Determinarea duratei de stralucire a Soarelui

Determinarea duratei de stralucire a Soarelui

Durata de stralucire a Soarelui, reprezinta un element meteorologic si climatologic care intereseaza atat meteorologia si climatologia cat si diferitele ramuri ale economiei (agricultura, turism etc.).

Durata de stralucire se exprima in ore si zecimi de ora, in care razele solare directe au luminat platforma meteorologica si imprejurimile acesteia. Se deosebesc: durata astronomica (posibila), notata D, ce reprezinta durata stralucirii Soarelui intre rasarit si apus si durata efectiva, notata d, inregistrand timpul in care Soarele straluceste efectiv. Raportul dintre d si D se numeste fractie de insolatie, iar in zilele senine cand Soarele straluceste neincetat (d=D) aceasta tinde spre 1. Dimpotriva in situatiile sinoptice cu cer acoperit, fractia de insolatie poate avea chiar si valoarea 0.

Durata efectiva de stralucire a Soarelui se determina la statiile meteorologice numai cu ajutorul unor aparate numite heliografe. Acestea isi bazeaza functionarea pe proprietatea unei sfere de sticla de a concentra intr-un focar razele solare cazute pe suprafata si spatele sau, si de a carboniza o portiune ingusta a diagramei speciale (heliograma), special instalata in spatele acesteia. Evident ca inregistrarea se face numai daca Soarele are o anumita intensitate.

Heliograful tip R. Fuess

In cazul in care piesa receptoare este o sfera masiva de sticla, cu proprietatea sus amintita. Are un suport mecanic, fixat pe o placa groasa, de forma patrata, care permite si instalarea instrumentului. De asemenea prezinta un suport, cu brat metalic curbat, care se termina cu un surub, care fixeaza sfera de sticla. Nisa metalica, este o alta parte componenta , avand gravaaa scara latitudinala si niste santuri in care se introduc diagrame corespunzatoare schimbarii anotimpuale a pozitiei Soarelui pe bolta cereasca.

Heliograful tip R. Fuess reprezinta unul din instrumentele care fac posibila stabilirea acestui element meteo-climatologic. La acesta se mai adaugaa: heliograful tip Metra, heliograful model rusesc etc.

Heliograful de tip Metra se deosebeste de cel tip Fuess prin doua particularitati constructive: lipsa bratului curbat si prezenta unei nivele (cu bula de aer), care permite orizontalizarea aparatului. Instalarea sa se face in sudul platformei meteo, pe un stalp de lemn cu inaltimea de 1,5m. Pe stalp se monteaza o scandura de circa 50 cm cu grosimea de 5-6 cm, vopsita in alb, la capatul careia se monteaza heliograful.

Intretinerea instrumentului are in atentie piesa receptoare (sfera de sticla) ce trebuie sa fie perfect curata, iar in anotimpul rece se va sterge cu o carpa moale inmuiata in alcool.

Heliogramele, sunt diagramele utilizate la heliograf pentru a inregistra durata de stralucire a Soarelui. Acestea sunt de fapt bucati de carton vopsite in negru tratate special pentru a se carboniza cu usurinta dar mai ales forma acestora este influentata de schimbarea anotimpuala a pozitiei Soarelui pe bolta cereasca. Cele de iarna sunt utilizate intre 21oct si 10martie; cele de primavara intre 11martie si 20aprilie; cele de vara (sunt cele mai lungi) intre 21aprilie si 10 septembrie; iar cele de toamna intre 11septembrie si 20octombrie.