Legenda hartilor geologice

Legenda hartilor geologice

Pentru reprezentarea grafica a datelor geologice cunoscute dintr-o regiune se utilizeaza o serie de culori, simboluri si semne conventionale, a caror semnificatie este data sub forma unei legende.

Culorile se folosesc pentru indicarea varstei formatiunilor sedimentare si magmatice. Culorile utilizate pe harti, sectiuni si coloane stratigrafice au fost numerotate de la 1 la 24, dupa cum urmeaza: 1 - alb; 2 - galben de lamaie; 3 - galben de crom; 4 - portocaliu; 5 - rosu galbui; 6 - rosu; 7 - carmin; 8 - violet roscat; 9 - violet albastrui; 10 - albastru deschis; 11 - albastru marin; 12 - albastru de Prusia; 13 - albastru indigo; 14 - verde albastrui; 15 - verde galbui; 16 - verde; 17 - verde cenusiu; 18 - ocru; 19 - siena; 20 - rosu indian; 21 - cafeniu (brun) roscat; 22 - cafeniu (brun) galbui; 23 - cenusiu; 24 - negru.

Pentru rocile magmatice au fost utilizate patru grupe de culori, corespunzand celor patru cicluri tectono-magmatice (tab. 15).

Tab. 15. Culori folosite pentru indicarea varstei rocilor magmatice

In cadrul unui ciclu, intensitatea culorii descreste de la termenii bazici la cei acizi. Pentru separarea de detaliu a subtipurilor petrografice s-au utilizat hasuri din culoarea de baza a grupei respective. Pentru formatiunile vulcano-sedimentare au fost utilizate benzi alternante din culoarea rocii magmatice predominante si din acea a varstei depozitului sedimentar, punandu-se, astfel, in evidenta asociatia de fenomene care au generat formatiunea.

Tab. 16. Culori conventionale utilizate pentru indicarea

varstei formatiunilor sedimentare

In cadrul formatiunilor sedimentare se foloseste cate o culoare distincta pentru fiecare perioada a erelor Paleozoica, Mezozoica si Neozoica. Subdiviziunile perioadelor se diferentiaza prin nuante mai inchise pentru formatiunile mai vechi si din ce in ce mai deschise pentru formatiunile mai noi. Cand numarul nuantelor este insuficient pentru indicarea tuturor etajelor si subetajelor se folosesc hasuri colorate (tab. 16).

La formatiunile metamorfice, date fiind incertitudinile asupra varstei depozitului premetamorfic, nu s-a putut aplica principiul acordarii culorii pe criterii stratigrafice. Principiul de baza pentru abordarea culorii a fost cel al faciesului metamorfic, separandu-se doua faciesuri - faciesul sisturilor verzi si faciesul amfibolitelor. Pentru subfaciesuri au fost folosite hasuri din culoarea faciesului respectiv.

In cazul rocilor metamorfice, culoarea a fost utilizata si pentru reprezentarea unora dintre tipurile petrografice care sunt separate prin semne colorate aplicate peste fondul faciesului metamorfic.

Tab. 17. Legenda folosita pentru reprezentarea rocilor magmatice

Simbolurile sunt folosite pentru notarea varstelor la toate rocile si pentru notarea tipurilor petrografice la rocile metamorfice si magmatice.

Varsta este notata cu litere mari pentru sisteme si serii, ca de exemplu cuaternar (Q), neogen (N), cretacic (K), jurasic mediu (J2), si cu litere mici pentru etaje: turonian (tu), cenomanian (cm), aptian (ap).

Pentru varstele comprehensive au fost combinati indicii varstelor extreme pe care le cuprinde formatia, legate prin "+" cand sunt vecine sau cu "-" cand intervalul este mai mare (vr+cm, cm+ap).

Tipurile principale de roci magmatice se reprezinta prin simboluri -abrevieri in alfabetul grecesc ale denumirii rocilor respective (tab. 17), iar subtipurile au fost distinse prin litere care indica componenta mineralogica.

Pentru rocile metamorfice, tipurile petrografice se reprezinta prin simboluri - abrevieri in alfabetul latin ale denumirii rocilor (tab. 18).

Tab. 18. Legenda folosita pentru reprezentarea rocilor metamorfice

Semnele conventionale se folosesc pe scara restransa pentru a nu incarca prea mult harta. Prin semne conventionale sunt reprezentate diversele tipuri genetice din cadrul depozitelor cuaternare care ocupa suprafete intinse. Semnele conventionale se suprapun peste culoarea care indica varsta depozitului respectiv.

Prin semne conventionale se noteaza elementele tectonice (axa de sinclinal, axa de anticlinal, falie, sariaj etc.) si punctele fosilifere din diferite formatiuni sedimentare (fig. 42).

Fig. 42. Semne conventionale pentru reprezentarea principalelor elemente structurale

Pe harti apar figurate:

izobate marcand inceputul unui nou ciclu sedimentar tectonic sau suprafata de eroziune care marcheaza sfarsitul unui astfel de ciclu;

limite de extensiune a diferitelor formatiuni pe sub depozitele ulterioare.

Institutul Geologic a intocmit Harta geologica a Romaniei la scara 1:200.000 in 50 foi care acopera intreaga suprafata a tarii. In ultimul timp au fost publicate si foi la scara 1:50.000.

Hartile sunt insotite de texte explicative in care, pe langa descrierile referitoare la continutul litologic si paleontologic al formatiunilor, se fac referiri si la trasaturile fundamentale de ordin general ale structurii regiunii si ale evolutiei geologice a teritoriului.