Sculptogeneza si modelarea reliefului

Sculptogeneza si modelarea reliefului

Sculptogeneza se suprapune pe fondul general creat de litogeneza si tectogeneza prin erodarea formelor pozitive si acumularea de materiale in cele negative. Ea este conditionata in principal de clima intrucat factorii climatici (ape, ghetari, vant etc.) sunt cei care determina sculptogeneza. Sculptogeneza este dependenta si de miscarile tectonice care pot accentua sau intrerupe procesele de eroziune, transport si depunere.

Sculptogeneza pe teritoriul Romaniei a fost variabila in raport cu variatia conditiilor climatice. Evolutia climei pe teritoriul tarii noastre s-a putut stabili cu ajutorul datelor paleontologice, stratigrafice, mineralogice, pedologice, geomorfologice etc.

Pe baza acestor date s-a stabilit ca pe teritoriul Romaniei, in paleozoic, clima a fost de tip ecuatorial, calda si umeda si destul de uniforma. Numai la trecerea de la carbonifer la permian clima devine din ce in ce mai arida. In mezozoic clima s-a mentinut tot cu caracter ecuatorial tropical, astfel ca in aceasta era sub raport geomorfologic pe teritoriul Romaniei au avut loc mai multe faze de modelare prin intense procese de lateritizare a tuturor nucleelor cristaline precambriene. Clima erei neozoice a fost marcata prin trecerea de la tipul ecuatorial la cel subecuatorial pentru a ajunge in halocen la climatul temperat continental.

In intervalul danian-oliogen a predominat climatul tropical-subtropical ajungand ca in oliogen sa capete caracter mediteranenan. Practic intreg paleogenul s-a caracterizat printr-o clima subecuatoriala numai spre sfarsitul oliogenului si inceputul miocenului ea a devenit subtropicala. In neogen climatul capata tot mai accentuate caractere subtropicale iar in cuaternar, epoca preglaciara se caracterizeaza printr-un climat bland si umed, epoca glaciara prin climat rece urmata de epoca retragerii si disparitiei definitive a ghetarilor si aparitia marilor inundatii (tardiglaciarul) iar epoca postglaciara prin climatul rece si uscat la inceput, apoi din ce in ce mai cald si cu umiditate mai ridicata.

In concluzie, pe teritoriul tarii noastre asa cum reiese din fig.89 a avut loc o trecere treptata de la climatul ecuatorial la cel subecuatorial apoi la cel tropical si subtropical pana la cel continental de astazi.

Fig. 89. Curba paloeclimatica. 1-directie descendenta; 2-directie ascendenta;

3-elemente autohtone; 4-relicte ecuatoriale; 5-relicte subecuatoriale; 6-relicte subtropicale;

7-relicte glaciare si periglaciare

Ritmicitatea climatica sezoniera a inceput din paleogen si a continuat in tot neogenul ajungand pana la vilafranchianul superior. In cuaternar pe teritoriul tarii noastre se poate vorbi dupa P. Cotet de doua nuante ale climatului rece, una glaciara specifica altitudinilor mari din Carpati cu ghetari si alta periglaciara care a cuprins restul teritoriului tarii.

Ca rezultat al sculptogenezei pe teritoriul tarii noastre s-au format toate cele trei categorii de relief: de eroziune (de denudatie), de acumulare si erozivo-structural.

Relieful de eroziune este reprezentat in Carpati de suprafetele de eroziune ce apartin complexelor Borascu, Raul Ses si Gornovita.

Suprafetele eroziv-structurale apar atat in aria montana cat si in zona dealurilor si podisurilor. Aici se includ asociatiile de cuest, suprafetele structurale, hogbackurile, tancurile, ferestrele, clipele, dikeurile, neckurile, conurile si podisurile vulcanice etc. Acest relief bine reprezentat in Muntii Bucegi, Ciucas, Zaganul, ceahlau, Piatra mare, Postavarul, Piatra Craiului etc. Suprafete tipice eroziv structurale apar pe structurile monoclinale sau chiar cutate din depresiunea Transilvaniei in Podisul Moldovei in monoclinul getic al Oltului, Subcarpatii de la Curbura etc. Subcarpatii, in general, datorita varietatii mari a depozitelor molasice prezinta un relief eroziv structural larg dezvoltat reprezentat prin butoniere, cueste, iversiuni de relief, creste de intersectie etc.

Suprafete geomorfologice de acumulare, sub forma de campii piemontane, lacustre, fluviolacustre, fluviatile, marine sau eoliene sunt destul de bine reprezentate in relieful Romaniei. Astfel, suprafetele de acumulare piemontana sub forma de campii inalte sau dealuri si coline apar atat in interiorul arcului Carpatic cat si in exterior. In aceasta categorie se includ: Piemontul Getic, Subcarpatii de la Curbura, Dealurile Vestice, campia colinara Pitesti-Targoviste, Ploiesti-Focsani alcatuite din acumularea unor depozite detritice, aluvio-proluviale, fluvio-lacustre, fluvio-glaciare etc.

Suprafetele de acumulare sub forma de campii fluviatile, lacustre, fluvio-lacustre, eoliene (din loessuri si nisipuri de dune) sunt bine reprezentate in Campia Romana si Campia de Vest.

Pedimentatia neogena care s-a desfasurat concomitent cu eroziunea fluviatila, torentiala si marina si-a lasat amprenta sub forma unor pedimente cum sunt: pedimentul Maramuresului de pe latura de est a depresiunii, pedimentul Branului, Oravitei etc. Apar din aceasta perioada ca rezultat al sculptogenezei si o serie de suprafete mai intinse cu caracter de mici peneplene cum sunt cele din zona flisului in Muntii Tiblesului, Bargaului, Obcinele Bucovinei, Muntii Stanisoarei etc.

Spre sfarsitul pliocenului si inceputul cuaternarului s-a conturat mai bine reteaua hidrografica generala a tarii si s-a delimitat mai clar eroziunea pe bazine hidrografice. In aceasta etapa fluvioplanatia si criopedimentatia au constituit principalele procese de modelare. Reteaua hidrografica a generat versantii iar procesele crionivale si pluvio-deluviale i-au modelat imprimandu-le caracterul de glacisuri sau criopedimente.

Actiunea de eroziune fluviatila s-a manifestat destul de variat pe bazine hidrografice, atat in regiunile montane cristalino-mezozoice, eruptive si sedimentare, cat si in cuprinsul regiunilor deluroase si de podisuri alcatuite din cuverturi neogene de molasa, in zonele de contact piemontan si in campiile mari prin divagare sau translatia laterala a albiilor.