Relieful dezvoltat pe loess si
depozite loessoide
Loessul
ca roca
detritica
aleuritica,
slab agregata
si
pulverulenta
lipsita
de stratificatie,
este alcatuita
predominant din particule de dimensiunea prafului formate din granule de cuart,
imbracate
adeseori cu o pelicula calcaroasa sau feruginoasa,
care reprezinta
pana
la 50 % din masa rocii, sfaramaturi
calcaroase, granule de calcit cristalizat sau amorf, cruste calcaroase si
concretiuni
calcaroase, minerale argiloase, fragmente de gips, feldspetii, mica si
magnetit, zircon, rutil, turmalina, augit, hornblenda, dintre mineralele grele
care pot reprezenta pana la 10 % din masa
rocii.
In
stare uscata
loessul este sfaramicios,
iar in
stare umeda
devine cleios, asemanator argilei.
Morfologia
loessului se caracterizeaza prin existenta planurilor
orizontale sau verticale, cu vai delimitate de versanti abrupti.
In regiunile cu climat umed, loessul intens levigat si decarbonatat
pierde nisipul prin spalare,
se imbogateste
in
argila
si
se transforma
intr-un mal argilos. Loessul
genereaza
forme de tasare si
sufoziune.
Tasarea
are loc datorita indesarii in
timp sau sub actiunea greutatii proprii a maselor de deasupra. Tasarile
duc la formarea crevaselor, gavanelor sau padinilor,
mici depresiuni circulare sau ovale frecvente pe campurile de
loess orizontale sau usor inclinate. In Campia
Romana
si
Campia
Tisei apar crovuri sub forma unor usoare depresiuni cu
diametre de la cativa
zeci de metri pana
la 2-3 km si
adanci
de 2-3 m, rar 5-6 m. Ele apar foarte evidente primavara, in
timpul topirii zapezii cand apar sub forma unor pete albe, pe fondul negru al
ogoarelor, sau dupa ploi abundente cand se transforma
in
ochiuri de apa
(G.Vilsan
1916, G. Murgoci 1908).
