Proiectarea unei interfete evoluate

Proiectarea unei interfete evoluate

In procesul dezvoltarii unei aplicatii software, studierea interfatarii om-calculator prezinta o importanta deosebita, scopul principal al unui astfel de studiu fiind realizarea de interfete cat mai usor de utilizat, cat mai prietenoase, cat mai "utilizabile".

Gradul de utilizabilitate al unei interfete rezulta din considerarea mai multor criterii, cum ar fi:

Usurinta de invatare si de reamintire din partea unui utilizator;

Eficienta, adica rapiditatea de executare a actiunilor complexe;

Gradul de consistenta si de unitate;

Flexibilitatea

Importanta proiectarii de interfete evoluate care sa raspunda eficient nevoilor utilizatorilor este evidentiata si de dezvoltarea accentuata, in ultimii ani, a ergonomiei interfetelor, si, in acest cadru general, al unui domeniu specializat de ergonomie: ergonomia cognitiva.

Ergonomia cognitiva are in vedere aspectele cognitive, mentale si psihice ale ergonomiei interfetelor. Principiile enuntate de ergonomia cognitiva sunt:

Principiul coerentei, al caracterului unitar al constituentilor interfetei, (conform si principiilor gestaltiste);

Principiul conciziunii, al asigurarii unei economii cognitive in scopul reducerii efortului cognitiv

Principiul asigurarea unei reactii (feedback) la orice actiune, pentru a furniza permanent informatii utilizatorului asupra functionarii sistemului, in vederea intelegerii cat mai usoare a starii curente si a detectarii situatiilor nedorite, altfel spus, pentru asigurarea imersiunii utilizatorului sau asigurarea unei stari de flux.

Interfatarea om-calculator poate fi analizata si studiata din trei perspective:

1. Perspectiva care considera aspectele umane include studierea aspectelor

fiziologice, adica a rolului in interfatare a perceptiei (vizuale, auditive sau tactile), memoriei, prelucrarii semnalelor,

psihologice, cum ar fi:    perceptia imaginilor si formelor, modelarea mentala, recunoasterea configuratiilor, invatarea, memorarea, reprezentarea cunostintelor, rezolvarea de probleme, intelegerea si folosirea limbajului natural, afectivitatea,

sociologice, in special in contextul interfetelor pe Internet, care permit interactiunea cu un numar imens de alte persoane;

filosofice, ontologice si hermeneutice.

Perspectiva interfetei, care include aspectele de: comunicare, semiotica, limbaj, ergonomie.

Perspectiva computationala, tehnologica, care include aspectele de realizare a aparaturii necesare si, in special a tehnicilor si resurselor de programare implicate, cum ar fi: grafica interactiva, programare orientata spre obiecte,    componente program reutilizabile, programare bazata pe evenimente, tratarea exceptiilor, programare bazata pe cunostinte (inteligenta artificiala), limbaje de adnotare evoluate, ingineria programarii.

Din punctul de vedere al programatorului care dezvolta o interfata prezinta interes cea de-a doua perspectiva de analiza a interfatarii om-calculator, perspectiva interfetei. Raportat la aceasta perspectiva, se disting mai multe clase de interfete:

interfete textuale, care folosesc comunicarea (tiparita sau vorbita), in limbaj natural sau in limbaje specializate;

interfete cu manipulare directa, care sunt caracterizate prin: reprezentarea continua a elementelor de interes ale interfetei, utilizarea unor actiuni fizice simple, de tipul "apasarii de butoane" sau "plaseaza" ("drag and drop"), in locul comenzilor textuale, cu nume si sintaxa complexe, operatii incrementale rapide, cu impact vizual imediat asupra elementelor de interes (de exemplu, deplasarea unui element este vazuta ca atare).

Dintre cele doua mari clase de interfete, o popularitate ridicata o inregistreaza interfetele cu manipulare directa, mai ales o data cu dezvoltarea rapida a internetului, fapt ce explica alegerea tot mai multor programatori de a construi o interfata web pentru o aplicatie software.