Relieful dezvoltat pe nisipuri

Relieful dezvoltat pe nisipuri

Nisipurile ca roci detritice psamitice necimentate de origine aluviala sau eoliana sunt permeabile, slab coezive si foarte putin rezistente la eroziune.

In stare uscata nisipurile pot prezenta pante de pana la 25-30^o, pe cand in stare umeda nu se pot mentine la o inclinare mai mare de 10^o. Datorita acestui fapt, formele pozitive de relief sunt efemere. In zonele cu depozite nisipoase, relieful prezinta suprafete uniforme intinse, separate de vai rare, largi, cu versanti slab inclinati (sub 15^o) si taluzuri, in general lipsite de cursuri de apa permanente.

Modelarea nisipurilor este conditionata de doua procese distincte: deplasarea granulelor libere datorita vantului si al granulelor fixate prin siroire si solifluxiune. Marimea granulelor joaca un rol important in procesul de modelare a reliefului. Cu cat granulele sunt mai mari in diametru cu atat versantii pot fi inclinati, iar cand contin pietrisuri, panta ajunge si la 45^o.

In regiunile desertice predomina modelarea eoliana care actioneaza prin deflatie si acumulare dand nastere dunelor si campiilor nisipoase.

In regiunile temperate, cu climat umed, datorita covorului vegetal, versantii se mentin timp mai indelungat, modelarea reducandu-se la deplasari lente pe versant a particulelor de nisip si rearanjarea acestora.