Rolul reliefului in formarea solurilor

ROLUL RELIEFULUI IN FORMAREA SOLURILOR

Relieful este unul din principalii factori care conditioneaza procesul de solificare, de repartitie si diferentiere a solurilor deoarece, in functie de el, se etajeaza clima, se degradeaza si se altereaza roca, se distribuie sau se zoneaza vegetatia.

Pe langa faptul ca impune etajarea celorlalte componente ale mediului natural, relieful intervine in procesele de pedogeneza sub doua aspecte:

- determina, prin intermediul pantei, intensitatea eroziunii, influentand in acest fel grosimea morfologica a solurilor;

- redistribuie apa provenita din precipitatii, controland intensitatea de manifestare a proceselor de eluviere - iluviere.

Relieful determina aparitia in cadrul aceleiasi zone bioclimatice a mai multor tipuri de sol, care exprima prin profilul lor stadiul diferit de evolutie spre starea de climax. Incetinirea pedogenezei conduce la formarea unor soluri tinere: regosol si litosol, iar intreruperea pedogenezei la erodosol. Solurile tinere se dezvolta si la baza versantilor ca urmare a aditiei continue de material coluvial. In zonele depresionare, conjugat cu conditiile climatice si cu prezenta unor formatiuni impermeabile, topografia determina instalarea excesului de umiditate si schimbarea directiei evolutive spre soluri stagnice.

Relieful influenteaza direct sau indirect geneza solurilor. Rolul direct se manifesta prin diferite procese geologice: eroziune, alunecari, colmatari, sortare de sedimente etc., participand la formarea materialului parental al solului sub aspectul granulometriei, grosimii, stabilitatii.

Rolul indirect consta in umezirea si incalzirea inegala a diferitelor parti ale formelor de relief si implicit a suprafetei invelisului de sol si modificarea climei paralel cu altitudinea. Redistribuirea caldurii si a umiditatii, odata cu variatia altitudinala a climei, schimba conditiile de pedogeneza si determina formarea de succesiuni de soluri legate de formele de relief .

Dupa C.V. Oprea (1960), relieful influenteaza indirect procesul de solificare prin modificarile exercitate in fluxul factorilor cosmici, prin eroziune, coluvionare si prin influentele determinate asupra conditiilor de vegetatie.

N. Florea (1963) arata ca reliful are atat o actiune directa, indeosebi in regiuni intens fragmentate, cat si indirecta, el afirma ca actiunea indirecta a reliefului se manifesta prin modificarea elementelor landsaftului, in special a climei si a vegetatiei.

I.Dragan si I.Rusu (1990) includ relieful in categoria factorilor interni de solificare si il definesc, dupa modul de actiune, ca factor de modelare. Ei sustin ca relieful indeplineste rolul de creare a unor conditii specifice proceselor de solificare.

Direct sau indirect, relieful intervine in formarea si evolutia solului prin modificarea raportului intre cantitatea de apa ce se infiltreaza in sol si ceea ce se scurge la suprafata acesteia, prin repartitia precipitatiilor si caldurii atmosferice functie de altitudine, stiut fiind ca nivelul precipitatiilor intr-o zona geografica creste odata cu altitudinea reliefului, in timp ce temperatura atmosferei variaza in sens invers.

Influenta reliefului asupra proceselor de solificare este determinata urmatoarea sistematica de tipuri relief: macrorelief, mezorelief, microrelief si nanorelief.

Macrorelieful este reprezentat prin formele de relif de dimensiunile kilometrice, prin formele mai mult pozitive si mai putin negative producandu-se variatii de temperatura si umiditate atmosferica, de regim al vanturilor, proportional cu dimensiunile macroreliefului. De pilda, se stie ca la fiecare 18-22 m de altitudine crestere, temperatura atmosferei scade cu aproximativ un grad (C⁰), iar precipitatiile cresc cu 1-2 mm pana la o anumita altitudine dupa care scade din nou.

Mezorelieful este reprezentat prin ceea ce se cheama topografia locului, atingand dimensiuni de ordinul sutelor de metrii.

Mezorelieful influenteaza indirect formarea solului prin apa de infiltrare, ca atare influenteaza starea de pastrare si evolutie a solurilor.

Pe mezoreliefuri inclinate, o mare parte din apa precipitatiilor se scurge spre punctele joase, incat apa de infiltrare in sol este mereu mai mica paralel cu cresterea pantei, percolarea orizonturilor este mai scazuta si in consecinta evolutia solului este mai putin inaintata.

Pe mezoreliefuri depresionare, la apa din precipitatii se mai adauga si apa provenita din scurgerile de pe pantele invecinate care se aduna in depresiuni si se infiltreaza in sol.

Influenta macroreliefului si mezoreliefului, cumulata cu aportul microclimatului, a rocii, vegetatiei etc., determina diferentierea " solurilor de evolutie" ale diferitelor unitati taxonomice de sol.

Microrelieful este reprezentat prin forme pozitive sau negative de relief avand dimensiuni de cativa metri sau chiar centimetrii. Microrelieful se formeaza si evolueaza legat de anumite conditii naturale particulare. Dupa diferentierea microreliefului, incepe sa apara solul cu insusirile sale determinate de conditiile locale de microrelief, care in general, introduce variatii in apa ce se infiltreaza in sol.

Nanorelieful este reprezentat prin forme de relief pitice, negative sau pozitive de ordinul decimetrilor. Nanoreliefurile se pot forma datorita unor conditii naturale specifice ale regiunii, cum este cazul formarii musuroaielor de cartite, a musuroaielor de furnici si a gliei prin ape de scurgere. Dupa forma nanoreliefului solul are insusiri diferite si o evolutie deosebita de ceea de pana atunci.

Apreciind in final influenta formelor de relief asupra formarii si evolutiei solurilor Gh. Ianos (1995) considera ca, desi cele doua fenomene naturale conlucreaza neintrerupt, atat originea proceselor cat si taxonomia lor este diferita.

Tot in aceasta directie P.D.Jungerius (1985) afirma ca in ciuda faptului ca formele de relief, ca si solurile, s-au format intr-o mare masura sub influenta acelorasi factori de mediu, totusi geomorfologia si pedologia au radacini separate, urmand linii distincte de evolutie.