Sistemul glaciar
Aproximativ 10% din suprafata
scoartei terestre este acoperita in acest moment de gheata,
iar in perioadele glaciare din timpul Cuaternarului suprafata ocupata
a fost de cinci ori mai mare decat in prezent. In functie de forma
reliefului si substratul pe care ghetarii se formeaza,
exista doua categorii majore de ghetari: ghetari alpini
(situati in zonele montane la altitudini peste 2500m, Fig. 3‑29) si ghetari de
calota (situati la latitudini mari, dincolo de cercul polar avand ca
substrat zone cu relief moderat).
Gheata
nu este statica, ci se afla intr-o continua miscare dinspre
zona de acumulare (partea situata la cea mai mare altitudine in cazul
ghetarilor alpini sau in zonele cele mai reci in cazul ghetarilor de
calota) spre zona de diminuare si topire (partea bazala a
ghetarilor). In zona de acumulare, precipitatiile sunt doar sub
forma de zapada, iar prin tasare si recristalizare se ajunge
la formarea ghetii. In zona de diminuare precipitatiile sunt rare iar
un proces important este cel de ablatie (trecerea ghetii direct in
stare de vapori datorita ariditatii si temperaturilor mici).
Balansul intre cele doua zone, determina mobilitatea ghetarilor.
Acestia pot "sa curga" prin doua mecanisme: deformare
plastica in masa ghetii si alunecare (glisare) pe substrat umed.
In functie de grosimea ghetii si conditiile climatice in
care se formeaza ghetarii, acestia pot fi de doua feluri:
ghetari cu baza uscata si ghetari cu baza umeda.
Ghetarii
cu baza uscata se
deplaseaza prin deformare plastica a cristalelor de gheata
datorita presiunilor mari din interiorul ghetarului (Fig. 3‑28). Acest tip de curgere are
loc in zonele climatice foarte reci, unde temperatura este permanent sub
punctul de inghet astfel incat baza ghetarilor este uscata
(permanent in stare solida). Efectul eroziv asupra substratului este maxim
in acest caz, ghetarii transportand o cantitate mare de material clastic
slab sortat granulometric.
Ghetarii
cu baza umeda, se
deplaseaza prin alunecare pe un strat de apa situat in baza
ghetarilor. Frecvent sunt prezente particule de apa printre
cristalele de gheata si in interiorul ghetarilor (Fig. 3‑28). Efectul eroziv in acest caz
este mai mic, iar clastele transportate sunt mai bine sortate granulometric
decat in cazul precedent.
Acumularile
de sedimente transportate de ghetari sunt sub forma de tilluri
(sedimente grosiere, slab sortate granulometric - pietrisuri angulare cu
matrice argiloasa), sedimente reciclate de organismele fluviatile
(nisipuri) si sub forma de varve in zonele lacustre (sedimente fin
stratificate alcatuite din benzi inchise la culoare si bogate in
substanta organica si benzi deschise la culoare bogate in
particule clastice mai grosiere - vezi Error! Reference source not found.).
