuServe, Graphic Interchange Format, referite ca fisiere GIF, sau pot fi in formatul Joint Photographic Experts Group (JPEG).”

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001

Intranet, Extranet

            „Chiar daca TCP/IP formeaza bazele Internetului, utilizarea acestor protocoale nu este restrictionata la Internet. TCP/IP a devenit setul de protocoale preferat pentru companiile care incearca sa adopte un sistem deschis. Avand in vedere cresterea spectaculoasa a popularitatii Internetului, firmele au ales sa creeze intraneturi – retele care utilizeaza TCP/IP pentru a distribui informatia doar in interiorul corporatiei.

            Prin conectarea a doua sau mai multe intraneturi se formeaza extraneturile. TCP/IP permite companiilor sa mentina mai usor o singura interfata-utilizator pentru distribuirea mai multor aplicatii si totodata simplifica distribuirea de nou software – client. Companiile care cauta sa imparta unele dintre datele lor cu partenerii de afaceri, cu clientii, (posibil prin realizarea unei baze de date distribuite) si conecteaza in vederea realizarii acestor scopuri intraneturi, folosind TCP/IP, numesc aceste retele partajate extraneturi.”




Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997

„Tehnologia Intranet este o solutie pentru interconectarea calculatoarelor din reteaua unei firme sau organizatii si propune un anumit model de comunicare, un mod nou tehnocratic de organizare a comunicatiilor interumane. Legatura dintre tehnologia Intranet si sfera decizionala este extrem de stransa in cadrul unei firme.

Desi nu exista o definitie standard pentru aceasta tehnologie (tocmai datorita faptului ca evolueaza), putem prezenta cateva incercari de definire din literatura de specialitate.

            John Desborough considera ca „prin Intranet se intelege utilizarea tehnologiilor Internet in vederea legarii intr-un tot unitar a resurselor informationale ale unei organizatii: de la text la baze de date vechi, la fluxul de munca si gestiunea documentelor”.

Intranetul propune integrarea tehnologiilor existente (baze de date, procesoare de texte, programe de calcul tabelar, posta electronica, servicii Internet, groupware etc. ) intr-o forma usor accesibila pentru utilizatori. Adoptarea metaforei navigatorului sau a exploratorului  (browser – rasfoitor, explorer – explorator, cercetator) ca interfata cu utilizatorul este extrem de sugestiva pentru facilitatile propuse de acest tip de soft. Utilizatorul nu trebuie sa parcurga decat o singura data curba de invatare a specificatiilor unei interfete, ea fiind apoi aceeasi, indiferent de informatiile accesate sau prelucrate.

Figura nr. 3 Internet, Extranet, Internet, Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997”   

   

            Deoarece Intranet inseamna in fond integrarea tehnologiilor Internet in cadrul unei organizatii, specialistii se simt indreptatiti sa afirme ca avantajele si dezavantajele presupuse de intranet sunt preluate de la reteaua Internet.

Tabel nr. 3 Avantajele si dezavantajele tehnologiilor intranet, Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001, p.207

Avantaje

Dezavantaje

-eliminarea distantelor geografice; din orice punct al Globului, dispunand de resursele necesare (hardware si software), precum si de informatii de securitate (parole, limite de acces), oricine poate efectua operatiile diponibile intr-un sistem Intranet;

-cost scazut de mentinere si intretinere a unui sistem intranet;

-facilitati eficiente de comunicare in grup;

-favorizarea integrarii tehnologiilor bazelor de date cu tehnologia intranetului.

-„defectele” intranetului sunt deja cunoscute piratilor, care constituie un pericol potential la adresa securitatii informatiilor;

-inexistenta unor sisteme evoluate de gestiune a fisierelor;

-deoarece evolueaza rapid unele tehnologii (ca orice tehnologie noua) presupun costuri ridicate de achizitie.

Cercetarile arata ca ideea de Intranet a aparut in 1996 si castiga tot mai mult teren. Cei mai multi beneficiari ai acestor proiecte se afla in Statele Unite, dar nici tarile europene nu se lasa mai prejos, in top aflandu-se Marea Britanie, Germania si Franta.

            Analistii au identificat trei etape majore in evolutia Intraneturilor:

-          perioada 1996-1997 a reprezentat etapa sa de pionerat, marcata de aparitia aplicatiilor orizontale cum ar fi realizarea de publicatii, comunicatiile la distanta, securitate. Tehnologia Intranet a fost integrata, la acest nivel, intr-o mica masura aplicatiilor existente in intreprinderi;

-          anii 1998-1999 au reprezentat o noua etapa in evolutia intraneturilor, caracterizata prin „webizarea” aplicatiilor client-server si a celor de productie pe sisteme medii si mari;

-          o data cu cresterea importanta a numarului de utilizatori, in intervalul 2000-2001 vor incepe sa fie adoptate solutii integrate pe verticala bazate pe Web.

Datorita faptului ca similitudinile dintre conceptele Internet si intranet sunt nenumarate, trasarea unei granite rigide intre acestea este foarte dificila. Cea mai importanta diferenta nu se afla la nivel tehnologic ci la nivel semantic: reteaua Internet este zona informatiilor publice, in timp ce retelele intranet sunt corespunzatoare zonelor cu caracter privat. In consecinta, preocuparea pentru aplicatiile de securitate si acces restrictiv (parole, criptarea mesajelor, modalitati de autentificare) este mai accentuata, desi prin intranet trebuie sa se identifice cele mai bune modalitati de difuzare, de partajare a cunostintelor si de lucru in colaborarea dintre echipe. Apare deci un caracter dual al problemei: pe de o parte, limitarea accesului neautorizat, pe de alta parte, deschiderea catre cei indreptatiti sa foloseasca informatiile gestionate.

Datorita diferentelor dintre obiectivele celor doua tipuri de utilizatori (Internet si intranet), putem preciza existenta unei apropieri mai accentuate intre domeniul bazelor de date si cel al intranetului, prin comparatie cu relatia baze de date – Internet.

Utilizatorul Internetului este pus in fata unui volum enorm si nestructurat de informatii; nimeni nu isi poate asuma responsabilitatea controlului total datorita caracterului public si a scarii globale la care opereaza acesata retea. Utilizatorul intranetului are la dispozitie proceduri specifice, bine definite, cu ajutorul carora isi indeplineste toate obligatiile si atributiile. Pentru ca procesul de cautare sa fie scurt si facil, informatia este in general bine structurata si organizata. De informatia disponibila pe aceasta retea se ocupa o persoana sau un grup de persoane responsabile cu publicarea si actualizarea ei. Scara de raspandire a informatiilor este limitata la dimensiunile unei organizatii. Modalitatile de control si posibilitatea de diminuare sau chiar eliminare a deficientelor pot opera pe aceasta retea.

Oportunitati oferite unei companii de intranet

Reteaua intranet este modelata in functie de necesitatile fiecarei organizatii, prin urmare acestea decid care dintre tehnologiile Internet le sunt potrivite. Intranetul poate ingloba oricare din urmatoarele servicii: e-meil, web, ftp, irc, mailing–lists, newsgroups, gopher, push channels.

Tabel nr. 4 Avantajele si dezavantajele intranetului, Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001, p. 209

Servicii intranet

Descriere

E-mail

(posta electronica)

Servicii de mesagerie interna.

WWW

Cea mai atractiva si mai populara metoda de publicare a informatiilor in forma electronica.

FTP

(File Transfer Protocol)

Transfer de fisiere.

IRC

(Internet Relay Chat)

Permite comunicarea sincrona (in direct, on-line) dintre doua sau mai multe persoane. Exista si alte variante de serviciu colaborativ.

Mailing-lists

(liste de discutii)

Au la baza serviciul de posta electronica; faciliteaza trimiterea simultana a unui mesaj catre un grup de destinatari, incurajandu-se astfel discutiile si schimbul de idei in grup (comunicare asincrona, nu este necesar ca toti participantii la discutie sa se afle in acelasi timp in fata computerelor); exista si variante implementate in tehnologia Web.

Newsgroups

(grupuri de stiri)

Difuzarea stirilor pe diferite teme de interes; necesita un soft special de accesare; deoarece exista si variante bazate pe servcii e-mail sau Web, foarte probabil, nu va mai putea fi utilizata mult timp.

Gopher

Serviciu de publicare a informatiilor, similar Web-ului, dar care afiseaza numai module text. Ofera modalitati de structurare implicita (de genul fisier sau director). Tehnologia este invechita, inflexibila si este utilizata rar.

Push channels

Este una dintre cele mai noi tehnologii, nu cere un standard acceptat de un anumit forum de standardizare. Ofera confort si posibilitati imbunatatite de selectare si accesare a informatiei. Consumatorul informational alege dintr-un index informational care este genul de informatii care il intereseaza, stabilind astfel un nou canal personalizat. Software-ul care gestioneaza aceste canale triaza informtiile care ajung la el si trimite doar selectiile care se suprapun pe profilele inregistrate spre canalele existente.

 

            Configuratia tehnica necesara unei firme pentru adoptarea serviciilor intranet consta in:

-          o retea locala care permite schimbul fisierelor si interfata cu reteaua Internet (conexiunea fixa);

-          un sistem firewall – instrument de securizare si de criptare a datelor. In mod normal, un firewall este un program instalat pe un calculator dedicat, in scopul garantarii integritatii resurselor interne ale firmei, astfel spus ale serverelor       ;

-          instrumente de editare si de prezentare  pentru crearea si transformarea documentelor electronice (existente sau nu) si pentru aplicatii.

Detaliat, pentru a instala un Intranet sunt necesare urmatoarele resurse:

-          o retea de calculatoare pentru partajarea resurselor;

-          un sistem de operare pentru retele care suporta protocolul TCP/IP;

-          un calculator server care poate functiona ca un server Internet;

-          programe server care accepta cereri HTTP de la browsere;

-          calculatoare client de birou ce ruleaza programe de retea capabile sa transmita  si sa receptioneze pachete de date TCP/IP;

-          programe browser pentru calculatoarele client.

In majoritatea firmelor, prin Intranet vor fi corelate urmatoarele sisteme de baze de date:

-          rapoarte financiare, care informeaza angajatii cu privire la costurile proiectelor, costurile de productie si sanatatea financiara globala a intreprinderii;

-          sisteme de gestionare a documentelor care permit angajatilor sa livreze si sa gaseasca documente pentru fluxul de lucru;

-          informatii despre resursele umane, care ofera angajatilor informatii despre misiunile si obiectivele firmei, activitatii si departamentelor, precum si date privind beneficiile angajatilor.

Reteaua intranet modifica principalele functiuni ale intreprinderii prin:

1. emisia/difuzarea (descentralizata sau nu) a informatiei interne prin:

-comunicarea, clasarea si prezentarea informatiei documentare, financiare, strategice, comerciale etc.

-prezentarea produselor, echipelor si strategiilor intreprinderii pentru uzul intern (utilizatori/grupuri)

-un instrument de comunicare interna

-acces la baze de date de referinta

2. Generalizarea schimburilor de date prin mesagerii si extinderea lor prin generalizarea tehnologiilor workflow si GED.

3. Interfetele cu bazele de date interne.

4. Stimularea mecanismelor de redirectionare a informatiilor catre filiale, alte grupuri de lucru:

-mesageria personala in interiorul si in exteriorul intreprinderii

-mesageria colectiva (forumuri de discutii interne in cadrul intreprinderii, a grupurilor de lucru, a comunitatilor profesionale)

In cadrul unei companii, utilizarile retelei intranet sunt multiple, cele mai importante fiind: e-mail, prezentari grafice ale organizatiei, manuale si instructiuni pentru personal, prezentari ale managerilor, informatii despre profit, noutati si publicatii, sisteme de documentare pentru utilizator, rapoarte financiare, informatii despre clienti, despre vanzatori, produse, brosuri marketing, produse de dezvoltare a informatiei, cataloage, informatii despre inovatii, reteaua de management.

     Extranet – reteaua externa a unei companii

            Firme de diferite dimenisuni, de la cele mici pana la corporatiile multinationale, au adoptat modelul extranet, practica demonstrand ca este cea mai ieftina si cea mai logica solutie prin care poate fi condusa o afacere si pusa in legatura cu partenerii sai.

            Definita foarte simplu, extranetul este o aplicatie bazata pe protocolul retelei Internet, IP, ce ruleaza intre o companie si partenerii sai, utilizand tehnologiile Web sau alte tehnologii IP.

            Particularitatea acestei retele consta in faptul ca ii vizeaza numai pe partenerii aflati in afara companiei. Mediul Extranet este destinat in principal celor mai importanti parteneri, continutul sau fiind diversificat dupa tipul utilizatorului: furnizor, client sau consultant.

                Tabel nr. 5 Diferentele intre Internet, intranet si extranet, pot fi delimitate cu usurinta:

Criterii

INTERNET

INTRANET

EXTRANET

Tip de acces

deschis

privat

controlat

Utilizat de

public

membrii organizatiei

partenerii de afaceri

Tipul informatiei

general

proprietar

paratajare selectiva

Comparatii intre Internet, intranet si Extranet, Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001, p. 216

            In literatura de specialitate, sunt delimitate patru modele de retele extranet (un model este definit printr-o combinatie logica de optiuni pentru asigurarea securitatii in dezvoltarea afacerilor pe retea in exteriorul companiei, in functie de partenerii si obiectivele firmei):

-          Modelul de acces protejat in intranet: necesita, de obicei, utilizarea retelelor virtuale private (VPN). Utilizatorilor li se permite accesul direct in intranetul firmei, fara a implica reteaua Internet. Restrictiile de acces sunt asigurate in diverse forme, permitand, spre exemplu, servicii diferite in cadrul clientilor, furnizorilor sau pentru diversi utilizatori.

-          Modelul comertului electronic: este dezvoltat in special pentru tranzactii de tip business-to-business. Utilizeaza acelasi sistem de arhitectura a retelei si de securitate ca si site-urile de comert electronic.

-          Modelul aplicatiilor specializate: este utilizat in cazul firmelor care au relatii de afaceri cu parteneri numerosi. Reteaua extranet restrictioneaza accesul prin protocoale si metode de autentificare speciale. Desi in acest caz costul asigurarii securitatii sistemului este foarte mare, beneficiile sunt pe masura: clientii afla preturile in intervale de timp mici (mai putin de un minut), lanseaza comenzi si verifica stadiul acestora, fara ca firma sa plateasca un angajat care sa preia toate aceste tipuri de mesaje.

-          Modelul site-ului protejat printr-o simpla parola: cel mai simplu, usor de creat, cu o investitie minima in problema securitatii. Acest lucru il face sa fie si cel mai putin sigur.

Specialistii considera ca Extranetul reprezinta calea regala de propagare a comertului electronic.”

Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001

Avantaje si dezavantaje asociate Internetului

            „Avantajele Internetului sunt numeroase:

-          „dizolvarea” distantelor geografice;

-          reprezinta o piata excelenta;

-          interfata de navigare este simpla;

-          este un mijloc de comunicare rapid si eficient;

-          un spatiu de publicare dinamic unde toata lumea poate sa publice documente si sa se informeze asupra domeniilor de interes cu usurinta si repede;

-          comunicarea stiintifica este favorizata de curierul electronic si de numeroasele forumuri si scrisori in versiune electronica.

In tabelul urmator, prezentam, pe tipuri de aplicatii, cateva dintre avantajele si castigurile retelei Internet:

Tabel nr. 6 Avantajele retelei Internet, Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001

Aplicatii

Solutii electronice

Avantaje si castiguri

Catalog de produse

-catalog electronic

-acces la distanta

-reducerea costurilor prin suprimarea costurilor de imprimare si difuzare

-facilitarea actualizarii si difuzarii instantanee

-extinderea clientelei

Anuarul intern al intreprinderii

-anuar electronic Intranet

-reducerea costurilor prin suprimarea costurilor de imprimare si difuzare

-facilitarea actualizarii si difuzarii instantanee

-structurarea bazelor de cunostinte interne si facilitati de acces la acestea

Mesagerie internationala

-mail pe Internet

-transmisia informatiilor intre colaboratori neafectata de decalajele orare dintre tari

-rapiditate si costuri de telecomunicatii reduse

Munca colaborativa (groupware) si mesageria interna

-mesagerie electronica si Intranet

-partajarea informatiilor sub forma electronica, facilitarea circulatiei documentelor, capitalizare usoara a informatiilor, rapiditatea schimburilor in pofida localizarilor multi-site

-permite sporirea reactivitatii firmelor

-costuri reduse de telecomunicatii

Difuzare marketing

-site Web

-benzi publicitare

-publicitate pentru firma

-extinderea clientielei prin vanzari la nivel mondial

Cumparaturi, cercetarea ofertelor si a preturilor

-cumparaturi pe Internet

-extinde sfera cumparaturilor pe plan international, cu posibilitatea cercetarii ofertelor la pretul cel mai bun

-compararea preturilor

Primirea comenzilor

-prin site Web si EDI

-comenzile se primesc foarte rapid (aproape instantaneu); se reduc astfel intarzierile si se evita reluarile

Relatii clienti

-site Web si mesagerie

-servicii orientate client: imbogatirea serviciilor catre clienti prin difuzarea informatiilor utile; acces direct prin client la informatii

Circuite de distributie

-Intranet, server Web si munca colaborativa

-optimizarea ansamblului circuitului de distribuire cu accelerarea primirii comenzii, a prelucrarii cererii si impactul ei asupra logisticii si gestiunii stocurilor

EDI

-EDI prin Internet

-faciliteaza integrarea schimburilor electronice intre sistemele informationale

-evitarea repreluarilor

-diminuarea costurilor programelor traducatoare EDI pentru intreprinderi mici care doresc sa comunice cu un lider in EDI



-transmiterea in cantitati mici, sau la intervale stabilite de timp, a mesajelor EDI partenerilor ocazionali

-facilitarea constituirii unui mesaj EDI pentru orice persoana fara formare prealabila gratie unui model formular

-utilizarea unei retele de telecomunicatii la costul cel mai redus

Supervizare

-supervizare prin Internet

-permite accesul la un mare volum de informatii si de origine internationala

-mijloace tehnice de acces putin costisitoare si unificate pentru ansamblul surselor informationale sub forma electronica

Sisteme informationale in retea

-Intranet

-partajarea informatiei sub forma electronica

-structurarea bazelor de cunostinte interne si facilitati de acces la acestea

-facilitarea amplasarii si dezvoltarii unei retele Intranet si costuri reduse la nivelul arhitecturii unei retele clasice

-interoperabilitate

Dezavantajele arhicunoscute ale Internetului sunt lipsa securitatii si a protectiei mesajelor, timpul lung de transmisie a a datelor in retea.”     

Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001

Efectul sistemelor informationale globale asupra viziunii si valorilor afacerilor

            „Marile corporatii utilizeaza retele interne globale de multa vreme. Acest fapt a oferit unor companii cum ar fi IBM avantaje semnificative in afaceri dar nu au determinat o schimbare reala in modul de functionare al afacerilor. De asemenea, nu se poate spune ca au oferit firmelor noi piete sau o forta sociala semnificativa.

            Cresterea rapida a Internetului a asigurat potentialul pentru noi piete. Internetul este de asemenea o tehnologie care poate avea serioase influente sociale. El asigura un serviciu care pana acum nu a mai fost disponibil: comunicarea aproape instantanee, oriunde in lume, accesul la o baza de informatie globala si la o piata globala. Firmele vad accesul la Internet si implicarea acestuia in activitatea lor ca imperative. Un magazin de discuri de pe Internet permite cumpararea si descarcarea de muzica direct pe calculatorul de acasa. Librariile si-au crescut substantial vanzarile prin utilizarea Internetului. Au aparut pe Internet si magazinele de jucarii, lanturile de supermagazine – ele reprezinta amenintari serioase si pe termen lung pentru afacerile existente. Companiile de telecomunicatii isi simt periclitate profitabilele convorbiri internationale de catre transferul de voce oferit de Internet pe orice distanta si la doar costul unui apel local. Cumparaturile la un centru international de moda, cum ar fi Parisul, au devenit posibile on-line.

            Cum numarul de comercianti care „ataca” Internetul este in continua crestere, acest fapt va avea efecte semnificative asupra a ceea ce a fost initial un serviciu deschis si gratuit pentru institutii educationale si cateva organizatii guvernamentale. Cresterea numarului utilizatorilor comerciali poate duce la o pierdere a libertatii  pe care Internetul o ofera utilizatorilor sai, un nivel in crestere al platilor pentru servicii si o schimbare rapida a populatiei de utilizatori.

            Oricum, in timp ce utilizatorii comerciali vor schimba natura Internetului, ei vor fi la randul lor schimbati de prezenta unor noi forte comerciale. Schimbarile in natura afacerilor, o identificare crescanda a organizatiilor comerciale dupa imagine si nu dupa locatie, avantajele reduse pentru marile companii si cresterea exporturilor facute de companii pe nise inguste reprezinta provocari interesante pentru acestea. Internetul ridica de asemenea cateva chestiuni etice semnificative –cum ar fi lipsa controlului legislativ, a securitatii si ingrijorarilor privind increderea in veridicitatea vanzatorilor care opereaza pe Internet si calitatea informatiilor legate de bunuri si serviciile pe care acestia le ofera. Propunerile de modificare a legii de calomnie din Marea Britanie, astfel incat providerii de servicii Internet sa nu mai fie facuti responsabili de materialul pe care il „transporta” vor reduce si mai mult controlul legislativ.

            Asemenea ingrijorari trebuie tratate cu atentie. In graba de a asigura servicii Internet clientilor lor, unele companii pot sa se friga la degete – dar oricum, cresterea continua a rezultatelor comerciale obtinute prin Internet face ca dezvoltarea acestuia sa fie de neoprit. In continuare, cercetatorii vor trebui sa dezvolte strategii pentru a intampina chestiunile de etica si valori de afaceri legate de utilizarea sa.

            Desi actualmente (1995!)  schimburile comerciale prin intermediul Internetului detin un procent mic comparativ cu celalte activitati pe care el le permite, cateva companii lucreaza la dezvoltarea unor forme sigure de bani electronici, care vor asigura desfasurarea tranzactiilor exclusiv prin retea. Este un semn care, alaturi de de software-ul pentru retele al Microsoft, sugereaza ca acest sistem informational global va fi viabil pentru mult timp de acum incolo. Cresterea utilizarii Internet a fost permisa de comercializarea acestuia, de costul mic de acces, larga acoperire media, de interfata usoara. Se ajunge, prin sublinierea acestor aspecte, la schimbarea acceptarii sociale a Internetului. El este vazut ca o tehnologie „conducatoare” – se inregistreaza o acceptare crescanda a faptului ca daca firmele nu vor incorpora Internetul in structura lor, vor fi scoase din afaceri pana in anul 2000. Aceasta afirmatie poate parea o hiperbola,  dar semnificatiile sociale atasate Interentului servesc la accelerarea cresterii sale, desi ea poate ca nu este pe deplin justificata. Cum nimeni nu garanteaza ca Internetul reprezinta cea mai adecvata si plina de succes conduita pentru afaceri.

            Prezenta unui numar tot mai mare de de organizatii comerciale pe Internet poate schimba natura a ceea ce a fost la inceput un instrument pentru comunitatile stiintifice si academice. In mod egal, firmele care se conecteaza la Internet pot afla ca „expunerea”  la un sistem de informatii global are consecinte pentru modul in care ele opereaza, pentru valorile si viziunile care le sunt specifice.

            Printre beneficiile pe care companiile le asteapta de la Internet se numara:

-          Accesul la un sistem informational global asigura o comunicare ieftina prin e-mail;

-          Documentele pot fi transmise mai ieftin;

-          Este facilitata comunicarea internationala cu consumatorii si furnizorii;

-          Internetul asigura o infrastructura ieftina pentru EDI;

-          Cheltuielile de publicitate se reduc prin utilizarea Internetului;

-          Internetul asigura accesul la nise internationale de piata;

-          Persoanele care acceseaza site-ul companiei vor determina cresterea vanzarilor.

Cultura  Internet

            Dezvoltarea unei culturi a Internetului si prezenta unui mare interval de subculturi cu puncte de vedere adesea diferite si chiar conflictuale trebuie studiate pentru a putea intelege Internetul ca mediu de afaceri. Internetul nu reflecta populatia in general, el are o cultura proprie, care limiteaza tipurile de piete disponibile afacerilor. Se poate sustine ca prin cultura Internet se intelege o cultura a specialistilor si tehnocratilor.

            Oricum, cultura Internet este una dinamica. Este dificil de spus cum va evolua ea si daca ea va ajunge sa reflecte intr-un mod mai general societatea. Se pot retine o uniformitate a limbajului, stilului si comunicatiei ca trasatura distincta a acestei culturi.

          O cultura a celor bogati

            Cultura Internet este o cultura a barbatului instarit american. Sunt excluse astfel multe grupuri (femeile, grupurile etnice). Tarile sarace si analfabete din lumea subdezvoltata sau in curs de dezvoltare sunt excluse. Daca afacerile se vor dezvolta pe Internet, atunci se formeaza o noua bariera, de data aceasta electronica, intre lumea a treia si restul lumii. In tari ca Nigeria,  infrastructura de comunicatii este fie slaba, fie inexistenta, telefoanele locale sunt foarte scumpe si adesea sistemele de telefonie sunt nefunctionale pentru perioade lungi. Calculatoarele sunt scumpe, depasind posibilitatile indivizilor sau ale micilor afaceri.

          O cultura a individualului

            Navigatorul pe Internet este vazut ca un individ singur, care sta in fata calculatorului si trece din pagina in pagina. Utilizarea e-mail-ului poate fi privata si de la persoana la persoana. Se poate adera foarte usor la un grup, dar el poate fi parasit la fel de repede. Coeziunea sociala prin intermediul Internetului este pasagera, iar responsabilitatea fata de un grup minima.

O cultura a echipelor de fotbal

Exista puncte de vedere dominante specifc masculine, interese comune si glume proprii. Interentul are propriul sau limbaj. Este de asemenea si un mediu al zvonurilor. Email-urile care avertizeaza asupra unui virus inexistent se raspandesc la fel de repede ca si virusii insisi.

O cultura a unei societati secrete

Internetul gazduieste o multime de grupuri de interese specializate. Unul dintre punctele sale forte este acela ca acoperirea sa globala permite atasarea rapida a celor interesati la grupuri de naturi diverse. Aceste grupuri sunt pe de o parte universal disponibile, iar pe de alta parte ele sunt universal ascunse. Aderarea la un grup secret poate fi facuta de oriunde din lume, cu conditia existentei unei conexiuni Internet  si a cunoasterii URL-ului. Trebuie sa mentionam ca aceste grupuri nu sunt intotdeauna inocente. Grupuri de neo-nazisti si pedofili infloresc usor intr-un loc unde exista un control legal limitat.

O cultura a email-ului

Perceptia ca superautostrada informationala imi permite sa vorbesc personal cu Bill Clinton este data de natura personala si imediata a email-ului. Email-ul are evidente proprietati de distanta si siguranta, iar conflictele si controversele se deruleaza mai usor decat daca partile implicate s-ar afla fata in fata. Oamenii vor tasta mai usor lucruri pe care altfel nu le-ar spune. Email-ul este, ca perceptie psihologica, mai sigur decat telefonul si mai greu detectabil ca provenienta decat o scrisoare. Email-ul are propria eticheta culturala.

Perspective politice

Internetul nu este controlat de legi. Natura sa internationala nu permite guvernelor sa controleze intrarile si iesirile de mesaje din tarile lor. Nu exista acte cum ar fi licentele, nici vreo monitorizare a calitatii iesirilor sale. Internetul este vazut ca un mediu disponibil oricui, unde oricine poate exprima orice.

Cresterea afacerilor pe Internet pune in fata guvernelor o serie de probleme. Banii electronici vor putea fi impozitati? Ce tip de control trebuie aplicat pentru a crea si pune in vigoare standarde acceptabile si utilizabile?

Perceptia ca Internetul poate fi folosit ca o piata libera pentru schimburi comerciale si pentru transferul de informatie poarta cu ea o serie de responsabilitati morale. Activitati cum ar fi vanzarea de teste ale unor medicamente anti SIDA si traficul pornografic indica absenta acestei responsabilitati. Dar un grad de control oricat de mic ar schimba natura Internetului. Echivalentul electronic al legii prohibitiei s-ar putea sa nu functioneze. Presiunile de a plati pentru utilizarea Internetului si de a-l controla intra in contradictie cu principiul conform caruia informatia este disponibila in mod liber.

Puterea si autonomia

Utilizarea oricarui sistem informational poate schimba balanta intre puterea manageriala si autonomia individuala. Utilizarea in organizatii a sistemelor informationale globale nu face exceptie.

In interiorul organizatiei

Multe organizatii pun PC-uri la dispozitia tuturor angajatilor lor. Conectarea la sisteme informationale globale cum ar fi Internetul determina pentru toti acesti angajati, de la directorul general la cel mai tanar functionar accesul la acelasi tip de informatii. Acest fapt poate reduce autoritatea celui dintai si poate permite formarea unor subculturi anarhice in cadrul organizatiei. Apar noi probleme. Una dintre ele ar fi ca angajatii pot pierde vremea navigand pe Internet sau utilizandu-l in scopuri mai putin interesante pentru organizatii. Managerii pot incerca rederesarea balantei resrangand accesul la Internet. Accesul la sistemele informationale globale externe pot permite culturilor si valorilor din afara sa patrunda in interiorul organizatiilor. Pentru a contracara aceste lucruri este necesara o cultura mai puternica a companiilor si o implicare mai intensa a angajatilor, o consientizare a acestora in ceea ce priveste valorile firmei.

La nivel inter-organizational

Faptul ca accesul la Internet este atat de ieftin permite ca o afacere dezvoltata de  o singura persoana sa poata concura cu o companie multinationala. Natura mai personala a afacerilor mici le poate oferi acestora avantaje in fata companilor mari, a caror imagine pe Internet este mult mai impersonala. O organizatie mare poate utiliza mai multe resurse pentru a-si face simtita prezenta pe Internet si pentru a-si promova pagina sa web. Dar se poate ca acesta sa nu reprezinte un avantaj competitiv fata de o afacere mica. Privind mai departe, comunicatiile globale pot permite afacerilor mici sa se uneasca in consortii  care impreuna sa aiba suficiente resurse pentru a putea concura cu intreprinderile multinationale. Firmele mici isi pot spori puterea si imbunatati pozitia pe Internet tocmai prin formarea de grupuri. Industrii mici, cum ar fi cele de tricotaje sau de olarit, mici consultanti sau alte mici organizatii profesionale pot forma consortii pentru a-si imbunatati pozitia pe piata.

Puterea imaginii

Internetul amplifica puterea imaginii. Companiile sunt din ce in ce mai mult identificate prin imagine, nu prin locatie. Internetul poate intensifica puterea unei personalitati. Utilizarea email-ului permite oricui sa comunice direct cu lideri ai firmelor cum ar fi Bill Gates. Stilul si personalitatea liderului pot deveni imaginea companiei. Devin foarte importanti purtatorii de cuvant ai companiilor, cei care raspund mesajelor trimise la adresele de email de pe site-urile web ale firmelor.

Geografia Internetului

In navigarea pe Internet, este adesea dificila diferentierea intre accesul local si cel global. Un utilizator poate incepe navigarea cu o pagina locala si poate descoperi ca ea ofera legaturi catre New York sau Oslo. Sistemul informational global reduce importanta locatiei. Aceeasi afacere poate fi condusa de la Londra, Paris sau Chicago. O comunitate de organizatii cu interese similare poate fi raspandita pe intreg Globul. Un asemenea acces international poate incuraja o viziune de afaceri internationala. Companii anterior restrictionate la desfacerea pe o piata locala pot folosi Internetul pentru a vinde pe arii din ce in ce mai largi.

Internetul poate determina o crestere a numarului companiilor specializate. Oportunitatile de export in crestere pot incuraja aparitia companiilor strict specializate in nise de piata neacoperite de firmele locale.

Evident, utilizarea Internetului poate fi valoaroasa si in ceea ce priveste intarirea legaturilor in comunitatile locale. Siteuri cum ar fi Commerce Net, Virtual Palo Alto si Virtual Manchester au fost create tocmai pentru a incuraja sentimentul apartenentei la o comunitate locala.

Internetul si convergenta timpului si a spatiului

Am vazut ca Internetul diminueaza distantele. El are acelasi efect si asupra timpului. Companiile care utilizeaza Internetul pot opera 24 de ore din 24. Aceasta poate duce la extinderea programului de lucru, schimbarea structurii saptamanii de lucru (de exemplu, o afacere poate fi facuta si la 3.00 a.m., duminica dimineata) si la disparitia diferentelor dintre lucrul de acasa si cel de la firma (se poate lucra din baie, din dormitor sau din sufragerie, de oriunde exista un calculator si o conexiune Internet). Se schimba astfel constrangerile impuse de timp asupra activitatilor, dar raman cele de disponibilitate (cata vreme sta in picioare nevoia pentru o zi de lucru regulata si nevoia fiecarui individ de a dormi) si de autoritate (limitele de acces la Internet).

O abordare de afaceri a Internetului

In termenii matricii de importanta strategica  a lui McFarlan si McKenny  (1982), Internetul poate fi vazut ca un sistem „revolutionar”.  El are potentialul de a deveni de importanta strategica, sau de a deveni o aplicatie prin care sunt realizate toate tranzactiile zlinince ale unei fabrici. Daca rolul sau devine strategic depinde de utilizarea sa ca un sistem „revolutionar”.  Organizatiile trebuie sa aiba in vedere posibilele efecte negative ale Internetului. Este necesara o oarecare precautie, pentru ca folosirea pe scara larga a Internetului in interiorul unei organizatii poate duce la modificarea culturii organizatiei si la reducerea coeziunii din interiorul acesteia. Grupurile sociale pot fi mai putin puternice, iar usurinta crescanda a muncii de la distanta ( a „telemuncii”) poate determina probleme specifice.

De asemenea, trebuie definite beneficiile accesului la Internet. Trebuie stabilite standarde si proceduri pentru controlul si utilizarea sa. Atentia trebuie indreptata si pentru chestiunile de securitate. Exista o balanta dificil de echilibrat intre problemele de securitate,  promovarea unui cadru moral adecvat, protejarea drepturilor de autor pe de o parte si utilizarea sistemelor informationale globale pentru a creste nivelul de invatare din interiorul organizatiei si a promova crearea de cunostinte in cadrul ei.

Putem face urmatoarele sugestii pentru folosirea Internetului pentru afaceri:

- tratati Internetul ca pe un mod de a face reclama firmei, nu va asteptati ca el sa inlocuiasca pietele pe care le aveti sau sa devina singurul mod prin care faceti afaceri

- utilizati Internetul pentru a descoperi oameni cu aceleasi idei si specializati in domeniul in care activeaza firma dumneavoastra

- creati o pagina web care sa stea la dispozitia publicului. Adaugati legaturi catre alte pagini si baze de date din interiorul campului dumneavoastra de actiune, incluzand aici chiar si competitorii. Astfel, mai multi oameni vor accesa pagina ca pe o sursa de informatii si vor intalni astfel si compania dumneavoastra. Adaugati informatii utile derivate din munca firmei pe care o conduceti.

- actualizati in mod regulat aceasta pagina, chiar si o data pe saptamana, daca nu mai des

- utilizati Internetul ca pe un instrument de cautare, prin intermediul caruia sa aflati ce fac altii in campul dumneavoastra de actiune si pentru a gasi noi consumatori si furnizori

- focalizati comunicatia  catre anumite persoane si catre persoane pe care le-ati identificat ca fiind interesate in afacerea dumneavoastra. Trimiteti-le literatura pe aceasta tema.

- incurajati comunicarea cu clientii prin intermediul email-ului

- fiti deschisi si prietenosi in comunicatii si in imagine

- tratati prezenta dumneavoastra pe Internet ca pe o investitie pe termen lung. Nu va asteptati la rezultate imediate.

- realizati standarde si proceduri proprii companiei inainte de a permite angajatilor accesul nelimitat la Internet

- calculati preventiv potentialele beneficii inainte de conectarea la Internet si evaluati beneficiile la intervale regulate, o data ce accesul a fost stabilit.

Viziunea firmei

Este probabil ca viziunea de viitor a firmei sa se schimbe, fiind influentata de consideratii privind potentialul oferit de accesul la Internet. Internetul poate asigura oprtunitati pentru noi piete, noi produse, pentru imbunatatirea comunicatiilor intre firme. Oricum, putine companii au o idee clara in ce priveste rolul Internetului in afacerea lor sau modul optim in care le poate fi folosit. Multe din firme nu au un interes strategic in ceea ce priveste Internetul, desi au ales ca angajatii lor sa navigheze oricand si oricat doresc. Utilizarea Internetului de catre ele a fost oportunistica si ad-hoc.

In unele cazuri, prezenta pe Internet a fost folosita pentru a mentine imaginea companiei ca lider al inovatiilor. Cand sunt intrebati daca prezenta pe Internet va imbunatati imaginea companiilor lor, multi manageri raspund „Da”, dar nu stiu sa descrie modul in care se va produce acest lucru.

Accesul la Internet poate promova in interiorul firmelor o strategie internationala. El asigura un acces lejer la o piata straina. Companiile mici isi pot intretine viziunea unei prezente globale. Expansiunea Internetului va determina ca aceste afaceri „parohiale” sa adopte o viziune mondiala si sa stabileasca astfel contacte de afaceri pe intre Globul.

Sistemele informationale globale pot schimba viziunea asupra modului in care firmele comunica intre ele. Internetul asigura totodata accesul companiilor la o cantitate imensa de informatie, si ca rezultat multe companii vor deveni mai bazate pe cunostinte decat au fost inainte. 

Valorile firmelor

Valori cum ar fi deschiderea, incurajarea noilor tehnologii si promovarea eforturilor si creativitatii indivduale vor fi in mod natural deschise cand va veni vorba de conectarea la Internet. Organizatii care tin la loialitatea angajatilor fata de firma, la securiate, confidentialitate si uniformitate vor fi mai reticente fata de un sistem informational global.”

McBride, N. ,Rogerson, S., The Effect of Global Information Systems on Business Visions and Values, Universitatea De Montfort, 1995

Aspecte privind securitatea informatiei in Internet

„Protectia uriasei colectii de date, informatie si cunoastere pe care o reprezinta Internetul este o problema de importanta esentiala. Furtul prin Internet costa organizatiile si persoanele particulare milioane de dolari in fiecare an. Printre formele pe care le imbraca aceste abuzuri se numara:

- plagiatul (asumarea paternitatii unei creatii apartinand altei persoane – incluzand aici chiar si utilizarea unei informatii din retea intr-un raport catre sef). Ca o contramasura bazata insa in mare parte pe bunul simt al fiecarei persoane, Asociatia Americana de Fiziologie a propus un standard pentru integrarea citatelor: Autor (i). (Data publicarii). Titlul documentului. (Tipul documentului). URL. (Data vizitarii).

- incalcarea legislatiei privind drepturile de autor – Conventia de la Berna asupra Drepturilor de Autor statueaza ca orice lucrare creata dupa  1 aprilie 1989, in forma electronica sau nu, este protejata prin lege. Recent, Parlamentul european a votat ca informatia sub forma digitala (muzica, filme) poate fi copiata pe CD de pe Internet atata timp cat nu este destinata scopurilor comerciale. Textul legii urmeaza sa fie inaintat ministrilor, iar daca ei sunt de acord, directiva va fi predata celor 15 tari membre pentru a fi inclusa in legile nationale.

- bottlelegging (fenomenul de copiere a software-ului de pe Internet fara a fi platit). O data descoperit, are drept consecinta o pedeapsa cu amenda sau inchisoarea. Exista insa si tipuri de software care pot fi descarcate in mod legal de pe Internet: programe freeware (gratuite), programe shareware ( care pot fi obtinute gratuit pentru a fi incercate circa 30 de zile, termen dupa care trebuie cumparate pentru a putea fi utilizate in continuare), distribuirea electronica de shareware (permite achizitionarea si descarcarea de software comercial din retea).

- „adulmecarea” de pachete – prin intermediul unor programe rezidente in computere conectate la retea , care „pandesc” si ”apuca” mesajele, salvandu-le pe cele de interes intr-un fisier care va fi utilizat ulterior. Au acest nume pentru ca mesajele e-mail sau chiar paginile Web circula prin retea descompuse in pachete, fiind reasamblate la destinatie. In principiu, pot fi citite doar mesajele care circula prin computerul-gazda al mesajului, dar daca reteaua este de tip inel orice calculator poate citi sau „adulmeca” mesajele. Programele de acest tip sunt utilizate de hackeri pentru a descoperi numele si parolele utilizatorilor, dar si de administratorii de sistem pentru a indeparta hackerii sau de investigatori pentru a-si jalona activitatea.

Cateva sfaturi pentru protejarea in Internet suna astfel:

- tinand cont de faptul ca hard-discul unui utilizator poate fi supus accesului neautorizat in timpul lucrului in retea si partajarii fisierelor, se recomanda actualizarea configuratiei retelei si eliminarea asocierii intre partajarea fisierelor si adaptorul de conectare la retea prin apel telefonic

- descarcarea programelor din surse sigure, pentru a impiedica patrunderea virusilor

- asigurarea permanenta in privinta securitatii cumparaturilor on-line (un lacat in partea dreapta a barei de stare a browser-ului indica un site sigur, se pot de asemenea cauta informatii de certificare si in proprietatile fisierului care reprezinta site-ul)

- Internet Explorer accepta conceptul de zone de securitate, acestea fiind in numar de patru:

       - Local intranet zone (Zona intranet) – destinata paginilor Web din reteaua locala a organizatiei

       - Trusted sites zone - destinata paginilor Web in care organizatia are incredere deplina

            - Internet zone – zona implicita, asupra careia Internet Explorer aplica setarile de securitate oricarei pagini Web care nu este asociata uneia din celelalte zone

            - Restricted sites zone – destinata site-urilor cu restrictii

Acestor arii de securitate li se pot asocia diverse niveluri de protectie (inalt, mediu, scazut sau personalizat), dupa care site-urile Web vor fi plasate in aceste zone in functie de nivelul de incredere al utilizatorilor in ele).

- tratarea adecvata a spatiilor „cookie” (care stocheaza anumite valori – nume, dar si informatii confidentiale cum ar fi numarul de cont - legate de utilizatori in scopul de a le reproduce in mod prietenos la o noua vizita a acestuia). Orice alt site Web poate avea acces la spatiul de unde poate extrage informatiile. Se recomanda configurarea browser-elor de  Internet astfel incat sa avertizeze utilizatorul inainte de a accepta standardele „cookie”.”

Honeycutt, J., Utilizarea Internet, Ed. a II – a , Ed. Teora, Bucuresti, 1999

„Filtrele sunt programe software sau dispozitive care monitorizeaza intrarile sau iesirile de pachete in/dintr-o retea de calculatoare pentru a le admite sau nu. Decizia de a lasa un pachet sa treaca poate fi bazata pe o informatie din antetul pachetului sau din continutul acestuia. Informatia din antet poate fi identificarea protocolului de retea, sursa Internet sau adresa de destinatie, numarul portului care identifica serviciul Internet. Exista trei tipuri de asemenea filtre:

-          firewalls

-          filtre ale „gunoaielor” e-mail

-          filtre ale paginilor Web

Firewalls

Un „firewall” este un monitor de retea sau o colectie de monitoare plasate intre reteaua interna a unei organizatii si Internet sau intre doua retele locale. Obiectivul urmarit este de a tine intrusii, codurile malitioase, informatiile nedorite afara si datele sensibile inauntru. Pot fi asigurate si alte functii in afara filtrarii, cum ar fi autentificarea utilizatorilor care doresc sa utilizeze o retea protejata, criptarea pentru securizarea comunicatiilor, cautarea urmelor intrusilor sau ale proastei utilizari din interiorul sistemului.

In esenta, un „firewall” este o poarta pazita intre doua retele. Poate fi implementat in intregime prin software sau poate fi un calculator cu software specific instalat („dispozitiv firewall”).  Monitoarele pot fi specifice oricarei aplicatii sau neutre in raport cu aplicatia. Cu cat monitoarele specifice aplicatiei privesc mai adanc intr-un pachet sau fac mai multe verificari de securitate, cu atat cer mai multe coduri specifice aplicatiei.

Pe langa variantele de firewall software produse de Axent, Bull, Check Point Software Technologies, pot fi gasite si echipamente de retea, routere sau switch – uri comercializate de Cisco Systems, 3 Com, destinate a crea o poarta intre reteaua publica si reteaua societatii, prin utilizarea unor tehnici diverse cum ar fi translatia adreselor IP, care consta in a nu permite unui post din intreprindere sa comunice cu exteriorul utilizand adresa IP interna.

Pentru intreprinderile mici se poate face economie utilizand in loc de firewall un router, care filtreaza fluxurile la un nivel mai redus.

O combinatie inedita dar eficace este cea dintre un firewall si un router filtrant – se adauga astfel o bariera suplimentara de securitate, in general sistemele firewall fiind bine cunoscute in lumea hackerilor.

Computer Associates, Symantec sau F – Secure comercializeaza un produs unic care combina un software antivirus cu un firewall.

Filtrele gunoaielor e-mail

Cand, la mijlocul anilor ’90, Internetul a devenit comercial, nu se punea problema e-mailului nesolicitat, acesta fiind destul de rar. Amenintarea a devenit serioasa foarte repede, in primavara lui 1996. In 1997, Comisia Federala de Comert a Statelor Unite ale Americii incepe eforturile de limitare a fenomenului. Eticheta ”junk e-mail” este subiectiva si a fost pusa in general mesajelor care au una sau mai multe din urmatoarele caracteristici:

-          sunt nesolicitate sau nedorite

-          sunt trimise in cantitati mari

-          sunt comerciale

Cand aceste mesaje sosesc in cantitati foarte mari ele se numesc ”spam” (prin bombardarea cu un numar mare de mesaje sau blocat la inceputul anului trecut site-urile Buy.com, eBay.com, Amazon.com si site-ul agentiei de stiri CNN).

Se pot adopta, in primul rand, contramasuri legale impotriva postei nesolicitate, cu rezultate variate. Daca originea spam-ului se cunoaste pot fi intentate procese, mai ales cand compania sau individul care l-a expediat sunt cunoscute. Costurile judecatii pot fi insa prohibitive pentru destinatarii spam-ului.

Solutiile tehnice sunt solutii de filtrare automate si semiautomate si sunt utilizate pe scara larga de catre provideri si de companiile care furnizeaza servicii e-mail. Solutiile complet automate sterg sau deturneaza spam-ul suspect la o alta adresa, iar cele semiautomate pastreaza aceste mesaje la indemana elementului uman pentru o analiza ulterioara.

Unii utilizatori si unele organizatii au raspuns gunoaielor din mesajele e-mail instaland la randul lor software pentru a le filtra. Programele utilizeaza cateva strategii pentru a decide ce mesaje sa arunce. O varianta scaneaza campurile „From”, „X-Sender”, „Sender” din antetul unui mesaj. Daca valoarea unuia dintre aceste campuri se regaseste intr-o lista de spam-ere cunoscute, mesajul este sters. Alta examineaza campul „X-Mailer”, respingand mesajele care provin de la agentii cunoscuti drept cei mai frecventi utilizatori de „pink mail”. O a treia varianta respinge mesajele bazandu-se pe adresa IP a expeditorului.

Se poate introduce si un sistem de plata de catre expeditori, a unei taxe de deschidere a mesajului (in cazul in care mesajul provine de la o sursa legitima, banii vor fi returnati acesteia) – dar pentru a fi viabil sistemul de plata digital trebuie sa fie accesibil pe scara larga.

Filtrele Web

Filtrele Web sunt folosite pentru a preveni intrarea unor materiale certe in sistem, atunci cand utilizatorul navigheaza pe Web. Obiectivul lor este protejarea spatiului informational al surferilor Web de materiale care le pot submina obiectivele. O organizatie, de exemplu, poate filtra materialele pornografice astfel incat angajatii sa nu foloseasca timpul companiei „consultandu-le”. Se inregistreaza insa numeroase esecuri – filtrele au respins materiale corespunzatoare si au primit altele, nedorite. Cu peste 200 milioane de pagini Web si altele noi aparand continuu, scanarea fiecarei pagini este neeficienta – se prefera mai degraba verificarea unor „intervale” de pagini. O varianta  a filtrarii, dezvoltata de WWW Consortium, propune ca fiecare pagina sa aiba atasate etichete si „rate” stabilite de catre proprietari („Platform for Internet Content Selection”). Comisia Europeana propune un sistem similar.

Filtrele sunt in general oferite gratis pe Internet. Un sistem firewall a fost recent lansat de Microsoft (primul sau produs dedicat securitatii in acest domeniu), sub numele de Internet Security and Acceleration (ISA). ISA Server este un produs pentru securitate si performante din familia serverelor .NET. Protejeaza reteaua fata de accesul neautorizat, protejand-o fata de atacurile externe si realizand inspectii privind securitatea traficului in retea in ambele directii si alertand administratorii in cazul observarii unei activitati suspecte. Produsul utilizeaza filtrarea la nivel de aplicatie pentru a oferi protectie pe mai multe niveluri. Integreaza un Web cache care determina o viteza sporita pentru descarcarea datelor de pe serverele vizitate frecvent. Costul este 1499 USD/procesor pentru editia standard si 5999 USD/procesor pentru editia scalabila pentru organizatii.

Un alt punct vulnerabil al sistemului informatic este dat de schimburile de Internet intre diferite site-uri ale unei intreprinderi. Una dintre solutiile securizarii acestor schimburi este reteaua privata virtuala in care datele sunt cifrate la nivelul unui PC sau al unui router de iesire pentru a crea intre cei care intervin un fel de tunel de schimb securizat. In ceea cei priveste pe lucratorii ”nomazi” din intreprindere, ei pot folosi sisteme de autentificare la distanta (cum ar fi sistemele de tip RSA Secure ID), care au la baza un card de memorie ce genereaza parole diferite la fiecare conectare.”

Denning, D. F., Information Warfare & Security, Addison – Wesley, Massachusetts, 1999

Costache, R., Junk mail no more!, in ”Planeta Internet”, nr. 35, martie 2000, p. 64

„Vulnerabilitatile sistemelor informatice s-au dezvoltat o data cu progresul comertului electronic. Astfel, intr-un cadru ”business to consumer”, faza cea mai delicata este cea a efectuarii platii. In schimburile ”business to business” o mare atentie trebuie acordata schimbului de fisiere formatii care contin  informatii strategice.

Cu tot arsenalul de unelte pus la dispozitie fiecare organizatie poate asigura un sistem defensiv global, dar exista pericolul pierderii din vedere a breselor de securitate ce pot aparea dintr-o proasta gestionare a acestora. Cele mai mari probleme pot fi generate de o configurare nereusita a sistemului, a uneltelor de securizare si aplicatiilor.”

Bibliografie

                                       

Kosiur, D., Understanding Electronic Commerce, Microsoft Press, Redmond, Washington, 1997 

Constantin, A., Vulnerabilitatea sistmelor informatice, in ”Planeta .Net”, nr. 40, septembrie 2000, p. 61 – 62

Rosca, I. G. si colab., Comertul electronic – Concepte, tehnologii si aplicatii, Ed. Economica, 2004, p. 11

Fotache, D., Birotica, Ed. Junimea, Iasi, 2001

Oprea, D., Managementul proiectelor,  Ed. Sedcom Libris, Iasi, 2001


internet. 39

Internet.. 3

Internetul 1, 3, 4, 5, 7, 8, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 37



FTP. 1, 9, 10, 12, 13, 18, 19, 24

HTTP. 5, 9, 10, 12, 20, 25

internet. 39

Internet.. 3

Internetul 1, 3, 4, 5, 7, 8, 29, 30, 31, 32, 33, 34, 35, 37


                                                                                               



[1] Se pare ca semnul a fost folosit pentru prima data in secolul XII, de catre comerciantii florentini, pentru a simboliza o unitate de masura.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Internet


Access
Adobe photoshop
Autocad
Baze de date
C
Calculatoare
Corel draw
Excel
Foxpro
Html
Internet
Java
Linux
Mathcad
Matlab
Outlook
Pascal
Php
Powerpoint
Retele calculatoare
Sql
Windows
Word