Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Internet


Index » educatie » » informatica » Internet
» Internetul – mediu de dezvoltare al afacerilor


Internetul – mediu de dezvoltare al afacerilor




Consideratii generale

Internetul, unul din cele mai des folosite cuvinte din vocabularul fiecarei persoane ce foloseste calculatorul, atat in interes de serviciu cat si in interes personal, a inceput sa capete un rol foarte important in lumea informatiei. Din punct de vedere informativ Internetul ofera capacitati incomensurabile, avand un raspuns pentru cele mai complexe intrebari, multumind pana si pe cei mai pretentiosi utilizatori. Ca resursa economica Internetul este una din cele mai mari piete de publicitate si ofera oricarui agent economic posibilitatea de a se afirma, de a-si face publica intentia de a comercializa produsele, succesul fiind asigurat de complexitatea si atractivitatea interfetei cu clientul, de viziunea programatorului si administrarea site-ului.




Cu toate acestea mai sunt anumite lucruri de amanunt pe care nu trebuie sa le scapam din vedere, nu se stie inca in ce masura comertul electronic va afecta economia clasica, asa cum o stim, sau poate nu o va influenta in nici un fel, comertul electronic dezvoltandu-se in paralel cu comertul clasic, dezvoltarea sa implicand o parte din legile comertului clasic, asa cum il stim din cartile de economie.

Pentru cei ce doresc deschiderea unei afaceri folosind Internetul si resursele informationale de care dispune acesta, trebuie sa subliniem anumite aspecte ce nu tin neaparat de economie ci mai mult de tehnologie in special ICT (Informational Comunication Technology), pentru ca la baza Internetului sta o tehnologie de comunicatie foarte puternica, capabila sa sustina mai multe activitati.

Daca ne gandim la cati utilizatori acceseaza Internetul si frecventa accesului, ar trebui sa ne gandim si la partea materiala a acestui aspect, de cheltuielile implicate, pe de-o parte cu suportul tehnic: calculatoare, servere, retele; iar pe de alta parte suportul logic, lucru care tine de programele folosite pentru navigarea pe Internet si anume a browser-elor .

Capitolul I

Internetul

Notiuni introductive

Internetul este cea mai mare retea de calculatoare, singura care nu se poate defini din punct de vedere geografic, pentru ca ea nu depinde de granite, guverne, sau alte formatiuni statale. Aceasta retea uriasa se intinde pe tot intinsul mapamondului, punind in conexiune orice utilizator ce dispune de un calculator cuplat la aceasta retea indiferent de zona geografica in care se afla. Internetul este singura resursa informatica ce raspunde in proportie de 99,9% cerintelor utilizatorilor. Aceasta retea uriasa poate pune in legatura doi sau mai multi utilizatori indiferent de locatia geografica, oferindu-le mai multe posibilitati de comunicare: e-mail, chat, sau altele.

In general utilizatorii de Internet nu au o anumita virsta, acesta fiind popular de la tineri pana la adulti.

Pe Internet se pot gasi raspunsurile la majoritatea intrebarilor de care ne lovim, fie ele intrebari legate de un anumit domeniu, institutie, cladire arhitecturala sau persoana publica. Tot aici se gasesc in format logic magazinele virtuale, obiectul de studiu al lucrarii de fata.

Magazinele virtuale, sunt cele care invadeaza monitorul cu o serie de bannere publicitare, o serie de legaturi ce duc la site-urile acestora.

In paragraful urmator vom incerca sa observam dezvoltarea Internetului, motivele acestei dezvoltari si impactul asupra vietii cotidiene.

Evolutia Internetului

Evolutia Internetului nu se poate structura pe perioade bine definite de timp deoarece dezvoltarea acestuia a cunoscut foarte multe boom-uri din ceea ce priveste dezvoltarea paginilor web, a aplicatiilor pentru cautare, a hardware-ului de care dispuneau serverele, descoperirea si aplicarea noilor tehnologii de telecomunicatie.

Dimensiunile Web-ului au inceput sa creasca intr-un ritm fenomenal, incepand cu anul 1995. Ca informatie, in 1992 erau disponibile 50 de servere, in 1995 numarul acestora a ajuns la 23.500 si anul trecut in octombrie-noiembrie cifra a ajuns la circa 23 de milioane. Ca o comparatie mai plastica, ganditi-va ca toata populatia Romaniei er fi formata din calculatoare. Acestea sunt doar cifrele care dau numarul de servere web si nu al site-urilor, tot anul trecut fiind anuntata indexarea a peste un miliard de pagini de catre anumite motoare de cautare. Acest lucru in conditiile in care aceasta cifra se invartea in jurul a 300 de milioane la inceputul anului 1998. Impresionant! Nu cred ca mai este necesar sa intram mai in amanunt cu aceasta analiza deoarece suntem convinsi ca cifrele de mai sus sunt suficiente pentru a va creea o imagine impresionanta.

Un lucru este foarte clar, se stie ca in reteaua Internet s-a pornit de la transmisiile prin cablu coaxial si in prezent s-a ajuns la receptionarea acestuia prin cabluri de fibra optica si sateliti.

Tara in care acesta a avut un impact foarte mare a fost Statele Unite ale Americii. Aici Internetul a cunoscut o dezvoltare spectaculoasa, dezvoltare ce s-a bazat pe interesul americanilor in legatura cu comunicarea „dincolo de frontiere”, debarasandu-se de conceptele clasice: posta, telefon si mai ales de „shopping”, toate acestea fiind in ziua de astazi „integrate” in mare parte in mai multe domenii ce apartin aceluias serviciu, si anume Internetul.

In prezent in proportie de 45% din tinerii planetei utilizeaza Internetul in interes personal sau in interes educativ. Trebuie tinut cont ca in majoritatea statelor Vest Europene, Statele Unite ale Americii, Asia Centrala si de Est, costurile legate de Internet si de timpul petrecut in aceasta retea sunt mult mai ieftine decat in Europa de Est si Tarile Africii Centrale, unde noile tehnologii de comunicatie acum sunt implementate. Se incearca reducerea cheltuielilor astfel incat oricine sa-si poata permite acest serviciu, bineinteles si faptul ca, totalitatea cheltuielilor cu echipamentul necesar receptionarii serviciului Internet va fi suportata in totalitate de consumator.

Important de stiut este ca de serviciul Internet nu se poate beneficia decat daca dumneavoastra ca posesor de computer personal echipat incepand cu un simplu dispozitiv modem[2] si terminand cu o mini antena satelit pentru receptionarea semnalului.

Modalitati de conectare: In primul rand trebuie sa va alegeti o firma care se ocupa cu distributia de servicii Internet, organizatie cunoscuta sub numele de ISP (Internet Service Provider).

Conectarea se poate face in mai multe moduri, traditional prin dial-up sau prin metode mai rapide dar mai costisitoare, cum ar fi: cablu TV, modemul radio, ISDN, DSL sau chiar prin satelit.

Modemul de linie telefonica, mai reprezinta decat cea mai ieftina solutie dar nu si cea mai buna. Chiar daca reprezinta cea mai ieftina modalitate de a intra pe Net este mort din punct de vedere tehnologic.

Prima varianta la utilizatorii persoane fizice, este metoda de conectare la Internet prin dial-up. Ce este dial-up? Dial-up reprezinta un mod de conectare prin intermediul unui modem si a unei linii telefonice normale. De ce se adreseaza persoanelor fizice? In primul rand din cauza costurilor, care sunt cele mai mici din oferte. La dial-up se platesc impulsurile telefonice pe care le consumati, si de aceea majoritatea utilizatorilor se indreapta spre folosirea Internetului dupa ora 22, cand pretul unui impuls este mai mic. De asemenea se plateste o suma ISP-ului dumneavoastra, suma care variaza in functie de firma pe care o alegeti.

Sa analizam cazul in care optati pentru conectarea la Iternet prin intermediul liniilor inchiriate (leased lines). O linie inchiriata in esenta este este o pereche de fire, alocata de un serviciu de telefonie fixa, care face legatura fizica intre doua modemuri, cel aflat in posesia dumneavoastra respectiv cel al ISP-ului. Ca si la dial-up, pretul se imparte in doua, platiti o suma pentru inchirierea acelei linii telefonice serviciului de telefonie fixa, iar o alta suma ISP-ului. Suma platita providerului difera in functie de viteza de acces (latimea de banda) pentru care optati.

Internet prin satelit. Baza transferului de date prin satelit este open-standardul Digital Video Broadcast (DVB) pentru transmisiile TV.

La conectarea prin satelit, o statie terestra transmite prin Internet catre satelit date, pe care utilizatorul le solicita. Acesta de regula orbiteaza pe o traiectorie geostationara, fiind deci pozitionat fata de Pamant mereu in acelasi punct. De acolo, satelitul imparte datele spre suprafata de care raspunde. Ocolul atat de mare inseamna ceva timp de emisie si de receptie, dar acest lucru este mai putin semnificativ deoarece satelitii pot transfera mai multi megabiti pe secunda. Tocmai de aceea, providerii de Internet lucreaza cu placere cu satelitii pentru conexiunile transatlantice.

In timp ce un provider dispune de mijloace consistente, pentru un utilizator particular aceasta varianta este mult prea costisitoare – este vorba de mai multe zeci de mii de dolari.

Internet prin modemul de cablu. Doar putini utilizatori de Internet folosesc o posibilitate de acces existenta in mai multe locuinte si anume cablul de televiziune. Spre deosebire de accesul analogic sau de procedeele digitale, care functioneaza prin intermediul unei retele telefonice, modemul de cablu utilizeaza cablu de cupru TV, asa ca sunteti complet independent de compania de telefonie fixa.

Modemurile de cablu sunt capabile sa gaseasca in zona de frecventa atribuita cel mai „curat” canal si lucreaza aici independente. De aceea alaturi de o combinatie de cabluri din cupru cu cabluri cu fibra optica asigura rate de transfer foarte mari, de pana la 40 Mbit/s[3]. Costurile sunt avantajoase pentru serviciile oferite, dar providerii sunt in numar mic.

Modem radio. Tehnologia nu este relativ noua, si spre deosebire de celelalte variante si-a depasit problemele intampinate in anii precedenti, probabil si din cauza conceptului cum ca radioul reprezinta o tehnologie invechita si a pretului ridicat, acest serviciu nu s-a impus chiar asa de puternic.

Iata ca mai sus am enumerat cele mai importante modalitati de conectare la Internet, ordonate crescator in functie de pret.

Se poate observa ca tendinta generala este aceea de a folosi cat mai mult noua tehnologie de comunicatie oferita de sateliti si de parasire a celei bazate pe cablu coaxial, acest lucru fiind probabil in cazul in care costurile vor scadea.

Facilitatile conectarii la Internet

Intotdeauna cand se discuta despre un domeniu se discuta implicit si despre avantajele folosirii acelui domeniu.

Avantajele Internetului sunt incomensurabile, acestea reprezentand pentru omenire o prima treapta spre tehnologia absoluta. In Internet se foloseste conceptul de „punere si utilizare in comun a resurselor” acest principiu fiind foarte bine inteles de catre cei ce navigheaza in infinita retea numita Internet. Incepand cu informatii legate de absolut orice domeniu educativ si terminand cu aplicatii multimedia, Internetul are grija sa furnizeze utilizatorului tot ce-si doreste, intr-o forma sau alta cat mai rapid.

Nu putem cataloga strict aceste avantaje ale folosirii Internetului, dar putem grupa categoriile de servicii pe care acesta ni le poate furniza, o parte dintre ele fiind gratuite o alta parte contra-cost.

Primul serviciu oferit de Internet este acela de e-mail[4]. Toti utilizatorii aflati in Internet au auzit cel putin o data de acest serviciu. Posta electronica este una dintre cele mai puternice facilitati de a comunica gratuit, daca tinem cont ca serviciul telefonic si serviciul de posta clasic sunt contra-cost.

In ce consta serviciul de posta electronica va veti intreba?

Raspunsul este unul cat se poate de simplu: nu trebuie decat sa dispuneti de un calculator personal conectat la Internet, un server de e-mail gratuit si o adresa personala. Conceptul de adresa personala este similar cu cel de casuta postala, dumneavoastra la aceasta adresa primiti scrisorile cunoscutilor in format electronic.

Un server de e-mail gratuit este un calculator ce va poate permite dumneavostra ca utilizator sa va creati o adresa personala. Dupa ce completati anterior un formular, in cadrul acestuia dumneavoastra fiind solicitat dati mai multe detalii personale precum si username-ul[5] si password-ul cu care veti dori sa va protejati casuta postala in format electronic acesta va va atribui o adresa numita adresa de e-mail de forma :

username@nume_server_e-mail.domeniu

Parola este stiuta numai de dumneavoastra, astfel casuta postala nu va avea de suferit in urma unor accesuri nepermise.

Dupa ce ati obtinut „casuta postala” nu va ramane sa faceti nimic altceva decat sa trimiteti scisori electronice sau e-mail-uri utilizand un editor de text ce se afla inclus in cadrul casutei dumneavoastra.

La verificarea casutei, dupa ce ati incarcat site-ul serverului de e-mail si ati accesat in prealabil aceasta optiune, veti fi solicitat sa introduceti usename-ul   si apoi password-ul, cel din urma fiind stiut numai de dumneavoastra, iar restul vine de la sine.

Al doilea serviciu important de care ne vom ocupa este cel de navigare.

Surfing-ul[7], a fost si este primul pas pe care il face un utilizator in Internet. Acest lucru se poate traduce ca o navigare printre date si informatii, o navigare pe un imens ocean de informatii unde dumneavoastra va puteti opri si alege exact ce va satisface nevoile.

Pentru navigare nu trebuie sa dispunem decat de un calculator legat la Internet, un navigator, un browser si o adresa de site. In general browser-ul joaca un rol foarte important in buna desfasurare a navigarii, deoarece acesta este direct raspunzator de rezultatul cautarii dumneavoastra.

Unele dintre cele mai cunoscute programe de navigare prin Internet este Microsoft Internet Explorer ajuns la versiunea 5.5 si rivalul sau Netscape Comunicator, pe langa acestea impunandu-se nu de foarte mult timp Opera ajuns si el la o versiune finala.

Compararea celor trei navigatoare si a cator-va motoare de cautare sunt subiectul unui capitol urmator din cadrul acestei lucrari, de aceea nu vom pune accentul pe ele in acest moment. Vom aminti doar faptul ca ele joaca un rol important pentru utilizatorul Internetului si fara ele acesta nu si-ar putea atinge scopurile urmarite.

Un alt serviciu important este cel oferit prin FTP[8] sau File Transfer Protocol.

FTP-ul este o modalitate ce ii permite utilizatorului un transfer de fisiere in reteaua Internet, folosind un un calculator sursa, un calculator destinatie si un server prin intermediul caruia se poate realiza transferul. Este folosit la transferul informatiilor de pe un calculator pe altul, un serviciu foarte important si foarte util in special oamenilor de afaceri si nu numai.

Pentru a utiliza ftp-ul se folosesc de obicei programe specializate sau folosind MS-DOS Prompt. In imaginea urmatoare puteti observa o fereastra MS-DOS ce prezinta startarea si rularea serviciului ftp:

Nu in ultimul rand utilizatorul dispune de incarcarea si afisarea paginilor web, aceste se numesc generic site uri si reprezinta pagini de text ce au in cadrul lor inserate anumite poze animate sau secvente de imagini. Site urile sunt primul pas catre utilizator, prin intermediul lor Internetul isi arata adevarata fata, si anume aceea fata plina de culori si imagini interactive. Trebuie de retinut faptul ca nu toate site-urile au un caracter strict informativ ci sunt unele dedicate unor aplicatii diverse cum ar fi: site-uri comerciale, ele ocupandu-se in special de comercializarea produselor online, site-uri dedicate jocurilor pe calculator si nu numai, etc.

Protocoale (IP, TCP, UDP)

Protocoalele TCP/IP

Ce este TCP/IP ?

Un numar foarte mare al persoanelor care in activitatea lor interactioneaza cu calculatoarele folosesc (in mod constient sau nu), in cadrul comunicarii de-alungul uneia sau mai multe retele, asa-numitul „TCP/IP”.

Desi ii este atribuita denumirea de protocol de comunicatie, acest lucru sugerandu-i si titlul, TCP/IP fiind prescurtarea de la Transmission Control Protocol/Internet Protocol (Protocol pentru Controlul Transmisiei/ Protocol de Internet), de fapt acest protocol se refera la o intreaga clasa de protocoale (Protocol Suite), ce include pe langa TCP si IP si alte tipuri de protocoale, de transfer de fisiere, de posta electronica si multe altele.

Ca o definitie putem spune ca suita de protocoale TCP/IP reprezinta cel mai flexibil protocol de transport disponibil si permite calculatoarelor din intreaga lume, ruland sisteme de operare complet diferite, sa comunice intre ele.

Dezvoltarea lui a inceput in anii 1960 sub forma unui proiect finantat de guvernul Statelor Unite ale Americii. Initial ARPA (Agentia pentru Proiecte de Cercetare Avansata) a creeat protocolul TCP/IP pentru a interconecta retelele militare, dar a furnizat gratuit standardele de protocol agentiilor guvernamentale si universitatilor.

Acest protocol nu este usor de utilizat si nici cel mai rapid dar ofera cel mai mare grad de corectie a erorilor.

Modelul de referinta. Pentru realizarea unei transmisii de date in mod corect, trebuie respectat un set de reguli, proceduri necesare pentru realizarea comunicatiei. Acestor proceduri le este asociat un model de referinta, numit OSI[9] si atribuit de catre Organizatia Internationala de Standardizare. Modelul este structurat pe sapte niveluri sau layere , grupate primele trei pentru a facilita comunicatia intre aplicatii, urmatoarele doua pentru realizarea logica a transportului iar ultimele doua pentru realizarea fizica a transportului. Transferul de informatii intre aceste niveluri se face de sus in jos.

Modelul OSI

Nivelul aplicatie: se trateaza probleme din domeniul comunicatiei intre aplicatii. Multe dintre aplicatiile pentru retea (transfer de fisiere, posta electronica, etc.) acceseaza acest nivel. Folosirea Internetului pentru tranzactii si schimb de informatii necesita existenta unor astfel de protocoale de comunicatie intre aplicatii. Cele mai simple si utilizate protocoale de legatura intre aplicatii sunt cele care realizeaza transmiterea de mesaje de genul posta electronica (SMTP[11] de exemplu) intre diferite aplicatii de posta electronica.

Nivelul prezentare: dupa cum sugereaza si numele, are scopul de „a prezenta” datele oferite de nivelul Aplicatie pentru a putea fi preluate de nivelul imediat urmator, nivelul Sesiune. Aceasta operatiune de standardizare este necesara deoarece PC-urile sunt configurate pentru a receptiona datele intr-un format standard generic. Astfel de standarde sunt GIF sau JPEG pentru imagini, MIDI sau MP3 pentru muzica, MPEG sau AVI pentru secvente video, etc

Nivelul sesiune: se ocupa cu stabilirea in conditii optime a unui „dialog” intre dispozitive sau noduri. Acest dialog se poate purta dupa trei modele diferite cunoscute sub denumirile de:

Simplex: o singura statie emite cealalta doar receptioneaza

Half-duplex: sensul transferului se schimba doar dupa ce statia care emite se opreste din emis

Full-duplex: rezolva probleme cum ar fi diferentele de viteza intre noduri (o statie emite mai repede decat poate cealalta sa receptioneze) sau problema in care abele statii emit si receptioneaza la aceleasi perioade de timp.

O sesiune de comunicare se desfasoara in cadul a trei etape:

realizarea conexiunii

transferul efectiv de informatii

desfiintarea (distrugerea) conexiunii

Pentru nivelul Sesiune se pot asocia interfete si protocoale precum: NFS[12], SQL , X-Window si multe altele.

Nivelul transport: se ocupa cu transmisia de date, mai exact segmenteaza aceste date si le transporta punct-la-punct. Tot in cadrul acestui nivel sunt rezolvate si problemele de integritate a datelor, acest lucru realizandu-se prin controlul fluxului. Controlul fluxului inseamna eliminarea problemelor de genul supraincarcarii memoriei tampon a receptorului, caz in care s-ar pierde datele. In acest sens, pachetele expediate primesc o confirmare de primire din partea receptorului in momentul incheierii transmisiei; in cazul neprimirii confirmarii, pachetele in cauza fiind retransmise. Dupa ajungerea la destinatie, pachetele sunt trimise secvential inapoi in ordine, iar fluxul de date este mentinut pentru a evita saturarea cu date, ce ar duce la pierderea lor.

Nivelul retea: pentru a gasi cea mai buna cale, routerul[14] evalueaza toate traseele disponibile, trasee pe care le „citeste” de pe o asa-numita „harta a retelei”. El are stocata o tabela de routare care ii spune care sunt toate conexiunile disponibile catre alte interfete de retea straine. Hartile de retea pot fi configurate de catre administratorul de retea sau obtinute prin intermediul unui proces ce ruleaza in continuu in reteaua respectiva. Scopul nivelului retea este ca, avand ajutorul nivelului transport, sa transmita datele pe cea mai buna cale de la o sursa catre o alta sursa de retea. Dupa legerea conexiunii adecvate, routerul pune datele intr-o lista de asteptare, acestea urmand a fi transmise catre urmatorul nod. Operatia se repeta pentru fiecare router, pana cand se ajunge la routerul retelei de destinatie. Un sistem de retele interconectate trebuie sa fie actualizat tot timpul, sa proiecteze toate caile disponibile pentru conectarea mediilor aflate in comunicatie. Pentru aceasta, atunci cand un router este introdus intr-o retea, se emite un semnal prin care se informeaza ca acesta si-a facut aparitia (se executa o operatie cunoscuta sub numele de broadcasting).

Nivelul legatura de date: transforma datele primite in secvente binare (siruri de biti), pe care le retransmite nivelului fizic, acesta fiind responsabil cu transmisia lor efectiva. Nivelul fizic formateaza datele sub forma unor capsule numite frame-uri[15]. Aceste frame-uri respecta un format, ce contine mai multe tipuri de elemente.

Indicatorul de start este un mesaj ce alerteaza dispozitivele alflate in transmisie de aparitia inceputului unui cadru de date.

adresa de destinatie (Destination Adress – DA): este un camp ce contine o adresa verificata de nivelul legatura de date pentru a vedea daca se potriveste cu cea proprie

adresa sursa (Source Adress – SA): constituie adresa dispozitivului emitator si serveste pentru a usura trimiterea de replici la mesaje.

campul dimensiune un camp de doi octeti, care in cazul cadrelor standardizate Ethernet II este un camp de tip, iar pentru cadrele 802.3 un camp de dimensiune, ce indica numarul de octeti ai datelor ce urmeaza dupa acest camp pana la FCS (Frame Check Sequence)[16]

antet pentru informatie: ce specifica procesul de pe nivelul imediat urmator LLC (Logical Link Control) deoarece cadrele 802.3 nu contin camp de tip.

secventa de verificare a cadrului (FCS) aceasta dispune de un mecanism de verificare a sumei de control CRC (Cyclic Redundancy Check). Un pachet contine un bit numit antet pentru suma de control (checksum header), prin care se verifica integritatea datelor. Dispozitivul ce emite determina un sumar al datelor ce urmeaza a fi transmise, il scrie sub forma acestui checksum si include acest antet in interiorul cadrului. Dispozitivul destinatie realizeaza aceeasi operatiune de sumare, dupa care verifica daca valoarea aflata de el corespunde cu cea transmisa de emitator. Daca valorile nu corespund datele au fost alterate pe parcursul transmisiei.

Protocoalele existente in cadrul nivelului legatura de date sunt de fapt expresii ale standardelor de control, dezvoltate in timp pentru a suporta transmisia cu viteze cat mai mari si compatibilitatea cu toate platformele.

Dintre aceste protocoale amintim:

HLDC (High Level Data Link): creat pentru a suporta atat configuratii punct la punct cat si multipunct;

SLDC (Synchronous Data Link Control): creat de IBM pentru a fi implementat pe retelele lor foarte extinse (WAN[17]), ce foloseste un sistem de interogare polling;

LAPB (Link Access Procedure, Balanced): creat in scopul verificarii cadrelor, si anume el verifica daca lipsesc cadre, daca exista cadre in afara secventei, retransmite sau schimba cadre, trimite cadre de confirmare;

X.25: este primul tip de retea cu comutare de pachete;

SLIP (Serial Line IP): linia seriala IP implementata pentru a suporta interconexiuni pe interfete seriale de viteza mica;

PPP (Point to Point Protocol): a preluat caracteristicile SLIP si a adaugat noi functii cum ar fi: parole sau corectii de erori.

Nivelul fizic: este cel care transmite si primeste fizic datele sub forma de biti. Datorita varietatii mari a mediilor ce pot comunica, acest nivel trebuie sa fie servit de protocoale de comunicatie care sa poata interactiona cu aceste medii, si in acest scop se folosesc diferite sabloane de biti. Pe acest nivel se determina si tipul de interfata intre terminalul de date si circuitul de date (Data Terminal Equipment – DTE si Data Circuit-terminating Equipment – DCE).

Modelul DOD

Dupa cum se observa in figura alaturata modelul DOD (Department Of Defence al SUA) este de fapt o schematizare a modelului OSI. El este structurat pe patru niveluri (fata de sapte cate are OSI).

Interfata hardware este responsabila cu transmiterea de biti „0” sau „1” de la un computer la altul. Acest strat „nu stie” nimic despre informatia transmisa sau receptionata. Rolul sau este sa trateze cat mai bine problemele legate de transmisia si receptia semnalelor electrice. Echivalentul interfetei hardware din modelul OSI nu este altul decat nivelul Fizic si nivelul Legatura de date.

Stratul IP foloseste stratul fizic pentru a trimite pachete IP. Acest strat nu ofera nici o garantie ca un pachet trimis ajunge la destinatie. IP are un algoritm extrem de simplu de tratare a erorilor deci daca ceva nu functioneaza corespunzator se renunta la pachet si se trimite un mesaj ICMP (Internet Control Message Protocol) inapoi la expeditor. In corespondenta cu acest strat sunt nivelurile: Transport si Retea.

Stratul TCP sau Hoast-to-Hoast este responsabil cu realizarea unei conexiuni de incredere care sa nu dea rateuri. El foloseste straturile aflate sub el in ierarhie iar cu ajutorul unor algoritmi performanti de tratare a erorilor (au fost tratati in discutie la nivelul Legatura de date din cadrul descrierii modelului OSI) el se asigura ca pachetele trimise ajung la destinatie si odata ajunse la destinatie ele nu au suferit degradari pe parcursul transmiterii.

Stratul Aplicatiilor numit si Proces/Aplicatie este reprezentat in mod uzual de diverse programe. Cele mai cunoscute si mai simple exemple ar fi: Netscape Navigator, Microsoft Outlook, Internet Explorer, Telnet. De partea cealalta a conexiunii se afla diverse servere:

Apache sever web ce comunica cu Internet Explorer sau Netscape Comunicator

Sendmail - comunica cu Microsoft Outlook, Netscape Messenger

Acest nivel stabileste protocoalele pentru realizarea comunicatiei intre aplicatii hoast-to-hoast.

Vom discuta in cele ce urmeaza despre protocoalele fiecarui nivel din cele enumerate la modelul DOD.

Protocoalele nivelului Proces/Aplicatie:

a) Telnet: atunci cand vorbim de Telnet ne referim la emularea[18] de terminal. De fapt un utilizator pe o masina indepartata poate accesa resursele unei alte masini, serverul Telnet. Acesta ataseaza un terminal virtual retelei locale, ce lucreaza in mod text si executa proceduri predefinite. O sesiune Telnet se initializeaza prin lansarea unui client Telnet cu care vor accesa serverul Telnet respectiv.

b) Protocolul pentru transferul fisierelor (FTP-File Transfer Protocol): prin acest protocol se realizeaza transferul de fisiere intre doua masini care il folosesc. El are de fapt o structura duala, este atat program cat si protocol. Ca protocol, FTP deserveste aplicatiile iar ca program se foloseste pentru realizarea manuala de operatiuni cu fisiere. FTP face transparenta conectarea prin tehnologie de tip Telnet cu un server FTP, iar apoi creeaza suportul pentru operatiunile cu fisiere, cum ar fi listarea, manipularea directoarelor, vizualizarea sau transferul de fisiere intre statii. Bine inteles, pentru limitarea accesului, este necesar un proes de autentificare in momentul accesarii unui server FTP, proces caruia i se asociaza o parola. Majoritatea serverelor FTP permit si accesarea fara parola (anonima), dar optiunile pe care le aveti in acest caz sunt foarte limitate.

c) Protocolul pentru transferul trivial al fisierelor (TFTP) acesta poate fi vazut ca un „frate mai mic” al FTP, realizand tot transferul de fisiere, dar in acest caz trebuie sa stiti exact ce cautati si unde sa gasiti acele informatii, TFTP fiind capabil doar de a receptiona fisiere. Nu mai are atat de multe functii ca FTP, dar deschide doar fisiere publice si nu are implementat un sistem de autentificare, lucru care scade siguranta si il face utilizabil doar in putine cazuri.

d) Network File System (NFS) acest protocol se ocupa cu partajarea fisierelor. El permite interoperabilitatea a doua tipuri de fisiere. NFS poate executa fisiere aflate pe statii indepartate ca programe, deci are capacitatea de a manipula aplicatii la distanta.

e) Protocolul pentru posta electronica (Simple Mail Transfer Protocol – SMTP) probabil cel mai utilizat protocol, acesta se ocupa cu trimiterea si receptia de informatii sub forma de mesaje de posta electronica. SMTP insereaza informatia ce trebuie transmisa intr-o coada de mesaje, dupa care o expediaza. In momentul receptiei mesajul este stocat pe un dispozitiv, de obicei un disc, iar serverul retelei destinatie face o verificare periodica a acestui disc si va expedia mesajul catre statia destinatie.

f) Protocolul de tiparire la imprimanta (Line Printer Daemon – LPD) acest protocol partajeaza cererile de tiparire la imprimanta, adica la aparitia unor cereri de tiparire, LPD le memoreaza si apoi, urmand niste reguli, le transmite imprimantelor aflate in retea.

g) X Window acest protocol se bazeaza pe ideea de interfata client/server, adica permite ca un program client sa ruleze pe o statie de lucru si in acelasi timp sa fie afisat pe o alta statie pe care ruleaza un alt Window Server.

h) Protocolul de gestiune a retelei (Simple Network Management Protocol – SNMP) prin intermediul acestui protocol se interogheaza dispozitivele din cadrul unei retele, de la o statie de urmarire, la intervale stabilite de timp, cerandu-le acestora informatii de interes. Acest protocol este cunoscut sub numele de agent de retea, deoarece atunci cand are loc o actiune nedorita in retea, el emite catre statia de deservire a retelei un semnal numit „cursa”. Aceste evenimente sunt receptionate de administratori, care vor cauta rezolvarea problemei aparute. Exista un „prag al agentului” sau prag de alerta, stabilit de administrator prin care se determina gradul de sensibilitate al agentului.

Protocoalele nivelului Host-to-Host:

Protocolul de control al transmisiei (Transmision Control Protocol – TCP) se ocupa cu depistarea si corectarea erorilor ce apar al transmisie. TCP-ul de pe dispozitivul emitator va realiza o legatura cu cel de pe dispozitivul receptor, acesta negociind cantitatea de date ca va fi transmisa, ansamblul fiind cunoscut sub denumirea de „circuit virtual”. Acest tip de comunicatie se numeste „comunicatie orientata pe conexiune”. TCP este o conexiune full-duplex, foarte stabila si precisa, cu numarare de jetoane la receptie si corectie de erori. El preia blocuri de informatie, pe care le imparte in segmente, aceste segmente fiind ulterior numerotate. La destinatie, protocolul TCP existent acolo va fi astfel capabil sa reasambleze informatia primita de la emitator. Dupa trimiterea fiecarei secvente (segment numerotat), protocolul TCP emitator va astepta confirmarea de primire de la receptor, iar daca nu o primeste recurge la retrimiterea segmentului. Oricum este important de cunoscut faptul ca folosirea TCP-ului nu este neaparat necesara decat atunci cand fiabilitatea este foarte stricta, acest protocol intarziind semnificativ transmisia de date.

Structura unei secvente TCP.

32 bits

Source port

Destination port

Sequence number

Aknowledgment number

Data Offset

Reserved (0)

URG

UCK

PSH

RST

SYN

FIN

Window

Checksum

Urgent pointer

Options (0 or more 32-bit words + padding

Data (variable)

User Datargram Protocol (UDP) la fel ca si TCP, folosirea acestui protocol se face tot in scopul transferului de segmente, dar in cazul UDP transmisia se aplica la acele elemente ce nu necesita un control foarte exact. De foarte multe ori, folosirea TCP face ca o retea proiectata pentru viteze bune sa se transforme intr-una lenta, din cauza timpilor pierduti in scopul deschiderii, mentinerii si inchiderii unei conexiuni TCP. UDP-ul este mult mai rapid, fapt ce poate fi dedus din modul in care acesta lucreaza. Asemanator cu cu TCP, UDP segmenteaza datele si asociaza cate un numar fiecarui segment, cu diferenta ca nu secventializeaza datele si nici nu este interesat in a afla modul in care ajung la destinatie.   UDP nu are nici un mecanism de confirmare de primire si nici verificare in timpul transferului, realizeaza doar numerotarea segmentelor si nu lucreaza in flux continuu de date, cum o face TCP. Dupa transmiterea mesajelor UDP uita de ele, le abandoneaza complet, acest lucru neinsemnand insa ca este ineficient ci doar ca nu are un mecanism de asigurare a controlului transmisiei. UDP nu este un protocol orientat pe conexiune, el nu creeaza un circuit virtual, nici macar nu contacteaza destinatia.

Structura unui segment UDP

0 UDP header 31

Source port

Destination port

Length

UDP checksum

Protocoalele nivelului Internet:

Protocolul pentru Internet (Internet Protocol – IP) fiind folosit (dupa cum sugereaza si numele) in principal pentru Internet, acest protocol identifica diferitele dispozitive ale retelelor, afland pe ce retea se gasesc si care sunt elementele ce descriu acele dispozitive. Tuturor host-urilor dintr-o retea le sunt atasate niste indicative, numite adrese IP. Aceasta adresa contine o informatie ce face posibila dirijarea unui pachet de date sau altor informatii catre dispozitivul careia ii este atasata. IP-ul preia segmentele de la nivelul superior (Host-to-Host) si le reimparte in portiuni mai mici, numite datagrame sau pachete (packets). Tot IP-ul pune cap la cap aceste datagrame in momentul receptiei. Pentru fiecare datagrama se atribuie o adresa IP celui care transmite si una celui care primeste. Fiecare elemnt al retelei ce va primi un pachet il va dirija in functie de adresa de destinatie a acestuia.

Structura unui pachet IP

Protocolul de rezolutie a adresei (Address Resolution Protocol – ARP) acest protocol realizeaza pentru IP gasirea adresei hardware a masinii de destinatie. IP-ul trebuie sa informeze nivelul imediat inferior (in cazul de fata, nivelul Acces Retea) de aceasta adresa. Daca IP-ul nu o stie, foloseste ARP pentru a o afla. ARP-ul gaseste masina ce are adresa IP specificata in pachetul transmis si interogheaza reteaua care este adresa hardware a acestei componente. Aceasta adresa hardware e cunoscuta de Media Access Control sau MAC. De asemenea, exista un protocol de aflare a adresei IP in cazul in care se cunoaste adresa MAC a componentei de retea (acea componenta nu poseda harddisk sau are element de stocare a adresei IP). Acest protocol se numeste protocol de rezolutie inversa a adresei (Reverse Address Resolution Protocol – RARP) si foloseste algoritmi destul de complicati prin care combina informatiile despre adresa hardware a masinii respective si cele ale celorlalte componente de retea pentru a creea un portret de identificare a adresei IP de destinatie.

Programul de incarcare (BootProgram – BootP) daca in retea exista statii de lucru ce nu poseda harddisk, atunci cand acestea emit cererea de incarcare in retea, serverul BootP analizeaza fisierul de boot propriu ca sa afle adresa hardware a clientului. Dupa ce gaseste clientul, ii va trimite acestuia adresa de IP cat si locatia fisierului pe care masina va trebui sa-l ruleze pentru a incarca un sistem de operare.

Protocolul de control al mesajelor prin Internet (Internet Control Message Protocol – ICMP) pentru dirijarea informatiilor si cu oferirea de servicii pentru controlul mesajelor catre IP, se foloseste ICMP. De fapt, ICMP transmite periodic, sub forma de pachete IP, anunturi care sa fie receptionate de router, si care contin adrese IP pentru diferite interfete de retea. O alta parte a ICMP o reprezinta mesajele de descoperire router (ICMP Router Discovery Messages) prin care se transmit statiilor de lucru mesaje privind caile catre portile de acces sau gateways. Daca un router nu poate trimite datagrame catre o destinatie din diferite motive, va utiliza ICMP pentru a transmite catre emitator un mesaj prin care il va anunta de neputiinta indeplinirii sarcinii. De asemenea, mesaje de atentionare vor fi trimise prin ICMP si atunci cand memoria routerului e plina sau cand informatia transmisa a depasit numarul de hopuri (routere) prin care a trecut.

Atributiile nivelului Acces Retea marele avantaj al modelului DOD este acela ca poate fi implementat pe aproape orice platforma hardware, datorita faptului ca definirea protocoalelor a fost concentrata pe nivelul Internet. Nivelul Acces Retea   se ocupa cu receptia pachetelor si convertirea lor in cadre (frame-uri); tot pe acest nivel de plaseaza adresa MAC in interiorul cadrului MAC (MAC frame). Pe acelasi nivel se verifica fluxul de biti prin calculul CRC si se specifica metodele de acces pentru reteaua fizica (FIFO, Token Passing, FDDI, Polling, etc.) Tehnologiile cele mai importante utilizate in scopul implementarii acestui nivel sunt: Ethernet, Token Ring si ARCnet pentru LAN -uri si PPP, x.25 sau Frame Relay pentru WAN -uri.

Protectia in Internet

Navigati in siguranta

Poate nici nu va inchipuiti cat de simplu este, de fapt, pentru un hacker[22] sa se plimbe neobservat pe harddisk-ul dumneavoastra, insa, daca nu luati nici o masura, intimitatea computerului dumneavoastra poate fi spulberata intr-ul „click” de mouse .

Nici un surfer[24] nu poate scapa de teama protectiei datelor. Chiar daca utilizatorul de Internet de acasa nu este atat de periclitat precum firmele, utilizatorii casnici trebuie sa trateze aceasta problema cu seriozitate.

Daca aruncam o privire asupra unor produse program cunoscute, cum ar fi: Microsoft Windows, Internet Explore, Outlook si Access cat si programele de chat[25] vom observa o serie de probleme ce fac in anumite situatii „drum liber” pentru atacuri neautorizate din partea atacatorilor si specialistilor rau voitori.





Iata doua aspecte foarte importante ce le vom avea in vedere in randurile ce urmeaza, privind protectia si confidentialitatea datelor:

Cunoasterea este cea mai buna protectie: Ce tipuri de daunatori exista pentru PC[26] si cum anume se poate opri atacul lor?

Ceea ce multi nu stiu este faptul ca citirea mail-urilor private sau de afaceri de catre terte persoane este o joaca de copil pentru cel ce are drepturi de administrator pe serverul de mail.

Cine doreste sa evite complicatiile ce rezulta din asemenea situasii trebuie sa codifice mail-urile, iar cel mai bun instrument la ora actuala este PGP (Pretty Good Privacy). Acesta este un cvasi-standard pentru o codificare sigura a e-mail-urilor si a altor documente. Este un lucru relativ simplu de realizat, chiar daca principiul codificarii nu este chiar banal.

Oare sunt atat de mari riscurile transferului de date de pe cartile de credit prin Internet precum cred multi „surferi”?

Nu. Este mai degraba o chestiune de probabilitate, care intr-adevar se realizeaza intr-un anumit procent. Pentru aceste intrebari si pentru acest gen de probleme exista firewall-urile[27].

In acest paragraf ne vom referi la protectia utilizatorilor de Internet de acasa.

Iata cateva bug-uri[28] si modul de indepartare al acestora, din programe foarte des utilizate de surferi.

Lacunele la pachetele de programe „Microsoft”

Aproape zilnic, specialistii in sisteme de securitate descopera noi bug-uri sau puncte slabe din programe de tot felul. Deoarece software-ul de larga raspandire este verificat mai intens, evident, produsele Microsoft nu parasesc niciodata stirile de senzatie.

AutoComplete pune in pericol parolele.

Datorita optiunii AutoComplete, I.E.[29] are posibilitatea de a completa adrese de web, formulare si nume de utilizator. Asfel, alti utilizatori ai calculatorului dumneavoastra pot deveni activi in numele dumneavoastra.

In cazul in care la instalarea lui I.E. ati trecut cu vederea campul de dialog referitor la optiunea AutoComplete, aveti inca posibilitatea de a corecta toate setarile aferente si anume: Start Control Panel Internet Options

In registrul Content exista sub Personal Information butonul AutoComplete. Aici stabiliti cand „are voie” I.E. sa completeze automat adrese de web, formulare si nume de utilizator. Primele doua optiuni le puteti completa fara probleme. In schimb la optiunea Users names and passwords on forms trebuie sa fiti foarte atenti. Activati acest buton numai in cazul in care la calculatorul dumneavoastra nu mai are numeni altcineva acces. In acest mod evitati salvarea parolelor de acces la site-uri importante si totodata profitati de confortul completarii automate in cazul celorlalte site-uri.

I.E. site-uri codificate SSL (Secure Socket Layer) in cache:

I.E. stocheaza in cache-ul sau fisiere incarcate din Web, accelerand astfel viitoarele accesari. Insa acest cache se dovedeste a fi o „mlastina” periculoasa, in care se afunda date importante, ce ajung la indemana persoanelor neautorizate. In mod standard, pagini codificate SSL sunt de asemenea stocate in cache.

Inchideti aceasta capcana cu Tools Internet Options Advanced Do not save encrypted pages to disk

Daca in plus, doriti sa preintampinati ramanerea in cache si a altor pagini, activati in acelasi camp de dialog optiunea Empty Temporary Internet Files folder when browser is closed.

I.E. ActiveX insereaza VB-Script[30] in Access:

Din cauza unei erori in script-ul lui I.E.; prin intermediul controalelor ActiveX sunt inserate scripturi Visual Basic in fisierele Access 2000, care permit acces nelimitat la sistem. Conform parerilor specialistilor in sisteme de securitate, in cazul acestui bug este vorba zde „cea mai periculoasa eroare de programare”. Poate avea urmari fatale, daca se deschide o pagina cu un cod ActiveX nefast sau se vizualizeaza un e-mail cu un asemenea continut in fereastra Preview.

Microsoft ne sfatuieste sa atribuim o parola de administrator pentru Access pana la rezolvarea acestui bug. Aceasta protectie solicita utilizatorului ca la fiecare activitate a lui Access sa introduca parola – deci, si atunci cand urmeaza a fi executat un script Visual Basic in Access.

Outlook: Atasamentele e-mail-urilor permit accesul la PC:

Atasamentele executabile deschid usa dupa usa spre sistemul propriu. Hackerii folosesc deseori asemenea fisiere pentru raspindirea de virusi. Prin intermediul agendei pot fi transmise fara probleme mail-­uri. Utilizatorul nici nu este informat ca se acceseaza inregistrari din agenda sa, sau ca se transmit e-mail-uri in numele sau.

Pentru a corecta aceasta eroare Microsoft a lansat pentru download[31] de pe site-ul oficial un bug-fix disponibil neintrerupt.

Outlook: E-mail­-uri nedeschise cu lanturi de date sunt fatale:

Chiar si numai receptionarea de mail-uri, care contin lanturi de date, pot conduce in Outlook la un buffer-overflow[33]. Aceasta are ca urmare blocarea programului, iar datele sunt transmise memoriei, unde sunt executate. Daca in acest mod ajunge in memorie un cod periculos, se poate spune „adio” sistemului.

Conform indicatiilor oferite de Microsoft versiunile de I.E. 5.01 si I.E. 5.5 sunt ferite, insa pentru celelalte versiuni este recomandata instalarea service Pack­-ului 1 pentru corectare.

Cat de sigure sunt platile prin Internet?

O intrebare la care raspunsul este cu doua taisuri, pentru ca prin aceasta se urmareste un singur raspuns: am siguransa confidentialitatii sau nu?

Majoritatea utilizatorilor de Internet evita sa introduca datele de pe cartile de credit sau referitoare la cont in formulare HTML de pe pagini Internet. Prea mare este teama ca hackerii sa intercepteze si sa exploateze aceste informatii.

Securitatea este o valoare relativa, securitate absoluta, adica lipsa oricarui pericol, oricum nu exista in viata noastra. La transferul datelor importante este clar ca solicitam un grad inalt de securitate. Aplicand toate posibilitatile tehnice atat pe partea expeditor cat si pe cea destinatar se poate vorbi de securitate deplina.

Vom urmari in randurile urmatoare cateva aspecte care reusesc sa tina hackerii departe:

Conexiune protejata: introduceti datele de cont si referitoare la cartea de credit numai in clipa in care browserul afiseaza ca a costruit o conexiune protejata. Comunicarea intre browserul dumneavoastra si serverul web al provider-ului se deruleaza atunci cu SSL codificat. Criptarea are un nivel criptografic, care nu poate fi sparta prin mijloace obisnuite.

Hackerii spioni: impresia cum ca un student la informatica, frustrat, ar putea spiona comunicarea dumneavoastra online este neintemeiata. In practica, situatia este urmatoarea: utilizatorul intra in Internet prin intermediul unei conexiuni Dial-Up a providerului. Acesta la randul sau este legat direct la un backbone[34] , asfel ca pachete IP nu sunt transportate, cu cea mai mare probabilitate, prin calculatoare private ale unor potentiali rauvoitori.

In cazul in care ati platit prin cartea de credit si nu ati primit marfa sau daca cineva se „serveste” din contul dumneavoastra, puteti anula tranzactia dupa facturare, apeland la societatea care v-a eliberat cartea de credit.

Riscurile in afacerile pe Internet:

Cel mai mare pericol il intrupeaza in asemenea afaceri tocmai expeditorul, daca acesta este neserios si este din tara, veti avea cel putin probleme in a intra in posesia marfii sau in a redobandi suma de bani. Daca firma nici macar nu se afla in tara, atunci de ingroasa gluma, deoarece un proces international nu este un lucru tocmai placut.

Ca un sfat foarte util comandati cu plata in avans numai de la firme pe care le cunoasteti si care nu risca sa-si piarda renumele. In ceea ce priveste firmele din tara, ar trebui ca pe site sa aiba macar afisata adresa sediului si un numar de telefon de gen hotline.

In cazul unui ofertant neserios apare in plus pericolul ca acesta sa ofere mai departe in mod ilegal datele de pe cartea dumneavoastra de credit, astfel ca altii ar putea bine mersi sa mearga la cumparaturi cu o dublura a cartii dumneavoastra de credit.

Diversi virusi inchistati in sistemul dumneavoastra pot urmari tot ceea ce introduceti de la tastatura, totodata avand ocazia de a transmite neobservati date necesare pentru tranzactii.

Un pericol posibil, dar improbabil, vine din partea hackerilr care au cunostinte deosebite, carora nu prea puteti sa le stati in cale cu mijloace tehnice. Asfel, cetateanul „criminal” construieste o aparitie online identica de exemplu cu a unui cunoscut ofertant de produse, o plaseaza in Internet, modifica insa rutina de plata conform „necesitatilor” sale.

Acesta are doua posibilitati de a sugera surferilor nestiutori acest site: ori selecteaza un URL, care este asemanator cu cel original sau sa „sparga” un server de nume, astfel incat vizitatorii vor fi automat reorientati spre site-ul sau, in loc de cel original. O asemenea amenintare nu este deloc imbietoare, nu numai pentru e-shopping[35], ci mai degraba pentru electronic banking si electronic broking.

Iata ca ne-am referit la cateva situatii si am gasit cateva solutii, doar ca simplu utilizator de Internet.

Nu ar fi mai bine sa utilizam si un program sau o serie de programe ce ne pot proteja atunci cand navigam pe Internet?

Totul depinde de posibilitatile materiale ale fiecarui utilizator, insa este recomandata folosirea unui program firewall. Siguranta si confidentialitatea datelor dumneavoastra pot fi puse in siguranta prin folosirea unui acest gen de program, specializat cu „paza” datelor dumneavoastra.

BackOrifice, Melissa, Loveletter sunt nume care cutremura utilizatorii de PC-uri. Toate acestea sugereaza clacarea sistemelor de securitate, indiferent ca este vorba de sisteme de operare sau de programe de e-mail.

Firewall-uri mari exista in orice firma moderna. De cele mai multe ori acestea ruleaza sub Unix sau sub Linux, costa bani grei si solicita cunostinte ample din partea unui administrator.

Ca definitie putem spune despre firewall ca este un sistem sau un grup de sisteme care protejeaza reteaua proprie de cele exterioare sau mai bine zis – o retea bine pusa la punct impotriva „haosului” din Internet. Ca o concluzie firewall-ul nu este nimic altceva decat un „supraveghetor” al activitatii de pe calculatorul unde este instalat, functia lui principala fiind aceea de a spori securitatea calculatorului sau a retelei, dupa caz.

Verificarea conexiunilor la Internet

In multe cazuri, este utila o conexiune automata prin modem, de exemplu pentru a permite delurarea dowload-urilor pe timpul noptii. Trebuie sa verificati ce aplicatii se lanseaza noaptea, pentru ca la fel de bine ar putea fi un troian. Un firewall poate face acest lucru pentru dumneavoastra, asigurand prin intermediul setarilor alese de dumneavoastra o protectie sporita.

Accesarea FTP-urilor prin firewall:

In multe firewall-uri pentru firme, accesarea paginilor web obisnuite se realizeaza fara probleme, insa transferurile prin FTP nu sunt permise. Multi ofertanti cunosc aceasta situatie si ofera un link alternativ de download, si anume prin protocolul http. (CHIP 12/2002)

2. Cine cauta gaseste

Motoarele de cautare reprezinta un ajutor pentru surfer-ul care incearca sa gaseasca o anumita informatie.

Un motor de cautare este un server care navigheaza singur pe Internet si captureaza titlul, cuvinte cheie si continutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile gasite sunt inregistrate apoi intr-o baza de date. In momentul in care un utilizator cauta un motor de cautare dupa o anumita fraza sau un cuvant, motorul de cautare se va uita in aceasta baza de date si in functie de anumite criterii de prioritate va crea o lista de rezultate pe care o va afisa sub forma de rezultat.

In continuare sa ne concentram atentia asupra catorva motoare de cautare; dintre acestea enumeram :Google, AltaVista si Yahoo!.

Este bine de stiut ca sunt motoare de cautare si de tip undergroung[38] dar care nu fac obiectul acestei lucrari, insa putem aminti cel putin unul (cel mai cunoscut pentru asfel de cautari) si anume: Astalavista.

Sa revenim la cele trei motoare alese. Sunt cele mai cunoscute si cele mai utilizate din multitudinea de motoare de cautare din Internet.

Primul asupra caruia ne vom concentra atentia este: Google

Pentru a incepe o cautare pe Internet cu ajutorul acestui motor specializat, este bine de stiut interfata acestuia si cum putem sa beneficiem de avantajele oferite.

Iata interfata acestui motor de cautare. Fiecare litera din figura de mai sus are in vedere o functie a interfetei cu utilizatorul.

– Advanced Search (cautare avansata) – este o hiperlegatura ce conduce utilizatorul la o alta pagina unde se pot seta restrictii ale cautarii

– Preferences (preferinte) – hiperlegatura ce conduce la o pagina unde cautarile se fac in mod preferential, setarile pot duce pana la restrictionarea numarului de pagini, interfata limbajului

– Language Tools (Utilitare pentru limbaj) – utilitare pentru a seta preferintele de limbaj legate de interfata limbajului si traducerii in urma cautarii

– Search Tips (Sfaturi utile legate de cautare) – conduce spre informatii ce vor face cautarea dumneavoastra mult mai eficienta

– Seach Field (Camp de cautare) – camp in care se introduc cuvintele „cheie” alese de dumneavoastra, cuvinte dupa care se va face cautarea

– Google Search Button (Buton de cautare Google) – prin efectuarea unui „click” va aparea un nou camp pentru cautare

– Tabs (Tabele) – selectati o celula dupa modul in care doriti sa se efectueze cautarea.

– Statistics Bar (Bara pentru statistici) – aceasta descrie cautarea dumneavoastra si indica numarul de rezultate returnate cat si timpul necesar cautarii

– Category (Categorii) – daca termenii dumneavoasra de cautare sunt inclusi in directorul Google, puteti face o cautare si aici

– Page Title (Titlul paginii) – prima linie de afisare a rezultatului este titlul paginii gasite, dar in anumite cazuri, acesta poate sa lipseasca fie din cauza absentei titlului sau din cauza neindexarii in totalitate a paginii

– Text Below The Title (Textul ce urmeaza imediat dupa titlu) – acesta contine cateva informatii sugestive ce va sunt afisate inaintea intrarii pe pagina propriu-zisa

– Description (Descrierea) – daca linia de cautare introdusa este listata in directorul de web, campul de descriere din directorul deschis este afisat

– identic cu punctul „I”

– URL Of Result (URL-ul rezultatului) – adresa propriu-zisa a rezultatului cautarii

– Size (Dimensiune) – acest numar reprezinta dimensiunea unei portiuni din textul cautat

– Cached (Impachetat) – apasand aici vi se permite sa vedeti continutul paginii ca la indexare

– Similar Pages (Pagini asemanatoare) – la selectarea acestei optiuni Google cauta pagini cu continut similar

- Indented Result (Rezultat indentat) – dupa ce a terminat cautarea, Google afiseaza cele mai importante pagini primele si apoi cele care nu au atat de multe puncte in comun cu restrictiile dumneavoastra

– More Results (Mai multe rezultate) – daca sunt mai mult de doua rezultate de la aceeasi pagina, rezultatele ce raman pot fi accesate utilizand aceasta optiune

Acum sa trecem in revista cateva aspecte legate de modul in care facem cautarea anumitor date ce ne intereseaza.

Pentru a incepe o cautare pe Internet folosind acest motor, trebuie doar sa tastati cateva cuvinte ce descriu foarte bine ceea ce cautati si apoi apasati tasta <Enter>

Cum alegeti cuvintele cheie:

Pentru un rezultat satisfacator, este important sa alegeti cuvintele cheie cu mare atentie, tineti minte aceste lucruri:

incepeti in primul rand cu lucruri evidente. Spre exemplu daca doriti sa gasiti informatii despre Picasso introduceti „Picasso” si nu „pictori”

folositi cuvinte ce apar pe site cu informatia pe care o cautati

faceti cuvintele cheie mai specifice cu cat posibil

Aceste aspecte trebuie avute in vedere indiferent de ce motor este vorba, nu numai Google, aceste mici sfaturi va pot aduce satisfactii foarte mari.

Google este unul din cele mai bine puse la punct motoare de cautare, cu o interfata simpla, dispune de un Help foarte bine documentat.(Google help)

Acum sa vedem si motorul de cautare: Altavista

Acesta respecta aceleasi principii enumerate mai sus, diferenta este aceea a interfetei. Batranul maestru prezinta intre timp si un catalog remarcabil, completat de functii de portal. Aceasta masina de cautare urmareste – optional – toate elementele unei pagini web, de la link pana la titlu. Numai Altavista ofera spre cautare o pagina de text pur, fara reclame si fara grafica. Acest lucru vine in intampinarea utilizatorilor grabiti precum si a celor care mai folosesc browsere vechi sau au latime mica de banda, care intra in Internet cu telefoane mobile.

Altavista ofera lumii cel mai complex si mai rapid motor de cautare, acesta executand milioane de cautari in peste 25 de limbi internationale.

Pagina de intampinare a motorului Altavista

In cadrul paginii sunt prezente link-uri catre o serie de site-uri, ce va pot face o cautare mai usoara. Dispune, ca si Google de o casuta in care se introduc cuvintele cheie pentru cautare. In principiu singurul lucru ce le face sa fie diferite este interfata si viteza de afisare a rezultatelor cautarii, restul fiind in mare masura identic.

Al treilea motor este Yahoo. Unul din cele mai cunoscute site-uri utilizate in special pentru serviciu de e-mail. Acesta insa dispune si de un motor de cautare foarte puternic, interfata acestuia fiind insa ceva mai animata. Link-urile sunt grupate in centrul paginii, lucru ce face ca utilizatorul sa aiba la indemana toate caile pentru a-si atinge scopurile.

In fereastra urmatoare poate fi observata dispunerea in forma de tabel a link-urilor si pictogramele asociate lor:

Yahoo! este un server dedicat serviciului de posta electronica, insa se inscrie printre fruntasii motoarelor de cautare, si acesta ofera la randul sau o serie de optiuni ce face cautarea mai lejera si mai amanuntita.

Ca drept concluzii, dupa cum spuneam si in randurile de mai sus, motoarele de cautare sunt diferite doar prin viteza de cautare, de raspunsul afisat la cuvantul cheie introdus si prin interfata.

Putem numi drept cel mai bun motor de cautare motorul Google, deoarece ofera utilizatorului atat un Help foarte bine pus la punct, fapt ce poate pregati pentru cautare un eventual neinitiat al Internetului. Pe langa acesta, mai sunt si metodele de cautare foarte bine organizate, acesta dispunand de un catalog de cautare, translator de pagina, carte de telefoane, dictionar de definitii, etc.

Deci pentru cine este interesat doar de cautare „pura”, nu are cum sa scape din vedere acest motor de cautare, el obtinand recomandarile mai multor publicatii de specialitate.

Pentru un motor de cautare ce ofera nu numai informatii pure, o alta optiune este Yahoo! Deosebit de bine pus la punct ce ofera pentru „cautatorii” mai avansati o solutie optima.

Capitolul II

Ce este comertul electronic?

1. Tipuri de afaceri in comertul electronic

Comertul electronic – o lume intr-o singura afacere

Este o realitate faptul ca Internetul a schimbat economia actuala, schimband modul de a face afaceri, modul de a gandi. Putem recunoaste de acum beneficiile si avantajele folosirii Internetului.

Solutiile de comert electronic creaza un stil de viata in baza Internetului intre toti participantii din piata: producatori si clienti, parteneri si furnizori, realizand astfel optimizarea intergului lant de la aprovizinare la desfacerea produselor proprii, marind productivitatea, reducand costurile, crescand profitul.

Comertul electronic a schimbat conceptul economiei clasice, acesta depasind in momentul actual granitele tarii si extinzandu-se cu rapiditate in intreaga lume. Acest gen de comert, si anume comertul electronic,el fiind acum “varful de lance” al economiilor moderne.

„Se stie ca in ultima decada, comertul asa cum il stim a dus la modificari ale mediului, dar iata ca o noua solutie aflata inca la inceput poate sa aduca o schimbare radicala a acestei situatii.

Pentru dezvoltarea economica aceasta revolutie digitala ofera o dezvoltare fara precedent, tarile care nu incep inca de pe-acum acest gen de comert risca sa fie depasite de economiile moderne ce aplica noile tehnologii.

Acest raport incearca sa urmareasca tendinta de dezvoltare a tarilor ce doresc sa se dezvolte folosind Internetul, de asemenea sugereaza, prin exemple concrete modalitati prin care tarile in dezvoltare pot creea un mediu propice activittaii economice prin Internet „e-commerce”40.

Cu toate ca viteza cu care anumite tari investesc in dezvoltarea ICT a scazut in ultima perioada, sunt cateva motive sa ne asteptam ca ICT sa-si continue suportul in cresterea rapida economica.

Desi sunt tari ce urmaresc acest gen de dezvoltare economica, se afla inca la inceput, si de aceea introducerea ICT si Internetului in activitatea economica se afla inca la inceput.

Problema e-commerce privita sub mai multe aspecte ridica o serie de intrebari, dar problema nu este aceea de a veni cu argumente academice pro si contra ci trebuie analizata situatia pentru a invata din greselile „pionerilor”.

Chiar daca putem sa asemanam problema introducerii ICT in economie si Internetului cu introducerea electricitatii pentru a putea obtine un talbou vizual de comparatie nu se poate pronunta o regula de functionare desi ambele au avut o dezvoltare foarte rapida dupa introducerea lor in economie.

Vom incerca sa raspundem la trei intrebari importante:

Ce lectie de viitor putem invata pentru viitorul economiei digitale din prabusirea Internetului?

Care dintre presupunerile modelelor de afacere „dotcom” au fost gresite?

In ce masura ICT si Internetul vor modifica anumite sectoare ale economiei?

Cauza prabusirii „dotcom” s-a datorat in mare masura excesului de investitii generat de asteptari nerealiste in legatura cu ciclul economic. Rezultatul a fost disparitia multor „dotcom-uri” care fesesera lansate fara a avea un model viabil (si nu numai acestea au avut de suferit).

Asteptarile unei rate spectaculoase de dezvoltare in afacerile „e-commerce” unde se spunea ca dominatia pe piata este asigurata de „locul primului venit” a dus la mari fuzionari de capital in sectorul „dotcom”.

Multi dintre investitorii in piata actiunilor anumitor „dotcom-uri” nu au mai calculat riscurile ciclului economic investind in anumite afaceri cu risc mediu si ridicat, de aici aparand si aceste probleme economice, in loc sa incetineasca investitiile si sa le faca, calculat ei au accelerat ignorand riscul de prabusire a afacerilor.

Sa urmarim in continuare cateva aspecte legate de e-commerce. Chiar daca totate par „bune si frumoase” legate de acest subiect, iata ca realitatea ne arata inca o data ca lucrurile nu stau chiar asa cum s-a prezis, au aparut „crize” ale site-urilor comerciale, multe au dat faliment, si asta datorita incalcarilor anumitor principii economice. Iata cateva probleme de care nu s-a tinut cont in desfasurarea activitatii economice pe Internet.

„E-commerce are nevoie de PC-uri si de browser-e”

Modelele de afacere bazate pe o apropiere PC-entrica a Internetului ingnora faptul ca majoritatea potentialului (si volumul actual) e-commerce-ului nu implica neaparat un consumator ce sta in fata calculatorlului navigand pe Web folosind unul sau doua browser-e mai cunoscute.

E-commerce in ziua de astazi este mai mult o afacere business-to-business. Intreprinderile din tarile in curs de dezvoltare nu ar trebui sa se lase pacalite de transparenta mai ridicata a afacerilor „dotcom” busibess-to-consumer. Acele intreprinderi din tarile in curs de dezvoltare, de a caror activitate depinde activitatea altor intreprinderi, acelea ar trebui sa se gandeasca primele la incorporarea Internetului (asta nu inseamna neaparat Web-ul) ca instrument in cresterea oprtunitatilor si dezvoltarea acestora.

In ciuda scaderii preturilor la componentele calculatoarelor si al acestora in sine, trebuie sa tinem cont ca pentru majoritatea populatiei (majoritate inca ridicata) acestea sunt inca inaccesibile, ne existand resurse materiale si pentru asemenea achizitii. Pe de alta parte telefoanele mobile sau alte dispozitive echipate cu Internetul, cu toate ca sunt costisitoare, sunt deja accesibile unui numar considerabil de oameni si intreprinderi din tarile dezvoltate. Cu toate ca aplicatiile „web wireless”[39] au cam scazut contrar asteptarilor, se pare ca un potential ridicat il are implementarea Internetului la nivel ridicat pe telefoanele mobile, acest lucru ducand la dezvoltarea „mobile-commerce” sau m-commerce, comert prin intermediul aparaturii de telefonie mobila.

„Internetul nu schimba nimic”

Desigur, acesta nu era un mit al noii economii, cu toate ca este una din cele mai „periculoase” propozitii dintre cele enumerate mai sus. O reactie naturala la performantele sumbre ale multor dotcom-uri, in special pentru multe companii din cadrul tarilor in curs de dezvoltare care au fost afectate doar „marginal” de boom-ul si prabusirea Internetului, ar fi sa consideram ca e-commerce-ul este un risc ce nu merita luat in considerare.

In primul rand dotcom-urile intotdeauna au reprezentat o particica din e-commerce si a afecerilor pe Internet. Multe dintre ele au disparut, dar e-commerce-ul (in special e-commerce-ul de forma business-to-business) continua sa se dezvolte, chiar daca nu cu o viteza ametitoare asa cum se prezicea acum ceva timp.

In al doilea rand, este o greseala sa credem ca e-commerce-ul nu schimba mediul competitiv al unei intreprinderi doar pentru ca produsele sau serviciile acesteia nu se lasa asa de usor sa fie vandute pe Internet. O tranzactie de afaceri consta in mai multe procese succesive (strangerea informatiilor, compararea, nogocierea), majoritatea dintre ele putand fi efectuate mai usor cu ajutorul Internetului, chiar daca pasul final se face offline. De exemplu majoritatea achizitiilor de masini de face offline chiar daca o buna parte a influentei cumparatorului o au informatiile oferite de Internet.

In al treilea rand, marketingul si vanzarea sunt doar o parte din lantul valoare-creatie. Asa cum a fost mentionat si mai sus, o intreprindere poate deveni mai competitiva prin a folosi Internetul pentru a obtine o organizare mai buna, scaderea aumitor cheltuieli si imbunatatirea serviciului relatii cu clientii.

In sfarsit, cu cat mai multe companii din tarile dezvoltate, si in particular corporatii mari internationale integreaza Internetul in cadrul propriilor operatii, cumparatorii si furnizorii din tarile dezvoltate vor fi supusi presiunii exercitate de nevoia de a se adapta noului model de afaceri.

Cu toate acestea este adevarat ca Intrnetul nu va aduce toate sectoarele productive la acelasi nivel. La sfarsitul zilei, cu sau fara Internet producatorii de imbracaminte trebuie sa inregistreze un profit din taierea, coaserea, calcarea si impacheterea imbracamintii sau vor da faliment.

„Pe Internet totul trebuie sa fie gratis”

Cu toate ca sunt bine cunoscute si de succes, companii care si-au oferit serviciile consumatorilor contra-cost, exemplu AOL. Majoritatea proiectelor afacere de consum (bussiness to consumer) au fost bazate pe conceptia ca, cultura Internetului a fost o mostenire incompatibila cu schimbarile continutului serviciilor. Publicitatea a fost vazuta ca singura sursa de venit.

Publicitatea cu ajutorul Internetului nu reprezinta inca un venit imediat pentru investitor ci un venit viitor. Cu toate ca Internetul permite campanii de publicitate interactive si personalizate are si o serie de dezavantaje. Se poate masura numarul celor care acceseaza bannere-le de pe Internet, insa nu si numarul acelora care urmaresc anumite campanii in mass-media este un lucru cert totusi, exista si consumatori dezamagiti. Mai sunt inca multe de invatat despre publicitatea on-line fara a „scoate” utilizatorii de Internet.

Cu toate ca, companii e-commerce care i-au taxe pentru produsele lor fac adesea greseli presupunand ca din cauza pretului reclamelor pe Internet, totul este usor si ieftin, pretul este singurul lor factor al deciziei de marketing.

Este adevarat ca in sectorul afacere pentru afacere (business-to-business) transparenta de pe Internet plaseaza cumparatorii pe o pozitie mai puternica, nu este in totdeauna acelasi lucru si in sectorul vanzarilor cu amanuntul. In realitate majoritatea consumatorilor online nu cauta neaparat cel mai mic pret al aceluias produs. Probleme ca alegerea, securitatea si increderea intr-un anumit site sunt la fel de importante pentru consumator la fel ca si pretul.

Acum sa ne concentram atentia asupra catorva categorii de afacerii in Internet.

Exista trei mari categorii:

Business-to-consumer (B2C) – este o categorie de afaceri, care se refera strict la procesul achizitionarii de produse online, circuitul fiind ofertant – cumparator. Acest lucru se realizeaza prin intermediul site-urilor comerciale, acestea purtand numele de “Magazine virtuale” sau “e-shop”.

Business-to-business (B2B) - permite partenerilor comerciali sa colaborze in lungul lantului de aprovizionare - desfacere, tinand cont de acordurile si preturile contractuale.

Business-to-reseller (B2R) – se refera la procesul de distributie internatonal sau local de produse, in calitate de „reseller” sau reprezentanta a firmei respective intr-o anumita zona.

Dintre cele trei categorii enumerate mai sus vom analiza doar tipul de afacere business-to-consumer, acest tip de afacere online facand si scopul acestui capitol. Vom urmari mai in amanunt diferite tipuri de aplicatii in cadrul acestei afaceri, locul desfasurarii activitatii nefiind altul decat Internetul.

Prezentarea protocoalelor ce stau la baza comertului electronic (SET & OTP)

Protocolul SET (Secure Electronic Transaction) este un nou standard ce tinteste spre securizarea reterelor virtuale de comert. A fost pregatit si acceptat de un grup de companii, dintre care amintim: AIMED, MasterCard, American Express, Netscape si Microsoft. Protocolul SET foloseste o tehnologie de codare similara cu protocolul SSL (Secure Socket Layer), dar acesta nu face apel la certificate numerice. Mai mult, cand realizati tranzactii, utilizand protocolul SET, comerciantul nu vizualizeaza numarul cartii dumneavoastra de credit. Este un cod quantificat, dependent de numarul cartii dumneavoastra de credit, care este trimis catre cel ce va emis cartea de credit, el dind acordul tranzactiei pentru comerciant.

Ce reprezinta SET?

O intrebare foarte valabila pentru o buna parte din utilizatorii Internetului ce doresc sa faca achizitii prin intermediul acestuia.

Visa si MasterCard, si-au unit fortele si au dezvoltat protocolul Secure Electronic Transaction (SET) ca o metoda de securitate pentru transferuri de bani prin intermediul retelelor deschise. SET include protocoale pentru achizitionarea de bunuri si servicii electronice, cerand o autorizare de plata, acreditive, avand obligatorii chei publice de identificare, printre alte servicii. Odata ce SET este adoptat in intregime, acesta va asigura increderea in tranzactiile comerciale electronice, permitand astfel producatorilor si clientilor sa ia parte la comertul electronic.

Protocolul SET se bazeaza in special pe criptografie si certificate digitale pentru a asigura confidentialitatea si securitatea mesajelor. Mesajul este criptat, folosind o cheie creata aleator care mai apoi este criptata folosind o cheie publica ce apartine destinatarului. Acest lucru este referit ca „digital envelope”[40] al mesajului si este trimis destinatarului avand in interior mesajul criptat. Destinatarul decripteaza acest plic in format digital folosind o cheie privata si apoi o cheie identica cu cea a expeditorului pentru a obtine mesajul primit.

Utilizand semnaturile digitale, SET va permite comerciantilor sa verifice identitatea cumparatorilor. Sistemul ofera protectie si cumparatorilor printr-un mecanism care transfera numarul cartilor de credit direct la emitentul acestora, pentru verificare si debitare. Astfel, comerciantul nu va vedea numarul cartii de credit a cumparatorului.

Software-ul trebuie sa indeplineasca cel putin urmatoarele functii:

-sa creeze o semnatura digitala folosind perechi de chei distincte;

-sa genereze o semnatura duala folosita ca link[41] pentru ordonarea mesajului;

-sa verifice semnatura digitala;

-sa detina un dictionar;

Continutul dictionarului specificat mai sus este prezentat in Anexa1, numai o serie restransa de cuvinte (cele mai des utilizate), ce pot arata si sublinia necesitatea existarii acestui dictionar

Protocolul SSL (Secure Socket Layer

Acest protocol protejeaza informatiile transmise de catre un server de Internet. Adresele paginilor de Internet care incep cu http sunt protejate prin acest protocol. Sitemul SSL este utilizat astazi in toate tranzactiile codificate, bazate pe carti de credit, din cadrul comertului electronic.

Functiile principale ale sistemului de protectie SSL:

confirmarea serverului, astfel incat utilizatorii sa fie siguri ca au accesat pagina de Internet cautata;

creearea unui canal de comunicatie sigur, prin codificarea informatiilor transmise de la utilizator la server, astfel incat sa se bareze accesul hackerilor la date, in timpul transmiterii acestora.

Protocolul SNPP (Simple Network Payment Protocol)

In faza initiala, fiecare comerciant si fiecare cumparator deschide un cont la o banca de incredere si depoziteaza o cantitate de bani. La deschiderea unui cont se genereaza o cheie de criptare, furnizata utilizatorului odata cu numarul contului. O tranzactie de plata consista din valoarea platii, identificatorii de cont si banca si un termen de efectuare a platii.

Banca pastreaza inregistrari pentru fiecare cont. O astfel de inregistrare contine cantitatea si tipul valutei din cont, o lista de transferuri asupra contului, cheia de criptare, numarul celei mai recente tranzactii si lista numerelor de tranzactii neutilizate, mai mici decat numarul celei mai recente. O persoana poate utiliza conturi multiple, atat pentru vanzare, cat si pentru cumparare.

Protocolul IBS Internet Billing Server)

A fost elaborat la Carnegie Mellon University in 1994. Acest protocol utilizeaza un sistem cu chei private si facturi batch pentru a garanta servicii sigure atat comerciantilor, cat si cumparatorilor.

Protocolul OTP Open Trading Protocol)

Abordarea OTP se adreseaza proceselor de afaceri, furnizand reguli pentru conducerea negocierilor comerciale, metode de vanzare si metode de cumparare prin invocarea unor protocoale de plata suport.

OTP vizeaza dezvoltarea unui mediu de comert complet pentru 'cumparaturi la distanta' pe retele neprotejate.

Un obiectiv important al OTP este asigurarea protectiei fata de falsificarea unor documente electronice specifice comertului electronic:

-factura proforma;

-factura finala;

-documente de insotire a marfii;

-certificate de garantie;

-documente de plata.

Protocoalele deschise permit dezvoltarea unor produse interoperabile ca suport pentru comertul electronic, precum si replicarea experientei din lumea reala a consumatorilor in lumea virtuala (de exemplu, furnizarea de proforme si facturi).

Dupa ce am enumerat cateva dintre protocoalele de comert electronic, sa ne ocupam in continuare si de modalitatile in care sunt efectuate platile in Internet.

3. Legislatia in vigoare

Aceste reglementari se refera la legile adoptate de Romania, in ceea ce priveste comertul electronic, atit din punct de vedere al cumparatorului de bunuri si servicii cat si din punct de vedere al negustorului ce ofera produse si servicii spre achizitionare.

Daca tinem cont de rapiditatea raspandirii acestui gen de comert, tara noastra nu face exceptie de la adoptarea anumitor legi in ceea ce priveste comertul electronic.

Pentru a intelege mai bine la ce se refera anumiti termeni folositi de „Legea privind comertul electronic” ii vom defini astfel:

prin mijloace electronice inseamna prin intermediul echipamentelor electronice si al retelelor de cablu, fibra optica, radio, satelit si altele asemenea, utilizate pentru prelucrarea, inclusiv prin compresiunea digitala, si stocarea, respectiv pentru transmiterea informatiei astfel transmise sau stocate;

serviciu al societatii informationale reprezinta orice oferta de bunuri sau servicii, urmata sau nu de acceptare, efectuata prin mijloace electronice si prezentata intr-o maniera de natura a determina destinatarii sa trimita acceptarea prin mijloace electronice, de regula prin intermediul unei pagini de web, oferta care prezinta urmatoarele caracteristici:

acceptarea presupune in mod obisnuit o contraprestatie;

nu este necesar ca ofertantul si destinatarul ofertei sa fie fizic prezenti simultan in acelasi loc;

este prezentata destinatarului prin transmiterea informatiei la cererea individuala a acestuia.

instrument de plata electronica reprezinta cardul sau orice alt instrument de plata a carui utilizare presupune prelucrarea, stocarea sau transmiterea informatiei prin mijloace electronice.

Furnizarea de servicii ale societatii informationale de catre persoanele fizice sau juridice nu este supusa nici unei autorizari prealabile si se desfasoara in concordanta cu principiile concurentei libere si loiale, cu respectarea dispozitiilor legale in vigoare.[42]

Furnizorul de servicii are obligatia de a pune la dispozitie destinatarilor si autoritatilor sau organelor cu atributii de supraveghere si control, abilitate potrivit legii, intr-o forma clara si in mod permanent, prin afisare la loc vizibil in interiorul paginii de web prin intermediul careia este oferit serviciul respectiv, cel putin urmatoarele informatii:

numele sau denumirea furnizorului de servicii;

domiciliul sau sediul furnizorului;

numerele de telefon, fax, adresa de posta electronica si orice alte date necesare contactarii furnizorului in mod direct si efectiv;

in cazul in care furnizorul este inscris in registrul comertului sau in alt registru public similar, numarul de inmatriculare sau alte mijloace similare de identificare;

codul de inregistrare fiscala;

tarifele aferente serviciilor oferite, care trebuie indicate clar, cu respectarea normelor privind comercializarea produselor si serviciilor de piata, si insotite de precizarea daca includ sau nu taxa pe valoarea adaugata, in cazul in care, potrivit dispozitiilor legale in vigoare, aceasta se aplica prestarii serviciului respectiv;[43]

Furnizorul de servicii trebuie sa puna la dispozitia destinatarului, odata cu oferta, sau cel mai tarziu inainte ca destinatarul sa ii trimita acceptarea ofertei, cel putin urmatoarele informatii, care trebuie sa fie exprimate in mod clar si intr-un limbaj accesibil:

etapele tehnice care trebuie urmate pentru a incheia contractul;

faptul ca furnizorul de servicii va efectua stocarea contractului, de indata ce acesta va fi incheiat, precum si modul in care contractul incheiat va fi pus la dispozitia contractantului;

mijloacele tehnice pe care furnizorul le pune la dispozitia destinatarului pentru identificarea si corectarea erorilor survenite cu ocazia introducerii datelor;[44]

Iata in continuare, cateva observatii legate de proiectul de lege in ceea ce priveste comertul electronic, acest proiect avand ca initiator pe Deputat Varujan V. Pambuccian

Comertul electronic reprezinta o realitate nelegiferata pana in prezent in Romania. El presupune utilizarea retelelor de calculatoare in scopul realizarii de acte si fapte de comert. Principalele doua tipuri de operatiuni efectuate in comertul electronic sunt business to business (exemplul cel mai simplu fiind fabrica virtuala) sau business to consumer (exemplul cel mai simplu fiind magazinul virtual). In primul caz, este necesara, in primul rand, legiferarea regimului documentelor comerciale cu valoare contractuala, in timp ce in al doilea caz trebuie legiferate, cu precadere, elementele necesare functionarii magazinului virtual.

Comertul electronic se bazeaza pe semnatura electronica si pe acceptarea unor standarde privind securitatea transmisiei si stocarii de date. In prezentul proiect de lege ne referim doar la al doilea aspect, primul facand obiectul unei legi distincte.

Un element important in comertul electronic, il reprezinta domeniul, adica acea regiune care contine paginile de web prin intermediul carora se realizeaza transferul de informatii ce face obiectului unui act sau fapta de comert. Proiectul de lege acorda mari facilitati fiscale proprietarilor de domenii romanesti, in scopul stimularii comertului electronic prin intermediul acestora. Un corolar al acestui mecanism, il constituie faptul ca acordarea unor asemenea avantaje va dezvolta rapid si reteaua Internet in Romania.

Semnatura electronica:

Prezenta lege stabileste regimul juridic al semnaturii electronice si al inscrisurilor in forma electronica, precum si conditiile furnizarii de servicii de certificare a semnaturilor electronice.

Pentru a intelege prevederile acestei legi vom enumera cateva aspecte ale semnaturii electronice:

inscris in forma electronica, reprezinta o colectie de date in forma electronica intre care exista relatii logice si functionale si care redau litere, cifre sau orice alte caractere cu semnificatie inteligibila, destinate a fi citite prin intermediul unui program informatic sau al altui procedeu similar;

semnatura electronica reprezinta date in forma electronica, care sunt atasate sau logic asociate cu alte date in forma electronica si care servesc ca metoda de identificare;

dispozitiv de creare a semnaturii electronice reprezinta software si/sau hardware configurate, utilizat pentru a implementa datele de creare a semnaturii electronice;[45]

ART.5[46] Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica extinsa, bazata pe un certificat calificat nesuspendat sau nerevocat la momentul respectiv si generata cu ajutorul unui dispozitiv securizat de creare a semnaturii electronice, este asimilat, in ceea ce priveste conditiile si efectele sale, cu inscrisul sub semnatura privata.

Art. 6[47] Inscrisul in forma electronica, caruia i s-a incorporat, atasat sau i s-a asociat logic o semnatura electronica, recunoscut de catre cel caruia i se opune, are acelasi efect ca actul autentic intre cei care l-au subscris si intre cei care le reprezinta drepturile.




Art. 13[48] (1) Cu 30 de zile inainte de inceperea activitatilor legate de certificarea semnaturilor electronice persoanele care intentioneaza sa furnizeze servicii de certificare au obligatia de a notifica autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu cu privire la data inceperii acestor activitati.

Art. 14[49] (1) Furnizorul de servicii de certificare va asigura accesul la toate informatiile necesare utilizarii corecte si in conditii de siguranta a serviciilor sale. Informatiile respective vor fi furnizate anterior nasterii oricarui raport contractual cu persoana care solicita un certificat sau, dupa caz, la cererea unui tert care se prevaleaza de un asemenea certificat.

Art. 23[50] (1) Orice furnizor de servicii de certificare are obligatia de a revoca certificatul in termen de 24 de ore din momentul in care a luat cunostinta sau trebuia si putea sa ia cunostinta despre aparitia oricaruia dintre urmatoarele cazuri:

la cererea semnatarului, dupa o prealabila verificare a identitatii acestuia;

la decesul sau punerea sub interdictie a semnatarului;

in cazul in care o hotarare judecatoreasca irevocabila dispune revocarea;

daca se dovedeste in mod neindoielnic ca certificatul a fost emis in baza unor informatii eronate sau false;

in cazul in care informatiile esentiale continute in certificat nu mai corespund realitatii;

atunci cand confidentialitatea datelor de creare a semnaturii a fost incalcata;

in cazul in care certificatul a fost utilizat in mod fraudulos;

in orice alte situatii care constituie cazuri de revocare a certificatelor eliberate, potrivit procedurilor de securitate si de certificare declarate de furnizor in baza art. 13.

Art. 28[51] (1) La data intrarii in vigoare a prezentei legi se infiinteaza Registrul furnizorilor de servicii de certificare, denumit in continuare Registru, care se constituie si se actualizeaza de catre autoritatea de reglementare si supraveghere specializata in domeniu.

Iata deci ca pentru a dezvolta un comert electronic „sanatos”, legea romaneasca mai are inca de stabilit anumite aspecte ce cad sub incidenta altor legi, precum: criminalitatea in comertul electronic si altele, acestea ne facand parte din obiectul de studiu al acestei lucrari.

4. Securitatea in comertul electronic

Principala grija a celor care dezvolta afaceri in spatiul virtual este securitatea datelor si informatiilor transmise prin retea. Acesta este de fapt si principalul motiv din cauza caruia foarte multe companii nu au dezvoltat inca solutii IT. Continuitatea operatiunilor si corecta functionare a sistemelor informatice este esentiala pentru buna derulare a afacerilor virtuale. Amenintarile la adresa informatiei sunt atacuri directe la calitatea si eficienta afacerilor. Obiectivul securitatii IT este de a gasi solutii care sa elimine daunele produse sau sa le reduca la un nivel acceptabil. Sistemele sunt supuse la atacuri inca de la aparitia Internetului, dar niciodata nu au fost atat de multe computere in retea si nici nu au existat atatea 'arme informatice' automatizate, disponibile raufacatorilor.

Uneori este imposibil sau foarte dificil sa stii cine si de unde te ataca. Sofisticarea atacurilor a crescut enorm in ultimii cinci ani, iar in ultimii doi ani o multime de programe de atac au aparut pe Internet, astfel incat atacatorii, chiar si cei ignoranti, pot produce daune considerabile.

Vorbind despre securitate, nu trebuie neglijat nici un alt aspect de care suntem convinsi ca s-au lovit majoritatea utilizatorilor de Internet, si anume virusii. Si acestia sunt un adevarat blestem la adresa securitatii sistemelor, in special cei din categoria 'cal troian'.

Conform rezultatelor furnizate de Datapro Research, 44% din atacurile care se dau pe Internet sunt furturi de bani, 16% deteriorare de software, in timp ce furtul de informatii ocupa doar 16% din totalul 'crimelor electronice'.

Ce trebuie sa aiba in vedere o companie care isi pregateste infrastructura de Internet?

In primul rand implementarea unui minim nivel de securitate care conform Institutului de Standarde Britanic trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

alocarea responsabilitatilor in domeniul securitatii (o echipa formata din oameni de incredere ce trebuie sa se preocupe permanent de implementarea unor noi masuri de securitate);

intregul personal cu acces la date trebuie sa fie informat si instruit asupra masurilor de securitate implementate, pentru a putea fi capabili sa raporteze imediat diversele incidente care li se par suspecte;

implementarea unor solutii antivirus cat mai performante;

protejarea datelor companiei;

controlul fisierelor copiate din retele externe sau din Internet;

concordanta dintre masurile de securitate luate si legislatia in vigoare;

definirea unor niveluri de acces astfel incat nu toate datele sa fie accesibile, fara nici un fel de bariere.

Avand aceste masuri de securitate implementate la nivelul retelei dumneavoastra, veti scadea considerabil riscul de a pierde date si de a va compromite activitatea. 

Sa vedem care sunt amenintarile la adresa unei retele. Acestea pot fi clasificate in cateva mari categorii: 

1. atacuri generale;

2. asumarea unei anumite identitati (in general false);

3. compromiterea confidentialitatii datelor;

4. accesarea anumitor date; 

5. distrugerea datelor;

6. preluarea controlului unui sistem. 

Modalitatile de realizare a acestora sunt extrem de variate si vom cita doar cateva dintre acestea:

DoS - Denial of Services: reprezinta de fapt un abuz asupra retelelor, ce poate fi realizat fie prin utilizarea gresita a protocoalelor, fie prin supraincarcarea serverului, acesta primind un numar mare de pachete de informatie.

Reroutarea serverelor: astfel incat acestea sa transmita e-mail-uri sau alt tip de date catre o alta adresa, poate fi o alta optiune de frauda, dar nu este la indemana majoritatii atacatorilor.

Spargerea parolelor

Cea mai eficienta solutie de asigurare a securitatii, atat pentru utilizatorii particulari, cat si pentru utilizatorii corporatii raman totusi firewall-urile, care sunt un sistem special proiectat pentru a configura traficul intre doua retele, conform unor reguli predefinite. Un firewall poate face distinctii intre un filtru sau mai multe, hub-uri, switch-uri, routere si servere dedicate.

Care sunt avantajele oferite de un firewall?

Acesta poate opri informatiile confidentiale sa paraseasca sistemul si impiedica atacatorii sa acceseze anumite date. Poate furniza statistici detaliate asupra modului in care comunica doua retele (cine foloseste anumite servicii si cat de des, scaderile de performanta ale retelei care pot indica posibile atacuri). 

Un exemplu de riscuri care pot fi reduse prin utilizarea firewall-urilor sunt atacurile din partea hackerilor si atacurile de tip DOS. Un firewall poate furniza metode de criptare, ceea ce induce in mod automat imbunatatirea confidentialitatii si integritatii datelor. Un alt avantaj este ca aceasta criptare poate fi realizata chiar de catre firewall sau de un host din interiorul acestuia. Un alt beneficiu este ca sunt concepute in asa fel incat daca se inregistreaza caderea securitatilor intr-un anumit punct, reteaua nu este descoperita in totalitate.

Sa ne referim acum la un program ce se ocupa strict cu securitatea in retea, rolul acestuia fiind acela de a proteja datele transmise intr-o retea cat mai bine.

PGP Pretty Good Privacy) – optim pentru codificare si semnatura

O definitie legata de PGP aratam in randurile de mai sus. Sa ne concentram atentia asupra modului de functionare.

Procedeul PGP se bazeaza pe o cheie publica (public key) si una privata (private key). Acest procedeu asimetric este mult mai practic decat cel conventional, simetric, pentru ca destinatarul nu este obligat sa ceara in prealabil o cheie secreta.

Procedeele asimetrice sunt destul de lente. Pentru o crestere a nivelului de securitate si viteza, PGP utilizeaza in plus un procedeu simetric criptografic. PGP are implementate trei metode alternative, iar fiecare cifreaza cu o cheie blocuri de date de cate 64 biti: IDEA (cheie de 128 biti), Triple – DES (aplicatie tripla DES a unei chei de 168 biti) sau CAST (cheie pe 128 biti).

Pe ansamblu, PGP lucreaza in mod hibrid, reunind avantajele modurilor de lucru asimetrice si simetrice.

Creearea de perechi din chei publice si private

In cazul in care doriti sa acordati altora posibilitatea de a transmite mesaje criptate, trebuie sa creeati o pereche de chei proprie. Partea PGP Keys din pachetul PGP ofera suport in acest sens. In algoritmul de creeare este inclusa alaturi de adresa dumneavoastra de e-mail si o parola, pe care trebuie sa o introduceti dumneavoastra. Este indicat ca aceasta sa nu contina doar siruri de caractere ce pot fi gasite in dictionare. Administrarea perechii dumneavoastra de chei si a cheilor publice a altor utilizatori de PGP este preluata tot de PGPKeys.

Pentru ca altcineva sa poata utiliza cheia dumneavoastra publica, o puneti la dispozitie pe un server public sau il transmiteti prin e-mail persoanelor importante pentru dumneavoastra. Insa cheia dumneavoastra privata nu aveti voie in nici un caz sa o dati mai departe!

Certificare: pentru ca nimeni sa nu se dea drept dumneavoastra

La creearea unei chei publice, s-ar putea ca anumite persoane mai inventive sa aiba ideea de a se da drept altcineva. Cine vrea sa preintampine o asemenea situatie trebuie sa certifice cheia sa cu propria identitate. Un certificat consta din cheia publica, informatii despre posesor si o semnatura digitala a locului de certificare (Certificate Authority, CA) deci a unei instante de incredere.

PGP este compatibil cu formatul de certificare x.509, pe care il folosesc si majoritatea browserelor pentru transferul de siguranta al paginilor web.

Semnarea veridica a e-mail-urilor

PGP ceeraza o semnatura digitala din textul mesajului si cheia privata a expeditorului. Pentru a pastra anumite limite pentru lungimea semnaturii, PGP foloseste o functie hash[52] ireversibila, pe 128 de biti. Rezultatul este un gen de suma orizontala criptata a mesajului de lungime fixa. Aceasta este criptata inca o data cu cheia privata a expeditorului. Semnatura digitala este atasata textului masajului original. PGP verifica la destinatar cu ajutorul cheii publice a expeditorului semnatura si textul mesajului. Rezultatul este dublu, meil-ul si expeditorul sunt reali sau falsi.

Criptarea PGP unui mesaj:

Decriptarea PGP a unui mesaj:

Cu ajutorul protocoalelor de comert electronic, cu ajutorul programelor specializate de criptare si de pastrare a confidentialitatii si securitatii datelor, cu ajutorul legislatiei stabilite in prealabil, comertul electronic devine in acest moment doar o simpla problema de inventivitate din partea initiatorului. Sa urmarim in continuare cateva solutii pentru comertul electronic. Acestea vor face parte din obiectul de studiu al paragrafului urmator.

5. Efectuarea platilor in Internet

In domeniul comertului electronic exista mai multe modalitati de plata:

-prin carte de credit

-prin carti ATM / carti de debit;

-prin carti de cumparator;

-prin cecuri electronice;

-prin portofel digital;

-prin metode de plata traditionale.

Ne vom ocupa de modalitatea de plata prin intermediul cartilor de credit, deoarece aceasta modalitate este cea mai simpla si mai sigura, daca tinem cont de noile sisteme de securitate din domeniu. Acest gen de plata va cucerii rand pe rand o parte foarte mare de persoane ce doresc sa achizitioneze bunuri si servicii din Internet.

Acceptand, ca modalitate de plata, cartea de credit potentialul vinzarilor poate creste pina la 75 de milioane de clienti, si asta numai in Statele Unite. Daca tinem cont de spusele analistilor ce se ocupa cu procesarile cartilor de credit, 3 din 4 americani folosesc acest instrument modern de plata.

Cu totii stim ca numarul persoanelor ce fac achizitii, prin intermediul Internetului, creste de la zi la zi. Cu toate ca acest gen de comert este inca la inceput, pentru anul 2004 tranzactiile in Internet vor atinge suma de 700 de miliarde de dolari, marea majoritate a populatiei lumii s-a implicat in acest gen de comert, asa ca oportunitatile sunt enorme.

Pentru a putea accepta ca modalitate de plata tranzactia financiara cu carte de credit, negustorul trebuie sa posede in cadrul site-ului de prezentare un formular ce incorporeaza o tehnologie de securitate, cum ar fi SSL.

Un magazin electronic se incadreaza intr-o categorie de cost-ridicat decat un magazin traditional. Intr-un magazin traditional, cartea de credit este „citita” cu ajutorul unui aparat, acesta trimitind informatiile de pe banda magnetica emitatorului cardului, acesta aproband sau anuland o tranzactie intr-un termen de cateva secunde. De asemenea detinatorul cardului trebuie sa semneze o chitanta.

Lucrurile stau altfel, atunci cand vine vorba de o plata in Internet.

Clientul completeaza 'online' un formular de comanda, specificand toate informatiile necesare despre cartea de credit. Cu cat aria de acoperire a comerciantului include mai multe tipuri de carti de credit, cu atat cresc sansele de sporire a vanzarilor prin largirea segmentului cumparatorilor potentiali.

Majoritatea negustorilor folosesc dispozitive de citire electronice, pentru a realiza o tranzactie prin intermediul cartii de credit. Aceste dispozitive dispun de un slot[53] prin care se face citirea si o tastatura numerica pentru a introduce numerele manual in caz ca slotul nu functioneaza. Aceste dispozitive pot fi independente, conectate direct la o retea de carti de credit via o linie de telefon fie pot fi conectate la un calculator, functionand cu ajutorul unui pachet software. Mai exista si dispozitive wireless , dar daca aceste tranzactii se realizeaza prin intermediul Internetului nu este nevoie de utilizarea acestor dispozitive. Ce este necesar in acest caz, un simplu pachet de programe ce se ocupa cu prelucrarea proceselor de plata.

Pachetul de programe este vandut ca serviciu, in majoritatea cazurilor, decat ca produs.

Virtual Terminal – permite afacerilor sa autorizeze, sa proceseze si sa prelucreze tranzactii prin intermediul cartilor de credit, prin intermediul oricarui computer conectat la Internet si avand instalat un navigator. Virtual Terminal ofera cea mai buna solutie pentru negustorii ce introduc manual tranzactii cu carti de credit, atunci cand vine vorba de comenzi facute prin intermediul telefonului sau e-mail-ului.

Iata cateva motive pentru adoptarea Virtual Terminal-ului:

Se primeste o comanda prin intermediul telefonului, faxului sau e-mail si este nevoie de prelucrarea tranzactiei;

Trebuie realizata o tranzactie de credit ce priveste returnarea de bani.

Afacerile acceseaza Virtual Terminal prin intermediul site-ului furnizorului folosind un navigator standard. Dupa „logarea” la sistem folosind un indentificator unic si o parola, negustorii pot accesa intreaga gama de servicii, aceasta incluzand autorizatii de achizitionare, credite si returnari, situatii si rapoarte de activitate.

O modalitate aparte de debitare a cartii de credit este asa-numitul 'PIN Virtual'. Serviciul 'PIN Virtual' ofera un plus de securitate pentru clientii care ezita sa furnizeze informatii confidentiale pe Internet. Cum functioneaza acest serviciu? De fapt, se emite un nou cod PIN pentru cumparator, dupa ce acesta a furnizat numarul cartii sale de credit printr-un sistem de telefonie vocala. Astfel, cumparatorii vor utiliza PIN-ul Virtual in corelatie cu numarul cartii de credit. Pentru fiecare actiune de cumparare, se transmite posesorului de PIN Virtual un mesaj prin posta electronica, solicitandu-se confirmarea tranzactiei in vederea autorizarii comerciantului sa efectueze livrarea.

Pentru tranzactiile de valoare mica insa, comisionul relativ mare ce trebuie platit de catre comerciant constituie o bariera in utilizarea cartilor de credit ca modalitate de plata in comertul electronic.

Carti ATM / Carti de debit: aceste carti sunt foarte utilizate in Europa si sunt cunoscute sub numele de 'EC cards'. Avantajul major pe care il ofera comerciantului consta in costurile semnificativ mai mici aferente tranzactiilor, in comparatie cu cele efectuate prin intermediul cecurilor obisnuite.

Carti de cumparator: acestea au acelasi rol ca si cartile de credit – firmele emit astfel de carti de cumparator pentru angajatii lor in vederea cumpararii de produse si servicii din anumite domenii de afaceri. Volumul tranzactiilor derulate prin cartile de cumparator (40 miliarde de Euro in SUA, in 1998) va determina transformarea acestui gen de tranzactii in tranzactii de tip B-2-B pe Internet.

Cecuri electronice: au aceleasi caracteristici ca si cecurile pe suport de hartie. In forma lui cea mai simpla, acest sistem necesita completarea de catre client a unui formular in cadrul magazinului electronic. Datele astfel furnizate vor fi transferate comerciantului, unde vor fi transpuse pe un cec obisnuit, prin listare la imprimanta pe formulare de cec necompletate. Dar, aceasta modalitate de plata se afla inca in faza incipienta.

Portofel digital: poate fi definit ca fiind o aplicatie electronica de codificare care actioneaza ca un portofel autentic in timpul tranzactiilor din comertul electronic. Un portofel poate pastra pentru utilizator o informatie aferenta unei plati, un certificat digital pentru identificarea utilizatorului, precum si informatii despre livrare pentru a mari viteza de tranzactie. Consumatorul beneficiaza de codificarea informatiei si, astfel, de protectia acesteia impotriva pirateriei; de asemenea, unele portofele vor insera automat conditii de livrare pe pagina comerciantului si vor oferi cumparatorului optiuni de plata prin cec sau numerar digital. Comerciantii beneficiaza, la randul lor, de protectie impotriva fraudei. In general, portofelele sunt gazduite pe PC-ul utilizatorului, dar exista versiuni recente care plaseaza portofelele pe server-ul emitentului cartii de credit. (Netscape si Microsoft aplica in prezent tehnologia portofelelor). Portofelul digital este o alta solutie pentru asigurarea securitatii cartilor de credit. In procesul de initiere a portofelului, utilizatorul furnizeaza informatiile aferente cartii de credit si primeste in schimb un cod corelat cu cartea de credit. In timpul unei achizitii din cadrul unui magazin electronic, codul portofelului este decisiv pentru desfasurarea tranzactiei, care va fi verificata de catre firma emitenta a cartilor de credit.

Metode de plata traditionale: sistemele electronice de plata sunt abia la inceput si multi clienti opteaza inca pentru utilizarea metodelor de plata traditionale, cum sunt cecurile pe suport de hartie, numerar la livrare sau numerar inainte de livrare, asa-numita comanda contra cost.

Variantele de comert electronic ofera avantaje punctuale, reciproce, care pot fi sintetizate astfel:

Avantaje pentru client:

comoditate sporita

optiuni multiple

informatii usor de gasit

pagini personalizate

Avantaje pentru comerciant:

atragerea de noi clienti prin intermediul unui nou canal de distributie

vanzari sporite catre clientii existenti

vanzare la cerere

cheltuieli reduse de inventariere si de operare

Cu toate acestea fiind spuse, exista deci o solutie moderna, pentru fiecare modalitate de plata in Internet, ce beneficiaza de ultimele tehnologii in domeniu.

Cartea de credit este instrumentul ce va fi cel mai des folosit, acesta va face ca, solutiile de plata in Internet sa se bazeze pe acest instrument financiar modern.

6. Domino Merchant – o solutie pentru comertul electronic

Modelele de afaceri folosite pentru vanzarea online de bunuri, precum informatii sau acces la baze de date difera considerabil de cele folosite pentru vanzarea de bunuri fizice. Analizand aplicatiile curente dezvoltate pe Internet, identificam urmatoarele modele de afaceri in comertul electronic:

Magazin electronic (e-shop)

Aprovizionarea electronica (e-procurement)

Magazin electronic universal (e-mall)

Piata unui tert (3rd party marketplace)

Comunitati virtuale (virtual communities)

Furnizor de servicii cu valoare adaugata pentru canalele de comert electronic (value chain service provider)

Au fost analizate, in raport cu aceste modele, produsele de comert electornic ale tuturor marilor companii din domeniul informaticii, comunicatiilor, si nu numai, in cadrul carora s-au realizat sau sunt in curs de realizare platforme care sa serveasca la implementarea cat mai rapida, dar totusi viabila si sigura, a comertului electronic. Din multitudinea de sotutii existente, au fost analizate cinci platforme de comert electronic care s-au impus pe piata:

-Microsoft Site Server Commerce Edition

-IBM/Lotus Domino.Merchant

-Intershop/Sybase

-Oracle

-solutia bazata pe serverul Apache

Se vorbeste extrem de mult in zilele noastre despre 'batalia' pentru Internet. In general, marii protagonisti sunt considerati a fi companiile Microsoft si Netscape. Prezentarile mai simpliste reduc acest duel la Netscape Navigator/Communicator contra Microsoft Internet Explorer.

Numerosi analisti IT atrag atentia asupra altor companii care pot si vor juca un rol major in Internet: Sun, Oracle si IBM/Lotus.

Daca pozitia Sun este clara in Internet si nu doar prin enormul succes avut de Java, in schimb pentru Oracle si Lotus problema se pune altfel. Aceste companii detineau un rol dominant pe piata in domenii extrem de importante pentru orice organizatie moderna care se respecta: baze de date relationale (RDBMS) distribuite si respectiv groupware[55].

In perioada ce a urmat exploziei Web-ului, toata lumea buna a domeniului IT a facut mari eforturi pentru a se urca in trenul numit Internet. Totul a depins de viteza cu care a fost inteleasa si pusa in practica noua orientare si de resursele puse in joc.

Vom urmari in continuare cum Lotus a transformat un produs mare Lotus Notes intr-un produs mai valoros deschis catre Internet, si anume Lotus Domino. Noua generatie de browser-e Netscape Communicator are incluse o multime de facilitati groupware, iar Lotus Notes s-a transformat in Domino si a devenit si un server/statie de Web, mail etc.

Vom urmari in continuare transformarile suferite de Lotus Notes, avand in vedere si cateva dezavantaje, pentru a ajunge un nou produs intitulat Domino.

Lotus Notes a aparut in 1996 cu versiunea 4.0 si a fost completat foarte rapid cu un produs numit InterNotes Publisher. Acesta se instala ca un add-in peste serverul Notes si realiza conversia bazelor de date Notes in fisiere HTML si a formularelor Notes in formulare HTML. Prin repetarea operatiei la intervale predefinite se obtinea o sincronizare a fisierelor HTML cu bazele de date. Acest prim pas in directia deschiderii informatiilor din bazele de date Notes catre utilizatorii din Internet a avut un mare succes, dar avea o multime de dezavantaje, printre care conversii destul de rudimentare a elementelor din bazele de date si in special existenta pasului intermediar al sincronizarii. Informatia nu era livrata in timp real serverului si de accea utilizatorii nu se puteau astepta la o reactie imediata a acestuia. La jumatatea anului 1996 a aparut un nou produs denumit Domino. Acesta se putea incarca gratuit de pe site-ul Lotus si se instala tot ca un add-in peste un server Lotus Notes versiunea 4.1 sau mai nou, transformandu-l pe acesta intr-un server de Web capabil sa administreze atat pagini HTML obisnuite, cat si baze de date Notes. De data aceasta bazele de date sunt accesate direct, cererile de la un browser sunt interpretate de Domino, acesta raspunde oferind view-ul, documentul, imaginea, formularul etc. aflate in Notes pe care le transforma automat in cod HTML.

Dupa prezentarea istoricului acestei aplicatii apare o intrebare fireasca: Ce este Domino?

Domino este o tehnologie care transforma Lotus Notes intr-un server de aplicatii Internet. Domino combina mediul deschis al standardelor si protocoalelor Internet cu facilitatile puternice de dezvoltare a aplicatiilor oferite de Notes. Utilizand Domino, se pot construi aplicatii care permit controlul accesului la baze de date, view-uri, documente, formulare si campuri. Aceasta permite prezentarea informatiilor sau comenzilor in moduri diferite pentru diferiti utilizatori, chiar daca informatiile sunt stocate in aceleasi baze de date sau aplicatii.

Iata cateva dintre facilitatile Notes care au devenit disponibile unor utilizatori din Internet (ce dispun de un browser si nu de o statie Notes) prin intermediul Domino:

Un mediu programabil de stocare a informatiilor prin intermediul bazelor de date Notes

Capabilitati de cautare full-text, cu indexare automata

Mediu integrat de dezvoltare a aplicatiilor

Integrare la nivel de organizatie

Domino permite dezvoltarea unor aplicatii interactive pentru Web care: livreaza informatia in mod dinamic in functie de moment, identitatea utilizatorului, nivelul de acces al acestuia, tipul de client, fluidizeaza si automatizeaza procesele ce au loc in cadrul unei organizatii, ofera, de asemenea, o paleta larga de metode pentru securitatea aplicatiilor pentru Web.

Sa urmarim cum functioneaza serverul Domino.

HTTP Server - Hypertext Transfer Protocol (HTTP) este protocolul standard in Internet care permite clientilor Web sa 'discute' cu serverele Web. Componenta Domino HTTP Server 'vorbeste' protocolul HTTP si, in consecinta, permite clientilor Web sa comunice cu serverele Notes.

URL Interface - Interfata Uniform Resource Locator (URL) este un standard Internet care permite clientilor Web sa comunice serverelor Web ce anume informatie solicita. Domino HTTP Server examineaza URL-ul din cererea sosita si determina daca aceasta se refera la un fisier HTML sau la un obiect dintr-o baza de date Notes. Daca cererea este pentru un fisier HTML, Domino se comporta ca orice alt server HTTP si returneaza fisierul solicitat catre clientul Web. Daca cererea este pentru un obiect dintr-o baza de date Notes, Domino interactioneaza cu respectiva baza de date pentru a servi informatia catre clientul Web sau invers, pentru a transfera informatia de la clientul Web in baza de date Notes (in cazul utilizarii formularelor). Domino suporta extensii ale interfetei URL ce permit utilizarea functionalitatilor Notes de catre clientul Web. De exemplu, acest URL deschide baza de date principala de pe site-ul Domino: http://domino.lotus.com/domino.nsf?OpenDatabase. Exista un numar foarte mare de astfel de extensii, dar acestea sunt transparente pentru utilizator, ele fiind mascate dedesubtul unor link-uri Internet normale.

Conversia HTML - Domino realizeaza conversia obiectelor Notes precum navigatori, view-uri, documente sau legaturi in cod HTML pentru a putea fi afisate de catre clientul Web. De exemplu, legaturile si butoanele Notes devin URL-uri pentru clientul Web. Pentru cunoscatorii Notes, acestia trebuie doar sa isi scrie aplicatiile Web in mediul cunoscut, iar Domino face restul. Se pot introduce si obiecte ActiveX sau applet-uri Java in structura unor aplicatii Domino si acestea vor functiona exact asa cum este de asteptat.

Mai mult decat HTTP - Serverul Domino nu este doar un server HTTP, ci este in acelasi timp pregatit pentru protocoalele FTP, Gopher, HTTPS si Finger. Deci o cerere primita prin intermediul unuia dintre aceste protocoale este rezolvata de serverul corespunzator in acelasi mod in care sunt tratate fisierele HTML.

Setarea si administrarea serverului Domino:

Administrarea unui astfel de sistem nu este acelasi lucru cu utilizarea unor produse desktop, fiind mult mai complexa decat a face tabele in Excel, baze de date in Fox, Access, Approach sau a scrie pagini HTML. Functionalitatile oferite de Notes/Domino sunt atat de numeroase si puternice, incat inevitabil necesita un timp de intelegere ceva mai indelungat. Pentru administratorii familiarizati cu sistemele Notes, instalarea si administrarea Domino este extrem de familiara. Dar si pentru un incepator in administrarea Notes, interfata grafica (similara pe toate platformele pe care este disponibil Domino: toata familia Windows, OS/2, NetWare, HP-UX, IBM AIX, Sun Solaris si pina la marile mainframe-uri) si unificata va fi o placere. In baza de date Address Book este construit cate un document pentru fiecare server Notes din domeniu. In acest document de server exista o sectiune denumita HTTP Server. In cadrul acesteia sunt grupate optiunile privitoare la setarea serverului Domino. Parametrii privind accesul utilizatorilor Web la server sunt disponibili in cadrul sectiunii Security, disponibila in cadrul aceluias document de server.

Domino - un server de e-mail Internet

Inca de la primele sale versiuni, Notes a continut un sistem integrat de mesagerie electronica (e-mail si mai mult decat atat) pentru comunicatii sigure in interiorul unei organizatii. In afara de sistemul de mesagerie intern Notes, serverul Domino ofera posibilitatea comunicarii cu alte sisteme precum Internet, X.400, X.25[56], cc:Mail etc. Posta electronica este cea mai populara aplicatie in Internet si permite utilizatorilor sa trimita si sa primeasca mesaje electronice. Simple Mail Transfer Protocol (SMTP) este protocolul utilizat pentru a transfera mesajele intre utilizatori si retele in Internet. Serverul Domino poate fi utilizat ca server de e-mail in Intranet, orice client POP3 putandu-se conecta la server si citi, scrie, trimite sau sterge mesajele.

In concluzie, dispuneti de o unica cutie postala pe care o utilizati cu o statie Notes sau cu un browser. Aceasta cutie postala poate stoca mesaje interne Notes sau externe din Internet. Daca adaugam la acestea si posibilitatea de a primi si trimite faxuri, mesaje X.400, X.25, cc:Mail etc. in aceeasi cutie postala, intelegem complexitatea sistemului de mesagerie pus la dispozitie de Domino.

Capitolul III

Implementarea aplicatiei

1. Realizarea unui site

Consideratii generale

Realizarea unui site este unul dintre aspectele cele mai importante ale promovarii unei societati comerciale in lumea Internetului. Trebuie stiut ca site-ul este primul contact pe care-l are clientul cu produsele oferite de societatea comerciala, de aceea realizarea acestuia cere foarte multa migala si rabdare, produse software performante, o imaginatie foarte puternica a web-designer[57]-ului. Privind in lumea Internetului observam ca dinamismul paginilor web se modifica, cu o viteza ametitoare, apar noi modalitati de interactiune cu vizitatorul, in cadrul paginilor sunt integrate mici aplicatii multimedia fie ele video fie audio.

Nu trebuie ignorat si faptul ca realizarea unui site comercial include mai multe aspecte decat cel ce priveste realizarea unei pagini informative sau a unei pagini personale.

Realizatorul unei pagini web sau web-designerul este persoana ce realizeaza pagina de web, el este cel ce proiecteaza structura site-ului, scrie codul sursa al acesteia si o implementeaza, folosind desigur cea mai avantajoasa modalitate de publicare. El priveste aplicatia din doua puncte de vedere: in primul rand din punct de vedere al vizitatorului, pentru ca el este cel ce trebuie satisfacut la navigarea in cadrul paginii, fie ea de prezentare fie de achizitionare a produselor; in al doilea rand din punct de vedere al realizatorului, pentru ca trebuie stiut ca publicarea unei pagini web are o parte materiala ce trebuie luata in considerare, sunt implicate anumite cheltuieli, dar acest aspect al problemei il vom trata intr-un paragraf urmator.

Alegerea unui ISP[58] si compararea serviciilor oferite de alti ISP

Unul dintre aspectele importante ale publicarii unei pagini in Internet, este alegerea unui ISP.

Se stie foarte bine ca oferta de servicii Internet este foarte bogata, dar care este cea mai buna?

Aceasta este intrebarea la care un web-designer trebuie sa-i afle raspunsul, de acesta depinzand viitorul paginii sale. In urmatoarele randuri ne vom concentra atentia asupra serviciilor oferite de ISP cat si de costurile legate de aceste servicii, cum sa alegem furnizorul cel mai bun si cum sa ne ferim de irosirea banilor.

De ce alegem un servicui de Web Hoasting[59] platit si nu unul gratuit?

Un serviciu de Web Hoasting pentru care trebuie sa platiti permite accesul la anumite tehnologii de care aveti nevoie, tehnologii de genul CGI[60], MySQL , pe care serverele de Free Web Hoasting (de obicei) nu le suporta, dispar bannerele publicitare pe care ofertantii de servicii de gazduire gratuita a paginilor web va obligau sa le afisati pe site, accesul la site-ul dumneavoastra va fi mult mai rapid si multe alte aspecte.

Este bine sa contactati chiar ISP-ul dumneavoastra pentru a vedea ce oferta de gazduire Web va face, dar asta numai dupa ce stabiliti de ce servicii de gazduire aveti nevoie.

In Anexa 2 sunt prezentate cateva oferte ale celor mai cunoscuti furnizori de servicii Internet.

Dupa acesta scurta prezentare a serviciilor oferite de ISP de la noi din tara, sa ne concentram atentia asupra anumitor aspecte legate de modul de conexiune oferita de ISP si nu numai.

Cat si pentru ce platim?

Pretul ar trebui sa fie unul din cele mai putin importante elemente in alegerea unui furnizor de servicii Internet. Cu toate acestea, pretul este de obicei primul criteriu considerat, si de asemenea unul dintre cele mai confuze, in momentul in care examinati mai multe oferte. Diferentele de preturi existente sunt datorate diferitelor elemente necesare realizarii unei conexiuni, cum ar fi taxele de instalare, suportul tehnic oferit, penalitati pentru depasiri de trafic, etc.

Asistenta tehnica de calitate, o necesitate

Acest element este unul dintre cele mai importante de luat in calcul atunci cand va propuneti sa apelati la serviciile unui furnizor de Internet.

In general este bine sa stiti daca sunt taxe pentru asistenta tehnica, nivelul acestora, orele in care puteti beneficia de aceste servicii si cat de competent este personalul ce se ocupa de aceasta problema. Una este sa se ofere asistenta tehnica si alta este sa se beneficieze de asistenta tehnica de calitate.

Web Hosting

Accesul la Internet si Web Hosting-ul sunt doua servicii complet diferite, chiar daca in ultimul timp aproape fiecare ISP ofera unele pachete de servicii WebHosting odata cu serviciile de conectare.

Cele mai intalnite servicii de acest tip sunt inregistrarea de domeniu, gazduirea de domeniu, serviciul de Domain Forwarding (un serviciu care redirectioneaza traficul catre un alt domeniu) sau asa-zisa cumparare de spatiu Web (de fapt se cumpara o portiune de spatiu pe harddisk-ul ISP-ului, aditional celei oferite implicit). Pentru comertul electronic trebuie realizat un plan separat pentru Web Hosting.

E-mail

Acest serviciu este foarte popular astazi, daca nu indispensabil, in ziua de azi. Intrebati ce protocoale sunt suportate de catre ISP (adica daca exista numai POP3[63] sau si IMAP ).

Elemente pentru decizia finala

Evitati ISP-ii cu multi utilizatori dial-up.

Dupa toate aceste aspecte alegerea unui ISP si a tipului de contract pe care il ofera nu va mai fi o problema atat de greu de rezolvat. Semnati un contract pe o perioada cat mai scurta de timp, chiar daca este mai scump. Daca totul este conform promisiunilor, prelungiti contractul, in caz contrar, in functie de inadvertente schimbati sau nu ISP-ul.

Selectarea si configurarea unui server Web

Serverul proxy: sigur, dar limitat

Adresele IP locale sau publice.

Primele sunt singulare in intreaga lume, pe cand cele private trebuie sa difere intre ele numai in interiorul unei retele locale, dar la nivel global pot fi utilizate nelimitat, in retele diferite.

Un calculator conectat la Internet obtine o adresa publica, sub care poate fi accesat de catre orice alt calculator din Internet. Daca acest calculator este totodata parte dintr-o retea locala, el detine o adresa IP privata, ce este valabila numai in cadrul retelei locale, nefiind vizibila din afara.

Adrese IP private si publice

Daca PC-ul nu nu este conectat permanent, printr-o legatura continua, la Internet, situatia se complica intru-catva. Conexiunii la Internet prin intermediul unui modem ii este alocata o adresa (publica) IP pe tot timpul conectarii, de obicei adresa IP va fi cu totul alta.

In mod simplificat comunicatia TCP/IP va avea urmatorul aspect: datele sunt compactate in mici pachete, ce contin, pe langa datele utile si adresa IP a expeditorului si pe cea a destinatarului. Acum apare insa o problema: calculatorul ce solicita informatiile nu este cel care este conectat fizic la Internet si care este singurul ce detine o adresa publica IP. Dimpotriva, de obicei, calculatorul ce solicita informatiile este un client din LAN, ce dispune numai de o adresa IP privata, valabila numai local. Daca aceasta adresa ar fi inscrisa in pachetul de date TCP/IP ca adresa a expeditorului nu ar ajunge niciodata acolo unde trebuie.

Din aceasta dilema a adreselor IP exista in principiu numai doua cai de iesire: serverul proxy si solutia NAT[65].

In cazul solutiei cu server proxy comunicarea intre un client din LAN si serverul de Internet decurge dupa urmatoarea schema: uitlizatorul client introduce intr-un browser de web o adresa oarecare. Browserul este configurat astfel incat solicitarea sa nu fie trimisa la Internet, ci la serverul proxy din LAN. Serverul proxy va receptiona pachetul TCP/IP cu adresa de destinatie si expeditorul sau si va examina acest pachet. In contiunare el va construi la randul sau un pachet TCP/IP cu acelasi continut de date si acceasi adresa de destinatie, dar va modifica adresa expeditorului cu adresa proprie IP publica. Aceasta din urma i-a fost atribuita de catre provider-ul de Internet. In plus el va mai prevedea pachetele cu o serie de date de identificare, ca ii sunt utile numai lui si care servesc la identificarea clientului din interiorul LAN-ului. Prin urmare, acum va aparea ca partener de comunicare calculatorul gateway si nu calculatorul client, cu a sa adresa IP privata, invalida in Internet. Web-serverul va furniza pachete de date catre gateway, care la va analiza la randul sau. In baza lor, va construi pachete de date cu adresa de destinatie a clientului, ce le poate determina in functie de datele de identificare existente in pachetele de raspuns. Pachetele de date nou creeate sunt prevazute de gateway cu propria adresa interna IP ca expeditor si sunt transmise direct la utilizatorul respectiv.

Exista protocoale pentru e-mail, transfer de fisiere FTP, telefonie Internet, chat si jocuri online. Structura pachetelor de date difera de la un protocol la altul.

Pentru ca toate aceste aplicatii Internet sa functioneze pe un server proxy, este necesar mai intai ca acesta sa stapaneasca toate aceste protocoale, deci sa poata interpreta si construi pachetele de date corespunzatoare. Pe de alta parte, serverele proxy pot fi configurate astfel incat sa accepte numai anumite tipuri de protocoale, ce nu constituie factori de risc.

In concluzie, functia de control si implicit, securitatea solutiei proxy prezinta o anumita infexibilitate. Serverele proxy sunt de diferite categorii – de la free[66] - sau shareware , care sunt de regula de ajuns pentru retele mici, la pachetele usor configurabile si pina la pachete profesionale ce costa mii de dolari.

In Internet prin calculator gateway sau prin router

Solutia NAT: mai flexibila dar mai nesigura

Solutia NAT seamana la prima vedere cu varianta proxy, dar exista cateva deosebiri remarcabile. NAT se refera la translatarea adreselor de retea, dar pentru ca produsele lucreaza cu aceasta tehnologie nu este tocmai adecvata.

Asa cum am precizat anterior, in varianta proxy, calculatorul gateway serveste nu doar la transportul datelor, ci acesta si citeste pachetele de date si construieste altele noi pentru a fi transmise inauntru sau afara.

Situatia este alta in cazul NAT. Si aici este transmisa de la client o solicitare catre calculatorul din Internet. Dar browserul „nu stie” nimic de un gateway, ci transmite pachetul de date pur si simplu sistemului de retea din Windows. Acesta, la randul sau, este configurat sa devieze pachetul spre un calculator gateway si face ca pachetul de date sa ajunga la acesta. Colculatorul gateway extrage din pachet numai adresa expeditorului si o schimba cu a sa, adresa IP publica si adauga o informatie referitoare la port ca indicatie pentru clientul expeditor din LAN. Apoi transmite pachetul direct mai departe in Internet, aparand pentru serverul web din nou ca expeditor. Acesta din urma trimite pachetul sau de raspuns, care pe langa adresa IP a calculatorului gateway contine si numarul de port, pe care acesta l-a adaugat.

Gateway-ul intampina pachetul, schimba adresa destinatarului cu ajutorul numarului portului cu IP-ul intern al clientului si transmite pachetul catre acesta. O filtrare sau o cenzura ca in cazul serverului proxy nu are loc. Pentru un calculator client, totul decurge in asa fel, ca si cum acesta ar fi legat direct la destinatar in Internet.

Solutia NAT permite, deci, si aplicatii diferite de http, precum chat, jocuri sau FTP, fara nici un fel de limitari si fara a fi nevoie de vreo reconfigurare a programelor de pe clienti. In acest fel, clientul, ca si intreaga retea locala, este expus atacurilor din Internet la fel ca un calculator conectat prin modem. Evident, exista in continuare posibilitatea de a proteja clientii cu sisteme speciale instalate (firewall-uri).

Solutiile NAT se gasesc mai ales in router-e hardware, dar si in mijloacele proprii Microsoft.

In concluzie putem opta fie pentru o solutie de server mai sigur dar cu dezavantajul de a fi mai limitat si anume serverul proxy; sau pentru o solutie mai flexibila dar din nou cu un anumit dezavantaj, acela de a fi nesigur, si anume serverul NAT.

Instalarea serverului.

Microsoft a integrat in Windows 98 SE un asistent, care va ajuta in timpul configurarii serverului.

Intrati in Control Panel. Deschideti Add/Remove Programs si Windows Setup. Marcati Internet Tools si dati un click pe Details. In urmatoarea lista veti gasi Internet Connection Sharing pe prima pozitie. Pentru a instala sau dezinstala acest serviciu, activati respectiv dezactivati casuta de control. Daca doriti sa eliminati programul, confirmati de doua ori cu OK si reporniti Windows.

La instalare, Windows va solicita CD-ul sau si va copia apoi cateva fisiere pe harddisk.

Iata si pasii de instalare:

Asistentul va indruma

Dupa instalare, va porni asistentul pentru Internet Connection Sharing. Dati un click in urmatoarele ferestre pe Next. Intre timp, Windows va dori sa afle tipul conexiunii dumneavoastra la Internet. Veti intra in cele din urma intr-o fereastra in care se solicita creearea unei dischete pentru configurarea clientilor. Dar aceasta nu este necesara: Windows copiaza pe aceasta doar asistentul pentru configurarea browserului si un fisier text. De aceea dati un click pe Next in aceasta fereastra si inchideti urmatorul mesaj pentru creearea dischetei cu Cancel.

Dupa un click pe Finish si un restart, Internet Connection Sharing va fi gata de actiune.

Prima conexiune la Internet

Este momentul sa testati conexiunea: deschideti Control Panel si Internet Options si intrati in registrul Connections. Acolo ar trebui sa apara butonul Sharing, prin intermediul caruia intrati in fereastra de configurare a ICS[68]. Optiunea Enable Internet Connection Sharing este marcata in mod implicit. Bifati si Show Icon in Task Bar.

Mai jos gasiti un camp care contine o lista cu conexiunile dumneavoastra la Internet. In mod normal, aici apare numai Dial-Up Adapter. Urmatorul camp contine lista cu placile de retea pe care Windows le-a gasit in calculatorul dumneavoastra.

De regula, si aceasta lista contine numai o singura inregistrare. Dati un click pe OK pentru a confirma setarile.

In registrul Connections gasiti in Dial-Up Settings conturile la Internet configurate. Marcati conexiunea pe care doriti sa o partajati, si dati apoi click pe Set Default. Activasi si optiunea Always dial my default connection.

Deschideti apoi Settings. Verificati daca optiunea Automatically detect settings este dezactivata si activati apoi butonul Advanced din dreptul sectiunii DialUp Settings. In urmatoarea fereastra definiti numarul maxim al apelarilor (redial) pe care sa le incerce Windows.

Limitarea timpului petrecut online

Pentru a economisi bani, activati optiunea Disconnect if iddle for XX minutes. Asa ca, daca de exemplu timp de cinci minute nu apare nici o solicitare din partea calculatorului, legatura este intrerupta. Este indicat sa activati si optiunea Disconnect when connection may no longer be needed. Cu aceasta se incheie configurarea serverului.

Instrumente folosite petru realizarea unui site

Structura site-ului (organizarea pe nivele a fisierelor)

Este bine de stiut ca pentru a incepe realizarea unui site trebuie sa avem in vedere cateva aspecte importante legate nu neaparat de programare ci legate de o privire de ansamblu asupra site-ului si anume:

domeniul pe care vrem sa-l prezentam

tipul de site: comercial, informativ, educativ, etc.

structura la nivel de fisiere a siteului

modul de prezentare al informatiei

aspecte legate de usurinta navigarii (hiperlink[69]-uri), etc.



Daca tinem cont de cele enumerate mai sus, nu ne mai ramane de facut dacat sa ne alegem un produs software care-l consideram potrivit necesitatilor noastre, rabdare si programare.

La ora actuala exista mai multe produse software ce pot fi folosite pentru realizarea unui site. Acestea pot fi structurate in trei categorii: in primul rand sunt programe profesionale pentru realizarea unui site, de cele mai multe ori folosite in realizarea paginilor de web dedicate site-urilor comerciale, in al doilea rand sunt programe semi-profesionale, ele implica interactiunea web designer-ului cu anumiti „vrajitori” cat si controlul asupra codului sursa al paginilor, in al treilea rand sunt produse pentru amatori, acestea avand la baza asistenti ce pot conduce utilizatorul spre realizarea unei pagini web mai modeste din punct de vedere al interactivitatii si al aspectului, acestea fiind dedicate in special acelora ce construiesc un site cu caracter informativ, unde nu este neaparata folosirea anumitor elemente de web design foarte avansate, aceste site-uri realizate cu astfel de programe mai poarta si denumirea de WYSIWYG[70].

Dintre produsele profesionale putem enumera cateva foarte folosite, aceste stand la baza realizarii unor site-uri remarcabile, cu elemente de grafica deosebite si usurinta in navigare: Macromedia Flash versiunea 5, Macromedia UltraDev 4, Macromedia Dreamweaver 4, HomeSite.

Din categoria produselor semi-profesionale putem enumera: CoffeCup HTML versiunea 9.2, Adobe GoLive 5.0.

Din categoria produselor la nivel amator amintim: CoffeCup Free HTML.

Vom arunca acum o privire de ansamblu asupra catorva produse pentru realizarea unui site, ce le-am avut in vedere la alegera produsului cu care vom prelucra aplicatia noastra si anume un catalog online cu produse IT.

Dreamweaver: performant, dar dificil

Macromedia Dreamweaver este un editor web pretentios si deosebit de performant. Pe buna dreptate este considerat unul dintre cele mai bune si mai indragite programe de acest gen de pe piata. Dar impartirea interfetei in suprafata de lucru si mai multe ferestre independente face ca cei mai putin initiati in domeniu sa necesite un anumit timp de acomodare. Designerii web cu pretentii ridicate se pot declara multumiti cu acest produs, deoarece Macromedia Dreamweaver acopera, practic, toate cerintele.

GoLive! Pentru imagini cu mica adancime de culoare

Adobe Golive! Se adreseaza cu precadere graficienilor si designerilor. Acest program ofera unelte de prima mana pentru designul, productia si administrarea site-urilor web pretentioase.

Cu toate ca interfata utilizatorului nu pare a fi intotdeauna clara si logica, chiar si incepatorii pot realiza pagini de Internet rapid, fara cunostinte de programare sau HTML[71].

HomeSite: Privire de ansamblu pentru webdesigneri

Editorul HomeSite produs la ora actuala de Macromedia, se adreseaza in primul rand webdesignerilor, care dispun deja de tehnici de programare si HTML. In ciuda unui cuprins imens de functii, datorita interfetei deosebit de reusite, utilizatorul va putea avea in permanenta o privire de ansamblu asupra intregului proiect.

HomeSite este practic opusul lui Adobe GoLive!: de aceasta data veti lucra direct in codul sursa al paginii de web ci nu cu obiecte grafice, de aceea trebuie sa stiti in permanenta ce pas parcurgeti.

Unul dintre avantajele programului il reprezinta codul sursa „curat”, pe care il creeaza.

CoffeCup Free HTML – vrajitorii va ajuta

Free HTML este un program special dedicat incepatorilor, fara cunostinte HTML si programare web. Paginile web pot fi realizate foarte usor, prin intermediul unor vrajitori care va ofera posibilitatea de a plasa elementele paginii prin operatia de drag&drop[72].

Faptul ca se pot creea rapid pagini web nu foarte complicate si mai ales gratuitatea, vor fi factorii care vor determina alegerea acestui program.

Dupa ce am urmarite cateva aspecte legate de anumite programe, ne vom concentra atentia asupra produsului ales pentru realizarea paginii de Internet. Acest produs nu este altul decat „fratele mai mare” al lui CoffeCup Free HTML si anume CoffeCup 9.2, in versiune finala. Acesta are inclus in interfata mai multi vrajitori dar se poate opera si cu codul sursa, interactiunea cu acesta ne fiind stanjenita nici o clipa.

Programul este unul semi-profesional cu tendinte spre profesional. Spunem acest lucru deoarece asistentii integrati in interfata fac sa scada aprecierea acestui produs la nivel profesional.

Lucrul cu acest produs software se face foarte usor pentru un webdesigner cu cunostinte de programare si HTML mai avansate, dar poate fi si un bun profesor pentru cei ce inca nu au experimentat acest gen de programare. De retinut este faptul ca functionalitatea acestuia nu scade indiferent cu ce numar de pagini lucram, ergonomia acestui program este foarte buna si nivelul de resurse atrase de utilizarea acestui program este scazut.

In urmatoarea imagine vom observa fereastra principala a editorului HTML CoffeCup 9.2 cu elementele principale:

A – meniul superior – contine:

B – bara cu elemente standard:

C – bara cu elemente specifice CoffeCup:

D – zona ce contine codul HTML:

E – zona arborescenta a pozitionarii documentului:

F – zona de selectare a tipului de document:

G – continutul folderului in care ne aflam:

H – bara cu caractere speciale:

I – zona cu meniuri speciale:

Odata cu introducerea editorului si prezentarea interfetei putem trece mai departe continuand cu structurarea paginilor web in cadrul site-ului.

Mult mai important decat utilizarea in sine a unui editor de web sau cunoasterea unor comenzi HTML este continutul propriu-zis al site-ului. Multi oameni sunt de-a dreptul entuziasmati de ideea de a avea o pagina proprie, dar nu au o imagine concreta despre continutul si ofertele pe care doresc sa le prezinte de fapt vizitatorilor. Inainte de a incepe lucrul este important sa se stabileasca o lista, pe puncte, cu continutul pe care doriti sa-l infatisati. Aceasta lista reprezinta punctul de pornire pentru structura ulterioara si pentru un design adecvat pentru prezentarea dumneavoastra.

Cu ajutorul listei pe puncte se stabileste ce continut urmeaza a fi inclus in cadrul paginii de Internet. Acum trebuie ales grupul tinta caruia se adreseaza site-ul.

Dupa ce am parcurs aceste operatii va trebui aleasa si structura paginilor in cadrul site-ului. Dintre cele mai cunoscute structuri vom alege doar doua dintre ele spre exemplificare si anume: structura stea si structura ierarhica.

Structura stea: folosita in cazul prezentarilor cu un continut mai restrans, respectivele pagini pot fi amplasate in forma de stea. Acest lucru inseamna ca din pagina de start avem acces catre restul paginilor, iar din respectivele sub-pagini ne putem intoarce direct in pagina de start.

Un avantaj al acestui tip de structura este, de exemplu, faptul ca puteti sa adaugati, schimba sau sterge fara probleme sub-paginile.

Structura pe nivele: in cazul in care oferta informationala este destul de ampla. Pornind din pagina de start, vizitatorul poate accesa o sub-pagina tematica, care, la randul ei, il conduce spre alte sub-pagini. In acest fel vizitatorul este condus de la o informatie la alta, spre interiorul proiectelor de prezentare.

Daca este ales acest tip de structura este recomandat ca bara de navigare sa fie plasata intotdeauna in aceeasi pozitie, si din toate paginile sa existe o cale comoda de intoarcere pe pagina de start.

Structura stea Structura pe nivele

Elemente tehnice de realizare a site-ului

Dupa ce am privit aplicatia la nivel conceptual, a sosit timpul sa punem in practica ceea ce am stabilit anterior.

Exista cateva elemente ce tin mai mult de experienta in webdesign decat de programarea propriu-zisa si anume: folosirea elementelor speciale de multimedia, folosirea frame-urilor, implementarea cat mai profesionala a elementelor ce interactioneaza cu utilizatorul, java script-uri, etc.

Pentru constructia site-ului vom urma niste pasi bine definiti ce ne vor ajuta sa realizam un site, fie el de prezentare de produse, fie de comert electronic, fie informativ sau un site dedicat jocurilor:

Pgina de start

Pagina de start a unui site este cea care-l face pe vizitator sa decida daca doreste sau nu sa patrunda in continutul informational al site-ului si sa parcurga intreaga prezentare online. Pentru ca aceasta pagina face primul pas in orientarea vizitatorului, reprezentand punctul de pornire al tuturor rutelor de explorare ale site-ului.

Este foarte important ca pe prima pagina sa fie prezentate aspectele calitative legate de continut. Indicat ar fi ca pe prima pagina sa se gaseasca raspunsuri la urmatoarele intrebari:

Ce continut ofera prezentarea?

Cum poate fi utilizat cat se poate de repede acest continut?

Ce este reprezentativ pentru intreprinderea (firma) dumneavoastra?

Cum pot lua legatura vizitatorii cu dumneavoastra?

Ce aduce site-ul dumneavoastra utilizatorilor?

Continutul paginii de start

Pagina de start, si nu numai, anume si restul celorlalte pagini este indicat sa contina un banner personal, el poate contine logo[73]-ul firmei dumneavoastra sau denumirea firmei pe care o reprezentati, lucru va deosebeste de alte persoane ce au publicat site-uri cu aproximativ aceleasi informatii ca si dumneavoastra.

Inserarea de imagini

Acestea ofera atractivitate pentru un potential vizitator, iar daca modul in care s-au prelucrat aceste imagini este impecabil atunci succesul este garantat. Numeni nu pierde prea mult timp pe un site care nu contine cel putin trei imagini, mai mult sau mai putin animate.

Realizarea legaturilor din pagina de start cu restul sub-paginilor

Acest aspect este unul dintre cele mai importante. Nu cred ca-si doreste cineva ca din pagina de start o legatura sa nu mai functioneze, si asfel sa blocheze informatiile pentru posibile accesari.

Aplicatia realizata ca suport informatic al acestei lucrari de diploma consta in realizarea unui catalog cu produse IT.

Dintre elementele importante subliniem folosirea frame[74]-urilor, folosirea CSS -urilor, integrarea banner-elor si imaginilor, construirea meniurilor si includerea unor scripturi Java.

Inainte de umplerea site-ului cu continutul informational, trebuie luata o hotarare si anume: cum sa arate structura paginii.

Framele sunt in primul rand un ajutor pentru navigare, spre diferenta fata de tablele acestea nu solicita mereu incarcarea intregii pagini. Daca vizitatorii site-ului „se plimba” pe pagina de continut, bara de navigare ramane la locul ei, fiind oricand accesibila. De multe ori intr-o frama suplimentara in partea de sus a ecranului apare logo-ul firmei.

O pagina de Internet cu frame nu este de fapt o pagina web adevarata, ci un asa-numit frameset – un document cadru. Acesta contine numai cateva comenzi HTML, care indica ce pagini web, la ce dimensiuni si in ce pozitie apar impreuna in browser.

Frama din partea de sus contine, un logo si numele firmei, prezentate sub forma de banner, de aici si numele de frama pentru banner.

A – frama pentru banner

B – bannere

C – frama de continut

Cascading Style Sheets (CSS) reprezinta pentru designerii web o posibilitate confortabila de a stabili central reprezentarea anumitor elemente HTML pe un site si, la nevoie, de a le modifica instantaneu. Prin intermediul CSS puteti defini exact aparitia diferitelor elemente si, in plus, puteti utiliza simplu efecte, ce nu pot fi realizate cu metodele HTML conventionale deloc, sau foarte dificil. Aceste CSS va usureaza dumneavoastra munca de web-designer; totodata nici nu plictisiti vizitatorii cu timpi mari de incarcare. Compatibil cu sabloanele de documente din word sau din alte programe de prelucrare de text, aveti de exemplu posibilitatea de a formata tot textul de pe site-ul dumneavoastra intr-un singur pas, atribuindu-i o alta culoare si un alt font. In principiu puteti reprezenta urmatoarele elemente cu formate CSS:

-Tipul, dimensiunea si culoarea fontului

-Evidentierile de text (cursiv, ingrosat, subliniat)

-Alinierea textului (la stanga, la dreapta, centrat, bloc)

-Distanta dintre cuvinte respectiv dintre randuri

-Ramele tabelelor

-Cursorul mouse-ului

-Culoarea de fundal respectiv imaginea de fundal

-Hyperlinks (culori, subliniere, efecte hover)

-Campuri de introducere pentru formulare

-Pozitionare (relativa respectiv absoluta pentru diferite obiecte)

-Termenul de Cascading Style Sheets desemneaza, deci acela de standarde, care definesc anumite proprietati de formatare pentru elemente HTML.

Standardul CSS dispune de o serie intreaga de avantaje fata de alte tehnologii, pentru realizarea unitara de elemente de design de amploare simultan pentru toate paginile site-ului.

In concluzie, folosirea anumitor elemente de programare, imbinate cu o prelucrare profesionala a imaginilor si includerea de animatii flash pot duce la realizarea unui site interesant, atragator si deosebit.

Ca aplicatie, un site comercial este nu numai un site de prezentare ci si un site de interactivitate cu utilizatorul.

Modalitati de publicare a site-ului folosind produsul ales

Dupa ce am terminat site-ul de construit mai ramin totusi anumite probleme legate de modul in care acesta va fi publicat, inscrirea site-ului la motoarele de cautare, modul in care acest site va ocupa pozitii avansate in timpul cautarii cu un motor de cautare, timpul de incarcare al site-ului si multe asfel de aspecte foarte importante de care trebuie sa tinem seama.

Nimic nu este mai neplacut decit sa ai un site extraordinar si totusi sa nu reusesti sa dai de el cu ajutorul unui motor de cautare.

Inainte de incepe aceasta discutie vom da doua definitii, considerandu-le necesare in abordarea acestui subiect si anume:

Motorul de cautare: este un server care navigheaza singur pe Internet si captureaza, cuvinte cheie si continutul paginilor ce compun site-urile. Toate paginile gasite sunt inregistrate apoi intr-o baza de date. In momentul in care un utilizator cauta cu un motor de cautare dupa o anumita fraza sau un cuvant, motorul de cautare „se va uita” in aceasta baza de date si in functie de anumite criterii de prioritate va crea o lista de rezultate pe care o va afisa sub forma de rezultat.

Directorul: are in spate tot o baza de date dar una de dimensiuni mai mici fata de motoarele de cautare. Un director colecteaza URL-uri si scurte descrieri ale site-urilor. Un utilizator are posibilitatea de a naviga prin domeniile si subdomeniile unui director pana la localizarea informatiei dorite sau, de regula, poate sa caute un director dupa anumite cuvinte, el cautand de fapt in aceste scurte explicatii ce au fost furnizate la inscrierea site-urilor.

Pentru ca o pagina sa fie bine cotata pe un motor de cautare trebuiesc respectate doua reguli de baza, lagate de atribuirea numelor de fisire si directoare: multe din serverele pe care se va publica site-ul nu lucreaza cu sisteme de operare Microsoft, ci mai degraba cu sisteme Unix. Iar sistemul de operare Unix face deosebire intre literele mari si mici (key sensitive[76]). Pentru denumirea fisierelor si directoarelor folositi pe cat posibil doar litere de la „a” la „z” si cifre de la „0” la „9”. In plus este recomandat sa se foloseasca standardul MS-DOS „8+3”, deci maxim 8 caractere si 3 pentru extensie.

Acestea fiind spuse apare urmatoarea intrebare: care este metoda prin care motoarele de cautare ordoneaza rezultatele cautarilor?

Raspunsul la aceasta intrebare poate sa difere de le un motor de cautare la altul, fiecare motor de cautare are in spate niste oameni care au gandit o metoda cat mai corecta din punctul lor de vedere. Ca si reguli generale puteti lua serios in considerare lista de mai jos:

Primul lucru analizat de motoarele de cautare este titlul paginii.

Cel mai probabil motorul de cautare se va uita la header-ul paginii in sectiunea keywords.

<HEADER>
<META name='keywords' content='CuvantCheie, AltCuvantCheie, Etc, Etc'>
</HEADER>

Se uita la continutul site-ului si la aparitiile in pagina ale cuvintelor cheie specificate la keywords. Cu cat cuvintele cheie apar mai sus in pagina cu atat e mai bine.

Se va uita cate site-uri au link spre pagina ta ! (Ia in serios ofertele de schimb de bannere). Motoarele de cautare considera ca daca exista multe link-uri spre pagina ta atunci inseamna ca pagina ta este recomandata de multi oameni.

Pentru a avea o idee mai buna despre cele discutate anterior vom lua urmatorul exemplu spre analizare:

Se incearca promovarea site-ului IguanMultimedia, compnie ce se ocupa cu comercializarea produselor IT. In acest caz vom pleca de la ideea ca cea mai importanta combinatie de cuvinte cheie este „produse IT”. Una dintre primele greseli pe care o puteti face este sa folositi ca si titlu pentru pagina doar numele companiei. Evitati asta folosind un titlu de genul „IguanMultimedia – produse IT”.

In seciunea de cuvinte cheie din codul HTML se introduce:

<HEADER>
<TITLE> IguanMultimedia – produse IT </TITLE>
<META name='keywords' content='placi de baza procesoare CD DVD placi de sunet>
</HEADER>

Ceea ce este trecut in sectiunea keywords[77] trebuie sa se gaseasca si in textul paginii, de preferat intr-o pozitie cat mai sus. Frecventa cu care apar aceste cuvinte cheie in continutul paginii este de asemenea importanta. La fel trebuie sa aveti grija sa nu cadeti in extrema opusa. Utilizarea exagerat de frecventa a cuvintelor cheie in continutul paginii este interepretata de unele motoare de cautare mai avansate ca tentativa de frauda.

Un alt metatag important este 'description'. Multe motoare de cautare, cele care folosesc metatag-uri vor folosi aceasta scurta descriere in afisarea rezultatului. Header-ul nostru arata acum in felul urmator:

<HEADER>
<TITLE> IguanMultimedia – produse IT</TITLE>
<META name='keywords' content='placi de baza procesoare CD DVD placi de sunet >
<META Name='description' Content='Comapnia IguanMultimedia comercializeaza produse IT de calitate exceptionala la preturi atractive.
Va oferim posibilitatea de a studia online produsele noastre'>
</HEADER>

In cest moment o cautare pe Alta Vista ar arata in felul urmator:

IguanMultimedia- produse IT
Comapania IguanMultimedia comercializeaza produse IT de calitate exceptionala la preturi atractive. Va oferim posibilitatea de a studia on-line produsele noastre
http://www.IguanMultimedia.ro/index.html - size 2548 bytes - 29 Feb 2001

Cu toate acestea fiind spuse sa trecem mai departe la alt aspect legat de publicarea unui site in Internet.

Pentru ca un site sa aiba succes in Internet, persoana beneficiara va trebui sa dispuna si de anumite cunostinte de marketing, pentru a-si asigura succesul. Bineinteles nu este nevoie de tehnici de marketing deosebite, dar o gandire bazata pe acest domeniu poate aduce satisfactii enorme.

Beneficiarul site-ului va trebui sa gaseasca raspunsuri viabile la urmatoarele intrebari:

Cum sa atrag clientii catre site-ul meu?

Promovarea serviciilor sau serviciilor pe Internet poate fi considerata o forma de marketing orientat sau o nisa in marketing. Aceasta va avea tendinta sa dirijeze cumparatorii prospectivi catre produsele promovate pe site.

Iata cateva moduri de a va asigura ca traficul web este dirijat spre site:

Inregistrati-va la cat mai multe motoare de cautare

Stabiliti lagaturi la site-uri web compatibile cu site-ul dumneavoastra

Instiintati agentii comerciali cu privire la aparitia site-ului web

Oferiti reduceri pentru cei ce comanda online

Unde si cum pot gasi cumparatorii?

Exista doua cai principale de gasire a cumparatorilor: cautarea unei firme individuale din zona geografica sau sectorul industrial in care sunteti interesati sa comercializati produsele/serviciile firmei dumneavoastra sau cautarea oportunitatilor de afaceri.

Care sunt produsele pe care consumatorii le cauta si doresc sa le cumpere online?

Studiul intreprins de Forrester Research (1998) a impartit piata online a comertului cu amanuntul in trei categorii de achizitii:

-articole de uz curent

-bunuri de reaprovizionare

-bunuri si servicii bazate pe cercetare

Serviciile si produsele bazate pe cercetare costa mai mult decat celelalte doua categorii si sunt cumparaturi planificate, care se bazeaza pe informatii.

Acestea includ biletele de avion, calculatoarele si automobilele.

Deci, iata ca nu este chiar asa de simplu sa afisam o pagina web si restul vine de la sine, din multitudinea de factori de care trebuie sa tinem seama este si posibilitatea ca realizatorul site-ului sa se puna in locul vizitatorului (potentialului cumparator online) pentru a depista posibilele inadvertente, necorelari si erori ce pot aparea.

Dupa ce am trecut si acest hop nu mai ramane decat sa ne punem in aplicare planul „de lupta” bine stabilit si sa incepem sa facem comert electronic.



Browser-program specializat pentru navigare in Internet

Modem – prescurtarea a doua cuvinte ce descriu rolul dispozitivului: modare si demodare a semnalului

reprezita prescurtarea Megabit /secunda, rata de transfer de date

electronic mail sau serviciu de posta in format electronic

nume utilizator

parola, cuvant cheie dupa care se permite accesul la o anumita informatie sau domeniu

cuvant folosit in locul navigarii

protocol pentru tranfer de fisiere

acronim, International Standard Organization

en, straturi, aici nivel

Simple Mail Transfer Protocol – protocol de transfer simplu de posta electronica

Network File System

Structured Query Language

dispozitiv ce se ocupa cu determinarea caii pe care o au de urmat datagramele (pachetele de date transmise)

cadre de date

secventa de verificare a cadrului

Wide Area Network

operatiune de creeare a unui dispozitiv hardware din punct de vedere logic (virtual) practic el neexistand

dispozitiv hardware de stocare a informatiilor

acronim ce provine de la denumirea Local Area Network

acronim ce provine de la denumirea Wide Area Network

en. Tarnacop, in limbajul informatic este o persoana ce speculeaza anuite brese de siguranta pentru anumite scopuri

dispozitiv periferic al calculatorului

persoana ce navigheaza pe Internet

discutie, modalitate de comunicare pe Internet si nu numai

abreviere de la Personal Computer, en. Computer personal

en. Parafoc, program specializat de restrictionare a accesului unor persoane straine din Internet si din retea in general

en. Gandac, problema sau disfunctionalitate a unui program de calculator

abreviere a browserului Internet Explorer

abreviere folosita pentru Visual Basic Script, en. Scripturi Visual Basic

operatiune de a transfera pe calculatorul propriu informatii, programe sau fisiere din Internet

secventa de program specializata pentru corectarea unei erori din programul principal

en, inundarea cu date a buffer-ului

en. Coloana vertebrala, componente hardware industriale ale Internetului, care leaga intre ele parti de retea

realizarea cumparaturilor online

operatiuni bancare prin intermediul Internetului

operatiuni bursiere realizate prin intermediul Internetului

en. Subteran, informatii mai mult sau mai putin legale

Conferinta Internationala a N.U. in legatura cu comertul electronic.Citat din discursul Secretarului General al Natiunilor Unite Kofi A Aanan

aplicatii web „fara fir” – bazate pe comunicatia prin satelit

En, plic in format digital

en, legatura, lant

Capitolul II, Furnizarea serviciilor societatii informationale, Art. IV, Ali.1, Monitorul Oficial al Romaniei

Art.V, Informatii generale, Monitorul Oficial al Romaniei

Capitolul III, Incheierea contractelor prin mijloace electronice, Art.7, Alin.1, M.Of. al Romaniei

Legea nr. 455, din 18 iulie 2001, privind semnatura electronica, Publicat in Monitorul Oficial, Partea I nr. 429 din 31 iulie 2001

din prezenta lege, Capitolul II - Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

din prezenta lege, Capitolul II - Regimul juridic al inscrisurilor in forma electronica

din prezenta lege, Capitolul III - Furnizarea serviciilor de certificare, SECTIUNEA 1, Dispozitii comune

din prezenta lege, Capitolul III - Furnizarea serviciilor de certificare, SECTIUNEA 1, Dispozitii comune

din prezenta lege, Capitolul III - Furnizarea serviciilor de certificare, SECTIUNEA a 3-a, Suspendarea si incetarea valabilitatii certificatelor

din prezenta lege, Capitolul IV - Monitorizare si control, SECTIUNEA 1, Autoritatea de reglementare si supraveghere

en, a toca

en, lacas, spatiu

en, fara fir,

categorie de programe ce permit comunicarea, colaborarea si coordonarea in cadrul unei organizatii

vezi Capitolul I, protocoale de comunicatii

En, designer de pagini web, persoana ce se ocupa cu realizarea unei pagini web

acronim, Internet Service Provider,en, furnizor de servicii Internet

en, serviciu de gazduire al paginilor de Internet

biblioteca pentru script-uri Java

baza de date

en, serviciu de gazduire gratuita a paginilor web

acronim, Post Office Protocol versiunea 3

acronim, Internet Messaging Access Protocol

acronim, Network Address Translation

en, gratuit

en, versiune gratuita a unui produs ce nu are inca toate functiile activate

acronim, Internet Connection Sharing

en, hiperlegaturi sau legaturi ce pot face un salt de la o informatie la alta

acronim, What You See Is What You Get, en, obtii ceea ce vezi

acronim, Hyper Text Markup Language, limbaj de programare in realizarea paginilor de Internet

en, trage si elibereaza

simbol ales ca reprezentativ petru o marca

en, cadre

acronim, Cascading Style Sheet

en, cheie senzitiva, Unix face diferenta intre index.html si Index.html, el „vazandu-le” ca doua fisiere distincte

en, cuvinte cheie



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Internet


Access
Adobe photoshop
Autocad
Baze de date
C
Calculatoare
Corel draw
Excel
Foxpro
Html
Internet
Java
Linux
Mathcad
Matlab
Outlook
Pascal
Php
Powerpoint
Retele calculatoare
Sql
Windows
Word





loading...