Petrogeneza siliclastitelor

Petrogeneza siliclastitelor

Rocile siliciclastice ruditice

Conglomeratele se formeaza in medii acvatice caracterizate de: energie de relief ridicata (pentru ca viteza agentului de transport sa fie suficient de mare pentru a transporta claste ruditice), energie de bazin ridicata (pentru ca transportul sa fie dominant prin saltatie si astfel sa se produca rotunjirea clastelor), climat umed cald sau temperat (pentru a fi suficient debit de apa necesar transportului) si rata de sedimentare ridicata. Toate aceste conditii sunt indeplinite in mediile continental-fluviatile sau in conurile deltaice formate in continuarea conurilor aluviale.

Breciile, prin lipsa de rotunjire a particulelor indica depunerea in imediata vecinatate a ariei sursa sau un mecanism de transport care sa nu implice interactiunea intre particule sau intre acestea si substrat. Daca agentul de transport este apa, distanta de transport a materialului clastic este foarte scurta sau sursa este intraformationala. In ambele cazuri energia de relief este foarte ridicata, iar rata de sedimentare deasemenea. Astfel de particularitati se intalnesc in cazul sistemelor continentale torentiale sub forma de acumulari in conuri aluviale sau delte grosiere, sau in cazul sistemelor marine adanci situate in zone de coliziune (fose-arc).

In cazul parabreciilor, care sunt roci foarte imature, Un mediu cu totul aparte

Roci siliciclastice arenitice

Gresiile cuartoase cu compozitia alcatuita din fractie cuartoasa peste 95%, sortare granulometrica buna si grad ridicat de prelucrare a clastelor (rotunjite), sunt practic cele mai mature roci sedimentare, necesitand o reciclare avansata a materialului clastic, un climat cald si umed respectiv un relief cu energie de relief scazuta pentru inlaturarea granulelor instabile (feldspati, litice) si un agent de transport cu energie ridicata. Adesea sedimentele sunt cimentate in timpul diagenezei cu calcit sau dolomit poikilotopic sau cuart de supracrestere. Astfel de conditii ambientale sunt specifice zonelor continental-desertice, zonelor litorale epicratonice sau selfurilor situate pe margini pasive.

Arcozele au in compozitia lor peste 25% granoclaste de feldspat, in special ortoza, microclin si albit. Cel mai adesea acestea nu prezinta alterari semnificative indicand o slaba interactiune cu apa, respectiv un relief cu energie ridicata, denudare rapida, climat arid. Restul clastelor sunt din fractia cuartoasa la care se adauga mice, liantul este o matrice siliciclastica fin granulara reliefand un grad scazut de sortare. Aspectul de roca imatura este dat si de morfologia angulara a majoritatii clastelor si de cimentul feruginos pelicular. Toate aceste caracteristici sunt indeplinite in zonele continental-fluviatile avand o arie sursa alcatuita din granitoide sau gnaise.

Gresiile litice au o compozitie variabila functie de tipurile de fragmente litice constituente: roci metamorfice (in special de grad scazut), roci vulcanice, roci sedimentare. La fel de variabila este si textura exprimata prin granulatie, sortare (moderata sau buna) si grad de rotunjire al particulelor (de la angular la subrotunjit). Sunt adesea roci cu matrice (<15%) sau cu ciment carbonatic sau argilos. In general sunt deci roci relativ imature compozitional si textural, reflectand un transport rapid, pe distante scurte si acumulat in bazine cu rata de sedimentare ridicata. In consecinta se pot forma in bazine continental-fluviatile, deltaice, bazine de foreland sau de back-arc.

Graywacke sunt cele mai imature roci siliciclastice alaturi de parabrecii. Ele contin multa matrice argiloasa (>15%), clastele sunt angulare sau subangulare si domina un amestec de particule instabile din punct de vedere chimic: feldspati, litoclaste metamorfice, sedimentare si vulcanice aratand un amestec de arii sursa, lipsa alterarii chimice in aria sursa, transport rapid fara o sortare granulometrica eficienta si acumulare intr-un bazin cu rata de sedimentare ridicata. Matricea rocii este atat de origine detritica cat si diagenetica. In aceste conditii ele sunt specifice depozitelor ritmice turbiditice acumulate la baza taluzelor.

Roci siliciclastice siltice

Loess-ul este o roca neconsolidata de culoare galbuie, cu sortare granulometrica foarte buna ce contine adesea peste 70% cuart si subordonat feldspat si carbonat. Dimensiunile foarte fine si sortarea buna indica un agent de transport restrictiv, fara competenta ridicata. Compozitia releva un climat arid (rece/cald) in aria sursa astfel incat alterarea chimica sa fie minima. Este deci o roca rezultata prin procese eoliene in ariile continentale periglaciare sau peridesertice.

Siltitul este o roca compacta, de culoare cenusie, avand o sortare moderata si cu o compozitie mai saraca in cuart

divers (continental marin)