Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geologie


Index » educatie » » geografie » Geologie
» Dictionar de termeni - sedimentologie-petrologie sedimentara-sisteme depozitionale


Dictionar de termeni - sedimentologie-petrologie sedimentara-sisteme depozitionale




DICTIONAR DE TERMENI

SEDIMENTOLOGIE-PETROLOGIE SEDIMENTARA-

SISTEME DEPOZITIONALE





A

abatere standard,(engl.= standard deviation deviatie standard

abisal,(engl.= abysal) m. al fundului oceanic, care include regiuni cu adancimi de peste 2 000 m, caracterizate prin absenta luminozitatii, prin temperatura scazuta, presiune ridicata, raritatea org. si lipsa curentilor marini.

ablatiune (ablatie)(engl. = ablation), 1. proces de indepartare si transport al produselor de alterare a rocilor, prin actiunea apelor de siroire, a vantului si a gravitatiei; a. faciliteaza avansarea fenomenului de alterare; 2. procesul de reducere a masei unui ghetar prin topire, evaporare, distrugere mecanica sau prin des-prinderea aisbergurilor.

abraziune, (engl. = abrasion) proces de eroziune a tarmurilor marine si lacustre, desfasurat sub actiunea mecanica a valurilor, mareelor, curentilor, blocurilor de gheata etc. A. marina este foarte activa in dreptul tarmurilor inalte, cantitatea de material clastic eliberata fiind dependenta de natura petrografica si de structura geologica a tarmurilor respective. Prin a. indelungata, faleza se retrage, lasand in fata ei o plat. de a. care, afectata de miscari oscilatorii verticale, devine terasa de a. (emersa sau submersa).

acaustobiolit,(engl. = acaustobiolith) roca sedimentara, organoge-na, necombustibila; ex. calcar recifal, radio-larit etc. Ant. caustobiolit.

accesoriu, constituent ,(engl. = accsessory) calificativ atribuit unui min. existent in roci in cantitati reduse, de regula sub 5%, care nu influenteaza diagnos-ticul si rezultatul analizelor (zircon, rutil, apatit in rocile magmatice; granat, spinel, disten in rocile metamorfice); in rocile sedimentare clastice min. a. sunt remaniate din formatiuni preexistente si constituie fractiunea grea a acestora. V. min. grele. In cazul piroclastitelor, min. a. sunt fragmentele provenite din efuziuni sau extruziuni mai vechi (Carozzi, 1960).

accident, (engl. = concretion (petrogr. sedim.), agregat monomineral, cu structura amorfa, microcristalina sau, rar, larg cristalina, foarte variat ca morfologie si bine delimitat de materialul rocii care-l inglobeaza; a. apare ca produs diagenetic in calcare ( silex, chaille), in argile, loess (papusi de loess) etc. ; 2. (tect.), a. tectonic, deformare de amploare locala a stra-telor care constituie subsolul unei reg.

accidental, constituent engl. = accidental calificativ atribuit unui component al rocilor, care apare intamplator, fara legatura cu procesele petrogenetice specifice; ex. unele enclave xenolite, din rocile magmatice; 2. in cazul piroclastitelor, caracterul unui constituent provenit din infrastructura aparatului vulcanic; ex. fragmente de s. crist., argile, calcare etc.

achondrit, (engl. = achondrite) meteorit litic format preponderent din silicati larg cristalizati si lipsit de chondrule, nichel si fier. Se aseamana cu unele roci terestre; reprezinta cca. 8% din totalul meteoritilor. V.si chondrit.

acid, (engl. = acid (petrogr.), calificativ atribuit unei roci sau unei topituri naturale bogate in SiO2 (peste 66%). Rocile a. sunt caracterizate de prezenta min. salice - cuart si feldspati - si de culoarea lor deschisa (granite, riolite, granodiorite, dacite). Termenul este depreciat.V. si bazic, ultrabazic si intermediar; 2. (miner.), calificativ pentru un feldspat plagioclaz bogat in Na (albit, oligoclaz).

acretie, acretionare, (engl. = accretion, accretionary) 1. marirea volumului unui corp prin ados de noi particule; 2. in conceptul tectonicii globale, procesul ce are loc in zona riftului medio-oceanic, prin care noi efuziuni de bazalte se adauga crustei oceanice. 3. (petrogr. sedim.), cresterea gradata a unor corpusculi sau lamine de sedimente prin aditie sau adeziune de noi particule; a. poate fi mecanica (produsa prin rularea si ingramadirea clastelor), chimica (de precipitare) sau biotica, efect al activitatii unor org.; a. algala conduce la formarea stromatolitelor si oncolitelor; 4. (sedim.), cresterea gradata, imperceptibila, a zonelor de uscat prin actiunea curentilor de aer (depunerea nisipurilor pe plaje) sau a apei (in cazul sedimentarii fluviatile: depunerea aluviunilor in malul convex al unui rau, in urma eroziunii pe care acesta o exercita in malul concav, formarea barierelor de nisip in zonele de self etc.

acumulare gravitationala, (engl. = gravitational sedimentation)1. (petrogr.), aspect al procesului de acumulare a min. femice in primele etape ale cristalizarii fractionate a magmelor; min. grele (olivina si piroxenii) se separa ca slire sau strate lenticulare in nivelurile inf. ale topiturii. Paralel cu a.g. in magma pot avea loc si acumulari prin flotare. V. diferentiere magmatica; 2. (sedim.), in „avalansa', acumularea sedimentelor cu rata mare de depunere, la varsarea marilor fluvii, la baza taluzurilor continentale etc. (ex. delta Gangelui, golful Mexic etc.).

acviclude, roci engl. = aquiclude rocks (hidro.), despre un agregat natural (roca) prin care apa nu poate circula decat sub presiune. R.a au o porozitate capilara si subcapilara (ex. marne).

acvifer, roca acvifera, strat engl. = aquifer rock, bed (hidro.), despre un produs natural (roca, strat) care retine si permite miscarea apei. R.a. sunt roci poroase, cu pori suprapapilari, prin care apele pot circula usor si raspund legilor hidrodinamice (nisipuri, pietrisuri, gresii slab cimentate etc.). S.a. constituie un corp tabular, permeabil delimitat in baza printr-un nivel impermeabil si proprietati hidrodinamice omogene. In s.a. se deosebesc: o zona de alimentare, o zona de acumulare a apei si o zona de drenare (descarcare) marcata prin iz-voare. S.a. pot fi freatice si captive.

acvifuge, roci (hidro.), despre un agregat natural (roca), compact, lipsit de pori, dar afectat de fisuri prin care poate circula apa; ex. r.a. magmatice, metamorfice etc.

aerolit,( engl. = aerolite) meteorit litic alcatuit preponderent sau in intregime din silicati de tipul olivinei, piroxenilor si plagioclazilor. A. alcatuiesc mai mult de 90% din totalul meteoritilor care cad pe Pamant si sunt asemanatori rocilor eruptive ultramafice. In aceasta categorie sunt cuprinse chondritele si achondritele.

afanitic, structura (a), (engl.= aphanitic) termen utilizat pentru a desemna structurile microcristaline si criptocristaline ale rocilor magmatice efuzive. Structurile a. sunt caracteristice bazaltelor si andezitelor, definind in special masa fundamentala a acestora (mezostaza). V. faneritic.

agat, (engl.= agate var. criptocristalina de calcedonie (SiO2), cu structura rubanata, determinata de alternanta unor benzi divers colorate: negru cu alb (onix arab), brun cu alb (sardonix), rosu cu alb (carneol); in cazul unor var. alternanta benzilor este data de succesiunea calcedonie - opal. A. formeaza depuneri in cavitatile unor roci vulcanice si este folosit, prin slefuire, ca piatra semipretioasa, ornamentala, precum si in mecanica de precizie, la confectionerea de lagare, prisme de sprijin etc.

agregate minerale

 
aglomerat vulcanic, (engl.= volcanic agglomerate) roca piroclastica consolidata, alcatuita din elemente grosiere prinse intr-o matrice tufacee, adesea cu compozitia mineralogica identica cu a fragmentelor. A.v rezulta in urma unor explozii vulcanice puternice si se acumuleaza in apropierea centrelor de eruptie; sunt foarte comune in aria de raspandire a vulcanilor actuali si a celor vechi stinsi. In Romania, se gasesc in lantul vulcanic Calimani - Gurghiu - Harghita si in Mtii Apuseni.

agradare, (engl.= aggradation (petrogr.), proces fizico-chimic prin care are loc o crestere progresiva a crista-lelor; a. conduce la structuri faneritice in cal-care si dolomite etc. (recristalizare agradanta). Ant. progradare; 2.(sedim.) acretie verticala.

agregate minerale (pl.), (engl.= mineral aggregate) masa granulara concrescuta sau asociatie de min. alcatuita din mai mult de un cristal; a.m. pot fi monomin. (ex. calcarul format numai din cristale de calcit) sau polimin. Se diferentiaza prin structura si caracterele morfologice ale componentilor, distingan-du-se astfel: a.m. granulare, asociatii de cristale sub forma de druze, concretiuni, dendrite, eflorescente, ooide etc.

agresivitatea apelor (hidro.), intensitatea cu care acestea pot sa corodeze materialele prin care circula sau sa intre in reactie cu ele.

alabastru, (engl.= alabaster) var. de gips, fin granulara, masiva si compacta, translucida, colorata in alb si mai rar in galben, brun, portocaliu sau cenusiu, pe seama impuritatilor. Datorita D sale mici, se poate prelucra usor. Se foloseste la confectionarea obiectelor ornamentale si in industria sticlei.

alaun,(engl.= alaune) sulfat hidratat de aluminiu si sodiu, potasiu sau amoniu, cristalizat in s. cubic. Formeaza eflorescente in roci sedimentare sau depuneri solfatariene si fumaroliene.

albit, (engl.= albite) 1. (miner.), min. din grupa feldspatilor - NaAlS3iO8 - cristalizat in s. triclinic, considerat termen extrem in seria plagioclazilor (Ab100 - An0 - Ab90 - An10) si termen sodic in seria feldspatilor alcalini. Prezinta doua modificatii: a. de temperatura scazuta si a. de temperatura ridicata, cu punctul de transformare la 4500C. Este intalnit in toate tipurile de roci, fiind frecvent in granite, sienite, spilite, s. crist. de metamorfism scazut, in unele corneene (adinole), in roci sedimentare de tipul graywacke si autigen in calcare sau argile; poate sa apara secundar in depuneri pneumatolitice si metasomatice. Este utilizat in producerea ceramicii fine ca fondant si la prepararea glazurilor brute pentru portelanuri; 2. (crist.), macla polisintetica, descrisa dupa legea hemitropiei normale, in care indivizi paraleli se asociaza dupa fata (010) sub forma unor lamele cu striatii fine, dupa directia de clivaj (001). Este caracteristica feldspatilor plagioclazi din rocile magmatice intrusive si efuzive; este mai rar intalnita in plagioclazii din s. crist.

Algonkian

 
aleurit,(engl.= aleurite) termen textural ce defineste dep. detritice fine (loessul si rocile loessoide), alcatuite din granule cu dimensiuni cuprinse intre 0,063-0,0039 mm, indiferent de gradul lor de consolidare. Granulometric a. reprezinta termenii intermediari intre psamite si pelite. Sin. silt.

aleurolit,(engl.= aleurolite ~ siltit.

alios (inv.),(engl.= alio) var. de gresie cu ciment feruginos si continut ridicat de materie organica.

alit, (engl.= allite) termen general folosit pentru a defini rocile sedimentare bogate in oxid liber de alu-miniu (SiO2/Al2O3 < 1.3) laterite, bauxite. Ant. ferilit, sialit.

alitizare, (engl.= allitization) proces secundar de concentrare relativa a aluminiului in timpul procesului de alterare (hidroliza) a alumosilicatilor din rocile preexistente, cand elementele usor solubile (Na, K, Ca, Mg) sunt indepartate prin dizolvare, iar cele stabile (Al,Si) se reorganizeaza sub forma de min. argiloase (caolinit) si/sau hidroxizi de aluminiu (gibbsit, diaspor). Sta la baza formarii scoartelor de alterare si, respectiv, a lateritelor si bauxitelor.

allanit,(engl.= allanite (Ca,Ce,La)2(Fe,Mg)Al2(Si2O7)(SiO4) (O,OH), s. monoclinic. In Romania, intalnit ca min. accesoriu in cristalinul getic din C.Merid., in granitoidele din autohtonul danubian si in aluviunile de la Ditrau. Sin. orthit.

alocheme, (engl.= allochem) corpusculi (particule) formati prin precipitare chimica si biochimica in cadrul baz. de sedimentare; au caracter autigen si se intalnesc in sedimente si roci sub forma de: oolite, pelete, bioclaste, intraclaste, lumpuri. Natura a. constituie un criteriu de clasificare a rocilor sedimentare carbonatice de tipul calcarelor alochemice.

alofan,(engl.= allophane) min. argilos amorf, cu compozitie variabila (Al2O3 - SiO2) de tipul solutiilor solide. Se intalneste ca min. secundar in unele zacaminte legate de magmatismul banatitic.

alogen, (engl.= allogene) calitatea unui min. de a se fi format anter. intr-un loc diferit de cel al rocii din care face parte. Ex. xenolitele din roci magmatice sau particulele a. (terigene sau detritice), transportate din afara bazinului de sedimentare. Min. si fragmentele litice a. se recunosc dupa caracterul lor clastic si dupa efectele de corodare si alterare care se intalnesc pe supr. acestora. Sin. alotigen. Ant. autigen.

alohton (gr., allos - altul, chton - pamant), (engl.= allochtonous) 1. (tect.) unitatI geologice dislocate din locul de origine si deplasate la distante considerabile, sub impulsul fortelor tectonice sau al gravitatiei. Pachetele de strate ale formatiunii incaleca in final strate mai noi, rezultand panze de sariaj. Ant. Autohton , 2. (sedim.), despre un material resedimentat, provenit din afara bazinului de sedimentare.

alotriomorf, structura ~ (a),(engl.= allotriomorphic) ,carcteristica a structurii unei roci magmatice echigranulare, alcatuita preponderent din cristale xenomorfe, lipsite de contur cristalografic. S.a. caracterizeaza rocile care au cristalizat relativ rapid din topituri cu un numar mare de germeni. Ex. aplitele. V.si panidiomorf, hipidiomorf.

alotropism, (engl.= allotropy) proprietatea unor substante minerale de a prezenta mai multe modificatii structurale (reticulare) in functie de temperatura si presiune. Diferitele modificatii se noteaza cu a g si cristalizeaza in sisteme cristalografice diferite. V. si polimorfism.

alterare, (engl.= alteration) proces geologic natural de esenta chimica, specific zonei de interactiune a litosferei cu atmosfera, hidrosfera si biosfera, prin care asociatiile min. preexistente, ajunse in contact cu H2O, O2 si CO2, devin instabile si trec prin hidroliza si oxidare in asociatii mineralogice noi (min. de neoformatie: feldspatii se caolinizeaza, olivina se oxideaza, biotitul se cloritizeaza etc.). Intensitatea a. si extinderea produselor sale sunt controlate de natura mineralogica si petrografica a rocilor afectate si de calitatea chimica a mediului in care actioneaza (Eh,pH). Prin a., rocile preexistente, proaspete, se transforma la supr. crustei intr-o scoarta de a.- un invelis discontinuu, cu grosime variabila (cm - zeci de m), format din min. relicte (zircon, rutil), compusi coloidali (opal, sporogelit) si min. de neoformatie (min. argi-loase, oxizi si hidroxizi). Calitatea si structura scoartei de a. sunt controlate climatic (se disting scoarte de a. alitice in climat cald si umed si scoarte de a. sialitice in climat temperat) si de prezenta si pozitia nivelului hidrostatic (in functie de aceasta se poate individualiza o zonalitate verticala, zona de oxidare, cu oxizi si hidroxizi, situata deasupra nivelului hidrostatic si zona de cimentare, cu min. argiloase si sulfuri, situata sub nivelul hidrostatic). Scoarta de a. este substratul pe care se poate forma solul. V. si dezagregare.

aluviune,(engl.= alluvium, alluvia) sediment detritic recent, neconsolidat, sortat moderat, acumulat in lungul albiilor minore si majore sau la gura de varsare a raurilor. La a. se incadreaza si dep. slab sortate din conurile de dejectie sau din lacuri. Granulometric, a. sunt formate din nisipuri, pietrisuri, silturi si pelite; uneori, gazduiesc acumulari de min. grele. Sin. depozit aluvial, aluviu.

amigdaloida textura ,(engl.= globular structure) textura caracteristica rocilor vulcanice in a caror masa fundamentala se individualizeaza amigdale – goluri de diferite forme si dimensiuni umplute complet cu min. secundare: calcit, clorit, calcedonie, cuart, zeoliti etc. Textura a. este specifica cuartitelor si bazaltelor provenite prin racirea si consolidarea unor lave bogate in gaze.

amorf, (engl.= amorphous) insusire a unui corp, a unei substante sau stari a materiei, caracterizata prin lipsa structurii reticulare interne; elementele chimi-ce din constitutia substantei a. au o distributie dezordonata, iar forma acesteia este lipsita de elemente regulate. Corpurile a. prezinta aspec-te foarte diverse, dar neregulate: mamelonare, reniforme, botrioidale, si provin fie din con-solidarea unor geluri (opal, vaterit, colofan), fie din racirea sticlei vulcanice (obsidian). Optic, corpurile a. sunt izotrope. Din p.d.v. fizico-chimic, starea a. este instabila, trecand cu timpul in stare cristalizata.

anabitume, bitumen.

anadiageneza,(engl.= anadiagenesis) etapa a transformarilor post-depozitionale care se produc in sedimentele submerse in timpul ingroparii progresive si care se manifesta intre limita inf. a sindiagenezei si cea sup. a fenomenelor de metamorfism (cca 10 000 m), in conditii reducatoare. Intensitatea proceselor fizice (compactizare, recristalizare) si chimice (solubilizari, cimentari, substitutii) suferite de sedimente sunt in functie de grosimea si de timpul scurs de la ingropare sub dep. mai noi. V. si sindiageneza, epigeneza. Sin. diageneza

analiza faciala(sedim.), (engl.= facies analysis) descrierea si siste-matizarea secventelor faciale sedimentare, in succesiune verticala, sub controlul extinderii lor areale, avand drept scop interpretarea proceselor si mediilor de depunere in termenii modelului facial (set de variabile vizand procesele, agentul, bazinul, contextul geologic-tectonic si relatia sa cu aria sursa). A.f. implica o metodologie variata, ce include o serie de analize: granulometrica, morfometrica, a structurilor sedimentare, paleontologica, microscopica etc. si opereaza, in functie de scara observatiei, cu grade de detaliere foarte diferite.

anemoclaste, (engl.= anemoclast) fragmente de roci dezagregate si modelate prin actiunea vantului; a. se intalnesc frecvent in zonele desertice de tip hamada. Termenul a fost introdus de Grabau in 1904.

angular, (engl.= angular) aspect morfometric ce caracterizeaza granulele sedimentare clastice cu toata supr. colturoasa ( coeficient de rotunjime); caracterizeaza de obicei fragmentele „in situ” din grohotisuri si brecii sau unele dep. piroclastice provenite prin explozii vulcanice.

anhedral, (engl.= anhedral) caracteristica unui cristal lipsit de contururi (fete) cristalografice proprii structurii sale reticulare. Cristalele a. ilustreaza lipsa unui spatiu adecvat pentru cresterea lor completa sau, alteori, viteze mai mari de cristalizare. Sin. xenomorf V. si euhedral, subhedral, xenotopic.

anhidrit, (engl.= anhydrite) CaSO4, s. rombic. In Romania, apare asociat cu gipsul in dep. evaporitice sau este format diagenetic in calcare si argile, de asemenea, in ganga unor filoane hidrotermale (Cavnic).

anortit, (engl.= anortite) 1. CaAl2Si2O8, s. triclinic; min. din grupa feldspatilor, considerat ca termen extrem, calcic, in seria plagioclazilor (Ab10An90-Ab0An100). Sub aceasta compozitie se intalneste accidental in natura. Apare in geode, in rocile magmatice foarte bazice si in unele filoane de tip alpin. Este utilizat ca fondant in fabricarea portelanului; 2. referitor la conti-nutul in a. (de molecula anortitica) al unui plagioclaz, in functie de care se separa termenii intermediari ai seriei izomorfe albit – a. Ex. An10-30 – oligoclaz, An30-50 – andezin, An50-70 – labrador, An70-90 – bytownit.

antidune, (engl.= antidune) forme structurale, relativ simetrice, asemanatoare dunelor eoliene, care se formeaza la baza unui curent acvatic; au caracter efemer si inainteaza prin deplasarea particulelor de nisip contra curentului care le genereaza (prin eroziunea flancului din aval si acumularea de material pe flancul din amonte). Sunt dificil de identificat in structurile sedimentare vechi.

antracit, (engl.= antracite) ,carbune sup.,de culoare neagra, luciu semimetalic si spartura concoidala, caracterizat printr-un continut ridicat de carbon (92-98%) si putere calorica mare (8 200-9 000 calorii). In Romania, se gaseste la Schela-Gorj.. V. si huila, carbune brun, lignit, turba.

apatit, (engl.= apatite) grup de fosfati de calciu de tipul Ca5(PO4CO3)3(F, OH, Cl), in care termenii extremi ai seriilor izomorfe care-i definesc sunt carbonati – a., fluor – a., hidroxi –a., clor – a. Min. cristalizate, s. hexagonal, dar unele var. (colofan) pot fi amorfe. A. este min. accesoriu in multe roci magmatice si metamorfice; reprezinta constituenti principali ai fosforitelor in care imbraca forme colomorfe si oolitice; de asemenea, unele var. se intalnesc in oase, bioclaste de brachiopode si moluste. A. reprezinta principala sursa de extractie a fosforului. In Romania, se gaseste in roci variate: s. crist., granitoide, ofiolite din unitatile carpatice. Sin. fosfat de calciu.

aplatizare, (engl.= flatness) dezvoltare morfometrica bidimensionala, tabulara. 1. (sedim.), indice de ~, para-metru morfometric functional care reflecta tendinta galetilor din sedimente spre formele plate, dezvoltate bidimensional; indicele de a. se calculeaza dupa formula Ap=(a+b)/2c, in care: a este lungimea galetului; b-latimea; c-grosimea si ofera indicatii asupra conditiilor de transport si abraziune a particulelor sedimentare. Ap > 1 este caracteristic fragmentelor provenite din s. crist. (filite), argilite etc.; 2. (tect.), deformare aragonit, CaCO3, s. rombic; var. cu habitus prismatic si acicular. Format, in special, prin procese chimice de sedimentare in medii dulci-cole, saline si hipersaline. In Romania, este legat de unele procese hidrotermale (la Baiut, Corund, Sacaramb) sau de depuneri din izvoare bicarbo-natate (la Turia, Covasna, Toplita). Utilizat pentru confectionarea unor obiecte ornamentale.

arcoza, (engl.= arkose) gresie polimictica a carei trasatura caracteristica este data de prezenta feldspatilor (>25 %) - microclin, ortoza, plagioclaz (a. plagioclazica) -, a cuartului (< 75 %), micelor, fragmentelor litice si min. grele. Cimentul clastelor poate fi calcit, silice sau sulfati. Are textura psamitica, grad de sortare slab si elemente componente, adesea, angulare. A. sunt caracteristice dep. de molasa acumulate postorogen in avanfose si in baz. remanente. Ele reprezinta produsele de diageneza ale unor nisipuri feldspatice (de tip gruss), provenite din dezagregarea si alterarea granitelor si gnaiselor (a. bazale, a. reziduale). A. sunt raspandite in dep. sedimentare de varsta paleozoica (sparagmita), mezozoica si cainozoica, in Rothliegendes-ul si Buntsandstein-ul din Germania. In Romania, sunt intalnite in Perm. din M]ii Apus., in Liasicul din C. Orient. etc.

ardealit, (engl.= ardealite) compus min. mixt cu anioni de sulfat si fosfat acid alaturi de calciu si grupari H2O. In Romania, apare in mase pulverulente si in dep. de fosfati din pestera Cioclovina..)

ardezie (engl.= slate) (sist argilos), roca argiloasa bogata in material siltic si arenitic, cu grad avansat de compactizare. Desfacerea in placi la eforturi mecanice minime a permis utilizarea ei la confectionarea de pardoseli, placi izolante etc. Are varsta paleoz., rar mezoz.; se altereaza greu.

arenit, (engl.= arenite) psamit.

argila, (engl.= claystone, shale, mudstone) roca pelitica formata preponderent din min. argiloase cu dimensiuni mai mici de 0,0039 mm. A. sunt roci cu plasticitate foarte ridicata, porozitate si capacitate de absorbtie foarte mari, de obicei impermeabile. A. sunt masive sau stratificate si, in functie de compozitie, foarte divers colorate. A. se clasifica dupa critirii mineralogice (a. oligomictice monominerale: caolinitice, smectitice etc. sau a. polimictice), structurale si texturale, industriale, genetice (a. reziduale, a. sedimentare, a. de neoformatie). In Romania, sunt comune in toate unitatile structurale si sunt exploatate pentru diverse utilizari.

argila cu blocuri, tillit.

argon

 
argilit, (engl.= argillite) roca pelitica, compacta, deseori cu stratificatie clara si tendinta de a se desface in placi; compozitia a. este asemanatoare cu a argilelor, dar caracterul lor distinctiv este dat de procesele de diageneza inaintata pe care le-au suferit sedimentele initiale (deshidratare, recristalizare), ca urmare a ingroparii lor la adancimi mari. A. sunt roci comune in seriile sedimentare flisoide din C. Orient. si Mtii Apus.

argilizare, (engl.= argilllization) 1. proces secundar prin care min. preexistente (in special feldspatii) sunt inlocuite de min. argiloase (caolinit, illit, montmorillonit etc.). A. poate fi rezultatul unor transformari exogene in cazul scoartei de alterare sau efectul determinat de actiunea solutiilor hidrotermale, de obicei, in vecinatatea filoanelor metalifere. Se deosebesc: a. avansata, caracterizata prin asociatia dickit, caolinit, alaturi de sericit, cuart, turmalina, opal; a. intermediara, caracterizata prin ramanerea integrala a aluminei si formarea min. din grupa caolinitului si montmorillonitului pe seama plagioclazilor calcosodici si calcici din rocile eruptive intermediare; 2. procesul de impermeabilizare a rocilor poroase prin umple-rea porilor si fisurilor cu argila injectata sub forma de suspensie.

arie sursa, (engl.= source area, provenance area) zona sau aria de provenienta a materialului clastic nascut prin dezagregare si care, in urma transportului, ajunge sa se acumuleze intr-un baz. de sedimentare si sa formeze un dep. detritic sau epiclastic. O a. s. se caracterizeaza prin relief relativ ridicat, prin constitutie petrografica (toate rocile acelei reg. deschise la un moment dat de eroziune), prin structura geologica (de orogen sau de plat.) si prin pozitie fata de baz. (extrabazinala sau intrabazinala). Toate rocile care intra in alcatuirea unei a. s. se incadreaza intr-o provincie distributiva. Pentru formatiunile sedimentare vechi reconstituirea a. s. se poate face prin studiul petrografic al granoclastelor si litoclastelor din constitutia rocilor detritice si prin analiza stucturilor sedimentare respective.

arroyo, ued

ascutime, coeficient de ~, Kurtosis.

asecare (hidro.), operatia de drenare si evacuare a apelor din interiorul formatiunilor care au capacitati acvifere. A. se realizeaza in lucrarile miniere (puturi, galerii, cariere) pentru a creea conditii optime de explorare si exploatare a s.m.u.

asfalt, (engl.= asphaltus, mineral pich) bitumen

asfaltene, produsele solide si amorfe de culoare neagra sau brun inchis, care se gasesc in constitutia titeiului si a bitumenelor; sunt solubile in sulfura de carbon si insolubile in parafine naftenice. In compozitia a. intra C, H, N si O2.

asimetrie, coeficient de skewnnes.

asociatie naturala de roci, (engl.= natural rocks assemblange)1. (petrogr.), totalitatea rocilor care apar intr-o reg. si care au provenit dintr-o aceeasi sursa (magma parentala). A. n. r. magmatice grupeaza roci comagmatice intrusive (vulcanitele dintr-un lant vulcanic), care se inrudesc prin proprietatile lor; 2. (sedim.), totalitatea dep. care se acumuleaza succesiv intr-un baz. de sedimentare si intr-o anumita etapa a evolutiei sale. A. n. r. sedimentare ofera indicatii asupra conditiilor tectostructurale in care a fost plasat baz. (zona de craton sau zona de orogen, zona de rift, zona de subductie, zona de coliziune) si asupra paleomediilor de sedi-mentare. Flisul, molasa constitue a. n. r. plasate in bazine mobile din zone de subductie. Sin. asociatie litologica.

astrobleme, (engl.= astrobleme) structuri inelare cosmogenice ( coptogenetice) create la supr. crustei terestre de forta de distrugere a meteoritilor in cadere. Ele se conserva sub forma unor cratere de impact, lipsite de radacina si cu diametrul de ordinul km. Frecventa impactului meteoric se apreciaza la  1 M.a. pentru a forma a. cu un diametru cuprins intre 100 si 10 000 m si la 60 M.a. pentru a forma a. cu diametru mai mare de 60 km. Mai bine cunoscute sunt craterele Serra da Congulla (diametrul 40 km), Arizona (1,2 km), craterul Tungus (Siberia), cu suprafata de 2 200 km2.

ataxit, (engl.= ataxite) meteorit sideritic cu fier si mai mult de 10 % nichel, in cadrul caruia se individualizeaza lamele microscopice de kamacit (aliaj de Fe-Ni) orientate intr-o masa de plessit (concrestere cu separatii poligonale).

aur

 

atol, (engl.= atoll) tip de recif cu forma circulara sau elipsoidala dezvoltat pe ridicaturi submarine, de obicei vechi aparate vulcanice, situate pe self sau in largul baz. oceanic; marginea a. este emersa si in-chide la interior o laguna putin adanca; diametrul sau variaza de la 1 la peste 100 km. Numele provine de la forma clasica „atollon’’ din ins. Malvine. Se mai intalnesc in Oc. Pacific. V. si recif.

autigen, (engl.= authigenous, authigenic) format „in situ’’ prin procese de precipitare din solutii sau prin transformarea (prin substitutie) a unor produse preexistente. Min. a. se recunosc dupa idiomorfismul avansat al cristalelor, dupa natura incluziunilor si a asociatiilor in care apar. V. si alogen

autigeneza (engl.= authigenesis) proces diagenetic de formare a unor min. noi in timpul sedimentarii sau dupa acumularea sedimentelor, prin substitutia unor constituenti preexistenti, prin recristalizare sau supracrestere. Sin. neoformatie; neogeneza.

autobrecie vulcanica (engl.= volcanic autobreccia) produs realizat prin autofragmentarea partii sup. (crustei solidificate) a curgerii de lava vascoasa care vine in contact direct cu atmosfera si care dupa spargere genereaza blocuri de diferite forme si diametre prinse in curentul fluid subiacent (care devine liant al acestor fragmente). V. si brecie vulcanica.

autoclaste, (engl.= autoclast) claste intrabazinale ( intraclaste) formate prin efectul mecanic determinat de modificarile de volum ale evaporitelor (depozite de gips si anhidrit) asupra sedimentelor carbonatice cu care sunt interstratificate. Sin. protointraclaste.

autohton (tect.), (engl.= autochtonous) ; unitate geologic-structurala care nu a suferit deplasari si se afla la locul de origine ('in situ' A. poate fi deformat tectonic, impreuna cu unitatea suprapusa (alohtona). Ant. alohton.

autolit, (engl.= autolith) anclava.

avalansa arzatoare, (engl.= hot avalanche) material eterogen, solid si incandescent, care debordeaza peste marginea craterului, ca urmare a exploziei determinate de acumularea gazelor fierbinti pe cosul vulcanic, inchis temporar de un dop de lava vascoasa. In aceste conditii, fragmente mari, de ordinul metrilor, impreuna cu cenusa sunt antrenate de gaze pe panta vulcanului sub forma unei a. fierbinti, cu actiune mecanica si termica puternica. Viteza de inaintare a a. poate ajunge la 100 km/ora. Cand materialul antrenat pe flancuri are caracter cineritic si rezulta din pulverizarea lavei se formeaza „nori arzatori’’ sau „curgeri cineritice’’ din a caror consolidare rezulta ignimbritele. Asemenea manifestari sunt specifice vulcanilor de tip peleean (ins. Martinica).

axiolite (pl.), (engl.= axiolite) agregate min. cu structura fibroasa, in care fibrele sunt dispuse in lungul unei axe cu traiect rectiliniu sau curb. Se intalnesc in masa unor sticle vulcanice (tip pechstein) si sunt alcatuite din piroxeni sodici (egirin).

B

backshore (sedim.) (engl.), zona de dune si plaja emersa delimitata spre mare de creasta bermei.

bafflestone (engl.), corespondent al calcarelor bioconstruite de corali dendroizi al caror schelet vertical rigid a fost colmatat prin acretie verticala cu sedimente clastice.

Bagnold, efect ~ (sedim.), efectul de dila-tatie dinamica sau crestere a volumului initial al unei mase de sedimente care este antrenata in special datorita gravitatiei (respectiv, a unghiului de panta). E.B. apare ca o functie a intensitatii stresului de forfecare care apare prin interactiunea granulelor in miscare si declanseaza lichefierea si curgerea pe panta a sedimentelor.

bahamite, (engl.= bahamite) nume acordat oolitelor carbonatice din zona selfului marelui banc Bahama (Oc. Atlantic).

banc arcuit (sedim.) (engl.= point-bar), forma acumulativa in albiile minore (canale) ale raurilor meandrate. Sedimentele unui b.a. repauzeaza peste aluviunile bazale din canal; grosimea lor este direct proportionala cu adancimea canalului. Granofaciesul este variabil: rudite, r.fine., arenite si silturi, slab sortate; variatiile de debit determina interstratificatia sedimentelor fine cu cele grosiere; pe verticala se constituie in secvente fining-up; au stratificatie oblica la scara mare; laminatiile au inclinari reduse, spre aval. B.a. este o unitate de acretie laterala.

Bandai San, tip de activitate vulcanica exploziva, cu eruptii violente care antreneaza in timpul exploziei dopul de lava acida consolidat pe cos si, uneori, partea sup. a conului vulcanic; denumirea vine de la numele vul-canului japonez ce a erupt in 1888, dupa un mileniu de liniste, si a proiectat in atmosfera 1 km3 de roci.

bara , (engl.= bar) (sedim.) (b. longitudinala, b. trans-versala), macroforma de acretie generata de curgeri rapide (dupa precipitatii abundente); b. sunt formate din pietris fin si nisip grosier cu structuri oblic laminare sau stratificate, tabulare sau cocoide. B. situate in mijlocul canalului sunt acretionare in capatul din amont; ating inaltimi de 1-15 m si lungimi de 10 - 1 000 m. Sin. ostrov.

barcana, (engl.= barchan) duna de nisip in forma de semi-luna. B. are o morfologie asimetrica, cu un flanc convex domol, orientat in directia dinspre care bate vantul, si un flanc concav abrupt. Sin. duna in semicerc; barkhana.

bariera recifala, (engl.= barrier reef) forma de relief determinata de boconstructia recififaa, dezvoltata paralel cu linia tarmului. Ex. Marea b.r. dezoltata pe selful vestic a Australiei. B.r actuale au un corespondent in vechile platforme recifale (ex. in calcarele tithonice)

baritina , (engl.= barite) BaSO4, s. rombic, cu habitus tabular; min. cu G mare (G = 4,68), ceea ce face sa fie utilizat in prepararea noroiului de foraj. Este un min.: hidrotermal , de temperatura joasa sau de precipitatie si diageneza in malurile de mare adanca. In Romania, s-a exploatat la Somova (Dobr. N), Ostra (C. Orient.) si se gaseste in malurile carbonatice din Oc.Pacific.

barrancos, (engl.= barranca) sistem de santuri cu pozitie divergenta pe linia de cea mai mare panta a conului vulcanic. B. se formeaza prin actiunea eroziva a apelor torentiale sau a avalanselor de cenusa uscata. Termenul deriva din limba spaniola „barrancos’’- ravena.

batial, zona (a),(engl.= bathyal zone) domeniu marin sau oceanic corespunzator taluzului sau povar-nisului continental, la adancimi cuprinse aproximativ intre 200 si 2 000 m; adesea, domeniul b. este locul declansarii curentilor de turbiditate si al instalarii unor canioane submerse.

bauxit, (engl.= bauxite) roca sedimentara bogata in aluminiu, alcatuita din hidroxizi de aluminiu (gibbsit, bohmit, diaspor) si, subordonat, hidroxizi de Fe, cu structura masiva sau pamantoasa si textura colomorfa, nodulara, brecioasa sau oolitica. B. are culoare rosie, bruna, cenusie, verzuie si mai rar alba sau galbena si formeaza dep. stratiforme, lenticulare sau sub forma de pungi. Din p.d.v. genetic, b. reprezinta: a) un produs rezidual, de alterare lateritica (b. lateritice) a unor roci vulcanice (andezite, bazalte, sienite, granite); b) un produs rezidual autohton sau alohton asociat cu calcarele (karst b.); c) un produs rezultat din precipitarea anorganica a unor coloizi aluminosi in anumite baz. de sedimentare. B. reprezinta principala materie prima pentru extractia aluminiului; este, de asemenea, utilizat in industria materialelor refractare, a abrazivilor, a cimentului etc. In Romania, se exploateaza in Mtii Padurea Craiului si in baz. Hateg.

bazalt, (engl.= basalte) roca vulcanica afanitica, porfirica sau afirica, alcatuita in special din min. femice (cel putin 40 % clinopiroxeni si / sau olivina, amfiboli, magnetit, ilmenit) si plagioclazi bazici (An50-90); masa fundamentala este microlitica sau hemicristalina; texturile sunt foarte variate: compacte, scoriacee, veziculare, amigdaloide etc. Principalele var. mineralogice sunt b. olivinice si b. tholeiitice. Chimic, b. sunt roci saturate si nesaturate, bazice; ele reprezinta corespondentul de supr. al gabbroului. B. sunt roci foarte raspandite in provinciile vulcanice calco-alcaline si alcaline; b. tholeiitice se asociaza cu andezite si dacite si sunt caracteristice reg. de expansiune din domeniul oceanic si „zonelor fierbinti’’ din cadrul litosferei oceanice, iar b. olivinice se asociaza cu trahite si fonolite si sunt carac-teristice unor reg. de expansiune din domeniul continental sau unor „zone fierbinti’’ (Hawaii). In Romania b. sunt asociate ofiolitelor din Mtii Drocea si Platoul Niculitel (Dobr.) si vulcanitelor neogene.

bazic, roca (a),(engl.= basic rock) (petrogr.), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu continut de SiO2 intre 45 si 52 %. Astfel de produse se caracterizeaza prin excesul de min. femice (silicati feromagnezieni), feldspati cal-cici si prin culoarea lor inchisa (ex. gabbrouri, norite, bazalte, tefrite etc.). Astazi, termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. V. si acid, ultrabazic si interme-diar; 2. (miner.), despre un feldspat plagioclaz bogat in Ca (ex. labrador, bytownit, anortit).

bazin de sedimentare, (engl.= sedimentary basin) arie depresionara a scoatei terestre delimitata de zone mai ridicate, in care se pot acumula sedimente. B.s. poate fi situat intr-o reg. continentala (b. lacustru) sau in dom marin-oceanic

bentonit, (engl.= bentonite) roca argiloasa de culoare deschisa (cenusie-verzuie, galbena), de obicei stratificata, constituita din cel putin 75 % montmo-rillonit si beidelit si caracterizata printr-o mare capacitate de absortie a apei. De regula, reprezinta un „depozit’’, rezidual provenit prin alterarea halmirolitica sau hidrotermala a unor produse vulcanice cineritice. Se utilizeaza ca decolorant, pentru curatirea produselor petroliere sau a uleiurilor vegetale; de asemenea, la prepararea noroiului de foraj. In Romania, se intalneste la Orasul Nou, Racsa (Maramures), Tufari (Mehedinti), Sichevita (Caras-Severin) si Dobr.S.

berma, (engl.= berm) denivelare aproape plana a plajei emerse situata spre mare; creasta ei marcheaza schimbarea unghiului de panta a plajei dezvoltate spre mare si aflata sub influenta valurilor.

bindstone (engl.), corespondent petrografic al calcarelor bioconstruite de alge coloniale, cu structura stratificata de incrustatie.

bioacumulat, (engl.= bioaccumulated) referitor la un sediment, format preponderent din bioclaste si biomorfe (testuri, cochilii, carapace) acumulate dupa moartea org.; ex. calcar b. cu foraminifere, cu moluste etc. V.biosparit, biomicrit, Ant.bioconstruit.

bioclast, (engl.= bioclast) component al sedim. si rocilor sedim. rezultat din dezagregarea partilor scheletice de natura min. (carbonatice, silicioase, fosfatice) ale unui org ; b intra in constitutia calcarelor bioacumulate.

bioconstruit, (engl.= bio-building) referitor la un depozit carbonatic (sediment sau o roca) rezultat prin activitatea unor org. coloniale: alge, corali, , briozoare Sin. biolitit. V. si bioacumulat.

bioglife, (engl.= bioglyph, organic hieroglyph) stucturi de bioturbatie conservate pe suprafetele de strat, realizate de org. bentonice (viermi, moluste, crustacee etc.) in timpul activitatii lor biotice. Astfel, se disting urme de tarare (repichnia) cu aspect liniar sau neregulat, urme de pasi (pascichnia) , urme de hranire - (fodichnia) cu aspect spiralat, urme de odihna (domichnia) si ingropare B. se conserva ca forme pozitive (concave) si negative (convexe) ,in baza stratului (epirelief), sau in topul sau (hiporelief.) B. servesc pt. reconstituiri paleoambientale V. si bioturbatie.

biostratigrafie

 
bioherm, (engl.= bioherm) acumulare recifala in forma de dom, cu stratificatie slaba, dezvoltat pe verticala, ; B. este bioconstruit de org. sesile (corali, stromatoporide, alge calcaroase, sI alte org. asociate lor: lameli-branchiate pachiodonte, briozoare). V. si biostrom.

biomicrit, (engl.= biomicrite) calcar alochemic, format din bioclaste si o matrice micritica; apare frecvent in platformele carbonatice.

biosparit, (engl.= biosparite) calcar alochemic, format din bioclaste si o masa fundamentala sparitica; apare frecvent in platformele carbonatice.

biostrom, (engl.= biostrome) acumulare recifala aplatizata, cu stratificatie evidenta sI tendinta de dezvoltare laterala. ; B. este bioconstruit de org. sesile (corali, stromatoporide, crinoidee) si , alte org. asociate lor: lamelibranchiate pachiodonte, briozoare).

bioturbatie, structuri de ~ (engl.= bioturbation) (sedim.), procese prin care org. animale prelucreaza si modifica substratul lor natural generand noi structuri sedimentare. Dupa mediul si locul de conservare a activitatilor biotice, se disting structuri de b. superficiale ( bioglife) si structuri profunde, cu dezvoltare verticala, vizibile pe supr. sectiunii transversale a stratelor cu b. Structurile de b. sunt realizate de org. litorale, neritice si batiale, iar pozitia in strat si dimensiunile lor sunt utilizate pentru reconstituirea mediilor de sedimentare.

birdseye (engl.), ochi de pasare.

birnessit, oxid de mangan, constituent frecvent al nodulilor manganiferi

bischofit, MgCl2 H2O. Min. foarte solubil din seria compu[ilor delicvescen]i. B. incheie seria de precipitare a min. evaporitice.

bitumen (engl.= bitumen) compus natural format dintr-un amestec de hidrocarburi cu grade diferite de viscozitate. B. este un produs care rezulta prin transformarea materiei organice si sta la originea formarii petrolului si gazelor naturale. Dupa modul de zacamant, se disting b. fixe (polibitumene); sist. bituminoase (disodile, menilite) si b. libere (anabitumene), lichide (titei), gazoase (gaze naturale) si solide (parafine naturale, ozocherita, asfalt). B. in stare fluida umplu porii rocilor in care se gasesc (nisipuri, gresii), se acumuleaza in goluri (calcare cavernoase) sau de-a lungul unor sisteme de fisuri.

bituminizare, (engl.= bitumenization) proces de transformare a substantei organice din sedimente si roci, care conduce la imbogatirea relativa in carbon si hidrogen si creeaza, astfel, conditiile necesare formarii bitumenelor

black-band (engl.), roca sedimentara bogata in siderit, intercalata de regula in argile, argile carbunoase si calcare; uneori, carbonatii de fier pot imbraca aspecte concretionare, sferice sau elipsoidale (sferosiderite); in secventele in care se gasesc, reflecta un paleomediu de depunere usor reducator; se poate exploata ca minereu de fier cand depaseste 30-50 % din roca. In Romania, sunt de semnalat nivelele de b.b. in sist. bituminoase de la Anina (Banat), de varsta Jur. sup.

blasteza (engl.= recristallization) proces de recristalizare a min. in timpul ingroparii adanci a sedimentelor si a initierii proceselor de metamorfism .

block-lava,(engl.) curgere de lava foarte vascoasa la care fragmentarea crustei prin racire avanseaza mult in adancime si conduce la separarea de „blocuri’’ paralelipipedice, cu supr. netede. Dupa acoperirea cu alte produse vulcanice, b. se preteaza la confuzii cu piroclastitele grosiere (brecii sau aglome-rate).V. si aa. Sin. lava in blocuri.

bocca, termen prin care se denumesc cratere sau conuri adventive de dimensiuni mici, situate pe flancurile, la baza sau in varful aparatului vulcanic central. Sub acest nume sunt cunoscute micile conuri din interiorul craterului principal al vulcanului Stromboli. Sin. vent. (engl.).

boehmit, (engl.= boehmite) Al O.OH. , min . care intra in constitutia alitelor (bauxite si laterite). In Romania, a fost semnalat in compozitia bauxitelor din Mtii Apus. (Padurea Craiului). V.si diaspor.

bog (engl.), dep. spongios, pamantos, bogat in substante vegetale in curs de descompunere, acumulat intr-o zona mlastinoasa. B. este materialul care se afla la originea turbei.

boghead,(engl.), var. de carbune de origine algala, compact, brun pana la negru, cu spartura concoidala si lipsit de stratificatie. Alaturi de alge microscopice, contine spori, cuticule si polen, inglobate intr-o masa amorfa, bitu-minoasa (ex. torbanit-un b. din Scotia) si canel coal.

bolboroase, (englo. = mud volcano) vulcani noroiosi.

bolovanis, (engl.= gravel, boulders) termen textural care defineste o acumulare de fragmente litice grosiere cu dimensiuni mari (diametrul 50-200 mm), de regula bine rulate. B. intra in constitutia dep. torentiale, a celor fluviatile (in cursul sup. si cel mijlociu al raurilor) si a celor litorale (in zonele cu faleze).

bomba vulcanica (engl.= volcanic bomb) produs al unui vulcan cu activitate exploziva rezultat prin consolidarea in aer a fragmentelor de lava ejectate, cu diametrul mai mare de 10 cm. B.v. generate in urma miscarii giratorii a portiunilor de lava fluida capata aspect fusiform si o structura veziculara; b.v. de dimensiuni mai mari, incomplet solidificate in aer, in cadere isi sparg crusta si capata aspecte caracteristice de „coaja de paine’’. Prin acumularea lor, se formeaza dep. de b.v. care, consolidate impreuna cu o matrice de cenusa, formeaza aglomeratele vulcanice.

bone bed (engl.), brecie (de oase).

borings (engl.), perforatii in roci. V. si bioglife, bioturbatii.

botrioidal (miner.), (engl.= botryoidal, bunch of grapes) despre forma unui agregat mineral, asemanatoare cu cea a unui ciorchine de strugure. Structura b. caracterizeaza dep. colomorfe (de hematit, apatit, opal etc.), rezultate prin consolidarea unor geluri sau agregate cristaline fibros-radiare a caror supr. ext. este sferica (aragonit, dahlit etc.); pentru astfel de structuri se mai utilizeaza termenii colomorf, reniform.

Bouma, ciclu , secventa (engl.= Bouma, ~ cycle, ~ sequence) succesiune turbiditica completa, care atunci cand este pastrata integral, se caracterizeaza prin 5 unitati faciale (din baza catre partea superioara): 1). u. cu granoclasare; 2). u. inf. cu laminatie paralela; 3). u. cu laminatie convoluta; 4). u. sup. cu laminatie paralela; 5). u. pelitica. C.B. este caracteristic sedimentelor detritice de mare adanca, iar secventele sale au o distributie simetrica in jurul sursei si, progresiv, din ce in ce mai extinsa. C.B. se recunosc si in formatiuni de flis

boundstone (engl.), termen propus de Dunham (1962) pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcatuite din schelete de organisme coloniale si bioclaste sudate depozitional, adesea in pozitie de crestere. Rocile de tip b. intra in alcatuirea unui bioherm sau biostrom in prezent utilizat frecvent in geologia petrolului.

brecie (engl.= breccia) termen generalizat pentru a defini dep. consolidate, alcatuite din fragmente angulare, de origine epiclastica, piroclastica sau cataclastica. 1. b. sedimentara, care provine din sedimentarea unor grohotisuri (b. extrafor-mationala) sau a unor fragmente rupte la suprafata sedimentelor acumulate intr-un baz. (b. intraformationala). 2. b. vulcanica, produs piroclastic de cimentare a unor blocuri provenite prin explozie si eruptie vulcanica; 3. b. cataclastica = b. de zdrobire = b. tectonica, provine prin metamorfism dinamic, de obicei in jurul unor zone de falie; 4. b. de oase, dep. lenticular sau stratiform, alcatuit din oase, fragmente de oase, dinti, solzi de pesti, coprolite etc. prinse intr-un ciment. Mineralogic, b.o. este bogata in colofan si de aceea se identifica cu un dep. fosfatic. B.o. sunt frecvente in pesteri si in golurile carstice. Sin. bone-bed.

brush marks (engl.) mecanoglife gene-rate de obiecte transportate de un curent, care au atins fundul baz. formand depr. si riduri. Sin. urma cu rid frontal.

brushit, (engl.= brushite) fosfat acid de calciu hidratat. In Romania, asociat dep. de fosfati din pestera Cioclovina.

Bubnoff, unitate , (engl.= Bubnoff, ~ unity) unitate standard pentru aprecierea ratei de acumulare a sedimentelor, egala cu 1mm/1 000 ani (sau 1 micron/an sau 1m/1ma). Termenul a fost propus de Fischer (1969).

C

calc-alcalic, calcoalcalin(a), (engl.= calc-alkalic) despre un grup de roci sau o topitura magmatica caracterizata printr-un indice alcali-calcic cuprins intre 51 si 56; in cadrul rocilor c. sunt cuprinse: granitele, granodioritele, dioritele, gabbrourile si cores-pondentele lor de supr. care de obicei se aso-ciaza intr-o provincie petrologica c. Magmele c. sunt saturate si suprasaturate in SiO2 si prezinta o tendinta de scadere in Fe pe masura cresterii continutului in SiO2 (a diferentierii lor); ele isi au originea in litosfera.

calcar, (engl.= limestone, calcareous rock) roca sedimentara poligenetica, alca-tuita preponderent din calcit si/sau aragonit. Dupa modul de formare se disting: 1. c. de precipitatie din domeniul marin care cuprind roci omogene fin granulare ( micrite) si c. alochemice, formate din corpusculi carbonatici ( intraclaste, pelete, oolite), cimentate prin micrit sau sparit; c. de precipitatie din domeniul continental reprezentate prin sintere travertine caliche speleotheme; 2. c. biogene (organogene), care cuprind roci carbonatice alcatuite preponderent sau exclusiv din fragmente sau testuri si schele-te intregi de org. solitare (ex. foraminifere, gastropode in c. bioacumulate) si org. coloniale (ex. corali, alge, briozoare in c. bioconstruite); 3. c. clastice (mecanice), care cuprind roci carbonatice formate din mai mult de 50% fragmente calcaroase de diverse categorii granulometrice si variate naturi genetice, provenite prin acumulare mecanica si legate prin inter-mediul unui liant: ex. calcirudit, calcisiltit, calcilutit. C. sunt roci foarte raspandite in scoarta terestra aparand in zone de plat. si de orogen, in formatiuni sedimentare de diferite varste (Precamb.–Cuat.). In Romania se intal-nesc in cadrul a numeroase plat. carbonatice din C. Orient. (Haghimas–Rarau), in Mtii Apus. (platoul Vascau), Dobr. N si C. etc.

calcarenit , (engl.= calcarenite) calcar clastic format din mai mult de 50% corpusculi carbonatici arenitici (lito-claste cu dimensiuni cuprinse intre 0,063 si 2 mm) proveniti prin acumulare mecanica si legati prin intermediul unui liant. C. se intalnesc in asociatia cu calcare recifale si uneori in secventele flisoide.

calcedonie (engl.= calcedony) var. criptocristalina de cuart care imbraca o mare diversitate morfologica: mase reniforme sau colomorfe cu structura rubanata sau fibros radiara, noduli, agregate botrioidale si sferolite. Var. colorate se numesc agat, onix (negru), sardonix (rosu-brun), cornelian (rosu), chrysopras (verde). Optic, se disting trei var.: calcedonit (cu alungire negativa), cuartina (cu alungire pozitiva) si lutecit (biax, cu extinctie inclinata). C. este un min. de origine hidrotermala si/sau exogena, format prin deshidratarea si recristalizarea gelurilor de silice. Intra in alcatuirea unor filoane si geode si este omniprezenta in silicolitele organogene si anorganogene. in Romania, este intalnita in vulcanitele neogene din Mtii Apus., C. Orient. si in silicolitele din C. Orient. si Mtii Apus. etc.

calcedonit, (engl. = calcedony) calcedonie.

calcilutit, (engl.= calcirudite) calcar clastic format preponderent din particule carbonatice lutitice (diametrul mai mic de 0,004 mm) provenite prin acumulare mecanica. C. se intalnesc in asociatie cu marne si uneori cu argile in secventele flisoide; alaturi de calcarele recifale indica un facies lagunar.

calcirudit, (engl.= calcirudite) calcar clastic format din mai mult de 50% corpusculi carbonatici ruditici (lito-claste cu dimensiuni mai mari de 2 mm), proveniti prin acumulare mecanica si legati printr-un liant. C. se intalneste in asociatie cu calcarele recifale, indicand un facies de flanc recifal, si in baza unor serii transgresive formate prin acumularea unui detritus carbo-natic grosier. Sin. conglomerat calcaros.

calcisiltit, (engl.= calcisiltite) calcar clastic format preponderent din particule carbonatice siltice (litoclaste cu dimensiuni cuprinse intre 0,06-0,004 mm), provenite prin acumulare mecanica. C. se asociaza cu c. lutitice alaturi de marne si argile. Intra in alcatuirea unor secvente flisoide si alaturi de calcarele recifale indica un facies flisoid.

calcit, (engl.= calcite) CaCO3, s. trigonal; formele transpa-rente, incolore si larg cristalizate se cunosc sub numele de spat de Islanda; min. etalon in scara duritatii Mohs (duritatea=3). In Romania, min. foarte raspandit in toate unitatile si in toate formatiunile. Cristalele cu forme spectaculoase se gasesc in pesteri si in ganga unor filoane metalifere (Baia Mare, in Mtii Metaliferi, in Banat etc.).

calcitizare, (engl.= calcitization) proces secundar prin care min. preexistente (min. argiloase, plagioclazi, amfi-boli, dolomit etc.) sunt inlocuite cu carbonati (calcit, aragonit). C. poate fi rezultatul unor transformari exogene in cadrul scoartei de alterare, efectul unor procese diagenetice in variate dep. sedimentare sau efectul unor filoane.

calcsist, (engl.= calcshist) 1. termen prin care au fost denumite calcarele argiloase metamorfozate si care au capatat, prin recristalizarea calcitului, o textura sistoasa (Holmes, 1928); 2. roca argilo-carbo-natica (marna) care a suferit un grad inaintat de deformare si a capatat o structura orientata, sistoasa.

caldera, (engl.= caldera) depresiune vulcanica, de dimen-siuni kilometrice, grefata pe un aparat vulcanic normal de tip central; c. reprezinta o forma rezultata din distrugerea partiala a unui aparat vulcanic din care s-a conservat doar partea marginala; ea are forma unei caldari (de la cuvantul span. „caldera”), inconjurata de o zona cu relief mai ridicat. Dupa origine se disting: c. de explozie, c. de prabusire si c. de eroziune. V. si crater vulcanic.

caliche, (engl.= calcrete) crusta calcaroasa (carbonatica) localizata in orizontul B al unor soluri si in malurile din zonele supratidale situate in reg. cu climat cald. C. precipita din solutii intersti-tiale cu circulatie ascendenta si formeaza cruste cu grosimi centimetrice sau decimetrice alcatuite din carbonati (calcit sau aragonit), cu tendinta de dezvoltare prismatica. Sin. calcret.

canal de alimentare, (engl.= supply channel) 1. calea de acces a lavelor in timpul eruptiei vulcanice, care se dezvolta sub terminatia craterului si face legatura dintre acestea si cuptorul vulcanic (camera magmatica). C.a. are o dispozitie verticala, inclinata sau uneori prezinta ramificatii; sectiunea sa este circulara sau eliptica, cu tendinta de aplatizare in adancime. C.a. poate fi umplut cu lava topita, material piroclastic sau o brecie vulcanica. Sin. cos vulcanic; 2. c. de eroziune (sedim.) megastructura sedimentara realizata prin actiunea unui curent puternic de apa asupra substratului. Un c.a. trunchiaza laminele sau stratele orizontale in care s-a incastrat si este, de regula, colmatat cu material terigen.

canal de etiaj (engl.= stream channel) portiunea de canal din albia minora a unui rau prin care scurgerea se face permanent; c.e. nu este delimitat lateral; Sin. talveg.

caneluri de eroziune (pl.), (engl.= flute casts) urme lasate de un curent acvatic in patul sau lutitic. C.e. sunt depresiuni erozionale asimetrice, mai adanci spre directia din care curge curentul si cu varful in forma de U sau V indreptat in acest sens; se conserva frecvent sub forma de mulaje in baza stratelor de gresii din formatiunile de flis si molasa si se utilizeaza la reconstituirea directiilor de paleocurent. Sin. flute marks. V. si mecanoglife.

caolinizare

 
candite, (engl.= candite) grup de min. argiloase cu structura interna bistratificata, alcatuita dintr-un nivel tetraedric si unul octaedric si cu parametrul reticular d(001)=7,15 A. C. cuprinde trei modi-ficatii polimorfe ale compusului Al4(Si4O10) (OH)8: caolinit, dickit, macrit, min. cu capa-citate de absorbtie scazuta care nu-si maresc volumul prin aditie de apa; de obicei, se formeaza prin alterarea exogena a feldspatilor alcalini si a micelor. Sin. grupul caolinitului.

canion submarin, (engl.= canyon, incisive valley) forma de relief submarin reprezentata prin santuri adanci pana la 300 m, cu versanti relativ abrupti, care taie plat. continentala, taluzul, uneori si piemontul, ajungand pana in campiile abisale.C.s. se gasesc in prelungirea unor vai continentale sau sunt create de curentii de turbiditate.

cannel-coal (engl.), var. de carbune bituminos asemanator cu duritul, dar format pe seama sporilor si spongierilor de criptogame vasculare, a polenului si a cuticulelor de gimnosperme. C. este compact, fin, cenusiu-inchis sau negru; poate fi impurificat de ceruri si rasini vegetale. V. si boghead.

caolin, (engl.= kaoline) argila oligomictica reziduala alcatuita preponderent din caolinit si subordonat din halloysit, monotermit, cuart si hematit. Este, de obicei, compact, fin pamantos, gras la pipait, de culoare alba cu nuanta galbuie, verzuie sau roz, datorita impurificatiilor. C. este plastic si refractar, iar capacitatea de absorbtie si schimb ionic sunt moderate. C. se formeaza prin alterarea rocilor magmatice si metamorfice bogate in feldspati si feldspatoizi. Se utilizeaza in industria ceramicii fine, in industria refractarelor, a hartiei, a unor vopsele si lacuri etc.

caolinit, (engl.= kaolinite) Al4[Si4O10](OH)8, s. monoclinic; din grupul min. argiloase (candite). In Romania, var. curate si exploatabile, in argilele reziduale oligomictice formate pe roci efuzive (in Mtii Harghita), pe granitoide (la {ichevi]a-Banat), pegmatite (Mtii Macin), in argile primare (la Aghiresu-jud. Cluj si Cuza-Voda – Dobrogea).

caolinizare, (engl.= kaolinization) proces secundar prin care min. preexistente (in special silicati de aluminiu, feldspati si mice) sunt inlocuite prin caolinit. C. poate fi efectul unor transformari exogene in cadrul scoartei de alterare sau efectul deter-minat de actiunea solutiilor hidrotermale cu reactie acida in zone cu activitate vulcanica. Sin. caolinizare.

carbonatare, (engl.= carbonatization) 1. proces de depunere a carbonatilor sau de inlocuire prin carbonati a unor min. preexistente, care au in compozitia lor oxizi de Ca, Mg, Na, K, Fe si care elibereaza aceste elemente in contact cu apele bicarbonatate in care este dizolvat CO2. C. este un proces supergen care se manifesta in scoarta de alterare si conduce la formarea de cruste (caliche) sau acumulari concretionare sau pulverulente; de asemenea, poate fi efectul unor procese diagenetice sau al actiunilor hidro-termale, slab acide; 2. procesul de introducere a CO2 intr-un fluid.

carbonati (pl.), (engl.= carbonates) cls. de min. care reuneste saruri ale acidului carbonic si care cuprinde un numar mare de min. anhidre si hidratate. Compusii minerali cei mai stabili sunt cei ce cuprind cationi bivalenti (Ca2+, Mg2+, Fe2+ – ex. – calcit, dolomit, siderit etc.) si, respectiv, trivalenti (pamanturi rare; Ce3+, La3+ – ex. – parisit, bastnäsit etc.). C. sunt min. de regula, incolore, cu D mica sau medie (D = 3 – 5), solubili in acizi si G redusa. Marea majoritate a c. se formeaza prin procese exogene, de precipitatie chimica sau biochimica, prin procese de alterare sau prin depunere din solutii hidrotermale.

carbonificare, (engl. = incarbonification) proces diagentic de descom-punere selectiva a substantei vegetale si imbogatire reziduala in carbon prin pierderea sub forma de produse gazoase a H, O, N2, S.

captiv(a), apa ~ (hidro.), (engl.= closed water) despre un strat acvifer determinat de doua orizonturi per-meabile, cu zona de alimentare indepartata. Stratele c. sunt cantonate in formatiuni vechi si nu se afla sub influenta factorilor externi.

casiterit, (engl.= cassiterite) SnO2, s. patratic. Min. asociat mineralizatiilor cuprifere si celor de sulfuri polimetalice asociate s. crist.In Romania, a fost intalnit la Burloaia in C. Orient . si in aluviunile raurilor din Carp.merid.

casts (engl., pl.), mulajele negative ale urmelor conservate la partea inf. a unui strat arenitic cimentat ce a acoperit lutite cu urme de curenti, de obiecte transportate etc., de ex. flute casts. V. si marks. Sin. mecanoglife (inv. „hieroglife”).

caustobiolit, (engl.= caustobiolith) roca organogena, de obicei de natura vegetala, care poate arde si este folosita ca material combustibil (carbunii de pamant, titeiul). V. si acaustobiolit.

cadere piroclastica, (engl.= pyroclastic fall) proces de acumulare a bombelor, lapililor si cenusii vulcanice, prin cadere libera, in mediu subaerian sau subacvatic, simultan cu sau imediat dupa explozia vulcanica.

carbune brun (engl.= brown coal) var. de carbune de pamant inf. Caracterizat printr-un continut ridicat in C (60-78%) si putere calorica ridicata (12 500-24 000 Kj/kg). C.b. au culori de la brun la negru si luciu variabil (de la pamantos la mat si lucios) G: 1,2-1,4 si D: 2-2,5. Unii c.b. sunt cocsificabili. In Romania, se gasesc in baz. Comanesti, Bozovici si Codlea-Vulcan.

carbune mineral, (engl.= mineral coal) termen folosit pentru produsele rezultate in urma acumularii si diagenezei (carbonificarii) substantelor vegeta-le. Printr-un proces de ingropare lenta si compactizare, sub o stiva mai groasa de sedimente, substantele vegetale (lignina, celuloza) se conserva si trec succesiv in diferite tipuri de c. Constituentii petrografici ai c. sunt cunoscuti sub denumirea de macerale (vitrinit, exinit, inertinit) si litotipi (vitrit, fuzit, durit, clarit). C. formati din spori, alge si ciuperci se numesc sapropelici ( cannel-coal, boghead). C. fac parte din rocile caustobiolite si s-au format in Carb.med. Jur. Paleog. si Neog. Calitatea c. depinde de continutul sau in carbon, in elemente volatile, cenusa, de cantitatea de sulf si de umiditate.

campie abisala (engl.= abisal plain) forma de relief caracteristica fundurilor oceanice; se intinde intre piemont si marginea dorsalei medio-oceanice (sau a fosei oceanice, cand aceasta apare). Suprafata sa aproape plana corespunde sedimentelor care au acoperit neregularitatile crustei oceanice. C.a. sunt traversate de depr. alungite (santuri abisale) si coline abisale, de origine vulcanica .

campie aluviala (engl.= flood plain), cores-pondentul albiei majore in profilul unui rau, in cursul inferior. Din p.d.v. sedim. se caracterizeaza prin acumulari tabulare sau elongate, de material fin (silt, mal) cu laminatii paralele (uneori ritmice) si prin microsecvente fining-up, insotite in top de poligoane de contractie, fitoclaste, paleosoluri si resturi de radacini. Sin. lunca.

CCD (engl.=: carbonate compensation depth), limita de compensatie a carbonatilor, respectiv, adancimea, intr-un bazin de sedimentare pana la care este posibila precipitarea carbonatilor si sub care incepe dizolvarea lor. CCD-ul este determinat de cresterea presiunii CO2 in apa si marcheaza, astfel, echilibrul intre rata precipitarii CaCO3 si rata dizolvarii sale. V. si lizoclina.

celadonit, (engl.= celadonite) min. din grupa micelor dioctaedrice; reprezinta un silicat hidratat de Fe, Mg, K, cu aspect pamantos, moale si de culoare verde sau cenusie-verzuie. C. este un min. apropiat de chimismul si structura glauconitului si se intalneste frecvent ca produs secundar in tufurile dacitice si andezitice din Depr. Trans.

celestina (engl.= celestite) SrSO4, s. rombic. In Romania, se gaseste in diverse formatiuni sedimentare (calcare si argile) din zona subcarpatica si din Depr. Trans. in ganga mineralizatiilor de la Baita-Bihor.

celestit, (engl.= celestite) celestina

celulara, textura ~ ,(engl.= cellular structure) caracteristica a rocilor vulcanice care s-au format prin consolidarea rapida a unor lave ce au pierdut componentii usor volatili si au capatat aspect cavernos, scoriaceu sau vezicular. T.c. este mai frecvent intalnita in rocile bazice. Sin. textura scoriacee sau veziculara.

cenusa vulcanica, (engl.= volcanic ash) material piroclastic pulverulent cu diametrul particular sub 4 mm, provenit in timpul exploziilor vulcanice. C.v. rezulta din distrugerea partiala a conului vulcanic sau a produselor consolidate pe cos (lave si piroclastite). C.v. este un depozit neconsolidat din a carui acumulare si cimentare rezulta un tuf vulcanic sau un cinerit.

chaille, (engl.= chert) accident silicios cu aspect nodular care face corp comun cu roca gazda (de obicei calcar si/sau dolomit). C. este constituit din opal si calcedonie, are o culoare cenusie, galbena, bruna sau neagra, o spartura nere-gulata sau concoidala si luciu sticlos sau de ceara. V. si silex

chamosit, (engl.= chamosite) Fe4Al[AlSi3O10]. (OH)6.4H2O, s. monoclinic din grupul leptocloritelor.

cheiropterit, guano.

chemofacies, (engl.= chemofacies) tip de facies care defineste compozitia chimica predominanta a unei entitati petrografice (sau participarea fractiei auti-gene ‑ care de cele mai multe ori este reflectata fidel in compozitia chimica a rocii; ex. c. oxidic, c. sulfidic etc.). V. si litofacies.

chemoglife, (engl.= chemoglifes) termen general care desemneaza structurile supr. de strat de natura chimica (ex. structurile con in con stilolite. V. si mecanoglife, bioglife.

chert, (engl.) termen folosit pentru denumirea unor accidente silicioase nodulare; in literatura anglo-saxona, are un sens mult mai larg si se refera la toate rocile sedimentare silicioase. Sin. flint. V. si silicolit.

chondrit, (engl.= chondrite) meteorit litic („pietros”) alcatuit din olivina (40%), piroxenit (30%), plagioclazi (10%), aliaj Fe-Ni (10-20%) si troilit (5-15%). Olivina si piroxenii se individualizeaza uneori sub forma de corpusculi sferici cu diametrul de 1 mm si structura fibros-radiara, denumiti chondrule. C. au o structura microcristalina si constituie mai mult de 80% din meteoritii cazuti pe Pamant. V. si achondrite.

chute bars (engl.), acumulari de sedimente (aluviuni), alungite sau lobate, la capatul unor microcanale ce traverseaza o bara sau un banc arcuit in cadrul unei albii de rau. Apar ca efect al cresterii energiei curentului, la viituri.

ciclic, (engl.= cyclic) despre un proces sau eveniment geologic provocat de modificari periodice ale factorilor care-l controleaza si-l determina. La scara globala, astfel de cauze c. pot fi precesia (odata la 21 000 ani), oblicitatea axei polilor sau mutatia (odata la 45000 ani), excentricitatea eclipticii (odata la 100000 ani), schimbarea anotimpurilor, alternanta zi si noapte (fluxul si refluxul). Consecintele eveni-mentelor c. sunt transgresiunile si regresiunile marine, formarea dep. sedimentare cu strati-ficatie ritmica (aparitia perioditelor) etc. V. si disciclic.

ciclothem (engl.= cyclothem) (sedim.), secventa carbunoasa sau un „ciclu de baza” curpinzand o succesiune de unitati litologice cu desfasurare simetrica sau asimetrica (in sens descriptiv, dupa Weller, 1964); (in seismostratigrafie are sens de „secventa ciclica” sau „secventa depozitio-nala”). A se evita utilizarea lui.

ciclu (engl.= cycle) (sedim.), cuplu de termeni litologici cu recurenta periodica care reflecta tranzitii de la o conditie de sedimentare la alta (ex. gips/ calcit, respectiv, salin/dulcicol). C. este produsul unui proces natural care se manifesta ciclic. Sin. ritm.

ciment, (engl.= cement) liant al corpusculilor petrografici din rocile sedimentare, format prin precipitarea chimica direct din solutiile interstitiale care circula libere prin pori (c. timpuriu) sau in urma substitutiei unui liant (c. tarziu, c. secundar). C. imbraca variate aspecte texturale (c. amorf, c. cristalizat etc.) sau structurale (c. bazal, care inglobeaza granulele fara a permite contactul intre ele; c. de pori, care ocupa spatiul dintre granulele ce vin in contact unele cu altele; c. de atingere, dezvoltat numai la contactul dintre granule). Dupa habitusul cristalelor care-l alcatuiesc, c. poate fi: mozaic (din cristale izometrice), druzic (in care cristalele tind sa devina prismatice, alungite, cu departare fata de claste), fibros acicular (cu dezvoltarea centripeta in goluri fata de claste). Dupa compozitia mineralogica, c. poate fi silicios, carbonatic, sulfatic, fosfatic, oxidic etc. C. este un liant caracteristic gresiilor litice si gresiilor cuartoase. V. si matrice

cimentare, zona de ~, (engl. = cimentation, ~ zone) alterare

cinerit, (engl.= cinerite, volcanic cinders) tuf vulcanic.

circ glaciar, (engl.= glacial lake) forma morfosculpturala negativa, semicirculara, rezultata in urma actiunii mecanice a unui ghetar. Se gaseste la obarsia vailor din tinuturile alpine (in Carpati la peste 2 000 m altitudine). Sin. caldare, zanoaga.

clarit, (engl.= clarite) litotip al carbunelui, de culoare neagra, semilucios, cu spartura concoidala si G 1,25-135. V. si vitrit; durit; fuzit.

clastic, roci ~ (e), (engl.= clastic, clastic rocks) despre un produs obtinut prin fragmentare sau spargere in urma unor procese de dezagregare ( epiclastic), a unor explozii vulcanice ( piroclastic) sau a unor procese de deformare mecanica ( cataclastic); termenul este folosit mai frecvent in domeniul sedimentar pentru a defini constituentii c. (alogeni) ai rocilor detritice (epiclastice ).

clasticitate, indice de ~, (engl.= clasticity index) (sed.), parametru granulometric al unui dep. sedimentar determinat de diametrul celei mai mari particule constituente. I.c. - calculat prin intermediul curbei cumulative - corespunde percentilului de 1%; se masoara in unitati phi si se noteaza cu C.

clastofacies (engl.= clastofacies) tip de facies sau trasatura compozitionala care defineste natura mineralogica a clastelor ce domina o entitate petrografica in acord cu normele in vigoare de separare a categoriilor petrografice (prin analiza modala, de ex. c. cuartos, c. litic etc.). V si litofacies.

clinoform (engl.= clinoforme)dom. subacvatic de acumulare a sedimentelor corespunzator marginii continentale (povarnisuri, praguri, canioane cu pante de 3-6o), indiferent de natura si adancimea baz. respectiv. V. si fondoform.

clinothem (engl.= clinotheme) termen colectiv utilizat pentru a defini totalitatea dep. acumulate subacvatic intr-o reg. de clinoform (de ex. turbidite de taluz, conturite etc.).

colaps, (engl.= collaps) prabusire, de obicei, deasupra unor goluri naturale in scoarta, indiferent de originea lor (eroziva, exploziva etc.); in zonele vulcanice c. conduce la individualizarea unor caldere, in reg. carstice, la formarea unor doline sau in zone cu sare, dupa dizolvare la brecii.

colector, roca ~ (petrol.), (engl.= reservoir, reservoir rocks) despre rocile capabile sa inmagazineze hidrocarburi. R.c. au o porozitate efectiva mai mare de 5-10% si o permeabilitate mai ridicata de 500-1 000 milidarci. Astfel de conditii sunt indeplinite de rocile epiclastice mobile (nisipuri, pietrisuri) sau slab cimentate (gresii, arcoze, microcon-glomerate) si de rocile carbonatice (calcare si dolomite). Sin. roca magazin.

colofan, (engl.= collophane) tip de structura sau aspect caracteristic corpurilor amorfe care au provenit prin consolidarea gelurilor; reniforme, mamelonare, botrioidale (ex. opal, colofan etc.).

coluviu, (engl.= colluvium) dep. de material detritic, de obicei fin, acumulat la baza versantilor prin procese gravitationale, de siroire sau de spalare. C. poate lua forma unor ingemanari de conuri de dejectie care atenueaza inclinarea versantului. V si deluviu, eluviu, proluviu.

compactizare, (tasare), (engl.= compaction) proces fizic de reducere a volumului unui sediment exprimat prin micsorarea porozitatii si a volumului global, datorita tasarii sub propria greutate (sau a greutatii sedimentelor care se acumuleaza deasupra lor). Procesul de c. este progresiv: la inceput este rapid si continua lent pana la consolidarea sedimentelor; principalele efecte ale c. privesc atat faza solida (rearanjari mecanice ale particulelor, deformari), cat si faza lichida (expulzarea apei libere, eliminarea apei absorbite, pierderea apei combinate).

concresteri minerale (pl.), (engl.= mineral intergrowth) edificii cristaline complexe rezultate din orientarea reciproca a indivizilor in timpul procesului mineralogenetic. C.m. se realizeaza intre cristale ale aceleiasi specii min. (cuart, calcit, albit) sau ale unor specii diferite (staurolit, disten, pirita, galena). Dupa modul de asociere a indivizilor cristalini, c.m. pot fi paralele si simetrice. C. paralele se realizeaza prin orientarea comuna de cristale si se formeaza mai frecvent prin precipitare din solutiile care traverseaza spatii libere (geode, druze). C. simetrice ( maclele) se realizeaza intre doua sau mai multe cristale ale aceleiasi specii minerale dupa legi bine determinate, in timpul cresterii cristalelor in diverse spatii naturale (topituri magmatice, lave, spatii de metamorfism).

con de bazin, (engl.= basin fan) low stand systems tract.

con de dejectie, (engl.= alluvial fan) forma morfologica rezultata din materialul transportat de un torent si depus la gura canalului de scurgere al acestuia cand panta scade sensibil. Are forma unui sector de con si este format din material grosier cu sortare slaba.

con de taluz, (engl.= slope fan) low stand systems tract.

con vulcanic, (engl. = vent) principalul edificiu care ia nastere in cadrul activitatii vulcanice de tip central; o suprastructura a aparatului vulcanic propriu-zis caracterizata prin forma de relief pozitiva si aspect general conic. C.v. este alcatuit din curgeri succesive de lava (c. de lava) sau din strate de piroclastite fine ori grosiere (c. piroclastice), cu inclinari diver-gente in jurul cosului vulcanic. Formele si dimensiunile c.v. sunt foarte variate si sunt controlate de tipul de activitate vulcanica, efuziva sau exploziva; pe flancurile c.v. prin-cipal, in apropierea craterului se poate dezvolta un c. adventiv sau c. parazit.

condensare stratigrafica, (engl. = stratigraphic condensation) condensat, serie ~(a).

condensat, serie (a), orizont ~, (engl. = condenset section) suita de sedimente cu grosime mica corespunzand unui interval de timp mare, acumulata cu viteza redusa. te. Formatiunile pelagice, in general carbonatice, constituie exemple tipice de serii c. in cadrul unei secvente depozitionale. O.c. apar in lungul suprafetei de inundare maxima, intre high stand systems tract si transgressive systems tract; ele sunt marcate de duricruste, depuneri de minerale autigene (glauconit, baritina etc, ) si acumulari de substanta organica . Ant. comprehensiv, serie c.

conduct vulcanic, (engl.= neck) corp cilindroid de materie fierbinte care se deplaseaza spre supr. litosferei provenind din astenosfera sau mantaua profunda. C. are un traiect vertical, o tendinta de patrundere in baza litosferei si, probabil, o pozitie fixa in manta. Strapungand litosfera, c. genereaza vulcanismul oceanic. Sin. plume (engl). V. si zona fierbinte.

conglomerat, (engl.= conglomerate) roca detritica din categoria psefitelor (ruditelor), formata din particule rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 2 mm (pietrisuri, bolovanisuri), legate prin intermediul unei matrice sau al unui ciment. C. este o roca compacta cu aspect de pietris litificat si, de obicei, masiva; in functie de natura petrografica a elementelor, se deosebesc: c. oligomictice caracterizate prin compozitie litologica uniforma (c. cuartoase, c. calcaroase etc.) si c. polimictice (poligene) alcatuite din fragmente de roci magmatice, metamorfice si sedimentare. Var. genetice: c. intraforma-tionale, alcatuite din fragmente netransportate, care se gasesc pe un substrat din care au provenit, si c. extraformationale, constituite din elemente care au suferit un proces de transport si depunere. C. apar asociate cu dep. fluviatile, lacustre si marine (c. de transgresiune si c. de regresiune). C. in care particulele clastice domina cantitativ liantul sunt denumite orto c. (sau ortorudite), iar c. dominate calitativ de liant (matrice sau ciment) sunt denumite para c. (sau pararudite). V. si brecie si tillit.

coniatolite (pl.), cruste carbonatice aragonitice formate in vecinatatea unor baz. cu apa hipersalina din domeniul Sabkha, supratidal (plaje emerse). C. sunt frecvente in golful Persic.

con-in-con, (engl.) numele unei structuri de natura chimica intalnita la unele roci argiloase sau marnoase si caracterizata prin prezenta de formatiuni conice, intrepatrunse intre ele in lungul supr. de stratificatie; fiecare con este constituit din fibre de calcit, gips, siderit etc. sugerand rolul pe care procesele de dizolvare selectiva sub presiune il au in formarea lor. V. si stilolit.

coptogeneza, (engl.= coptogenesis) proces de distrugere provocat de socul impactului meteoritic pe supr. scoartei terestre. C. se manifesta prin unda de soc, caldura degajata de impact, miscarea rocilor sub frontul de soc, curgere plastica si formarea topiturilor de impact, racirea si evaporarea substantelor generate in timpul fenomenelor de soc. Efectele c. sunt cunoscute sub numele de astrobleme.

coralgal, (engl.= coralgal) referitor la calcarele bioconstruite simultan de alge si corali; dep. are caracter recifal. V. si spongalgal.

coraziune (engl.= corrosion) actiune mecanica de roadere si slefuire a rocilor sub actiunea particulelor de nisip antrenate in miscare de vant, apa si gheata; efectul c. este foarte vizibil in zonele desertice unde eroziunea eoliana este foarte activa.

cortegiu sedimentar ( engl.= systems tract), in stratigrafia secventiala, unitate care include asociatii de sedimente cu trasaturi faciale diferite, care s-au depus simultan si care prezinta variatii laterale semnificative; C.s. sunt delimitate de suprafete (linii) de timp, iar intervalul in care s-au format isi gaseste un corespondent pe curba eustatica. (Ex. c.s. de mare joasa, c.s. de mare inalta).

cortoide (petrogr.), (engl.= cortoide) particule sedimentare carbonatice din grupul alochemelor, caracterizate prin prezenta anvelopelor micritice. C. sunt, de regula, produse diagenetice formate prin micritizarea marginala a unor bioclaste, peloide sau ooide de catre bacterii si alge sau prin recristalizari degradante.

coset, (engl.= coset) (sedim.), asociatie de seturi identice, delimitata de unitatile adiacente prin limite nete; din punct de vedere litologic (com-pozitional si structural) se deosebeste net de acestea; atinge grosimi centimetrice si decimetrice; mai rar metrice.

covor de tractiune, (engl.= tractive current) sectorul din baza unui curent de apa sau aer, caracterizat printr-o mare densitate a elementelor transportate. C.t. se interpune intre curent si patul sau, protejandu-l pe acesta din urma de eroziune; in cadrul c.t. clastele sunt deplasate prin variate moduri de transport: rostogolire, saltatie si suspensie densa.

crater vulcanic, depr. circulara, de forma conica sau tronconica, dezvoltata in centrul conului, de unde incepe cosul vulcanic; c.v. reprezinta deschiderea canalului de alimentare, iar marginea sa, limita dintre domeniul de emisiune si cel de acumulare a materialului. Dimensiunile c.v. difera la vulcanii activi (diametrul de ordinul sutelor de m) de cei inactivi (diametrul depasind 1 km). V. si caldera.

crapaturi de contractie, (engl.= desication craks) , forme caracteristice unui sediment pelitic exondat si supus unui proces rapid de uscare; prin contractia sedimentului, ca urmare a evaporarii apei, la supr. sa apare o retea de crapaturi cu forme poligonale (de unde si denumirea de c.), ortogonale si, mai rar, hexagonale si circulare. C.c. se individualizeaza la interfata sediment – aer sub forma unor santuri centimetrice cu tendinta de inchidere in profunzime. Asemenea structuri indica perioade secetoase. O forma particulara a c.c. o reprezinta c. de uscare. Sin. septarii.

creta, (engl.= chalk) var. de calcar foarte poroasa, fin - granulara si relativ friabila (slab coeziva), prafoasa sau pelitomorfa, de culoare alba sau galbuie. C. este o roca formata in exclusivitate din calcit si este slab afectata de transformari diagenetice; unele var. contin cantitati insemnate de coccolithophoridee, foraminifere planctonice, echinide si, mai rar, spiculi de spongieri si diverse accidente silicioase. C. este un dep. tipic pentru Cret. sup. In Romania, se intalneste mai ales in Dobr. S.

crioclastie, (engl.= cryoclasty) dezagregare.

crioturbatie, (engl.= cryoturbation) periglaciar

crom

 
cristalosoli (pl.), medii cristaline in care o substanta straina se afla sub forma dispersata si imprima cristalului diferite culori. De exemplu calcitul negru colorat de suspensiile de sulf sau pirita, gheata cenusie cu incluziuni solide (praf) etc. C. se formeaza prin cristalizarea hidrosolilor.

cuartile, (engl.= quartile) fractiuni granulometrice corespun-zatoare, pe o curba cumulativa, valorilor pro-centuale de 25% = Q1; 50% = Q2; si 75% = Q3; sunt utilizate in calculul parametrilor distributiei dimensiunilor clastelor (Trask, 1932).

cuart,(engl.= quartz) SiO2, cu structura de tectosilicat, intalnit in modificatii enantiotrope: a cuart, s. trigonal (stabil sub 5730C) si b cuart, s. hexagonal (stabil peste 5730C). C. este intalnit sub multiple aspecte morfologice si apare foarte divers colorat: incolor („cristalul de stanca”), violet (ametist), fumuriu (c. fumuriu), negru (morion), galben (citrin) etc. Este mineral etalon in scara lui Mohs (D 7). C. se formeaza in toate procesele petrografice si, de aceea, este intalnit in toate tipurile de roci; apare, de asemenea, ca mineral de ganga in filoanele metalifere; alaturi de feldspati, este cel mai raspandit min. din natura; stabil la actiunile agentilor externi. In Romania, cristale larg dezvoltate si frumos colorate („flori de mina”) se intalnesc in geodele unor filoane metalifere legate de vulcanismul neogen (Baia Mare), in filoane de tip „alpin” din s. crist. din C. Merid., in geodele de gresii cuartoase („diamante de Maramures”), in nisipurile de la Miorcani (Platoul Moldovei) etc. V. si tridimit, cristobalit.

curen]i de convec]ie

 
cuplu (sedim.), (engl.= cuple) categorie stratonomica utilizata pentru doua unitati depozitionale care se succed intr-o ordine constanta (de ex. AB, AB, AB,) si care impreuna se repeta in cadrul unei suite sedimentare. (ex. silt-argila, calcar-marna, argila-gips etc.). Recurenta unor c. depozitionale poate fi: strict periodica; quasiperiodica; nonperiodica. (N.A.)

cuptor vulcanic, camera magmatica.

curba cumulativa, (engl.= cumulative curve) reprezentare grafica liniara, prin care se exprima procentele cumulate (intre 0-100%) de participare intr-o proba a diverselor fractiuni (clase) granulometrice constituente; fiecare punct de pe o c.c. corespunde procentului total al granulelor mai mari (sau mai mici) decat dimensiunea carora acestea le corespund. C.c. sunt utilizate pentru obtinerea de parametri granulometrici cu largi posibilitati de interpretare.

curba eustatica, (engl.= eustatic curve) curba sinusoidala care exprima oscilatiile de nivel ale Oceanului Planetar, intr-un anume punct de pe Glob si intr-un anume interval de timp; pe c.e. sunt marcate doua puncte: punctul de inflexiune F (fall) pe segmentul ei descendent si punctul de inflexiune R (rise) pe segmentul ascendent. V. si eustatism.

curba de frecventa, (engl.= frequency curve) (sedim.), forma de reprezentare a distributiei granulometrice a unui sediment sau a unei roci prin aprecierea frecventei intregului spectru de dimensiuni ale particulelor ce alcatuiesc un anumit volum (de sedimente sau roci) intr-un sistem de coordonate. C.f. simpla are forma de clopot cu concavitatea in jos si rezulta prin unirea punctelor care indica frecventa granulelor (in ordonata) ale caror dimensiuni (in abscisa) marcheaza limitele claselor granulometrice. V. si curba cumulativa

curent de turbiditate, (engl.= turbidity current) masa constituita din material clastic neomogen, care se deplaseaza gravitational pe pantele inclinate ale baz. oceanic. C.t. sunt unidirectionali si prin puterea lor de eroziune provoaca, in substrat, canioane submarine. Ei se propaga pe zeci si sute de kilometri distanta si transporta cantitati considerabile de material pe care-l depun sub forma turbiditelor. Sunt generati de curgeri gravitationale sau cutremure submarine si reprezinta o forma a transportului in masa al sedimentelor clastice. In functie de densitate si viteza, se disting c.t. cu densitate ridicata si viteza mare si c.t. cu densitate scazuta si viteza mica. V. si curgeri gravitationale.

curenti de convectie (pl.), (engl.= convection current) curenti sublito-sferici cu trei ramuri, una ascendenta, una suborizontala si una descendenta. C.c. antreneaza in miscarea lor materia subcrustala pe care o aduc la temperaturi ridicate; in ansamblu, ei alcatuiesc celulele de convectie – ramura lor ascendenta alimenteaza dorsalele medio-oceanice (zone de rift), iar ramura descendenta este paralela cu planul Benioff si se afla in dreptul zonelor de subductie.

curgere laminara, (engl.= laminar flow) miscare liniara pe trasee paralele a particulelor de lichid in int. unui curent cu viteza foarte mica, ce se deplaseaza pe un substrat neted; in natura c. l. se intalneste la unele ape subterane sau in patul albiilor, la varsarea fluviilor in mare. V. si curgere turbulenta.

curgere noroioasa, (engl.= mud flow) sin. lahar.

curgere piroclastica, (engl.= pyroclastic flow) mecanism de transport in masa, prin curgere gravitationala, al produselor de eruptie vulcanica acumulate pe flancurile unui aparat vulcanic. C.p. poate fi declansata de colapsul domului vulcanic, de o explozie laterala sau de efectul termic al inaintarii lavei pe cos asupra unei calote de zapada din zona craterului care, racindu-se brusc, curge gravitational si antreneaza depozitele piroclastice de pe versanti sub forma unui amestec de blocuri si noroi ( lahar

curgere turbulenta, (engl.= turbulent flow) miscare haotica a parti-culelor de lichid in int. unui curent care se deplaseaza, cu viteza mai mare de 1 cm /s, peste un strat neregulat; in natura c.t. este frecventa si caracterizeaza apele putin adanci si curentii de turbiditate. V. si curgere laminara.

curgeri cineritice, (engl.= ash flow) avalanse arzatoare.

curgeri gravitationale, (engl.= gravity flow) forme ale transportului in masa prin care se realizeaza o deformare totala a structurii interne a sedi-mentelor initiale aflate in miscare. Deplasarea lor simultana cu lichidul interstitial are loc pe pante ce au inclinari mai mari de 2-40, sub actiunea gravitatiei si a interactiunii particulelor sedimentare (clastelor). Dupa mecanismul care le produce se disting patru forme: c. fluidizate, care afecteaza nisipuri prin presiunea fluidului din pori; c. cu presiune dispersanta (engl. grain flow), care antreneaza nisipuri prin interactiunea dintre granule c. maloase (engl. mud flow) si c. de fragmente (engl. debris flow) sau deplasari gravitationale ale unui amestec de blocuri, nisip si argila. C.g. (gravitite) prin structurile pe care le imbraca si prin mecanismele care le declanseaza se pot compara cu turbiditele sau produsele curentilor de turbi-ditate, fiind depozite frecvent intalnite la baza povarnisurilor continentale din baz. oceanice. Structuri similare se intalnesc in formatiunile de flis. V. si alunecari de teren.

cyclothem (sedim.), secventa carbunoasa sau „ciclu de baza” cuprinzand o succesiune de unitati litologice cu desfasurare simetrica sau asimetrica (in sens descriptiv, dupa Weller, 1964); (in seismostratigrafie are sens de „sec-venta ciclica” sau „secventa depozitionala”). A se evita utilizarea lui.

D

dahlit (engl.= dahllite) var. de apatit, cu habitus fibros si rulare elicoidala caracteristica; aceasta propri-etate il deosebeste de podolit.

debrite, (engl.= debris) produse sedimentare generate prin curgerea gravitationala a unor sedimente slab sortate, alcatuite dintr-un amestec de mal si fragmente litice de dimensiuni centimetrice sau mai mari (debris flow, engl.). D. intra in alcatuirea turbiditelor proximale care formeaza apexul conurilor submarine in zonele de piemont oceanic.

degradare (engl.= degradation) . (miner.), proces de formare a min. argiloase prin alterarea (hidroliza) unor min. silicatate (caolinit, montmorillonit, halloysit si alofan); 2. (sedim.), proces fizico-chimic prin care are loc o reducere progresiva a dimensiunii cristalelor. D. conduce la structuri afanitice in calcare, dolomite, evaporite (recristalizare degra-danta). Ant. agradare. (N.A.)

delicvescent, despre un corp mineral sau o substanta care prezinta proprietatea de delicvescenta.

delicvescenta proprietate a unor substante solide (CaCl2.6H2O.NH4NO3) de a absorbi vapori de apa din atmosfera pana la dizolvarea lor. D. este conditionata de raportul dintre presiunea vaporilor de apa din mediul ambiant si presiunea de vapori a solutiei saturate in substanta respectiva; astfel, daca presiunea de vapori a solutiei saturate este mai mica decat a vaporilor din mediul inconjurator, substanta devine d. Sarurile d. reprezinta ultimele depuneri intr-o succesiune evaporitica. V. si evaporit.

deltaic, sistem depozitional ~ (engl.= deltaic) domeniu de sedimentare situat la locul de varsare a unui fluviu intr-un lac sau intr-o mare si dezvoltat de aportul masiv de material terigen, siliciclastic si de caracteristicile hidrodinamice ale baz. care-l colecteaza. Faciesurile d. vor include tranzitii de la faciesurile continentale, fluviale la cele marine, litorale

delta (engl.= delta zona de la gurile de varsare ale unui rau intr-un lac sau mare unde se pot acumula cantitati mari de material terigen in raport cu materialul spalat de valuri, curenti sau maree. Domeniul deltaic se dezvolta atat subaerian (d. emersa sau campia deltaica), cat si subacvatic (d. submersa sau d. frontala) si se extinde prin procese de progradare, determinand acumulari groase de sedimente, cu geometria tipica a conurilor de dejectie.

deluviu (engl.= deluviu material rezultat in urma proceselor de alterare, dezagregare si alunecare gravitationala si acumulat (in echilibru temporar) pe versanti, sub actiunea apelor de siroire si are o compozitie mineralogica eterogena. V. si coluviu, eluviu, proluviu.

dendrit(e) (engl.= dendrite concresteri arborescente, rami-ficate ale min. din grupa elementelor native (Au, Ag, Cu) si a oxizilor (de Mn, Fe). D. de aur imbraca forme specifice de ferigi (ex. in Mtii Metaliferi - „feriga” si „soparla de aur”) si se gasesc in geode alaturi de cuart. D. de mangan, mult mai frecvente, se depun din apele meteorice pe suprafetele fisurilor din calcare, marne, granite etc.

denudatie, (engl.= denudation) totalitatea proceselor de nivelare a reliefului sub actiunea fortelor exogene, prin care materialul dezagregat si alterat este erodat din zonele inalte (culmi si versanti) si transportat in zone depresionare (vai, baz. ma-rine etc.). Alteori, prin d. se intelege procesul de indepartare a scoartei de alterare, de descopertare a rocilor „in situ”.

depocentru , (engl.= depocenter) (sedim.), portiunea unui baz. de sedimentare in dreptul careia sedimentele acu-mulate la un moment dat au grosime maxima. D. nu coincide totdeauna cu cea mai mare adancime din baz. si se poate deplasa simultan cu migrarea axei topografice a baz.

Desmostylia

 
depresiune, (engl.= depresion) forma de relief negativ si/sau zona tectonica afundata in raport cu terenurile din jur, intotdeauna regiuni mai inalte. Din p.d.v. geologic principalele tipuri sunt: d. intermontane - inchise de un lant muntos si avand ca fundament un asa-zis masiv median, ex.: D. Transilvaniei; d. intramontane - situate in interiorul unei arii orogene si formate ulterior momentului principal al tectogenezei, ex.: D. Petrosani si d. premontane - situate la exteriorul unei catene orogene adesea asime-trica si cu fundament mixt, tip orogen si plat. (vorland) ex.: D. Getica

desertic, sistem depozitional ~ (engl.= desert (sedim.), domeniu continental de sedimentare localizat in zone cu climat cald si arid si dominat de actiunea eroziva si acumulativa a vantului. Astfel, in s.d.d. se acumuleaza faciesuri foarte diferite: hamade, erg-uri, serir-uri, ued-uri si zone sabkha continental. Trasaturile diag-nostice sunt: nisipurile bine sortate, ondulatiile eoliene, crapaturile de uscare si mineralele evaporitice. Uneori sin. cu eolian.

detritic, (engl.= detrital) termen utilizat pentru desemnarea clastelor min., fragmentelor litice sau dep. sedi-mentare, provenite in urma dezagregarii mecanice a rocilor preexistente. Min. detritice rezistente la alterare se regasesc in fractiunea grea a aluviunilor si sedimentelor marine (ex. aur, dia-mant, zircon, sfen etc.). Rocile d. sau epiclastice cuprind pietrisuri, conglomerate, nisipuri, gresii etc. V. si alogen. Sin. epiclastic.

detritus, (engl.= detritus) material fragmentar, clastic, neconsolidat, rezultat prin dezagregarea si spargerea unor edificii petrografice preexistente – d. mineral – sau a cochiliilor si scheletelor de org. – d. organogen.

deuteric, epimagmatic.

deviatie standard, (engl.= standard deviation) parametru al uniformitatii distributiei granulometrice a unui depozit sedimentar detritic, notat cu a si calculat dupa diferite formule, in unitati phi pe baza percentilelor de 5, 16, 84 si 95. D. s. exprima dispersia valorilor unei distributii granulome-trice in jurul valorilor centrale dintr-o curba cumulativa si reda gradul de sortare a depozitului respectiv. Astfel, valorile a < 0,50 exprima o sortare buna si foarte buna, 0,50 > a < 1, 00 sortare moderata si a > 1, 00 sortare slaba si foarte slaba. Sin. abatere standard.

devitrificare, (engl.= devitrification) pierderea starii amorfe ce caracterizeaza sticlele vulcanice si initierea de germeni cristalini (microlite) cu dispozitie radiara ( cristalite) sau sferulitica. D. este cauzata de modificari termobarice in starea sistemului initial.

dezagregare , (engl.= disintegration, weather) (petrogr.), fragmentarea unei roci in partile ei constituente, modificarea fizica a echilibrelor petrografice preexistente, deter-minata de actiunea factorilor exogeni - a apei si aerului in miscare, a variatiilor termice ale atmosferei (insolatia sau termoclastia, gelivatia sau crioclastia), a activitatii org. etc. Produsele formate prin d. au supr. specifica mult mai mare decat cea a materialului din care provin (ex. grohotisuri, gruss, detritus mineral etc.) si sunt conditionate cantitativ si calitativ de natura materialului supus d. si de pozitia lui in raport cu factorii de clima si relief. V. si alterare.

dezamestec, (engl.= exsolution) exsolutie.

diaclaza,(engl.= joint, fissure) plan de discontinuitate mecanica a unei roci sau crapatura (fisura) cu deschidere redusa, formata prin compresiune si/sau racire, umpluta adesea cu min. precipitate din solutii (calcit, gips etc.). D. apar izolate sau formeaza sisteme directionale transversale sau oblice in raport cu structura de ansamblu a unui complex de roci.

diageneza , (engl.= diagenesis) 1. proces natural din ciclul geologic prin care un sediment mobil este litificat si se individualizeaza ca roca (ex. nisipul trece in gresie). Sin. litificare; 2. totalitatea transformarilor fizico-chimice, bio-chimice si mecanice pe care le sufera sedimentele dupa depunere si litificare pana la limita cu metamorfismul sau pana in momentul alterarii sau eroziunii lor. Transformarile postdepozitionale suferite de sedimente: tasarea, cimentarea, dizolvarea, neomorfismul, metasomatoza si diferentierea diagenetica se manifesta cu intensitate diferita in functie de natura sedimentelor si a solutiilor interstitiale precum si de conditiile de mediu in care acestea se gasesc. In timpul d. trasaturile mineralogice, texturale si structurale ale dep. se modifica treptat prin sindiageneza - etapa transformarilor sincrone sedimentarii in mediul subacvatic si anadiageneza - etapa transformarilor din timpul ingroparii progresive; in epigeneza (hipergeneza) sunt cuprinse modificarile suferite de rocile ajunse la supr. scoartei.

diamant, (engl.= diamond) C nativ; modificatie cubica cu stuctura reticulara tridimensionala. Min. etalon cu duritate maxima, 10, in scara lui Mohs. Este transparent, incolor si cu luciu adamantin. Se asociaza cu rocile vulcanice bazice si se concentreaza pe cale naturala in aluviunile raurilor din jurul surselor primare. D. este o foarte apreciata piatra pretioasa; cristalele naturale se slefuiesc artificial si se monteaza in bijuterii. D. mari au fost botezate Koh-I-Nor (186 carate), Orlov (196), Imperial (457), Cullinan (3 025). V. si grafit.

diametru echivalent (engl.= equivalent diameter) (sedim.), element liniar prin care se exprima diametrul unei sfere cu densitatea egala cu a cuartului (d = 2,6) si cu aceeasi viteza de cadere ca a granulului sedimentar luat in considerare. Este utilizat in analiza granulometrica. Sin. diametru de sedimentare, Folk, l966. V. si diametru nominal.

diametru nominal , (engl.= nominal diameter) (sedim.), element liniar prin care se exprima diametrul unui granul sau fragment de roca echivalent cu diametrul unei sfere al carui volum este identic cu cel al fragmentului luat in considerare. Este utilizat in analiza granulometrica a depozitelor sedimentare. V. si diametru echivalent.

diamictit, (engl.= diamictite)termen comprehensiv, negenetic, folosit pentru a desemna o roca sedimentara detritica, foarte slab sortata, alcatuita din galeti, nisip si o matrice pelitica. D. se poate considera foarte asemanator tillitului.

diapir, cuta a , (engl.= diapir) un „sambure de sare” sau de oricare alta roca care se poate comporta plastic si care poate strapunge rocile acoperitoare, mai moi, atunci cand actioneaza o presiune litostatica (si laterala) mare. Termenul d. a fost introdus de Ludovic Mrazec pentru a descrie modul de aparitie a „samburilor de sare” din anticlinalele faliate din curbura C. Orient.

diastem, (engl.= diastem) discontinuitate minora in cadrul unei serii sedimentare, reprezentata printr-un plan cu supr. mai mult sau mai putin regulata la contactul dintre doua strate (de obicei identice petrografic – gresii, calcare); d. este determinat de o intrerupere de scurta durata a sedimentarii sau de amplificarea temporara a actiunii erozive a curentilor subacvatici, care indeparteaza o patura superficiala de sedimente. In acest caz planul d. are supr. neregulata. V. si joint.

diatermale, despre min. sau substante cristalizate care sunt transparente pentru razele de caldura (ex. halit, silvina); substantele netransparente, cum ar fi calcitul, gipsul, se denumesc adiatermale

diatomee, Bacillariopyhta.

diatomit, (engl.= diatomite) roca silicioasa formata preponderent (peste 50%) din frustule de diatomee cuprinse intr-o masa de opal. D. este o roca usoara (G =0,4 – 0,9), friabila si cu porozitate ridicata (90 %); are o culoare alba, alba-galbui, este frecvent stratificata si asociata cu argile, micrite sau tufuri de varsta miocena. In Romania, se cunoaste la Patarlagele si la Adamclisi. Sin. kieselgur, tripoli.

diatrema, canal de alimentare sau cos vulcanic umplut cu o brecie de explozie, formata in urma eliberarii fortate a gazelor. D. nu a functionat niciodata pentru alimentarea unui vulcan. Sin. vulcan embrionar.

disciclic, (engl.= discyclic) despre un proces natural, adesea intamplator (episodic) care, in istoria geologica a unui domeniu, nu se repeta periodic. V. si ciclic.

disimetrie, indice de (engl.= disymmetry) (sedim.), parametru morfometric (al formei clastelor detritice) calculat pe baza raportului dintre lungimea segmentului de dreapta din diametrul mare cuprins intre extremitatea A si intersectia acestuia in C cu diametrul mijlociu, fata de lungimea totala a diametrului mare (a). Se noteaza cu D = AC/a si permite aprecierea gradului de uzura a clastelor.

dislocatie, (engl.= dislocation) (tect.), orice deranjament din pozitia initiala (depozitionala) a unor strate sau a unui volum de roci din scoarta terestra

dismicrit, (engl.= dismicrite) micrit partial recristalizat.

disodil, (engl.= dysodile) roca sedimentara pelitica, de compozitie marnoasa sau argiloasa, bogata in substante bituminoase; pe supr. de stratificatie se intalnesc frecvent urme de schelete de pesti, eflorescente de sulf si rozete de gips. D. se considera ca roca „mama” de petrol. In Romania, apare in asociatiile de flis de varsta oligocena din C. Orient. Sin. sist disodilic.

distal, (engl.= distal) despre un dep. sedimentar (sau un facies) acumulat departe de aria sursa, in largul baz. respectiv (de ex. malurile pelagice). Ant. proximal.

dizolvare, (engl.= dissolution) (petrogr.), proces diagenetic de solubilizare a compusilor minerali ce alca-tuiesc o roca. Prin d., in roci apar goluri de diverse dimensiuni si forme care, in final, contribuie la cresterea porozitatii acesteia. In masivele calcaroase, prin dizolvarea carbonatilor se formeaza morfologia carstica.

dolomicrit, (engl.= dolomicrite) roca dolomitica cu textura micritica (cripto- si microcristalina) in care cristalele constituente au dimensiuni mai mici de 4 microni. V. si dolosparit.

dolomit, (engl.= dolomite) 1. (miner.), CaMg(CO3)2, s. trigonal; apare sub forma de cristale romboedrice, in agregate masive micro- si larg cristaline, agregate columnare sau cruste. Se formeaza, in special, prin procese exogene-sedimentare si mai rar prin depunere din solutii hidrotermale. In Romania este intalnit in terenuri sedimentare (in C. Orient. – Mtii Rarau, in Mtii Apus. Bihor, Codru-Moma, Padurea Craiului etc., in complexe de roci cristalofiliene (Mtii Fagaras, Poiana Rusca) sau ca min. de ganga in filoane hidrotermale (in Maramures la Baia Sprie, Cavnic, in Mtii Apus. la Sacaramb, Rosia Montana); 2. (petrogr.), roca sedimentara formata din d.

dolomitizare, (engl.= dolomitization) proces de modificare a compozitiei sedimentelor si rocilor carbonatice prin inlocuirea ionilor de Ca2+ cu Mg2+ conform unei reactii de tipul: 2CaCO3 + Mg2+ CaMg(CO3)2 + Ca2+. D. are loc cu reducere de volum (13%) si poate fi timpurie cand afecteaza sedimentele din zonele tidale si neritice cu ape hipersaline sau tarzie cand afecteaza mase calcaroase.

dolosparit, (engl.= dolosparite) roca dolomitica cu textura sparitica (mediu si macrocristalina), in care cristalele constituente au dimensiuni mai mari de 4 microni. V. si dolomicrit.

dreikanter, (engl.= dreikanter) fragment de roca cu trei muchii, rezultat prin coroziune eoliana, in zonele desertice. Sin. pietre cu fatete. (V.M.)

drumlin, (engl.= drumline) relief cu aspect colinar, format pe dep. glaciare (morenice si fluvio-glaciare), acu-mulate sub ghetarul in miscare, in spatele unor obstacole.

druza, (engl.= druse) asociere de cristale bine dezvoltate pe peretii unor cavitati; cristalele din d. au dimensiuni mari, se termina cu fete cristalografice si au alta compozitie decat roca in care se gasesc. Cavitatile in care se formeaza o d. variaza ca dimensiuni de la nivelul unor pori pana la nivelul unor grote. V. si litofiza.

dune (pl.), (engl.= dune) acumulari eoliene constituite in principal din nisipuri cuartoase, cu inaltimi de la cativa metri 1a 200 m. In general sunt asimetrice si prezinta o stratificatie oblica; sunt fixe sau mobile. Se disting mai multe tipuri: d. nebkas, o d. alungita in spatele unui obstacol (de obicei, vegetatia) in directia de bataie a vantului; barcane, d. de forma semicirculara cu concavitatea opusa vantului; erg sau mare de nisip format din asociatii de dune longitudinale si transversale; d. litorale, situate pe plajele marine. D. sunt elementul specific zonelor desertice, dar se intalnesc si in lungul unor ape curgatoare (d. fluviatile) sau in lungul tarmurilor marine (d. litorale).

dune hidraulice (pl.), (engl.= hydraulic dune) (sedim.), megaondulatii cu lungimi mai mari de 60 m, formate de curenti acvatici cu viteza mare (intre 70 si 150 cm/s) la supr. unor sedimente nisipoase din rauri si mari. Crestele d.h. sunt adesea sinuoase, iar depr. prezinta denivelari verticale; geometria lor este neregulata. V. si valuri de nisip.

duricruste (pl.), (engl.= duricrust, hardpan) cruste compacte formate la partea sup. a sedimentelor poroase subaeriene sau a orizonturilor de sol situate in zone cu climat cald si arid. Aparitia d. este conditionata de existenta aproape de supr. a panzelor freatice, de porozitatea si de natura mineralogica a dep. prin care difuzeaza ascen-dent solutiile interstitiale. Mineralogic, d. constau din depuneri de calcit ( caliche), silice (silcret), hidroxizi de fier (fericret), gips si sare (gipscret si solcret). D. feruginoase din orizonturile B ale solurilor podzolice si lateritice sunt cunoscute sub denumirea de ortstein, iar la supr. unor sedimente act. sub denumirea de hardpan. Prezenta d. in vechile coloane litologice marcheaza o intrerupere a sedimentarii prin exondare sau nedepunere. In rocile carbonatice, ele se conserva sub forma unor supr. intarite (hardground).

durit, (engl.= durite) constituent petrografic al carbunilor naturali (in special al huilelor), bogat in hidrogen, cuprinzand resturi de spori, polen, cuticule, ceruri si rasini; se individualizeaza sub forma unor lamine mate, de culoare cenusie sau neagra. D. are o capacitate de cocsificare mai mica decat a vitritului. V. si clarit.

duritatea apei (hidro), proprietate a apelor min. imprimata de elementele chimice dizolvate in apa si, in special, de compusii Ca si Mg (bicarbonati, sulfati, cloruri). D. se exprima in grade de d.; Din acest p.d.v. apele pot fi moi (7 - 14o), semidure (14 - 22o) si foarte dure (> 54o).

E

echigranular, (engl.= equigranular) cu granule de dimensiuni egale; structura caracteristica rocilor eruptive holocristaline, de obicei, intrusive, unor roci metamorfice (corneene, cuartite, calcare cristaline) si unor roci sedimentare (gresii, calcare oolitice etc.). Ant. inechigranular.

ecran, (engl.= seal) (petrol.), despre un dep. de roci cu caracter impermeabil (ex. argila) sau despre un element tectonic (ex. falii cu oglinzi de frictiune), care au proprietatea de a ecrana o acumulare de hidrocarburi in cadrul ei natural (roca magazin).

efect de roua, (engl.= dew effect) referitor la fenomenul de pierdere a luciului granulelor sedimentare din zonele desertice, ca urmare a dizolvarii selective a supr. lor in timpul noptii, de catre picaturile de apa imbogatita cu CO2. E.r. afecteaza in special clastele carbonatice.

eflorescenta, (engl.= efflorescence) forma de agregare specifica substantelor volatile sau usor solubile (halogenuri, azotati, sulfati etc.), care se depun prin sublimare sau din solutii suprasaturate, prin evaporarea acestora. E. au aspectul unor cruste sau pojghite in cadrul carora cristalele imbraca aspecte divergente, radiare; de asemenea e. au deseori un caracter efemer datorita solubilitatii ridicate a min. care le alcatuiesc.

efuziune, (engl.= effusive) curgere emisa in timpul unei activitati vulcanice de tip central sau areal. E. consta, de regula, din lave fluide cu caracter bazic. V. si efuziv.

efuziv(a), 1. (vulc.), despre unul din modurile de manifestare a activitatii vulcanice de tip central sau areal; manifestarile e. constau din emisiuni linistite de lave (ex. tipul Hawaian). V. si exploziv; 2. (petrog.), despre o roca rezultata din consolidarea lavelor la supr. scoartei, in contact cu atmosfera sau hidrosfera: exemple de roci e.: riolit, dacit, andezit, bazalt etc. La unii autori sin. cu extrusiv.

Eh, forma de notare, prescurtata, a potentialului de oxido-reducere sau a potentialului redox.

eluvial, orizont ~,(engl.= eluvial) orizont pedogenetic (E) imbogatit secundar in silice prin spalarea (eluvierea) argilei, oxizilor si hidroxizilor de fier; o.e. are culori deschise si poate fi luvic (El) - nestrucutrat, albic (Ea) - nestructurat si spodic (Ep) - podzolic. V si iluvial.

eluviu, (engl.= eluvium)material rezultat prin dezagregare sau alterare si ramas la locul de formare. Adesea e. se individualizeaza ca o scoarta de alterare si poate atinge grosimi mari pe suprafete orizontale sau slab inclinate. V. si coluviu; deluviu; proluviu.

endogen, (engl.= endogenous) despre un proces sau o roca ce isi au originea in interiorul Pamantului. Procesele e. sunt controlate de caldura interna a Pamantului si de variatiile de presiune din interiorul sau; de ex. vulcanismul si fenomenele magmatice, cutremurele de pamant, diastro-fismul. Procesele e. conduc la formarea rocilor magmatice intrusive si efuzive, a rocilor metamorfice, precum si la ridicarea lanturilor muntoase. V. si exogen.

endolistolit, olistolit.

endoreic, (engl.= endorheic) fara scurgere in Oc. Planetar; de obicei, despre o zona drenata de ape curgatoare ce nu au legatura cu reteaua hidrografica tributara marilor si oceanelor. Reg. e. se intalnesc in zonele aride unde apele curgatoare se varsa in lacuri fara scurgere (ex. lacul Ciad) sau se pierd treptat, prin infiltratie sau evaporatie.

energie de bazin, (engl.= basin energy) (sedim.), starea de agitatie a unui mediu acvatic determinat de frecventa si intensitatea cu care valurile si curentii controleaza procesele de transport si acu-mulare a sedimentelor in acel mediu. In lagune si mari adanci e.b. este considerata scazuta, iar in zonele litorale si pe selful intern, ridicata.

enhidrite, (engl.= enhydrite (pl.), tip diagenetic de geode for-mate prin deshidratarea progresiva, epigene-netica a umpluturii de silice si apa in golurile unei argile sau ale unor maluri silicioase. Prin acest proces, e. sunt umplute cu calcit si cuart. (N.A.)

ensialic, (engl.= ensialic) despre fundamentul unui bazin de sedimentare (sau geosinclinal) alcatuit dintr-o crusta continentala, de compozitie sialica (de ex. baz. asociate zonelor de craton). V. si ensimatic.

ensimatic, (engl.= ensimatic) despre fundamentul unui bazin de sedimentare (sau geosinclinal) alcatuit dintr-o crusta oceanica, de compozitie simatica (de. ex. baz. asociate zonelor de rift). V. si ensialic.

enterolitice, cute (engl.= enterolithic) (sedim.), structuri de deformare plastica a produselor evaporitice (gips, anhidrit, sare) localizate in argile ca urmare a unor procese repetate de hidratare-deshidratare. C.e. au un aspect sinuos, strans, micro- sau macroconvolut si pot fi delimitate de strate sau lamine necutate.

entoolitic, termen utilizat pentru a desemna structurile oolitice sau granulele formate prin umplerea unor mici cavitati cu depuneri min. succesive pe peretii acestora. V. si exoolitic.

eogeneza, (engl.= eogenesis) sin. sindiageneza

eolianite (pl.), dep. de nisip din mediile desertice sau cele de plaje emerse (continentale) care, datorita transportului eolian, capata morfologia dunelor.

epeiric, domeniu, mare ~(a), (engl.= epeiric) epicontinental.

epibiont, (engl.= epibiont) despre un org. care traieste pe supr. sedimentelor dintr-un baz. acvatic. Ant. endobiont. (D.G.)

epiclastic, (engl.= epiclastic) termen utilizat pentru desemna-rea unui dep. sedimentar format prin acumularea de granoclaste si fragmente litice provenite din dezagregarea rocilor preexistente. Rocile e. pot fi neconsolidate (pietris, nisip) sau consolidate (conglomerate, gresii). Sin. detritic.

epicontinental, mare (a), (engl.= epicontinental sea) apele ce acope-ra prelungirea ariei continentale in dom. marin, adica spatiul dintre tarm si povarnisul continental; se caracterizeaza prin adancime relativ mica si corespunde zonei neritice de acumulare.

epigen, (engl.= epigenetic) despre un proces geologic (si trasaturile lui caracteristice) care actioneaza la supr. sau in apropierea supr. scoartei terestre. Sin. supergen. V. si hipogen.

epigeneza, (engl.= epigenesis) 1. (petrogr.), etapa din evolutia dep. sedimentare care include ansamblul de procese care se petrec in roci dupa completa lor individualizare (litificare). Modificarile e. (dizolvare, autigeneza, recristalizare) se petrec in timpul sau dupa emergenta rocilor, in conditiile migrarii descendente a apelor meteorice in mediu subaerian cu potential redox pozitiv. Procesele e. constituie transformari pana la limita cu alterarea rocilor. V. si diageneza; singeneza.

epimatrice , (engl.= epimatrix) (sedim.), matrice.

epirelief, creasta cu profil semicircular din constitutia unei structuri sedimentare biotice ( bioglife) care se conserva pe fata sup. a stratului. Ant. hiporelief.

epirogenic, miscari (e), (engl.= epirogenic movements) miscari lente, verticale si oscilatorii ale scoartei terestre care nu determina schimbari importante in cadrul structurii sale interne. Miscarile e. sunt specifice ariilor stabile; ele cuprind miscarile de ridicare (m.e. pozitive = e. s.str.; epeiros - continent, grec.) si miscarile de coborare (m.e. negative = thalassogene; thalassa - mare, grec.). Consecintele paleogeografice ale miscarilor e. sunt transgresiunile si regresiunile marine, care modifica configuratia liniilor de tarm. Sin. epirogenetic

episod depozitional, (engl.= depositional episode) unitate depozitionala terigena de rang sup., cuprinsa intre doua hiatusuri majore. Produsele unui e.d. au in baza o secventa formata prin progradare si se incheie printr-o secventa transgresiva majora. V. si eveniment depozitional.

epitaxie, (engl.= epitaxy) orientarea unui cristal in curs de crestere in continuitate reticulara cu structura interna a substratului sau; cele doua cristale care se gasesc in relatii de e. pot apartine aceleiasi faze minerale sau pot reprezenta faze distincte. E. reprezinta o supracrestere in care orientarea optica si cristalografica a celor doi indivizi este identica; ex. relatia de e. dintre albit (triclinic) si ortoza (monoclinic), dintre rutil si oligist etc.

eratic, bloc (engl.= erratic fragment, stone) ratacitor, despre un fragment de roca de dimensiuni mari purtat in masa unui ghetar si depus la distante mari de locul din care a fost rupt. B.e. au constitutie petrografica mult diferita de a substratului pe care repauzeaza. V. si exotic.

erg, (engl.= erg) termen de origine araba prin care este indicat sectorul dunelor si panzelor de nisip din zonele desertice. E. ocupa cca 20% din supr. deserturilor, au supr. ondulata si/sau plana, dar in permanenta schimbare datorita mobilitatii dunelor aflate sub influenta vanturilor.

eroziune, (engl.= erosion) 1. complex de procese exercitate de agentii externi - ape curgatoare, apa marii, vant, ghetari - asupra partii superficiale a scoartei din ariile continentale, prin care are loc modelarea reliefului terestru. In urma e. fluviale, a celei marine ( abraziune), a celei eoliene ( coraziune ) si a e. exercitate de ghetari ( exharatie), materialul superficial, dezagregat si alterat, este indepartat de la locul de origine si deplasat spre bazine de sedimentare; 2. actiune de roadere exercitata de apele curgatoare; prin e. reliefului se formeaza ogase, ravene, torenti, se adancesc albiile minore (e. liniara, e. de fund), se largesc malurile (e. laterala). E. exercitata de apele curgatoare se propaga de la varsare catre izvoare si are tendinta de a reduce inclinarea pantei si a realiza „profilul de echilibru”; este o e. regresiva.

eruptie, (engl.= eruption principalul mod de manifestare a activitatii vulcanice prin care lave, prioclastite, gaze ajung sa fie eliberate in dom. subaerian sau subacvatic. In functie de caile de acces ale acestui material, e. pot fi centrale (la intersectia unor falii sau prin perforarea formatiunilor geologice preexistente; ele conduc la individualizarea unui con vulcanic), liniare (de-a lungul unor falii sau fracturi, generand structuri vulcanice alungite - Calimani - Harghita, si areale (de-a lungul unor sisteme de fracturi si zone de scufundare a crustei, generand curgeri si, respectiv, platouri de lave: platoul Thulean - Islanda, Scotia, platoul Decan - India).

eucrit

 
esential, constituent (engl.= essential component) , (petogr.), 1. despre un component al rocilor intalnit in proportii ridicate si a carui prezenta este obligatorie pentru o anumita specie petrografica; min. e. definesc tipul petrografic respectiv si se formeaza in timpul unui proces petrogenetic major. De ex. cuartul si/sau feldspatii in granite, micele in micasisturi, calcitul in calcare etc.; 2. in cazul piroclastitelor, despre componentii derivati din lave in curs de eruptie (Carozzi, l960). Sin. constituent principal.

esker, (engl.= esker), (sedim.), ramblee sinuoase in canale si tunele glaciare. V. si glaciar.

estuar, (engl.= estuarine), locul de varsare a unui fluviu intr-o mare afectata de maree capabile sa indeparteze, prin reflux, materialul aluvionar si cel rezultat din erodarea malurilor in timpul fluxului.

eufotica, zona , subdiviziune a mediului oceanic determinata de luminozitate, este zona in care cantitatea de lumina patrunsa este suficienta pentru a permite fotosinteza; zona e. cuprinde apele de la supr. pana la cca 80 m adancime. V. si afotica; disfotica

euhedral, (engl.= euhedral) , despre un cristal din rocile magmatice sau metamorfice caracterizat prin con-ture geometrice determinate de existenta fetelor cristalografice proprii structurii sale reticulare. Cristalele e. reflecta, de obicei, o forta de cristalizare mai mare; dezvoltarea in spatii libere si/sau viteze lente de crestere.

eupelagic, (engl.= eupelagic), pelagic.

eustatism, miscari ~ , (engl.= eustatic fluctuations), (sedim.), variatia globala a nivelului marii masurata in raport cu centrul Pamantului si datorata fie modificarilor in volumul de apa (eustatism glaciar), fie in morfologia (volumul) bazinului (eustatism geoidal, tectonic - prin contractii sau expansiuni); e. are ca efect: oscilatiile nivelului de baza; in raport cu nivelul „zero” (pozitia liniei de tarm la timpul to); m.e. pot fi pozitive (+) si negative (-) si se apreciaza in unitati metrice.

euxinic, (engl.= euxinic) , 1. despre un mediu acvatic, lipsit de oxigen (anoxigenic) si reducator, caracterizat prin ape stagnante, lipsite de curenti de fund. M. Neagra, la adancimi mai mari decat cele ale pragului Bosfor ( 50 m), se constituie intr-un mediu e. tipic, favorabil conservarii substantei organice si precipitarii sulfurilor, 2. stadiu in evolutia cuaternara a M. Negre (baz. Euxinic), echivalent glaciatiunii Riss, marcat printr-o regresiune in urma careia M. Neagra a fost separata de Mediterana. Sin. post Uzunlar.

evaporit, (engl.= evaporite) , termen generic utilizat pentru a defini rocile formate in exclusivitate pe cale chimica si separate din solutii hipersaline a caror concentratie a crescut progresiv, paralel cu pierderea apei prin evaporare. E. reprezinta surse economice de sare gema, sulfati si saruri delicvescente si se formeaza in medii naturale foarte variate: lagune, golfuri, zone sabkha si lacuri desertice, situate in zone aride. In natura, e. se intalnesc sub forma de corpuri geologice tabulare, lentile si samburi in axele unor strate cutate (diapir) si sunt raspandite in toate continentele, in formatiuni geologice de toate varstele.

eveniment depozitional, (engl.= depositional event), unitate depozitio-nala epiclastica de rang inf. separata de doua hiatusuri si acumulata in trei faze distincte: de pogradare initiala, de agradare pencontemporana si de transgresiune terminala. Dep. unui e.d. intra in alcatuirea unui episod depozitional

excentricitatea orbitei, exprima valoarea raportului dintre diferenta Soare-Pamant la afeliu si periheliu si suma lor; acest raport variaza intr-o perioada de cca. 93 000 – 100 000 ani si are ca efect variatia insolatiei totale. V. si Milancovic.

exfoliere, (engl.= exfoliation) ,desfacerea unei roci masive, supuse actiunii agentilor externi, in paturi concentrice, de-a lungul unor supr. de separare curbe. E. este specifica rocilor cu structura granulara, omogena, de tipul granitelor, gresiilor etc. Sin. descuamare.

exhalatie, (engl.= exalant) ,despre o emanatie de gaze si vapori care, de regula, incheie evolutia unei camere magmatice sau a unui aparat vulcanic si care se poate materializa in asociatii de minerale bogate in F, S, CO2 si H2O. V. si exhalativ, stadiul ~.

exharatie, (engl.= exaration), actiune de eroziune cauzata de fragmentele de roci incorporate in masa unui ghetar care se deplaseaza deasupra rocilor din substrat (roadere, zgariere, lustruire). Intr-un sens mai larg - actiunea de eroziune exercitata de ghetari.

exinit, (engl.= exinite), macerale.

exogen, (engl.= exogenic), de origine externa; despre un proces geologic determinat de manifestarea factorilor geologici externi: energia solara, dinamica atmosferei, activitatea biotica la supr. scoartei terestre. Procesele e. in totalitatea lor sunt responsabile pentru formarea sedimentelor si rocilor sedimentare. V. si endogen.

exogenetic, (engl.= exogenetic), referitor la un dep. sedimentar clastic, format in urma unor procese mecanice, de transport si depunere a unui material dezagregat provenit din afara baz. de sedimentare (de origine terigena). V. si endogenetic.

exolistolit, olistolit.

exondare, ridicarea la supr. a unor reg. pana atunci acoperite de mare. Principala cauza a e. o constituie miscarile tectonice.

exoolitic, (engl.= exoolitic), termen prin care se desemneaza structurile oolitice sau concretionare formate prin depunerea materialului mineral in jurul unui granul sau sambure central si cresterea lor spre exterior. V. si entoolitic.

exploziv, (engl.= explosive), despre unul din modurile de manifestare a activitatii vulcanice de tip central prin care sunt aruncate in aer produse fluide (lave), solide (cenusa, lapili, roci preexistente) si gazoase. Ex. tipul de eruptie Bandai-San, vulcanian. V. si efuziv.

exsolutie, (engl.= exsolution), procesul prin care o solutie solida omogena (un cristal mixt) se separa in doua sau mai multe faze mineralogice distincte fara aditie sau eliberare de materie din cadrul sistemului; prin e. nu se modifica compozitia globala a sistemului initial. E. se manifesta prin scaderea temperaturii sub limita de stabilitate a amestecului omogen. Ex. un cristal mixt de feldspat alcalin (Na,K)(AlSi3O8) se dezames-teca la o temperatura sub 660oC si formeaza doua faze distincte, albitul (NaAlSi3O8) si ortoza (KAlSi3O8), care imbraca aspectul unei concresteri ( pertit). Sin. dezamestec.

extrabazinal, (engl.= extrabasinal), referitor la orice material provenind din afara baz. de sedimentare; ex. extraclaste.

extraclast, (engl.= extraclast), corpuscul de natura alogena, provenit din afara baz. de sedimentare. E. sunt principalii constituenti ai rocilor clastice (silici-clastite, calcare clastice.) Sin. litoclast.

extruziune, (engl.= extrusion), masa de produse rezultate ca urmare a unui mod de manifestare extruziv sau vulcanic a topiturilor naturale.

extruziv, (engl.= extrusive), mod de manifestare a topiturilor naturale ajunse in conditii supracrustale (la supr. litosferei) si in contact cu atmosfera; despre procesele magmatice influentate de conditiile din aceste zone si, in general, despre domeniul acestor manifestari. Sin. vulcanic; la unii autori. sin. efuziv.

F


facies, (engl.= facies), conform definitiei originale (Gresly, 1838): totalitatea caracterelor litologice si paleontologice ale unui strat sau ale unei succesiuni de strate prin care pot fi identificate conditiile (mediul) de sedimentare.. Datorita sensului etimologic al termenului („facies”, „aspect”), acesta este folosit si in alte domenii ale geostiintelor: f. petrografic, f. metamorfic, f. tectonic (tectofacies) etcIn sedimentologie si stratigrafie se vorbeste de litof. (se refera la caracterele mineralogice, petrografice, structurale si texturale) si biof. (legate de aspectele paleontologice).

facies descriptiv, entitate petrografica (un volum de roca) ce poate fi caracterizata printr-un set de proprietati (parametri textuali, structurali, compozitionali, chimici, biotici) care-l deosebesc de alte entitati (roci), de ex. facies arenitic, facies imbricat, facies carbonatic etc. Notiunea de litofacies - care exprima aceste trasaturi - ramane echivoca; de aceea, f.d. poate fi exprimat mai riguros, mai clar si mai direct, prin urmatoarele subcategorii: granofacies, morfofacies, structofacies, petrofacies, biofacies.

facies interpretativ (sedim.), set de gene-ralizari care grupeaza criteriile de reconstituire a proceselor si mediilor de depunere ale acelei entitati petrografice definita prin faciesuri descriptive (ex. f. de canal, f. turbiditic, f. evaporitic etc.)

faluna, (engl.= falun-fr.), sediment mobil format din cochilii, caracteristic plajelor din zonele litorale. Prin cimentare formeaza un lumasel.

faneritic, (engl.= phaneritic), despre un agregat mineral sau structura a unei roci care este vizibila cu ochiul liber sau cu lupa; dimensiunile minime ale granulelor intr-o astfel de roca sunt cuprinse intre 0,1-1 mm.

fanerocristalin, (engl.= phanerocristalline), despre un agregat mineral sau structura a unei roci in care cristalele componente au dimensiuni mai mari de 5 mm.

fanglomerat, (engl.= fanglomerate), conglomerat submontan rezultat din cimentarea unor sedimente torentiale (din conuri de dejectie) sau aluviuni fluviale.

feldspati , (engl.= feldspars), (pl.), grup de silicati a caror structura este alcatuita din retele tridimen-sionale continui de tetraedri (SiAl)O4 (tectosi-licati) si care au formula generala: W(Z4O8), in care W = Na, K, Ca, Ba, Rb, Sr, iar Z = Al si Si. Var. naturale formeaza frecvent serii izomorfe, astfel: seria f. alcalini: NaAlSi3O8 (albit) – KAlSi3O8 (sanidin, ortoclaz, microclin), seria f. plagioclazi: NaAlSi3O8 – CaAl2Si2O8 (anortit) si seria hyalofanilor: KAlSi3O8 - BaAl2Si2O8 (celsian). F. cristalizeaza in sistemele monoclinic si triclinic si apar ca modificatii de temperatura inalta si de temperatura scazuta. Habitusul cristalelor este tabular, prismatic, frecvent granular, clivaj bun (001) si slab (010); sunt min. incolore sau colorate in alb, roz, verde, cu D = 6-6 1/2 si G = 2,5-2,7. F. sunt cele mai raspandite min. din scoarta terestra (60% din greutatea ei) si reprezinta constituentii principali ai rocilor magmatice, metamorfice si ai unor roci sedimentare (gresii); se formeaza prin variate procese petrogenetice si sunt considerati ca min. usor alterabile (trec in caolinit, sericit etc.).

felsic, (engl.= felsic), despre un min. transparent si deschis la culoare de tipul cuartului, feldspatului sau foidelor. Min. f. sunt constituentii principali ai rocilor magmatice acide si alcaline (granite, sienite, fonolite etc.); de asemenea, despre roci constituite din astfel de min. Sin. salic. V. si mafic.

felsit ica (petr.), (engl.= felsit), 1. agregat criptocristalin de cuart si feldspat alcalin; de asemenea, despre masa fundamentala f. a rocilor efuzive acide (riolite, dacite); 2. uneori, termenul f. utilizat in sens de afanitic pentru rocile leucocrate criptocristaline.

femic, (engl.= femic), de la prescurtarea fier (fe) si magneziu (m), adjectiv utilizat pentru a desemna o roca magmatica inchisa la culoare, in a carei norma si compozitie modala intra min. bogate in Fe, Mn, Mg, Ca. Ex: biotit, amfiboli, piroxeni, olivina V. si mafic; felsic.

fenestrala, structura , (engl.= fenestral structure), ochi de pasare.

fenoclast, (engl.= phenoclast) fragment mineral sau litic de natura clastica, provenit prin spargerea unui agregat, dar, avand totdeauna dimensiuni sensibil mai mari decat granulele sau fragmentele care-l inglobeaza. F. sunt principalii constituenti ai unei brecii de zdrobire, brecii vulcanice etc. Sin. porfiroclast.

fenocristal, (engl.= phenocryst), termen utilizat pentru a desemna cristalele de dimensiuni mari, de obicei evidente cu ochiul liber, care se gasesc prinse intr-o masa fundamentala, microcristalina, criptocristalina sau hialina. F. - cuartul, plagioclazii, amfibolii, piroxenii etc. - corespund unei prime generatii de cristale separate din magme si reflecta un stadiu de racire lenta a acesteia, in care s-a format un numar redus de germeni si care au atins o dezvoltare larga. F. sunt caracteristice pentru rocile cu structura inechigranulara, porfirica.

fericret, duricruste.

ferilit, (engl.= ferrilith), dep. rezidual bogat in oxizi liberi de fier; desemneaza toate concentratiile feruginoase in alcatuirea carora intra, in special, goethit, lepidocrocit si hematit (ex. minette, taconite) V. si alit; sialit.

fiame, vitroclaste aplatizate in timpul curgerii lavelor foarte fluide cu temperaturi foarte ridicate.

filomorfic, proces ,(engl.= philomorfic), proces caracterizat prin schimburile de ioni intre min.; este activ in toate etapele diagenezei.

filosilicati (engl.= filosilicates),(pl.), cls. structurala in care sunt grupati silicatii constituiti din tetraedri de SiO4 (deseori inlocuiti partial prin AlO4), reuniti prin 3 ioni comuni de oxigen, formand retele plane infinite cu ochiuri hexagonale; raportul Si:O = 2:5, iar complexul anionic este de tipul (Si2O5)2- (ex. muscovit, biotit, clorit). V. si nezosilicati, sorosilicati, ciclosilicati, inosi-licati, tectosilicati.

firn, stare de tranzitie intre zapada si gheata, cu structura granulara, existenta la partea sup. a unui ghetar.

fisura, (engl.= fissure), discontinuitate (ruptura) in masa rocilor, fara deplasarea relativa a peretilor sau cu foarte mici deplasari pe o directie perpendiculara sau paralela fata de planul de fisurare..)

fitoclaste, (engl.= phitoclaste), (pl.), fragmente vegetale carbonificate si substante structurate, palinomorfi litotipi si macerale, conservate frecvent in rocile argiloase.

flaser, structura (germ.), laminatie oblica concoida la scara mica, determinata de alternanta termenilor argilosi cu cei siltici sau arenitici; in s. f., laminele de argila muleaza baza setului din cadrul corpului concoid; topul unor astfel de seturi poate fi insotit de ondulatii asimetrice de curent. Sugereaza energie de bazin scazuta.

flint, (engl.= silicolit) chert.

flis, (engl.= flysch) termen introdus de Bertrand (1897) pentru a defini totalitatea dep. acumulate in geosinclinale si provenind pe seama cordilierelor in curs de ridicare datorita miscarilor orogenice. Asociatiile de f. se caracterizeaza prin ritmicitate si termeni litologici variabili: gresii, argile, calcare, marne, conglomerate-gresii-siltite cu structuri variate, granoclasari, stratificatii paralele si incrucisate, mecanoglife, similare cu cele ale turbiditelor actuale. Depozitele de f. au o distributie uniforma in spatiu (pe supr. mari) si in timp (cu grosimi de mii de metri) si se considera a se fi acumulat in baz. de tipul foselor de subductie si baz. remanente. In Romania, dep. de f. sunt larg raspandite in C. Orient. (la nivelul Cret. si Paleog.) in Mtii Apus. (in Metaliferi si Trascau la nivelul Cret.) si in Dobr. in zona „sist. verzi” (la nivelul Assynticului).

floridin (inv.), var. de argila oligomictica (montmorillonitica) cu impuritati de silice, allofan, bioclaste si microlite piroclastice, cu textura pelitica si structuri relicte (de substitutie) sau, partial, organogene. Sin. argila decoloranta, pamant de albire.

fluidala structura textura ,(engl.= flow structure), termen prin care este desemnata dispozitia ordonata a cristalelor intr-o roca, conform cu directiile de curgere a magmei. Textura f. este caracte-ristica atat rocilor intrusive, cat si rocilor efuzive (in acestea este mai bine evidentiata de dispozitia fenocristalelor si a microlitelor in pasta; ex. in trahite, andezite etc.)

fluiditate, indice de , (engl.= fluidity index),(petrogr.), parametru sedimentologic ales drept criteriu de clasificare a rocilor epiclastice (detritice) pe baza raportului intre ciment si matrice. Astfel, pot fi separate gresiile propriu-zise de graywacke. F. mare a mediului de depunere (si viscozitatea redusa) faciliteaza depunerea cimentului si o buna sortare a materialului; din mediile cu f. redusa (viscozitate mare) se depune matricea, iar dep. rezultat are o sortare slaba. V. si provenienta, indici.

fluviatil, sistem depozitional , (engl.= fluviatil system), (sedim.), domeniu de sedimentare controlat si definit de distributia retelei hidrografice in ariile con-tinentale. Un organism fluvial, avand o scurgere continua a apei, se manifesta in cursul mijlociu (zona submontana) si in cel inferior (zona de campie) ca un agent de transport si ca mediu de acumulare. Formele acumulative sunt foarte variabile ( bare, bancuri, grinduri etc.), iar criteriile de apreciere si delimitare a „mediilor de sedimentare” (subsistemelor) sunt foarte diferite: gradul de sinuozitate al raului, debitul solid, morfologia transversala a vaii (albia minora, albia majora, conul aluvial).

fluxoturbidit, (engl.= fluxoturbidite), formatiune turbiditica ( turbidit) alcatuita din sedimente clastice predominant grosiere, slab sortate, situata in partile sup. ale unor canioane submarine, in preajma cordilierelor.

fondoform, (engl.= fondoform), dom. subacvatic de acumulare a sedimentelor, corespunzator unei campii abisale, indiferent de natura si adancimea baz. respectiv. V. si clinoform.

fondothem (engl.= fondothem), termen colectiv utilizat pentru a defini totalitatea dep. acumulate subacvatic, intr-o reg. de fondoform. V. si clinothem.

foreshore (engl.), zona de plaja situata intre creasta bermei si linia cea mai scazuta a nivelului apei (la retragerea valurilor sau in caz de reflux); f. coincide cu zona de swash.

fosfatizare, (engl.= phosphorization), proces diagenetic (metasomatic) de inlocuire a unor min. preexistente cu fosfat de calciu. F. afecteaza carbonatii instabili, de obicei aragonitul si calcitul magnezian, si se manifesta in sedimentele din zona selfului extern sau din ariile recifale.

fosforit, (engl.= phosphorite), 1. orice dep. sedimentar cu un continut de P2O5 mai mare de 5-6%. F. sunt roci bogate in fosfat de calciu, collofan, dahlit, podolit etc., carbonati si glauconit si mai rar silice; forma de prezentare a f. - concretionara, stratiforma sau neregulata - sta la baza clasificarii lor petrografice. Cele mai frecvente tipuri sunt: f. nodulare, f. oolitice, f. peletale, f. cu organisme, breciile de oase, guano. F. se formeaza prin procese de precipitare chimica, prin procese organogene si procese diage-netice. In Romania se intalneste in Dobr. S. si in pestera Cioclovina; 2. termen folosit restrictiv pentru a defini aspectele concretionare pe care le imbraca acumularile bogate in fosfati.

framestone (engl.), corespondent petrografic al calcarelor bioconstruite in cadrul unor recifi de corali cimentati simultan cu cresterea prin cruste algale.

freatic, (a), apa (engl.= phreatic water) (hidro.), despre un strat acvifer cu nivelul hidrostatic liber, adesea localizat in sedimente si aluviuni recente. In panza f. apele se deplaseaza liber sub actiunea presiunii hidrostatice.

freatica, explozie (engl.= phreatic explosion), (vulc.), explozie cu caracter nemagmatic provocata de apa meteorica cu circulatie descendenta care, ajunsa in contact cu masele fierbinti din profunzime, se vaporizeaza brusc si erupe ascendent; e.f. antreneaza portiuni ale aparatului vulcanic dar nu contin emisii de gaze sau fluide magmatice. Sin. hidroexplozie.

freatica, panza ,(engl.= phreatic sheet), panza de apa subterana.

fumarole, (engl.= fumarole), emisiune de gaze si vapori combustibili provenita in urma activitatii vulcanice si caracterizata prin temperaturi ridicate si compozitie chimica complexa. In functie de acesti factori se disting: f. uscate, cu tempe-raturi mai mari de 373°C, lipsite de apa si bogate in azot, oxid de carbon, hidrogen, metan, vapori de clorura de Na si de K etc.; f. acide cu temperaturi apropiate de punctul critic al apei (373°C), bogate in hidrogen sulfurat, dioxid de sulf, oxid de carbon etc.; f. alcaline cu temperaturi cuprinse intre 400 si 1 000°C si o compozitie data de clorura de amoniu, amoniac, apa, oxid de carbon. V. si solfatare.

fuzinit, (engl.= fuzinite), constituent maceral al carbunilor naturali, caracterizat prin structura celulara clara si culoare alba-galbuie, in lumina reflectata. F. se individualizeaza sub forma de benzi paralele sau lamine lenticulare. V. si clarit; durit; vitrit.

fuzit, (engl.= fuzit), litotip, constituent petrografic al carbunilor naturali, format din unul sau mai multi constituenti macerali (fuzinit, sclerotinit, semifuzinit) si un continut ridicat de cenusa (pana la 30%). Este de culoare neagra, cu luciu matasos, nu cocsifica si se prezinta in doua var.: f. moale si f. tare (calcitizat, piritizat). V. si clarit; durit.

G

gaize, (engl.= gaize) silicolit cu material detritic, psamitic si pelitic in proportii cuprinse intre 10 si 50% ceea ce da rocii un caracter neomogen, poros si relativ friabil. G. au texturi microcristaline si inechigranulare, cu constituenti alogeni, prezentand diferite grade de rulare; stratificatia este slaba, greu vizibila. Var. petrografice sunt determinate de natura org. silicioase predominante; de ex. g.-diatomit, g.-radiolarit, g.-spongolit.

galet, (engl.= cobble), (sedim.), termen textural care desemneaza fragmentele alogene, detritice, rotunjite, cu dimensiuni intre 50-200 mm.

galeti moi (pl.), (engl.= mud clast), fragmente de lutite (argile) resedimentate intraformational; adesea, se intalnesc in umplutura unor canale de eroziune si sugereaza paleocurenti cu viteze mari si energie ridicata.

ganister, (engl.= ganister), var. de gresie cuartoasa compacta, dura, cu textura fina, in care granulele angulare de cuart sunt legate prin silice secundara (opal sau calcedonie).

gelivatie, (engl.= gelivation) ansamblul proceselor de inghet si dezghet alternativ, care conduc, in timp, la dezagregarea rocilor si, astfel, la modificarea formelor de relief. V. si crioclastie.

geoda, (engl.= geode), cavitate de dimensiuni centimetrice, cu peretii tapisati cu druze de cristale sau formatiuni stalactitice. G. sunt frecvente in unele roci vulcanice, dar imbraca forme spectaculoase in cadrul unor filoane metalifere.

geopetal , (engl.= geopetal), (sedim.), caracter structural al rocilor sedimentare precizand pozitia normala a unui strat in cadrul unei succesiuni de dep. sedimentare; ex. : structurile care indica talpa stratului ( caneluri de eroziune, riduri de dragaj) sau topul acestuia (ondulatiile).

geysere (pl.), (engl.= geyser), izvoare arteziene intermitente de apa fierbinte, in care ; coloana de apa se poate ridica la zeci de m inaltime. Apele g. sunt mineralizate si depun in jur o crusta silicioasa din opal si/sau calcedonie. - geyseritul. G. sunt cunoscute in S.U.A. (Yellowstone Park), Noua Zeelanda (Rotorua ) si Islanda.

gibbsit, (engl.= gibbsite), Al(OH)3, s. monoclinic.; alaturi de boehmit si diaspor component al lateritelor si bauxitelor.In Romania, se intalneste in bauxitele din Mtii Bihor si Padurea Craiului. Sin. hidrargilit. (G.P.)

gipscret, (engl. = gypscrete) duricruste.

gips, (engl.= gypsum), CaSO4•2H2O, s. monoclinic; min. etalon (D = 2) in scara lui Mohs. In Romania, se intalneste in dep. evaporitice de diferite varste (Eoc. - Mioc.), mai ales in Depr. Trans. si in reg. subcarpatice; de asemenea, ca min. de ganga cu forme cristalografice in multe filoane metalifere legate de vulcanitele neogene.

glaciar, sistem depozitional , (engl.= glacial), (sedim.), domeniu de sedimentare controlat de temperaturi scazute (in jurul lui zero grade) si precipitatii abundente sub forma de zapada; s.d.g. acopera zonele de interactiune a ghetarilor cu substratul lor. Principalele subsisteme g. sunt: g.-lacustru, g.-fluvial si g.-marin, iar produsele specifice s.g. sunt: tillitele, varvele si acumularile morenice care imbraca forme de drumlin, esker, kame etc.

glaciatie, (engl.= glaciation), interval de timp din istoria Pamantului, in care datorita deteriorarii climatice, fenomenele glaciare au afectat supr. intinse ale scoartei terestre. In evolutia g. se disting un stadiu anaglaciar, marcat de regresiuni la scara planetara, prin retinerea unor mari volume de apa in calotele glaciare, si un stadiu cataglaciar, insotit de transgresiuni, ca urmare a topirii ghetarilor. In istoria Pamantului, pe baza dep. glaciare (morene, tillite) au fost recu- noscute in Prot. terminal, Ordov. (Sahara), Carb. sup. -Perm. inf. (Gondwana) si in Cuat. din continentele nordice (g. Donau, Günz, Mindel, Riss, Würm - din reg. alpine, respectiv Elba, Elster, Saale, Vistula - din reg. de plat. nordice). G. au alternat cu interglaciatii. V. si calota glaciara. (V.M.)

glacioizostazie starea de echilibru hidrostatic a scoartei terestre, determinata de fluctuatiile maselor de gheata de la supr. Pamantului. V. si izostazie.

glauconit, (engl.= glauconite), filosilicat complex (de Fe, Al, Mg si Ca, K, Na) hidratat, din grupul min. argiloase. In Romania, se cunoaste in multe formatiuni detritice (in „sist. negre”, in stratele de Audia, in flisul paleogen de Sotrile etc. din C. Orient., in nisipurile albiene din Dobr. S.).

glei, (engl.= gley), orizont mineral pedogenetic individualizat in conditii restrictiv, reducatoare, de umiditate excesiva, periodica sau permanenta si caracterizat prin formarea argilelor smectitice bogate in montmorillonit. G. are o culoare cenusiu-verzuie si este diagnostic pentru solurile g.

gliptogeneza, ultima etapa a unui ciclu geologic, in care are loc nivelarea unui relief neregulat ca urmare a proceselor de eroziune.

globulit, ,(engl.= globulite), cristal embrionar care se dezvolta, in masa sticloasa a rocilor vulcanice, reprezentand un inceput de cristalizare a acesteia. G. dispuse in siraguri poarta denumirea de margarite, iar cand au o dispozitie neregulata, se numesc cumulite.

gloduri, ,(engl.= mud volcano), vulcan noroios.

glomeroporfirica, structura structura determinata de aglomerarea cristalelor cu di- mensiuni aproximativ egale, in cuiburi cu sectiune circulara sau eliptica, ce contrasteaza cu masa fundamentala. Structura g. se poate intalni in andezite si bazalte, carora le confera un aspect de roci fanerocristaline.

goethit, (engl.= goethite), FeO•OH, s. rombic; asemanator lepidocrocitului, dar cu mai mult Mn3+ in reteaua sa. In Romania, apare mai ales in zona de oxidare a zacamintelor primare de fier si mangan din s. crist. (Iacobeni, Saru Dornei etc.) asociat min. de mangan; in zona de oxidare a zacamintelor de fier (Ruschita); in palaria de fier a zacamintelor cuprifere (Altan Tepe); in filoane hidrotermale (mas. Ditrau); in zacaminte sedimentare de fier (Capusu). (G.P.)

grafica structura , concrestere dintre cuart (care se individualizeaza sub forma de elemente prismatice sau cuneiforme, cu orientari paralele) si feldspat potasic (care-l include, avand rol de gazda). S. g. este specifica pegmatitelor si rocilor granitice si apare prin cristalizarea simultana (la eutectic) a celor doua faze min.

grain flow (engl.), curgeri gravitationale.

grainstone (engl.), termen propus de Dunham (1962) pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcatuite din granule cu contacte tangentiale ( > 60%) „grain suported” - lipsite de matrice calcaroasa (sau mai putin de 1% particule cu f < 20 microni). Sin. calcarenit.

granati (pl.), silicati cu grupari tetraedrice izolate de SiO4 (nezosilicati) si formula generala X3Y2(SiO4), in care X poate fi: Ca, Mg, Fe sau Mn, iar Y poate fi: Al, Fe, Cr sau Ti. G. calcici formeaza grupul ugranditelor, iar cei aluminosi grupul piralspitelor. G. cristalizeaza in s. cubic, prezentand forme de dodeca- edru, trapezoedru. Culoarea. g. este in functie de chimism si usureaza deosebirea lor: rosu (almandin-Fe, Al), roz (pirop-Mg, Al), rosu brun (spessartin-Mn, Al), galben-brun (grossular-Ca, Al), verde (andradit-Ca, Fe), verde-smaragd (uwarovit-Ca, Cr). In natura, se formeaza prin metamorfism regional de grad inalt si prin metamorfism de contact termic si metasomatic; in rocile magmatice apar mai rar; se pot concentra in aluviuni. Unele var. sunt folosite ca pietre semipretioase.

granit, roca magmatica intrusiva, cu structura faneritica, holocristalina si hipidiomorfa sau alotriomorf-granulara, alcatuita din cuart, feld- spati alcalini (ortoza, microclin, albit), plagioclaz (oligoclaz) si unul sau mai multe min. femice (biotit, hornblenda verde, rar piroxeni); concresterile dintre min. (pertite, antipertite, mirmekite etc.) sunt foarte raspandite. Var. lipsite de plagioclazi si care au drept min. femic riebeckitul si/sau egirinul se numesc g. alcaline sau g. alcalifeldspatice. Var. fin cristalizate se numesc microg. si, in lipsa min. femice, fac trecerea spre aplite. Textura lor este masiva sau orientata (in g. gnaisice). Din p.d.v. chimic, g. este o roca suprasaturata acida si are drept corespondent de supr. riolitul. G. se intalnesc sub forma de corpuri mari (batolite, lacolite), alaturi de granodiorite si tonalite, in cadrul unor provincii petrografice calcoalcaline. In Romania, se intalnesc numeroase var. de g. (normale sau alcaline), in cadrul unor corpuri cu alcatuire complexa asociate rocilor sedimentare (in Dobr. si Banat) sau s. crist. din unitatile carpatice si Dobr.

granoclasare, (engl.= graded beding), (sedim.), referitor la o structura sedimentara sau un proces prin care, in cadrul unui strat, se realizeaza o diferentiere pe verticala a granulelor alogene dupa dimensiunile lor; se considera ca unitatile de sedimentare cu g. au o stratificatie gradata. Dupa sensul variatiei dimensiunilor granulelor se considera g. normala sau pozitiva cand dimensiunile descresc din baza stratului spre partea sa sup. si g. inversa sau negativa cand particulele fine sunt localizate in baza stratului, iar cele grosiere la partea sup.

granoclaste, (engl.= grainclast), (pl.), particule alogene din constitutia rocilor detritice (gresii, conglomerate), reprezentand claste monominerale (de cuart, feldspat, mice etc.) care inchid in conturul lor angular sau rotunjit un monocristal.

granofacies, (engl.= grainfacies), categorie faciala descriptiva pentru clasa de dimensiuni care grupeaza parti- culele (granulele) unei entitati petrografice; aplicat, de regula rocilor clasice, el poate fi: ruditic, arenitic, siltic, lutitic sau, pentru rocile carbonatice si chimice: micritic, sparitic.

granul ar atie), ,(engl.= grain) orice constituent cristalin al unei roci care, de regula, nu imbraca forme cristalografice; un g. este, de obicei, un cristal anhedral sau subhedral; g.(ar) despre orice agregat natural alcatuit din g. sau despre o structura a acelui agregat (roci); g. atia) rocilor se apreciaza in functie de dimensiunile g. si poate fi: granulatie mare (diametrul mai mare de 5 mm fanerocristalina), granulatie medie (diametrul egal cu 1-5 mm) si granulatie fina (diametrul mai mic de 1 mm microcristalina).

granulometrica analiza , (engl.= grain size analysis), metoda de studiu a distributiei dimensiunilor particulelor (granulelor) ce intra in alcatuirea unui dep. sedimentar (mobil sau consolidat). A.g. se desfasoara in etape si comporta o serie de operatiuni succesive, cum ar fi: pregatirea probelor (dezagregarea si dispersarea materialului), alegerea metodei de a.g. in functie de dimensiunile granulelor (metoda sitarii si tubul de sedimentare, pentru fractiunea nisip si pietris; metoda pipetarii si balanta de sedimentare, pentru fractiunea argila, silt), reprezentarea grafica a rezultatelor (prin histograma si/sau curba cumulativa), calcularea parametrilor g. si interpretarea rezultatelor. A.g. moderna are drept sistem de referinta scara Wentworth si se aplica, in special, la studiul sedimentelor clastice pentru rezolvarea unor probleme de sedim. (reconstituiri de paleomediu), de hidrog. (permeabilitati si drenaje), geotehnica (tasari), geologie inginereasca etc.

gravitit, (engl.= gravity deposit), curgeri gravitationale. V. si turbidit.

gravitite (pl.), produse sedimentare rezultate prin transport in masa si curgere gravitationala la baza taluzului continental (ex.: debrite, turbidite etc.).

graywacke, (engl). roca psamitica formata din cantitati variabile de granoclaste si fragmente litice, de obicei grosiere si angulare, legate printr-o matrice argiloasa. G. formeaza dep. compacte, de obicei dure, de culoare inchisa, cenusie sau verzuie, cu un grad de sortare slab si stratificatie gradata, oblica sau masiva. Var.: g. litic si g. feldspatic. G. sunt caracteristice dep. epiclastice acumulate in fose, in regim pre- sau sinorogen, de tipul turbiditelor de varsta paleozoica si neozoica. In Romania, se intalnesc frecvent in formatiunea sist. verzi din Mas. Central Dobrogean.

gresie (engl.= sandstone) roca detritica terigena, consolidata, formata din granule min. cu dimensiuni cuprinse intre 2 si 0,063 mm si legate intre ele prin intermediul unui liant; textura este psami- tica, iar structura constructionala, epiclastica. Principalul criteriu pentru sistematica si nomen- clatura g. are la baza participarea procentuala a principalilor constituenti: cuart (Q), feldspati (F), fragmente litice (L), precum si natura liantului care determina doua categorii importante: g. cu ciment (g. propriu-zise) si g. cu matrice ( graywacke). G. cu ciment sunt reprezentate prin g. cuartoase, g. litice si g. arcoziene; ele se intalnesc in asociatii litologice sedimentare de varste foarte diferite, in reg. de fosa geosinclinala (g. litice, arcoze) sau in zone cratonice (plat. - g. cuartoase). G. cuartoase pure sunt utilizate in industria sticlei.

greutatea specifica a min., (engl.= weight) marime fizica scalara care exprima greutatea unitatii de volum (g/cm3) a min. respective si se noteaza cu G. Depinde de compozitia chimica, structura si gradul de cristalizare si constituie o proprietate de diagnostic a min. Variaza de la valori de 1,1 (chihlimbar) pana la 22,5 (min. din grupa osmiridiu). In raport cu g.s. a bromoformului (2,9) se disting min. usoare (G < 2,9): calcit, cuart, feldspati si min. grele (G > 2,9): zircon, rutil, aur etc. G.s. a min. se determina prin scufundarea acestora in lichide dense („metoda plutirii”) sau prin metode hidrostatice bazate pe principiul lui Arhimede („metoda picno- metrului”).

grind,(engl.= = natural levee deposits) forma acumulativa in cadrul albiei majore a unui rau (fluviu) cu sectiune triunghiulara si inclinare mica spre campia aluviala; materialul grosier trece lateral in nisip fin si silt; pe verticala se intalnesc interstratificatii grosier-nisip, fin-silt; laminatii si stratificatii oblice la scara mica; in zonele uscate (aride) poligoane de contractie si oxidari ale substantelor organice.

grohotis, aglomerare de blocuri angulare de roci cu dimensiuni centimetrice si metrice, rezultate in urma dezagregarii acestora sub influenta factorilor exogeni. G. se acumuleaza la baza peretilor inalti, lipsiti de vegetatie, sub forma conurilor sau panzelor de g. si dau, prin cimentare, breciile sedimentare.

gruss (engl.= grus, grush), produsul dezagregarii granitoidelor (si gnaiselor) sub actiunea complexa a insolatiei, gelivatiei sau a fortelor de cristalizare a solutiilor care circula prin fisuri. G. este un sediment subaerian, care insoteste martorii de eroziune granitici. Sin. arena granitica.

guano, (engl.= guano), sediment cu compozitie complexa (fosfati de calciu, de amoniu, acid uric, oxalati de calciu si amoniu, sulfati alcalini), format prin acumularea excrementelor si oaselor vertebratelor in arii continentale (zone insulare si mediu speleean). Modificari secundare, de natura chimica, pot conduce la cimentarea sedimentului, care apare astfel concretionar, cavernos si, uneori, cu sparturi concoidale. Acumularile din mediul speleean sunt cunos- cute si sub numele de cheiropterit.

guyot, munte de tip , (engl.= guyot), munti submarini de forma tronconica ce se ridica pe fundul Oc. Pacific, putand depasi inaltimea de 8 000 m. Varful lor, care ramane submers, este retezat si nivelat prin abraziune. Se numesc astfel dupa numele lui Arnord Guyot.

gyttia, (engl.= gyttia), dep. bituminoase in care continua inca transformarea substantei organice in bitumene; g. apare la partea sup. a malurilor sapropelice, individualizandu-se prin culoarea mai deschisa.

H

habitus, (engl.= habit) principala particularitate morfologica a unui cristal prin care este definita forma acestuia in raport cu cele trei dimensiuni spati- ale. H. cristalelor izolate poate fi: izometric (granati), prismatic (piroxeni), columnar (beril), acicular (actinolit), tabular (baritina), lamelar (mice), foios (clorite). H. cristalelor reflecta structura interna a acestora si este, adesea, o proprietate care permite identificarea min. V. si tracht.

hadal, (engl.= hadal) dom. al fundului oceanic corespunzator foselor si caracterizat prin adancimi mai mari de 6000 m.. V. si abisal.

halit, (engl.= halite) NaCl, s. cubic. Min. cu habitus izometric, cubic, rar octaedric, concentrat sub forma de mase granulare, cruste, eflorescente; este incolor sau colorat alocromatic in nuante foarte variate. Are clivaj perfect, spartura concoidala, luciu sticlos si D = 2. In natura, se formeaza prin procese exogene, chimice, in urma precipitarii din solutii hipersaline (in zone lagunare, dom. sabkha etc.) si prin sublimarea volatilelor din fumarolele vulcanice. In Romania, intra in constitutia dep. de evaporite, care au o raspandire larga la nivelul Mioc. din Baz. Transilvaniei (Praid, Ocna Sibiu, Ocna Mures etc.) si din avanfosa carpatica unde formeaza acumulari diapire, in zona subcarpatica (cu exploatari importante la Cacica, Targu Ocna, Slanic, Ocnele Mari etc.). Sin. sare gema.

halmiroliza, (engl.= halmyrolisis), modificare fizico-chimica (si geochimica) a sedimentelor marine in timpul depunerii sau imediat dupa, datorita reactiilor cu apa marina; initial, Hummel a denumit acest proces „alterare submarina”.

haloclastie, actiune de generare a clastelor datorita expansiunii retelei cristaline a sarurilor depuse in lungul unor fisuri din roci, in urma incalzirii sau hidratarii lor (de ex. anhidritul prin h. dezvolta o presiune de 1100 kg/cm2). V. si dezagregare.

haloclin, (engl.= halocline), tip de baz. marin in care salinitatea variaza rapid cu adancimea.

halogenuri, cls. de min. care reuneste compusi cu legaturi ionice de tipul fluorurilor, clorurilor, bromurilor si iodurilor ce leaga cationi cu sarcini mici si capacitate slaba de polarizare (Na+, K+, Ca2+, Mg2+ etc.; ex.: halit, silvina, fluorina etc.). De aceea, h au proprietati specifice: transparenta ridicata, lipsa de culoare, G mica, solubilitate foarte mare in apa, luciu sticlos etc. In natura, cele mai raspandite sunt clorurile, care se formeaza prin procese sedimentare, in urma precipitarii chimice din solutii hipersaline, in medii lagunare sau supralitorale; fluorurile se concentreaza prin procese lichid magmatice timpurii.

hamada (engl.= hammada), platou inalt, stancos, in care afloreaza formatiuni geologice vechi supuse dezagregarii; h. ocupa mai mult de 50% din ariile desertice (Sahara, Australia) si constituie „arii sursa pentru sedimentarea eoliana. V si desertic. Sin. harat.

harat hamada,

hardground (engl.), duricruste.

helictite, (engl.= helictite), depuneri carbonatice tubulare, de forma spirala sau ramificata, intalnite in mediu speleean (pe tavanul, peretii sau pardoseala pesterilor).

hematit, (engl.= hematite), a-Fe2O3, s. trigonal si g-Fe2O3 (var. maghemit), s. cubic, instabil. Apare in cristale tabulare sau sub forma de agregate lamelare dispuse in rozete (var. oligist); masele reniforme, cu structura fibros-radiara poarta numele glaskopf. Se formeaza prin foarte variate procese mineralogenetice: lichid magmatice, hidrotermale, exhalative, prin metamorfism regional si de contact pirometasomatic, prin precipitare in baz. de sedimentare si procese reziduale, in scoarte de alterare. Pseudomorfozele de h. dupa magnetit se numesc martit. Este un min. foarte raspandit si formeaza o importanta sursa pentru extractia fierului. In Romania, intalnit in foarte diverse situatii geologice, in C. Orient., C. Merid., Mtii Apus. si Dobr.

hemicristalin, (engl.= hemycristalline), despre un agregat sau structura a unei roci, caracterizate prin prezenta concomitenta a constituentilor cristalizati si a sticlei. Structurile h. sunt specifice rocilor vulcanice formate din fenocristale si o masa fundamentala hialina (sticloasa). Sin. hipocristalin.

hemipelagic , (engl.= hemipelagic), (sedim.), sediment format prin participarea egala a partilor scheletice fine ale org. pelagice si a detritusului terigen fin provenit din afara baz. de sedimentare; ex. malurile negre, malurile albastre etc. V. si pelagic.

hialin, (engl.= glassy), aspect sticlos, caracteristic obsidianelor si masei unor roci vulcanice sau testului unor foraminifere.

hialit (engl.= hyalite), opal.

hialo , (engl.= hyalo- (glassy nature)), prefix utilizat pentru a preciza participarea sticlei in compozitia unei roci magmatice (de ex. h. pelitic, h. andezitic etc.).

hialoclastit, (engl.= hyaloclastite), dep. de material sticlos, cu dimensiuni lapilice si sublapilice, nascut in urma exploziei vulcanilor submarini. H. repauzeaza, de obicei, pe un substrat de lava cu caracter de pillow-lava.

hialocristalin, (engl.=hyalocrystalline), (petrogr.), termen structural aplicat rocilor magmatice cu structura porfirica in care fenocristalele si masa fundamentala (sticloasa) se afla in proportii aproximativ egale.

hialopilitica, (petrogr.), despre structura porfirica a unei roci magmatice efuzive determinata de participarea redusa a fenocristalelor si existenta microlitelor in masa fundamentala sticloasa.

hiatus, (engl.= hiatus), lacuna stratigrafica.

hidroclast, (engl.= hydroclast), un fragment min. sau organic, care este transportat si depozitat in mediul acvatic.

hidroexplozie, (engl.= hydroexplosion), explozie freatica.

hidrofan, opal.

hidroliza, (engl.= hydrolysis), reactie de schimb prin care elementele chimice cu potential ionic mic (Na, K, Ca, Mg) sunt indepartate din sistem prin solubilizare, iar reziduul se reorganizeaza sub forma unor edificii cristaline (min. de neoformatie), care aditioneaza grupari OH sau molecule de apa (ex. caolinit). La supr. scoartei terestre, h. constituie unul din procesele de alterare a min.

hidromice, (engl.= hydromica), min. din grupa filosilicatilor, asemanatoare cu micele si cloritele, de care se deosebesc prin prezenta, in reteaua lor cristalina, a moleculelor de apa (care se elibereaza usor prin incalzire). H. sunt considerate min. argiloase si cuprind hidromuscovitul, glauconitul si vermiculitul.

highstand systems tract (engl.= HST), cortegiu sedimentar de nivel inalt, care se depune in intervalul de timp geologic in care nivelul marii urca lent, trece dincolo de punctul de inaltime maxima si coboara lent; astfel este depasita ruptura de panta litorala si sedimentele se depun pe self si in baz. limitrofe cu apa putin adanca (shallow water). Cortegiul cuprinde doua subunitati: a) limbul de agradare (early highstand systems tract), alcatuit din seturi de parasecvente agradationale; b) limbul de progradare (late highstand systems tract), alcatuit din seturi de parasecvente progradationale spre baz. si configuratie downlap peste suprafata de maxima inundare sau suprafata de transgresiune. Cortegiul este delimitat in baza printr-o suprafata de tip downlap, suprafata de maxima inundare (mfs), iar la partea superioara, printr-o limita de secventa de tip 1 (SB1) spre conti- nent sau 2 (SB2) spre baz.

hinge point (engl.), in stratigrafia secventiala este locul de pe marginea continentala a unui bazin de sedimente, in care subsidenta este zero.

hip o- prefix prin care se sugereaza sensuri de „aproape”, „imediat sub”, „partial”; mai frecvent utilizat in nomenclatura produselor magmatice: hipabisal, hipidiomorf, hipocristalin.

hipersalin, facies defineste o salinitate substantial mai ridicata decat cea a apelor marine (S 35‰); solutiile naturale h. caracterizeaza mediile lagunare (S > 50-75‰), favorizeaza precipitarea gipsului, anhidritului, halitului si sarurilor delicvescente.

hipidiomorf (engl.= hypidiomorphic), subhedral.

hipocristalin, (engl.= hypocristalline), hemicristalin.

hipogen, (engl.= hypogenous), (geol.), despre un proces geologic sau despre produsele sale, care apar in interiorul scoartei terestre sau sub aceasta; (zac.), despre un zacamant de origine magmatica, legat de circulatia unor solutii (magme) juvenile, venite din adancime. V. si epigen.

hipoglife, (engl.= hypogliph), mecanoglife.

hiporelief, creasta cu profil semicircular din constitutia unei structuri sedimentare biotice ( bioglife), care se conserva pe fata inf. a stratului. Ant. epirelief.

histograma grafic de frecventa simpla prin care se poate exprima participarea procentuala a unor entitati (clase) granulometrice; in h. se utilizeaza coloane verticale a caror latime corespunde cu un interval dimensional al clasei granulometrice, iar inaltimea lor cu frecventa (in %) acestora in proba. V. si curba de frecventa.

holocristalin, (engl.= holocrystalline), despre structura unei roci magmatice care este in intregime cristalizata si din care lipseste sticla vulcanica. V. si hipocristalin.

holon (engl.= holon), sistem care se comporta simultan ca sistem si subsistem; el include aspecte structurale si functionale complementare. Un h. este un subintreg stabil intr-o ierarhie (de ex. Sistemul solar -H/2 este un subintreg al galaxiei -H/1 ; aceasta, la randul ei este un subintreg al Universului -H/0

hornitos, (engl.= hornito), structura vulcanica de dimensiuni mici (de ord. metrilor), asociata conurilor de lava sau supr. de curgere a acesteia si formata prin emisia locala a gazelor acumulate in masa lavei in curs de racire; h are forma unei protuberante neregulate, cvasidimensionale, rezultate prin suprapunerea unor portiuni de lava in stare plastica.

hot-spot (engl.), punct fierbinte.

huila, (engl.= huila), var. de carbune de pamant sup. caracterizat printr-un continut ridicat in C (75-94%) si putere calorica ridicata. Este compact, de culoare neagra sau neagra cenusie, cu luciu sticlos, gras si stralucitor; dur, dar cu spartura concoidala sau neregulata. H. face parte din carbunii cocsificabili. In Romania, se gaseste in Banat (la Anina, Secu, Baia Noua) si in Baz. Petrosani (Lupac, Lupeni).

hummocky, (engl.) structura sedimentara din clasa laminatiilor oblice concoide in care laminele au inclinatii foarte mici se intersecteaza sau se inlantuie reciproc; s. h. insoteste frecvent tempestitele (depozitele de furtuna) din zonele litorale. H. se individualizeaza sub forma unor elevatii cu top-ul foarte lin ondulat (lipsesc crestele). Sin. hammock.

I

ichnofacies, (engl.= ichnofacies), facies sedimentar caracterizat prin prezenta urmelor, determinate de activitatea organismelor (adapost, deplasare, odihna etc.), la suprafata sau in interiorul unui sediment. Ex. i. Cruziana, Skolithos etc. V. bioglife si bioturbatie.

ichnologie, (engl.= ichnology), stiinta care se ocupa cu studiul urmelor lasate de organisme, in interiorul sedi- mentelor sau la suprafata acestora, in timpul vietii lor (in engl. trace fossils). V. bioglife si bioturbatie.

idiotopic, (engl.= idiotopic), termen prin care se defineste textura rocilor sedimentare de precipitatie, determinata de frecventa mare a cristalelor euhedrale (in unele calcare, evaporite etc.). V. si hipidiotopic, xenotopic.

ignimbrit, (engl.= ignimbrite), produs necoerent sau consolidat al activitatii vulcanice, cu aspect de tuf, dar rezultat prin depunerea materialului eliberat in cadrul curgerilor cineritice (nori arzatori) constituiti dintr-un amestec turbulent fierbinte de gaz si particule fine de lava. I. se prezinta ca dep. nestratificate, cu grosimi mari si extindere areala larga, uneori cu separatii columnare alcatuite din fragmente slab sortate de piatra ponce. Sin. tuf sudat; 2. platou (ic), edificiu structural de natura vulcanica alcatuit din curgeri cineritice de natura riolitica sau dacitica cu grosimi de sute de metri si morfologie de platou, cu supr. orizontala.

ilmenit, (engl.= ilmenite), FeTiO3, s. trigonal min. accesoriu in , hornblenditele de la Ditrau,amfibolitele si serpentinitele din Carp.Merid., in ofiolitele din Mtii Apus. si in fractiunea grea a nisipurilor pliocene si a celor act. din zona litorala a M. Negre.

iluvial, (engl.= illuvial), orizont pedogenetic situat in partea inf. a unui profil de sol si caracterizat prin acumularea (iluvierea) mecanica a suspensiilor argiloase si precipitarea coloizilor si sarurilor (hidroxizi de fier si aluminiu, carbonati de calciu si magneziu, sulfati). V. si eluvial.

imbricatie, (engl.= imbrication), (sedim.), depunerea oblica a galetilor fata de patul pe care se deplaseaza un curent de apa. Planul dominant al galetilor se orienteaza, de obicei, perpendicular pe directia curgerii si este utilizat, in cazul conglomeratelor, la reconstituirea paleocurentilor. In mediul fluvial, unghiul de i. este mai mare (l5-30°) decat in mediul litoral (2-12°).

impactit, (engl.= impactite), roca cu caracter exceptional formata in urma impactului unui meteorit foarte mare, care dezvolta un metamorfism de soc, ducand la fuziunea si cristalizarea de min. particulare: coesit, stishovit, spineli.

index, min (engl.= mineral index), (petrogr.), min. a carei prima aparitie, intr-o serie de roci metamorfice, marcheaza trecerea de la un grad de metamorfism la altul si, prin acesta, limita zonei respective de metamorfism (ex. almandin-zona cu almandin, staurolit-zona cu staurolit). M.i. se formeaza in conditii de temperatura si presiune bine determinate si servesc la caracterizarea faciesurilor metamorfice.

indice de stratificatie, (engl.= stratification index), (sedim.), parametru stratonomic care indica numarul de strate din cadrul unei unitati metrice (de regula, „pe metru).

„in situ”, calitatea unei roci, min., fosil etc. de a se gasi in locul sau de origine.

insule bariera, (engl.= barrier islands) (pl.), corpuri alungite, paralele cu linia tarmului, discontinui, ce separa selful continental marin de domeniul lagunar; i.b. apar in ape putin adanci, in zone de self cu inclinare mica. Dimensiunea i.b. depinde de aportul de sedimente si tipul de curenti litorali; ating lungimi de zeci de km si se formeaza atat la regresiune, cat si la transgresiune.

interdune (engl.= interdune), subunitate a erg-urilor din zonele desertice, cu suprafata plana, in care apar, dupa deflatie, depozite grosiere (pietrisuri, pavaje de deflatie), paturi de argila cu urme vegetale sau crapaturi de contractie; grosimea depozitelor, comparativ cu dunele, este foarte mica.

intermediar, chimism , (engl.= intermediat), despre caracterul unei roci sau al unei topituri naturale cu continut de SiO2 intre 52 si 66%. Astfel de produse se caracterizeaza prin asocierea amfibolilor cu feldspatii (de regula, plagioclazi) si prin culoarea lor cenusie (diorite, andezite). Termenul este depreciat din cauza confuziilor pe care le poate genera. Sin. neutru.

intertinit, (engl.= intertinite), macerale.

intrabazinal (sedim.), (engl.= intrabasinal), referire la orice material provenit din int. baz. de sedimentare; ex. intraclaste. Ant. extrabazinal.

intraclast, (engl.= intraclast), fragment ( alochem) provenit prin ruperea unui dep. consolidat in cadrul ariei de sedimentare si resedimentat intraformational; se caracterizeaza prin forme angulare, neregulate si conture care intersecteaza elementele de structura interna.

intraformational, remaniat , (engl.= intraformational, resedimentat), despre fragmentele detasate prin eroziune sau alunecare dintr-un sediment neconsolidat si redepuse in cadrul aceluiasi bazin.

intramicrit, (engl.= intramicrite), calcar alochemic cu intraclaste, cimentat prin micrit.

intrasparit, (engl.= intrasparite), calcar alochemic cu intraclaste, cimentat prin sparit.

intrusiv, (engl.= intrusive), despre dom. in care au avut loc o deplasare a maselor magmatice si o intrudere a lor in formatiuni geologice preexistente; procesele i. se desfasoara de la adancimi mari in scoarta pana in imediata apropiere a supr. si conduc la formarea rocilor i. (ex.: granite, granodiorite, aplite etc.).

itabirit, (engl.= itabirite), roca metamorfica cu textura sistoasa si structura granoblastica, alcatuita din cuart si hematit, magnetit sau martit. I constituie un minereu de fier provenit prin metamorfismul unei formatiuni sedimentare silicioase si feruginoase; termenul a fost initial utilizat pentru desemnarea minereului de hematit asociat cu cuart granular din Itabiria – Brazilia.

itacolumit (inv.), (engl.= itacolumit), gresie cuartoasa formata din granule anhedrale de cuart lipsite de liant; legatura dintre particule se realizeaza prin contacte suturale, iar limitele dintre granule, foarte neuniforme, sunt marcate de pelicule argiloase, clorit sau mice. Petrotipul provine de la Itacolumit - Brazilia.

izbuc, izvor cu activitate intermitenta, functionand pe principiul sifonului: apa adunata intr-un gol carstic iese brusc la supr. in momentul cand atinge nivelul cotului sifonului. Este caracteristic tinuturilor carstice (denumire regionala din Mtii Apus.). Sin. izvor vaucluzian.



izometric, (engl.= isometric), habitus al cristalelor determinat de dezvoltarea egala a acestora in toate directiile; este specific min. cristalizate in sistemul cubic (granati, halit, fluorina etc.); cls. morfometrica in care sunt cuprinse granulele detritice egal dezvoltate in cele trei directii.

izomorfism, (engl.= isomorphism), proprietatea a doua sau mai multe substante cristaline cu compozitii chimice diferite de a genera forme cristalografice identice si de a fi capabile sa cristalizeze simultan, generand cristale mixte (ex. seria i. albit, NaAlSi3O8 – anortit, CaAl2Si2O8).

J

jad (engl.= jade) var. de actinot cu structura compacta, criptocristalina, colorata in diferite nuante de verde si avand luciu stralucitor; este folosit ca piatra semipretioasa la confectionarea unor obiecte ornamentale si a bijuteriilor. Sin. nefrit.

jardang, (engl.= yardang), forma de coroziune, cu aspect de sant cu marginea dantelata, nascuta la supr. argilelor sau marnelor expuse actiunii eoliene.

jasp, (engl.= jasper), roca sedimentara silicioasa, reprezentand un produs de diageneza si epigeneza a radiolaritelor. J. sunt silicolite stratiforme, compacte, fin granulare si dure, cu spartura concoidala sau aschioasa. Sunt formate din calcedonie, cuart, fragmente de radiolari, impuritati argiloase si oxizi de fier si au o culoare variata: rosie, bruna, galbena, verde, roz. Formeaza nivele stratigrafice in calcare si dep. terigene.

jaspilit, (engl.= jaspilite), termen prin care sunt definite stratele de silicolite ce alterneaza cu strate de hematit, in cadrul „formatiunilor ferilitice stra- tificate” ale Precamb.

joint, (engl.) intercalatie subtire (mm sau cm) individualizata litologic intre doua strate cu alte caractere litologice (ex. o intercalatie de marne sau argila intre doua strate de calcar sau gresie). Sin. interstrat. V. si diastem.

K

kainit, (engl.= kainite) KMg[SO4tCl•3H2O, s. monoclinic. In Romania, se cunoaste in dep. evaporitice cu saruri delicvescente din zona mio-pliocena a Subcarpatilor (Targu Ocna, Tazlau).

kame (engl.= kame elevatie cu aspect de dom, cu flancuri in trepte si slab inclinate, reprezentand acumulari detritice, fluvio-glaciare, in fruntea unui ghetar de vale; k se aliniaza cu frontul ghetarilor si se acumuleaza prin curenti subglaciari. V. si esker.

katmaian, (engl.= tip de activitate vulcanica prin care, in cadrul unor manifestari fisurale, au loc emisiuni de „nori arzatori” alcatuiti din cenusa vulcanica („curgere cineritica”) generand, in timp, platouri de ignimbrite. In timpurile act. o asemenea activitate s-a manifestat in structura vulcanica Katmai din Alaska (1912) si a creat „Valea celor 10 000 de fumuri” unde functioneaza fumarole fara radacina.

kerogen (petrol.), (engl.= kerogen , produs de transformare a substantei humice, format din lanturi lungi de hidrocarburi cu greutate moleculara mare, instabil in solventi organici; dupa origine, se disting k carbunos, derivat din substantele plantelor vasculare bogate in lignina, si k necarbunos, cu caracter alifatic, derivat din alge.

kieselgur, (engl.= kieselguhr sin. diatomit.

kieserit, (engl.= kieserite MgSO4•H2O, s. monoclinic. In Romania, se cunoaste in dep. evaporitice cu saruri delicvescente din zona molasei neogene (Targu Ocna - Galeanu, C. Orient.).

kukersit, (engl.= kukersite tip particular de roca argiloasa, cu un continut ridicat de materie organica bituminoasa, formata, in principal, pe seama cyanobacteriilor si a unor alge. K. se intalnesc in Ordov. din Estonia si din reg. Sankt Petersburg (Rusia). V. si alge. (D.G.)

kurtosis, (engl.= parametru statistic folosit pentru caracterizarea curbelor granulometrice cumulative; fiind un coeficient de ascutime, el masoara dezvoltarea medie a curbei intre diametrele corespunzatoare de 16 si 5 si respectiv 84 si 95.

L

lacuna stratigrafica (engl.= interval cronostratigrafic absent in cadrul unei succesiuni stratigrafice locale sau regionale, evidentiat prin metode de datare relativa sau absoluta. L.s. poate fi datorata nedepunerii sedimentelor, eroziunii subacvatice sau eroziunii subaeriene a dep. acumulate. Sin. hiatus. V. si discordanta stratigrafica. (V.M.)

lacustru, sistem depozitional (engl.= lacustrine) sistem natural cu mase de apa statatoare, localizate in zone depresionare din domeniul continental, in relatie directa cu uscatul inconjurator. Dimensiunile s.l., fata de mari si oceane sunt mult limitate. Energia de bazin este scazuta, iar natura sedimentelor este determinata de calitatea apelor (chimism) si de clima care controleaza evolutia s.d. In zonele aride se acumuleaza carbonati, sulfati, cloruri, uneori in alternanta cu argile, iar in zonele temperate si umede, sapropeluri, turbe, maluri feruginoase etc.

lagunar, sistem depozitional (engl.= lagoon, laguna) domeniu de tranzitie plasat intre continent si cordoane litorale si ocupat de ape salmastre, saline si hipersaline. Calitatea sedimentelor din s.d.l. este determinata de aportul intermitent si unidirectional al apei de mare in bazin (printr-o portita) si de legaturile pe care acesta le are cu ariile continentale. Produsele specifice sunt: evaporitele, peletele asociate cu structuri de bioturbatie, argilele indintate cu nisipuri etc.

lahar, (engl.= lahar), curgere de mal sau „avalansa rece” asociata activitatii vulcanice si determinata de amestecul maselor de apa provenite din partea sup. a aparatelor vulcanice, cu dep. de cenusa, lapili sau scorii de pe pantele conului. Curgerea de l. coboara sub actiunea gravitatiei, iar produsele se depun la baza conului sub forma unui dep. slab sortat si nestratificat, de tipul debritelor L. poate ajunge pana la 40-50 km de locul de origine. L. se intalneste in jurul unor foarte numerosi vulcani. Sin. curgere noroioasa.

laminara, structura , (engl.= laminar, ~ structure), (petrogr.), in s. crist., alternanta de lamine milimetrice alcatuite, in principal, din cuart si albit, pe de o parte, si din clorit, epidot si sericit, pe de alta parte. Este caracteristica rocilor metamorfice ce apartin faciesului sist. verzi; (sedim.) structura specifica rocilor sedimentare fin stratificate (ex. argile, marne, stromatolite etc.) (G.P., N.A.)

laminatie (sedim.), (engl.= lamination), structura sedimentara constructionala, cu geometrie planara, caracteristica unitatilor de sedimentare cu grosime mai mica de 1 cm. Dupa pozitia laminelor se disting: l. orizontala (paralela) definita de existenta laminelor paralele; se formeaza prin acumulare gravitationala in medii linistite, cu energie de baz. scazuta; l. oblica cu lamine frontale inclinate, cuprinse adesea intre lamine paralele; l. oblica ce se formeaza prin acumularea clastelor deplasate de curentii tractivi. O asociatie de lamine frontale conforme constituie un corp oblic laminar. Aspectul pe care il capata o asociatie de corpuri oblice laminare, in sectiune transversala fata de directia curentului, in care laminele oblice au inclinari contrare, este cunoscuta sub numele de l. incrucisata.

lamine (sedim.), (engl.= lamina), subunitati milimetrice ale stratelor, adesea cu forme lenticulare si dispozitie orizontala, oblica sau convoluta, care intra in alcatuirea dep. sedimentare. L. se formeaza datorita variatiei de intensitate a unora dintre factorii care controleaza procesul de sedimentare si este un element structural planar caracterizat prin „directie si cadere”. L. pot fi: drepte, sigmoidale, tangentiale etc.

laminite, (engl. = laminite), stromatolite.

lapiez, (engl.= lapies), in regiunile de carst, forme sculpturale pe supr. slab inclinate, reprezentate printr-un sistem de santuri inguste (0,01-1m), separate prin creste, rezultate in principal prin actiunea de dizolvare a apei incarcate cu CO2.

lapili, (engl.= lapilli), fragmente mici de lava consolidata, cu diametrul intre 4 si 32 mm, cu aspect de pietris, provenite in timpul exploziilor vulcanice; l. rezulta din distrugerea partiala a conului vulcanic sau a produselor consolidate pe cos. L. se pot acumula sub forma unor dep. stratificate din a caror consolidare si cimentare rezulta si tufurile lapilice.

lapis lazuli, (engl.= roca cristalizata, granulara, semitransparenta pana la opaca, de culoare albastra, folosita ca piatra semipretioasa; l.l. este compus din lazurit si calcit, dar poate contine si sodalit, haüyn sau pirita. V. si lazulit.

laterit, (engl.= laterite), dep. rezidual, cu structura neomogena, constituent al scoartei de alterare, format pe roci magmatice (granite, bazalte, sienite), metamorfice (gnaise) sau sedimentare (calcare, arcoze), in zone cu climat cald si umed. L. este alcatuit din min. argiloase (candite), hidroxizi de fier si hidroxizi de aluminiu; prezinta o coloratie rosie, roz sau alba; in reg. ecuatoriale constituie infrastructura pentru solurile rosii (terra rosa). V. si bauxit.

lava, (engl.= lava), principalul produs al activitatii vulcanice: o masa magmatica incandescenta si fluida, emisa fisural sau punctiform in volume mari, care se deplaseaza lent pe flancurile aparatelor vulcanice si se solidifica generand rocile vulcanice. In functie de chimismul lor, l. pot fi mai fluide si mai fierbinti (cele bazice) sau mai vascoase si mai reci (cele acide) si prezinta, in functie de conditiile consolidarii, aspecte structurale si texturale foarte variate.

lepidocrocit, (engl.= lepidocrocite), FeO·OH, s. rombic; apare in zacamintele hidrotermale in zonele de oxidatie a scoartelor de alterare si in ooide feruginoase.

levee, grind.

lichide grele, (engl.= heavy liquids), lichide cu G mare, utilizate la concentrarea prin flotare sau decantare a granulelor min. din nisipuri sau roci (in prealabil dezagregate). L.g. utilizate in mod frecvent: bromoformul (G = 2,890), iodura de metilen (G = 3,325), lichidul Clerici (G = 4,067) trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii: sa fie miscibile in solventi obisnuiti, sa fie transparente, sa nu reactioneze cu min., sa fie stabile si sa nu prezinte toxicitate.

lidiana, (engl.= lydian), var. de radiolarit negru, bogat in substanta organica si min. argiloase, asociat frecvent dep. de flis. A fost descrisa in C. Orient (de Filipescu, 1934). Pentru acelasi tip de roca din formatiuni similare, in Germania este folosit termenul de lidit (Heritsch, 1943).

lidit, (engl.= lydite) lidiana.

limb de agradare, (engl.= aggradation limb) high stand systems tract.

limb de progradare, (engl.= progradation limb) high stand systems tract.

limnic bazin (engl.= limnic basin), baz. de sedimentare conti- nental, lacustru sau palustru, caracterizat prin sedimente detritice si org. de apa dulce sau salmastra, ce cuprind frecvent: fosile, intercalatii de carbuni (carbuni l.), formate pe baza materialului vegetal autohton (dezvoltat in cuprinsul sau in imediata vecinatate a baz.). V. si paralic. (V.M.)

limonit (engl.= limonite), amestec natural de hidroxizi de fier (goethit, lepidocrocit), hidroxizi de aluminiu, min. argiloase, sulfati, carbonati etc. In Romania, apare ca unul din componentii importanti ai scoartei de alterare din „pa1aria de fier” a zacamintelor primare de sulfuri din s. crist., a celor de mangan si fier din C. Orient. si din C. Merid.; este unul din componentii principali ai bauxitelor feruginoase din Padurea Craiului si intra in alcatuirea zonelor de oxidatie a zacamintelor pirometasomatice sau hidrotermale din sudul Banatului (Oravita, Dognecea etc.), din reg. Baia Mare si Mtii Apus. (Sacaramb, Rosia Montana etc.). (G.P.)

liniatie, (engl.= liniation), aspect structural al rocilor sedimentare determinat de tendinta de grupare unidirectionala a elementelor componente sau orice urma liniara de natura biotica (ex. orientarea cochiliilor de gastropode turiculate) sau mecanica (ex. o canelura de eroziune, creasta unei ondulatii de curent etc.). Dupa momentul formarii, se disting l. primare – singenetice sau sindepozitionale, cu caracter intern (orientarea min. prismatice in roca) sau cu caracter extern (pe supr. de strat canelurile) si l. secundare, diagenetice sau tectonice (striuri de alunecare, axe de microcute etc.).

litarenit, (engl.= litharenite) gresie.

litic, (engl.= lithic), despre un constituent alogen al unei roci sedimentare, reprezentat printr-un fragment de roca preexistenta, indiferent de natura sa petrografica. Fragmentele l. sunt principalii constituenti ai breciilor si conglomeratelor, ai gresiilor l., ai graywackelor l. etc.

litificare, (engl.= lithification), complex de procese care transforma sedimentele mobile in roci consolidate. V. si diageneza.

litoclast, (engl.= lithoclast), extraclast.

litofacies, (engl.= lithofacies), totalitatea caracterelor litologice (mineralogice: clastofacies, alofacies; chimice: chemofacies; structurale: structofacies; textu- rale: granulometrice si morfometrice – morfofacies) ale unui strat sau secvente litologice sedimentare prin care acesta se individualizeaza fata de alte strate sau secvente. L., alaturi de biofacies, reflecta conditiile sedimentologice in care a avut loc formarea dep. respective. (D.G., N.A.)

litologie, (engl.= lithology) termen utilizat in mod frecvent in legatura cu rocile sedimentare si trasaturile lor petrografice, structurale si granulometrice care fac obiectul studiului lor. In sensul scolii ruse de geologie (Ruhin), l. este sinonim cu studiul sedimentelor si rocilor sedimentare, in general. V. si litofacies.

liton (engl.= lithon) (sedim.), unitate fundamentala a depozitelor sedimentare care reflecta acumularea particulelor ce o alcatuiesc intr-un interval de timp in care conditiile de depunere („de mediu) s-au mentinut constante. L. corespunde unui volum de sedimente si poate avea dimensiuni si geometrii foarte diferite: strat, lamina, con, bara, prisma etc.

litoral, domeniu ,(engl.= shoreline (litoral), environment, depth zone) zona de legatura intre dom. continental si baz. marin propriu-zis, situat in lungul liniei de tarm. In cadrul d.l. se disting: a) zona uscata (supraf.), in care se individualizeaza falezele de-a lungul tarmurilor inalte si plajele subaeriene; b) zona tidala (mediol.), acoperita periodic de ape datorita miscarilor mareice; c) zona submersa, care ramane permanent sub ape foarte putin adanci si careia ii corespund plajele umede. In d.l. este caracteristica o sedimentare detritica - grosiera sau fina - si uneori, in zonele tempe- rate si calde, o sedimentare organogena. V. si neritic.

litosfera, (engl.= fata de conceptul clasic, in care l. cuprindea crusta, in acceptiunea moderna, l. reprezinta geosfera de la periferia Terrei sau  „coaja solida” a Pamantului, in care se diferentiaza doua paturi separate prin discontinuitatea Moho: l. sup. sau crusta si l. inf. care include part. sup. (solida) a mantalei sup. ( str. B). Baza l. are o supr. foarte neregulata situandu-se la adancimea de 70 - 120 km, adica la supr. astenosferei. Constitutia solida a l. ii permite sa reziste la stressurile de forfecare; l. suporta numai deformari elastice de anvergura, cu timp de relaxare foarte indelungat, iar la stress reactioneaza casant. De aici concluzia ca numai in l. pot avea loc cutremure de pamant. V. si Pamant.

litotipi (pl.), (engl.= lythotype) constituenti structurali ai carbunilor humici individualizati sub forma de benzi (lamine) si pusi in evidenta pe baza proprie- tatilor fizice si optice. L. carbunilor bituminosi, rezultati din asocierea unor macerale, sunt vitritul claritul, duritul si fuzitul.

lizoclina (sedim.), (engl.= lysocline) nivelul unei mase de apa oceanica de la care rata de dizolvare a CaCO3 incepe sa depaseasca rata de precipitare si acumulare. V. si CCD.

locomorfic, (engl.= locomorphic) proces diagenetic activ in etapa de anadiagneza, caracterizat prin dezvoltarea fenomenelor de substitutie a min. alogene si a cimentului cu produse de neoformatie (autigene). V. si filomorfic, redoxomorfic.

loess, (engl.= loess) dep. aleuritic, slab consolidat, pulverulent, cu aspect masiv, lipsit de stratificatie si cu tendinta de desprindere dupa plane verticale. L. are o culoare galbuie sau gabuie-albicioasa si o porozitate ridicata, cu spatii libere tubulare. Constituentii mineralogici alogeni sunt reprezentati prin cuart, feldspati, mice, min. argiloase si min. grele, iar cei autigeni prin calcit („papusi de l.”), hidroxizi de aluminiu etc. L. reprezinta un dep. periglaciar si eolian, in exclusivitate cuat., acumulat pe grosimi de zeci si sute de m, in zone de campie si in zone submontane, pe platouri, in asociatie cu dep. lacustre, fluviale si glaciare. Acopera 17% din supr. tarii noastre, in zonele de campie si de podis.

log (engl.), diagrafie sau inregistrare grafica continua a datelor obtinute prin investigatia gaurilor de sonda, cu metode geofizice, asupra calitatii rocilor si fluidelor traversate (densitati, porozitati, proprietati electrice etc.).

longulit, (engl.= longulite) cristal embrionar de forma bacilara care se dezvolta in masa sticloasa a rocilor vulcanice si reprezinta un inceput de cristalizare a acesteia.

lowstand systems tract (engl. LST), (rom.= cortegiu sedimentar de mare joasa) cortegiu sedimentar de nivel scazut care se acumuleaza in intervalul de timp in care nivelul marii coboara mult si repede si ajunge sub ruptura de panta self-taluz; tronsonul din curba eustatica corespunzator acestui moment este larg: el incepe sub „topul segmentului descendent al curbei, trece de cel mai jos punct al acesteia si ocupa, pe segmentul ascendent, un mic interval. In aceste conditii, depozitele formate imbraca geometrii si faciesuri foarte diferite. Sedimentele se depun la baza taluzului sau pe taluz sub forma de: a) con de bazin (basin floor fan), alimentat de eroziunea canioanelor pe taluz si adancimea vailor fluviale pe self. Baza conului coincide cu limita de secventa depozitionala de tip 1 (SB1), iar topul este o suprafata de downlap; b) con de taluz (slope fan), care se accentueaza in partea mediana si bazala a tuluzului si este caracterizat prin turbidide si debrite; poate fi legat de conul de bazin; topul este o suprafata de progradare de tip downlap; c) prisma de progradare (lowstand wedge), o unitate regresiva alcatuita din seturi de parasecvente de tip progradant si agradant, acumulate in timpul stabilizarii (sau usoarei inaltari) a nivelului marii. Poate acoperi suprafete si unitati variate; topul prismei este o suprafata transgresiva (TS) - prima suprafata de inundare majora a selfului.

L-tectonit, edificiu petrografic cu texturi dominate de prezenta elementelor liniare: galeti alungiti in conglomerate, oceli cilindrici in gnaise, striuri de zgariere etc. V. si S-tectonit, B-tectonit.

lumasel, (engl.= lumachelle (it.), coquina (fr.)) roca organogena formata in cea mai mare parte din cochilii sau alte fragmente scheletice, cimentate printr-un liant. (D.G.)

lump, (engl.= lump) corpuscul petrografic, alochem de natura carbonatica (calcitica sau aragonitica) alcatuind agregate de particule cu contur lobat, format prin cimentare algala, bacteriana sau chimica; supr. lui muleaza elementele de structura interna. Var.: l. botrioidal cu protuberante acoperite de o patura subtire aragonitica; l. incrustat cu supr. modificata de activitatea biologica. O roca alcatuita din l. este un calcar lumpal.

M

maar, (engl. = maar) forma de relief depresionara cu aspect de palnie, produsa prin decomprimarea si eliberarea unui volum de gaze, fara aport de magma; m. gazduieste de regula un lac in jurul caruia se poate recunoaste un „val” circular format prin acumularea materialului rezultat din explozie (dar care nu este de origine magmatica). Asemenea structuri sunt frecvente in reg. Eifel (Germania), in Uganda si in sud-vestul S.U.A.

macingo, (engl.= macingo) var. de gresie litica, masiva, bogata in min. argiloase si carbonati, caracte- ristica Paleog. din Apeninii Nordici.

mafic, (engl.= mafic) despre un min. transparent dar inchis la culoare, se obicei bogat in magneziu si fier, de tipul biotitului, amfibolilor, piroxenilor si olivinei. Min. m. sunt constituenti principali ai rocilor magmatice bazice si neutre (gabbrouri, meladiorite etc.); proportia lor intr-o roca determina indicele de culoare a acestei roci. Sin. femic.

mafit ic), (engl.= mafite) min. mafic; o roca formata din mai mult de 50% min. mafice.

magazin, roci (engl.= rezervoir) colector.

marcasita, (engl.= marcasite) FeS2, s. rombic. In Romania, se intalneste in mineralizatiile de sulfuri asociate s. crist. (Crucea, Valea lui Stan etc.), bana- titelor (Dognecea), mineralizatiilor hidrotermale legate de eruptivul neogen (Ilba, Herja, Rosia Montana etc.). (G.P.)

margine continentala, (engl.= continental margin) zona dintre linia de tarm a uscatului si baza taluzului continental. In m.c. se includ: plat. continentala (selful), cu flexura continentala, panta continentala sau povarnisul continental si piemontul continental. M.c. este o zona relativ larga, reprezentand in jur de 15% din supr. Globului; ea poate fi activa (in zonele in care crusta oceanica se afunda sub crusta continentala) si pasiva, cand cele doua dom. (continental si oceanic) apartin aceleiasi placi tectonice. (V.M.)

marks (engl.), (rom.= depresiune erozionala - forma negativa) urme (excavatii) erozionale produse la partea sup. a unui strat lutitic (argilos) ce a constituit patul unui curent ( mecanoglife); uneori si cu semnificatia de structura constructionala la supr. unor nisipuri eoliene sau litorale (ripple m. ondulatii de curent). V. si casts.

marna, (engl. = marl) roca de tranzitie intre argila si calcar, masiva sau stratificata, cu structura mecanica sau chimica si cu textura pelitica; frecvent microcristalina. In constitutia m. intra min. argiloase si carbonati in proportii egale si alte min. autigene, a caror prezenta in roca determina var.: m. salifera, m. gipsifera, m. glauconitica etc. M. intra in alcatuirea unor asociatii litologice sedimentare de origine marina (flis, molasa) sau lacustra (m. cu characee). Este folosita la fabricarea cimentului.

masa fundamentala, (engl.= mesostasis) materialul interstitial al unei roci vulcanice cu structura porfirica, in care se gasesc fenocristale; m.f. poate avea o structura hialina, microcristalina, granofirica, intergranulara, evidentiind in acest fel particularitatile momentului final de cristalizare a unei topituri magmatice. Pentru m.f. cu structura afanitica si, de obicei, pentru cea cu structura hialina, este utilizata denumirea de pasta a rocii. Sin. mezostaza.

matrice (petrogr.), (engl.= matrix) liant al rocilor detritice psefitice (conglomerate, brecii) si psamitice ( graywacke), de natura alogena (min. argiloase, mice, clorite, micrite carbonatice). M. formata prin acumulare sindepozitionala cu clastele pe care le inglobeaza este o protom., cea rezultata prin alterarea si substitutia clastelor instabile din p.d.v. chimic este epim., iar recristalizarea fractiunii argiloase din protom. conduce la aparitia unei ortom

maturitatea sedimentelor (engl.= sediment maturity) (sedim.), carac- teristica dinamica ce sugereaza gradul de prelucrare a sedimentelor epiclastice in mediul lor de transport si depunere si se reflecta prin bogatia acestora in claste de cuart, prin gradul de rotunjime ridicat si prin sortare granulometrica buna si foarte buna. Nisipurile si gresiile cuartoase (ex. gresia de Kliwa) sunt dep. mature; (petrogr.), indice de m. dat de prezenta min. rezistente la alterare (cuart) sau raportul zircon-turmalina-rutil (YRT), de asemenea, de gradul bun de sortare si rulare a clastelor dintr-un depozit sedimentar.

mediu de sedimentare

 
mal, (engl. = ooze) dep. sedimentar act., neconsolidat, cu textura fina, pelitica si compozitie foarte variabila: m. argilos, m. silicios, m. cu globigerine, m. sapropelic, m. cu sulfuri etc. M. este caracteristic, practic, tuturor mediilor de sedimentare, dar ocupa supr. considerabile in zonele batiale si abisale ale Oceanului Planetar. Prin litificare, m. trec in argile, marne, silicolite.

mecanoglife (pl.), (engl.= tool marks) termen general care desemneaza structurile supr. de strat, de natura mecanica. Genetic, se disting m. de eroziune (turboglife), m. de tarare (xinmoglife, urme ale unor obiecte tarate, rostogolite sau saltate pe supr. unui sediment), m. de curgere (reoglife), m. de tasare (teggoglife), gliptomorfe. Ele imbraca forma unor excavatii alungite sau a mulajelor acestora („bulbi asimetrici) si iau nastere aproape, totdeauna, in cadrul unor miscari unidirectionale ale mediului de transport. M. indica sensul transportului si pozitia normala sau rasturnata a stratelor. Un tip special de m. sunt ripple marks-urile.

mediana, (Md), (engl.= median) parametru statistic utilizat in analiza granulometrica si calculat pe baza curbelor cumulative. Md este diametrul median corespunzator percentilului de 50 si evident dimensiunii granulelor fata de care 50% sunt mai mari si 50% mai mici.

medie, (M), (engl.= mean, mode) parametru statistic utilizat in analiza granulometrica si calculat pe baza curbelor cumulative. M. reprezinta un diametru mijlociu si exprima o medie a dimensiunilor corespunzatoare percentilelor de 16, 50 si 84.

.

Mediteranean (inv.), vechea denumire a epocii (sistemului) Mioc. M. era impartit in M.I. (cuprinzand etajele Aquitanian si Burdi- galian) si M.II (cu etajele Helvetian, Tortonian si Sarmatian). (V.M.)

mediteraneana serie , (inv.), provincie petrografica in care sunt cuprinse asociatiile de roci vulcanice tertiare si act. cu caracter alcalin si nesaturat, bogate in potasiu, care constituie masa principala a vulcanitelor din M. Mediterana (Vezuviu, Stromboli).

mediu de sedimentare, (engl.= depositional environment) dom., zona sau areal caracterizat printr-un complex de factori fizico-chimici si biotici care controleaza procesul de sedimentare dintr-un anumit loc si dintr-un anumit moment. Astfel, in raport cu pozitia sa fata de principalii factori externi, apa, aerul si gheata, se poate vorbi de m. subacvatic, m. subaerian si m. glaciar; in raport cu marile unitati de relief si agentii care il modeleaza, se disting: m. continental (lacustru, fluviatil, paludal, spelean, desertic, glaciar), m. de tranzitie (deltaic, lagunar, de estuar) si m. marin si/sau oceanic (in care se disting diferite zone de sedimentare: litorala, neritica, batiala, abisala, hadala). Fiecare m.s. se caracterizeaza printr-o asociatie de sedimente cu trasaturi granulometrice, morfometrice, litologice si structurale specifice. V. si sistem depozitional.

megaciclothem, ciclothem.

melamelano (prefix), indica o culoare inchisa (cenusie, neagra, verde, bruna); termen folosit atunci cand se vorbeste despre min. sau roci.

melafir, (engl.= melaphire) var. de bazalt olivinic cu structura porfirica, in care fenocristalele de olivina sunt partial sau total serpentinizate; m. sunt considerate bazalte paleotipice, dintre care unele au o textura amigdaloida.

melange (fr.), (engl.= melange) formatiune geologica foarte eterogena, reprezentata printr-un amestec dezordonat de roci de provenienta foarte diferita: turbidite de tip flis formate in fosele oceanice prin depunerea materialului de origine continentala, ofiolite care includ roci bazice si ultrabazice provenind din crusta oceanica si radiolarite provenind din mediile campiilor abisale. Asocierea acestora este legata de procesul de subductie, in timpul caruia sedimentele depuse pe crusta oceanica au fost razuite de placa sup. si amestecate cu fragmente detasate din crusta si cu detritusul adus de curentii de turbiditate. M. poate fi considerat o var. de wildflis. In Romania, formatiuni de m. se intalnesc in Platoul Mehedinti din C. Merid., unde participa la alcatuirea panzei de Severin. (V.M.)

melanit, (engl.= melanite) var. de andradit ( granati) neagra, bogata in titan.

melanocrat, (engl.= melanocratic) indica o culoare inchisa; se refera la min. femice sau mafice (biotit, amfiboli, piroxeni, olivina etc.) in functie de care se stabileste indicele de culoare (M) al rocii. Rocile m. sunt bogate in min. m. (de obicei, prezinta M > 50); ex.: meladiorite, melagabbrouri, ultramafite.

membru (strat.), (engl.= member) unitate litostratigrafica, conforma codului Hedberg, de ordin inf. formatiunii si sup. stratului. M. poate fi delimitat, in cadrul formatiunii, prin limite clare si trasaturi litologice distincte: compozitie, culoare, duritate etc. El poate fi numit formal printr-o denumire geografica.

metasomatism, (engl.= metasomatism) proces de substitutie prin care un min. sau o asociatie minerala preexistenta (paleosom) sunt inlocuite de un alt min. sau de o noua asociatie minerala (neosom) sub actiunea fluidelor; m. presupune un fenomen de dizolvare, simultan cu un altul, de precipitare. (G.P.)

meteoric, (engl.= meteoric) de origine exogena; frecvent, termenul se refera la apele existente la supr. scoartei (din rauri, mari, oceane, apa atmosferica) si care pot circula descendent in scoarta; uneori, se foloseste pentru procese care se desfasoara sub impulsul energiilor externe (Soare, atmosfera). V. si juvenil.

meteoriti (pl.), (engl.= meteorite) fragmente de roci sau aglomerari metalifere provenite din spatiul extraterestru. Masa exemplarelor cunoscute variaza intre 1 kg si 60 tone; marii meteoriti provoaca, prin cadere, cratere de mari dimensiuni. Varsta lor absoluta este de cca 4 600 M.a. Petrografic, cuprind trei grupe principale: a) ferosi sau sideritici (in cadrul carora metalele Fe, Ni sunt predominante, atingand 20% Ni); b) litosideritici sau petro-ferosi care contin atat metale (Fe, Ni), cat si silicati (olivina, piroxeni, anortit); c) pietrosi sau aerolitici, care se subdivid in: C1 chondrite, constituite din granule metalice, din chondrite (chondrule - sferule de cativa microni pana la cativa milimetri, alcatuite din piroxeni, olivina si plagioclazi) si diverse min. accesorii bogate in Fe si Ni; C2 achondrite, mai putin frecvente, sarace in metale, adesea brecifiate si compuse din olivina si diversi piroxeni. (G.P.)

micasisturi (pl.), (engl. = micaschist) roci metamorfice comune caracteristice mezozonei. Prezinta sistozitate si foliatie marcanta, fiind bogate in foite de mice vizibile cu ochiul liber; structura este lepidoblastica. Min. constituente sunt micele (biotitul si/sau muscovitul), cuartul, feldspatii, precum si granatii, distenul, staurolitul. Cresterea ponderii oricaruia din aceste min. face posibila separarea unor var.: m. cu disten, m. cu staurolit etc. (G.P.)

mica, (engl.= mica) termen utilizat pentru a desemna un min. sau un grup de min. cu habitus lamelar foios si clivaj perfect. M. cristalizeaza in s. monoclinic si sunt filosilicati in care cationii se pot substitui unii pe altii generand diverse var.: de K (muscovit), Fe, Mg (biotit), Li (lepidolit); m. intra in constitutia pegmatitelor, s. crist., rocilor sedimentare detritice.

micrit, (engl. = micrite) termen textural folosit in cadrul rocilor sedimentare carbonatice pentru a defini var. fin-granulare („litografice”) ale caror cristale de calcit sau dolomit (dolomicrit) au dimensiuni mai mici de 4 microni. V. si sparit.

microclin, (engl. = microcline) KAlSi3O8, s. triclinic; tectosilicat din grupul feldspatilor alcalini (ortoclazi). In Romania, se intalneste in rocile granitoide asociate s. crist. din unitatile carpatice si din Dobr. N., in gnaisele si migmatitele din aceleasi reg.

microlit, (engl. = microlite) cristal embrionar cu organizare reticulara completa, care se dezvolta in masa sticloasa a rocilor vulcanice; m. prezinta deseori contururi cristalografice si imbraca aspecte scheletice. Textura corespunzatoare se numeste microlitica.

Milankovi , cicluri (engl. = Milancovic cycles) cicluri orbitale quasi-periodice, generate de efectul insumat al perturbarilor gravitationale induse de diferite corpuri din Sistemul solar asupra orbitei terestre. In cadrul c.M. sunt cunoscute precesia echinoctiilor, oblicitatea eclipticii si excentricitatea orbitei; au ca efect schim- bari climatice importante.

mineral (engl. = mineral) element sau compus cu compozitie chimica definita, format pe cale naturala si avand o stare de agregare solida si omogena. M. sunt corpuri anorganice cristalizate sau amorfe; dupa unii autori, sunt considerate m. si anumite substante organice din cadrul scoartei terestre (de ex. chihlimbar, titei etc.). M. cristalizate sunt caracterizate prin: habitus, structura reticulara interna si proprietati fizico-chimice vectoriale, iar m. amorfe, prin: lipsa unor forme si structuri reticulare proprii, proprietati fizico-chimice izotrope si instabilitate termodinamica. In functie de chimismul lor, m. se grupeaza in: elemente native, sulfuri sau sulfosaruri, oxizi, hidroxizi, halogenuri si saruri oxigenate (carbonati, nitrati, borati, iodati, sulfati, cromati, fosfati, arseniuri, vanadati, silicati). In functie de frecventa in roci, se disting: m. principale sau esentiale si m. accesorii, iar in functie de momentul formarii lor: m. primare si m. secundare; in sedimente - dupa originea lor - se disting: m. alogene si m. autigene, iar in filoanele metalifere: m. metalice si m. de ganga.

mineral greu, (engl. = heavy mineral) termen conventional prin care se defineste un min. cu G mai mare decat a bromoformului (G = 2,9), reprezentand cel mai comun lichid utilizat pentru separarea gravitationala a fractiunii „usoare” (G < 2,9) de fractiunea grea. Ex.: aur, casiterit, ilmenit, zircon, turmalina, rutil, granat, sfen etc. M.g. formeaza asociatii caracteristice in aluviuni recente, nisipuri, gresii, care permit stabilirea unor arii sursa sau care indica un anumit grad de maturitate al dep. respectiv. Concentratiile de m.g. - magnetit, ilmenit, monazit, zircon -, au valoare economica. In cercetarile stratigrafice, m.g. pot fi utilizate drept criteriu litologic de corelatie a dep.

minetta, (engl.= minetta) lamprofir format predominant din biotit, sanidina sau ortoclaz, alaturi de care, uneori, mai participa diopsid, titan-augit, apatit, magnetit. M. sunt roci micrograuntoase, de culoare neagra, considerate de diferiti autorit fie corespondente ale sienitelor alcalifeldspatice, fie ale leucititelor olivinice.

minette, (engl. = minette) dep. sedimentare corpusculare for- mate din ooide feruginoase (bogate in hematit, goethit, siderit sau chamosit), cu structuri concentrice si un liant care poate fi argilos, marnos, carbonatic sau silicios. M. formeaza acumulari stratiforme fanerozoice (Dogger, Eocen) si reprezinta surse importante pentru extragerea fierului. Alaturi de taconite, intra in familia ferilitelor.

mixt, cristal , solutie solida sau faza cristalina omogena, cu compozitie chimica variabila in limite finite; in c.m. constituentii chimici se substituie reciproc iar, datorita acestui  fenomen, proprietatile fizice si chimice sunt aditive, adica se modifica treptat si regulat cu cresterea continutului in cel de-al doilea component. Ex.: ZnCO3 – FeCO3, plagioclazii din seria albit (NaAlSi3O8) - anortit (CaAlSi3O8) etc. V. si izomorfism

mixtit (sedim.), (engl. = mixtite) till bazal, masiv sau stra- tificat, foarte slab sortat, format prin depunerea clastelor sub o limba de gheata activa.

modal, compozitie (a), (engl. = modal composition) termen prin care se desemneaza compozitia mineralogica reala a unei roci exprimata in procente de greutate sau de volum; analiza m. a rocilor magmatice sta la baza clasificarii mineralogice cantitative (ex.: clasificarile lui Johannsen si Streckeisen).

model facial (sedim.), (engl. = facies model) imaginea generalizata a originii, caracterelor si evolutiei mediului de sedimentare sau a unui sector din acest mediu in termenii unui set de variabile si a unor conditii limita care vizeaza procesele, evenimentele depozitionale, agentul, baz., aria sursa si, respectiv, sistemul depozitional. Astfel, un m.f. se constituie ca baza pentru interpretari hidrodinamice, ca o norma pentru acel mediu, ca un instrument de predictie si poate fi exprimat descriptiv, geometric (prin harti, coloane, blocdiagrame), matematic (prin analiza factoriala), statistic (prin simulare pe computer). V. si analiza faciala.

mofete (pl.), (engl. = mofetee) emisii reci de gaze (sub 100°C), constituite preponderent sau in exclusivitate din CO2. M. sunt considerate, in special, ca manifestari postvulcanice; ele pot aparea ca atare la supr. (m.„uscate”) sau pot mineraliza nivelurile de ape subterane intalnite, generand ape carbogazoase. La noi in tara astfel de emisii au permis conturarea unor arii largi cu izvoare de apa carbogazoasa (Borsec, Malnas, Covasna).

Moho, discontinuitatea , zona care mar- cheaza limita dintre crusta si manta, situan- du-se la 30-40 km sub continente si la 10-12 km sub oceane; este pusa in evidenta de cresterea brusca a vitezei undelor seismice, de la 6,6 km/s la cca 8 km/s. Variatiile de viteza se produc pe o anumita adancime, ceea ce arata ca d.M. nu este o supr., ci o zona in care au loc schimbari de stare a materiei. Grosimea d.M. este de 0,1 km sub oceane, 0,5 km sub scuturi si de 1 km in zonele tectonice active. Temperatura in zona M. este estimata la 500-700°C sub continente si 150-200°C sub oceane. Sin. d. Mohoroviči . (V.M.)

Mohorovi i Moho.

Mohs duritate duritate.

molasa, (engl. = molasse) formatiune sau grup de formatiuni sedimentare, generate in ariile geosinclinale in etapa postorogenica, succedand flisului. M. provine din erodarea catenei muntoase in curs de ridicare; m. cuprinde in principal dep. detritice grosiere (conglomerate, gresii) cu sortare si granoclasare slaba, alaturi de roci pelitice (marne, argile), insotite uneori de roci evaporitice (gips, sare) si de carbuni. In functie de originea lor, se disting m. marine, salmastre, lagunare, lacustre. In Romania, formatiuni de m. de varsta neogena sunt amplu reprezentate la exteriorul zonei flisului din C. Orient. V. si flis.(V.M.)

monomineral (a), despre caracterul unei roci sau despre o roca alcatuita aproape in intregime dintr-un singur min. Termenul este utilizat in mod frecvent in legatura cu unele roci magmatice (anortozite, diallagite, olivinite), dar poate caracteriza si roci de tipul calcarelor cristaline, caolinitelor etc.

moon stone (engl.) („piatra lunara), feldspat alcalin (adular), translucid, cu luciu opalin, alb-laptos utilizat ca piatra semipretioasa.

morene (pl.), (engl. = till) material detritic provenind din dislocarea peretilor vailor ghetarilor si inclus in masa ghetarului, care-l transporta si-l depune la topirea lui. Se deosebesc: m. superficiale (situate la partea sup. a ghetarului); m. laterale (provenite din blocuri desprinse din peretii laterali ai vailor ghetarilor si prinse in partile laterale ale ghetarilor); m. mediane (depuse la confluenta a doua aliniamente de morene laterale); m. interne (patrunse in crapaturile ghetarului); m. inf. sau de fund (blocuri smulse de ghetar din substrat si antrenate in partea inf. a masei de gheata). Sin. till-uri. (V.M. )

morfofacies, (engl. = morphofacies) litofacies.

morfogeneza, (engl. = morphogenesis) ansamblul proceselor care concura la formarea reliefului unei reg., ca rezultat al interactiunii dintre deformarea crustei, eroziune, sedimentare, activitate vulcanica. (V.M.)

morfologia cristalelor, habitus.

morfometrica, analiza , (engl. = shape analysis) metoda in sedim care urmareste descrierea formei granulelor clastice, prin habitus si contur, cu scopul de a aprecia conditiile lor de transport si acumulare. Forma granulelor se apreciaza prin raportul diametrelor: mare - L (sau a), mediu - l (sau b), mic - e (sau c) si se exprima prin intermediul parametrilor m. sfericitate, rotunjime, aplatizare, disimetrie, pivotabilitate. In a.m. se opereaza cu un nr. mare de particule si, de aceea, prelucrarea si interpretarea rezultatelor imbraca un caracter statistic. V. si granulometrica, analiza ~.

mudstone (engl.), (rom.= calcar micritic, sau argila) termen propus de Dunham (1962) pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcatuite din granule libere (cu diametrul mai mare de 20 microni si in cantitate mai mica de 10%) si o matrice calcaroasa („mud suported”). In prezent, utilizat frecvent in geologia petrolului. Intr-un fel, sin. cu calcilutit.

myrmekit, (engl.= myrmekite) aspect microstructural particular pe care il imbraca concresterea neregulata dintre cuart si plagioclazi. M. este localizat la marginea cristalelor de ortoza sau microclin, pe care le substituie si in care cuartul apare vermicular sau globular. M. este o structura specifica granitoidelor.

N

necton, (engl.= nekton) categorie ecologica a mediului acvatic care cuprinde org. inzestrate cu mijloace proprii de deplasare (ex. nautiloidee, pesti, cetacee.)

neomorfism, (engl.= neomorphism) complex de procese izochimice prin care materialele preexistente sunt inlocuite prin neoformatii ale aceleiasi sp. min. Exemple de astfel de procese: recristalizarea micritului in sparit, a calcedoniei in cuart, transformarea polimorfa aragonitcalcit, supracresterea granulelor de cuart etc

neptunism, (engl.= neptunism) concept elaborat de Werner, 1875, conform caruia rocile scoartei terestre, in totalitate, ar fi provenit prin precipitare din solutii marine si oceanice .

neritic, (engl.= neritic depth zone), dom. de sedimentare marina corespunzator plat. continentale (self), pana la adancimi de 200 m, in care se acumuleaza in special sedimente clastice si carbonatice, bioconstructii coralgale, acretii algale-stromatolite etc.

nesaturat (geoch.), (engl.= unsaturated) 1. despre un min. „deficitar” in silice, care nu se poate forma in prezenta silicei libere (ex.: feldspatoizi, olivina); 2. despre o topitura sau o roca magmatica alcatuita preponderent din astfel de min. (foyait, essexit, theralit).

nisip, (engl.= sand) termen cu semnificatie granulometrica, folosit pentru depozitele psamitice mobile, in care granulele au diametrul intre 2 si 0,063 mm. Se disting n. oligomictice – monominerale-, cuartoase, carbonatice etc., si n. polimictice (formate din cuart, mice, feldspati, clorit, min. grele). Genetic, se deosebesc: n. marine (litorale sau neritice), n. fluviatile, n. eoliene (de dune continentale, desertice etc.). N. constituie sedimente act. sau formeaza strate intercalate in dep. cenozoice.

nivel hidrostatic, (engl.= hydrostatic level) limita sup. pana la care se ridica, prin capilaritate in rocile poroase, apa unei panze de apa subterana libera.

nivel piezometric nivelul pana la care poate urca apa unei panze subterane intr-un put care o intercepteaza.

nodul, (engl.= nodule (concretion)) concretiune.

nori arzatori, (engl.= ash cloud) avalanse arzatoare.

novaculit, (engl.= novaculit) var. de jasp compact, alb si uneori microstratificat, formata din cuart, uneori si din calcedonie. In masa n. se intalnesc uneori cavitati rombice umplute cu opal sau oxizi de fier; prin deformare capata o structura oculara. Termenul are o utilizare regionala in S.U.A.

nunatak, (engl.= nunatak) elevatie izolata in masa unui ghetar. N. este o forma erozionala – o creasta sau un dom – care are structura si compozitia substratului pe care curge ghetarul in punctul respectiv.

O

oblat, (engl.= oblate, flattened) despre un galet cu dezvoltare bidimensionala pentru care doua diametre sunt mai mari decat al treilea. Elementele (particulele) detritice oblate cuprind categoriile morfometrice: tabular, lamelar, foios. Ant. prolat.

obsidian, (engl.= obsidian) sticla vulcanica acida, anhidra, cu compozitie riolitica, de culoare neagra, uneori brun-roscata, cu luciu sticlos si spartura concoidala; masa vitroasa contine variate cristalite si microlite. V. si pechstein.

ochi de pasare (sedim.), (engl.= bird’s eye) structura interna a lutitelor argiloase sau calcaroase determinata de precipitarea calcitului in porii formati prin degazeificarea si deshidratarea sedimentului initial (pori „fenestrali”). Forma asimetrica, triunghiulara, a acestora si alinierea lor in strat, intotdeauna cu varful in sus, confera acestor structuri un caracter geopetal, prin care s-ar putea recunoaste pozitia normala sau rasturnata a stratelor care le contin. Sin. ochi de calcit, structuri fenestrale.

oligist, (engl.= oligist iron) hematit.

oligomictic, (engl.= oligomictic) cu grad de amestec redus, referitor la compozitia mineralogica a unei roci detritice - cu constitutie aproape monominerala; ex.: conglomeratele sau gresiile cuartoase.

olistolit, (engl.= olistolith) bloc de dimensiuni metrice sau zeci de metri, detasat si transportat din locul lui de origine, prin alunecare gravitationala, spre un baz. de acumulare; prin alunecare gravitationala, structura interna a blocului nu se modifica.

olistostroma, (engl.= olistostrome) formatiune detritica cu olistolite, acumulata la baza taluzurilor continentale prin acumulari gravitationale, nestratificate. Caracteristica o. o constituie aria sursa comuna si varsta identica a blocurilor si a matricei care le leaga si aparitia ei in mijlocul unei succesiuni litostratigrafice fara legatura cu fenomene tectogenetice de amploare. V. si wildflis.

oncoid, (engl.= oncoid) oncolit.

oncolit, (engl.= oncolite) corpuscul calcaros, de origine biogena (format de cianobacterii), nefixat de substrat, cu microstructura interna concentrica, de forma sferica sau elipsoidala (diametrul 0,2 mm - 5 cm). Intra in categoria stromatolitelor sferice si a alochemelor polinucleice.

ondulatii depozitionale (pl.), (engl.= ripple marks) structuri cu caracter geopetal, nascute la interfata unui corp de sedimente clastice mobile (nisipuri) cu mediul in care s-a acumulat (subacvatic sau subaerian). O.d. au aspect valurit, simetric, in cazul celor generate de miscarea valurilor si asimetric, in cazul celor generate de actiunea unui curent de apa sau curent eolian. Functie de factorul care le genereaza, ele se numesc o. de oscilatii (valuri), o. de curent si o. eoliene; se diferentiaza intre ele si prin indicele de ondulare: raportul dintre lungimea de unda, L, a unei ondulatii (distanta pe orizontala dintre doua depr. succesive) si inaltimea H (distanta pe verticala intre varful crestei si fundul depr.). Sin. ripple marks.

onlap (engl.), tip de discordanta in stratigrafia seismica situata la limita inf. a unei secvente de strate orizontale sau slab inclinate, dispusa peste o secventa subiacenta cu inclinare mai mare. V. si downlap, toplap.

onyx, (engl.= onyx) var. criptocristalina de calcedonie (SiO2), cu structura concentrica, determinata de alternanta unor benzi circulare divers colorate; in unele var., alternanta benzilor este data de succesiunea calcedonie-opal. O. formeaza depuneri in cavitatile unor roci vulcanice si este folosit, prin slefuire, ca piatra semipretioasa si ornamentala.

ooid, (engl.= ooid) oolit.

oolit, (engl.= oolite) corpuscul alochem sferic sau elipsoidal, cu diametrul mai mic de 2 mm, format dintr-un nucleu central (fragment fosil, granul de cuart etc.) si un invelis calcitic sau aragonitic (anvelopa sau cortex), cu structura concentrica (in o. act.) si/sau fibros radiara (in o. vechi); o. tangentiale sunt caracteristice mediilor agitate si subtidale, iar o. radiare, mediilor linistite si uneori hipersaline. O. cu un singur invelis se numesc superficiale sau protoooide. Sin. ooid. V. si pisolit.

oomicrit, (engl.= oomicrite) calcar alochemic, oolitic, cu ciment micritic.

oosparit, (engl.= oosparite) calcar alochemic, oolitic, cu ciment sparitic.

opacitizare, (engl.= opacite) proces secundar prin care silicatii bogati in fier (olivina, unii piroxeni) trec, intr-un mediu oxidant, in oxizi de fier. O. incipienta imbraca forma unei coroane de opacit in jurul unui granul, proaspat sau in curs de transformare, de olivina, piroxen etc. O. totala, fiind o pseudomorfoza completa, nu mai permite o recunoastere usoara a min. primar substituit.

opal, (engl.= opal) var. de silice amorfa cu continut variabil de apa (intre 3 – 20%), incolor sau cu culori foarte diferite: galben, ocru, rosu, verde, negru. O. se intalneste sub forma de mase stalactitice, reniforme, agregate botrioidale, nodule, cruste, parti scheletice diverse, fiind un min. transparent pana la opac, cu luciu sticlos, de ceara sau mat, mai moale si mai putin dens decat cuartul (D = 5-51/2; G = 1,9 – 2,5). Sunt cunoscute urmatoarele var.: o. nobil, opalescent, colorat in rosu sau verde si folosit ca piatra semipretioasa; hidrofanul, poros si tulbure cand contine apa, si hialitul, stalactitic sau in globule cu structura sferulitica.

opoce, (pol.= opoka) silicolite compacte, poroase si usoare (G = 1,1 – 1,8), cu spartura concoidala, alcatuite din opal, calcedonie, frustule de diatomee, spiculi si, mai rar, un detritus terigen de cuart, feldspati, mice; o. au culori variate (alb-gri, cenusiu-verzui) si texturi amorfe sau microcristaline. Termenul este utilizat in special pentru silicolitele jurasice din baz. fluviului Volga.

organogen, (engl.= organogenic) de origine organica; sediment sau roca formate prin procese de precipitare biochimica a carbonatilor, silicei, fosfatilor (ex.: stromatolit, calcar recifal, spongolit, diatomit) sau prin acumularea materiei org.

orizont pedogenetic, (engl.= soil horizont) sol.

ortochema, (engl.= otochem) particula formata prin procese chimice, care constituie cimentul sau matricea carbonatica din rocile calcaroase (micrit, sparit). V. si alocheme.

ortoclaz, (engl.= orthoclase) KAlSi3O8, s. monoclinic, tectosi- licat din grupul feldspatilor alcalini (ortoclazi); min. etalon in scara Mohs (D = 6). Min. obisnuit in magmatite, vulcanite, s. crist., migmatite si in multe roci detritice. Sin. ortoza.

ortoconglomerat, (engl.= orthoconglomerate) roca psefitica caracteri- zata prin frecventa ridicata a granulelor si galetilor in raport cu cantitatea de matrice sau ciment din roca a acestora. Majoritatea conglomeratelor din asociatiile litologice sedimentare au caractere de o. V. si paraconglomerat.

ortocuartit, (engl.= orthoquartzite) gresie cuartoasa.

ortomatrice, (engl.= orthomatrix) matrice.

ortorudit, (engl.= orthorudite) conglomerat.

ortosparit, (engl.= orthosparite) sparit primar format prin cristalizare directa din solutii. V. si pseudosparit.

ortstein, (engl.= orstein) duricruste.

oscilatorii, miscari (pl.), (engl.= oscillatory motions (fluctuations)) oscilatii generale (Belousov) ale scoartei terestre care determina transgresiunile si regresiunile marine, fara modificari in structura scoartei (sin. miscari epirogenice), si oscilatii ondulatorii, care genereaza fosele geosinclinale, sineclizele, geoanticlinalele si anteclizele.

P

packstone (engl.), termen propus de Dunham (1962), pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcatuite din granule cu contacte tangentiale ( > 60% „grain suported”) si o cantitate redusa de matrice carbonatica. Azi, utilizat frecvent in geologia petrolului. Intr-un fel sin. cu calcarenit.

palagonit, (engl.= palagonite) produs de alterare a sticlelor vulcanice bazice, de obicei a tahilitelor sau sideromelanelor, care vin in contact cu apa marii. P. are o culoare bruna, galbena sau verde, este amorf si are aspect colomorf. Din p.d.v. mineralogic, reprezinta un amestec de min. argiloase, zeoliti si hidroxizi de fier. P. se intalneste in pilow-lave, ca material interstitial sau ca amigdale; de asemenea, constituie fragmente centrale in jurul carora cresc uneori noduli de mangan.

paleoclimatologie, (engl.= paleoclimatology) ramura a paleogeografiei prin care se poate reconstitui evolutia climatica a unei regiuni.

paleocurenti, (engl.= paleocurrent) directii de deplasare a vechilor curenti acvatici sau eolieni, s-au putut conserva in variate structuri sedimentare: mecanoglife, laminatia oblica, imbricatia galetilor. Studiul acestor structuri si masurarea azimutului lor permit reconstituirea p. Prelucrarea statistica a unor astfel de informatii culese de pe un areal mai mare conduce la elaborarea hartilor de p.

paleomagnetism, (engl.= paleomagnetism) „magnetism fosil sau remanent”;

paleotipic, (engl.= paleotipic) despre un produs magmatic sau vulcanic de varsta pretertiara (mezozoica sau paleozoica, de regula). V. si paleovulcanic si neovulcanic.

palimpsest, structura ~ (ica), (engl.= palimsest) papirus de pe care s-a sters scrierea initiala pentru a se putea utiliza din nou si pe care se mai vad urmele vechiului text; in geologie, folosit ca adjectiv pentru a indica pastrarea caracterelor unui dep. vechi, ca urme in dep. noi, de ex. structurile p. din granitoidele anatectice si metasomatice in care paleosomul reflecta mostenirea unor structuri metamorfice sau sedimentare; de asemenea, despre sedimentele p., care reprezinta acumulari de material vechi, prelucrat indelung, in conditiile hidrodinamice actuale.

paludal, (engl.= paludal) mlastinos, despre un mediu de sedimentare, subacvatic, de mica adancime, anoxigenic, cu pH acid, bogat in substanta vegetala. Dom. p. este prielnic acumularii dep. de turba si celor de fier. Sin. palustru.

panidiomorf, structura (a), (engl.= panidiomorphic) despre structura unei roci magmatice echigranulare, alcatuita preponderent din cristale idiomorfe, cu fete cristalografice proprii. Structura p. caracteri- zeaza rocile care au cristalizat relativ lent din topituri cu un nr. redus de germeni si forta de cristalizare egala (ex.: unele pegmatite sau lamprofire). V. si alotriomorf.

pantociclu ciclu geochimic. Sin. pantaciclu.

para-, (engl.= para) prefix cu dubla semnificatie. Utilizat in nomenclatura s. crist., sugereaza provenienta acestora prin metamorfismul regional al unor roci sedimentare; ex.: paragnaise. Utilizat in nomenclatura rocilor sedimentare, desemneaza un dep. detritic in care cantitatea de liant este mai mare decat cea a fragmentelor sau granulelor; ex.: paraconglomerat.

paraconglomerat, (engl.= paraconglomerate) roca psefitica, caracterizata printr-o cantitate mai mare de liant decat de granule sau galeti. Asemenea roci se caracterizeaza printr-un grad slab de sortare, o maturitate redusa si se considera a se fi format prin transport in masa.

parageneza, (engl.= paragenesis) asociatie de min. care prezinta comunitate de origine si a rezultat prin procese geologice simultane.

paralic, bazin , (engl.= paralic basin) baz. de sedimentare aflat in apropierea tarmului marii (lagunar, litoral, de mare putin adanca), in care sedimentele de origine marina alterneaza sau se intrepatrund cu cele continentale; intr-un asemenea bazin se formeaza si carbunii paralici.

pararudit, (engl.= pararudit) conglomerat.

parasecventa (sedim), (engl.= parasequence) in stratigrafia secventiala este unitatea de baza a cortegiului sedimentar; reprezinta o succesiune, relativ conforma, de strate si seturi de strate, inrudite genetic, marginita de suprafete marine de inundare si suprafete corelative. P. are aspect progradational, grosimea si granulometria stratelor sugerand formarea in medii progresiv mai putin adanci (shallowing upward). Ea atinge grosimi de 3-30 m si este expresia unui paraciclu eustatic, de ord. IV si V (categoria ciclurilor orbitale ale lui Milancovič).

pavaj de deflatie (sedim.), (engl.= desert pavement) acumulari de bolovanisuri si pietrisuri angulare ( dreikanter), cu fete lustruite sau lacuite, ramase in loc dupa indepartarea prin deflatie a fractiunilor granulometrice medii si fine.

paurocristalin, (engl.= paurocrystalline) categorie texturala pentru rocile de precipitatie chimica de natura carbonatica, corespunzatoare sparitelor propriuzise, in care dimensiunile cristalelor variaza intre 0,004 si 0,008 mm.

palarie de fier, (engl.= ironstone cap) acumulare locala de hidroxizi si oxizi de fier, care apare in procesul de alteratie supergena in zona zacamintelor primare de sulfuri sau carbonati si oxizi de fier. Caracteristice pentru p.f. sunt min. primare relicte (galena, blenda, calcopirita, bornitul, tetraedritul, molibdenitul) si min. secundare care imprima culoarea p.f. ;

asociatia hematit, limonit, sulfati imprima culori de galben, brun, maro, rosu; asociatia carbonati, sulfati, silicati dau culorile verde, albastru; oxizii si hidroxizii de mangan pot da culoarea neagra etc. V. si scoarta de alterare

papusi de loess, (engl.= loess doll) concretiuni carbonatice de forme foarte neregulate localizate la baza nivelelor de loess. P.l. se formeaza prin precipitarea CaCO3 din solutiile care dizolva carbonatii existenti in paturile sup. ale dep. de loess, iar morfologia lor reflecta forma golurilor in care a avut loc depunerea.

pacle, (engl.= mud vulcano) vulcani noroiosi.

pechstein, sticla vulcanica, acida, hidratata, cu compozitie riolitica, de culoare neagra, cu luciu gras si spartura concoidala; masa vitroasa contine microlite, cristalite si, uneori, fenocristale de cuart si sanidina (var. p. porfir). V. si obsidian, perlit.

pediplena, (engl.= pediplain) campie de denudare formata prin extinderea si ingemanarea pedimentelor pe locul unor masive muntoase sau podisuri in conditiile unui climat cald si arid.

pedogeneza, (engl.= pedogenesis) ansamblul proceselor care contribuie la formarea solurilor si, respectiv, a orizonturilor pedogenetice.

pelagic, (engl.= pelagic) 1. dom. de larg al apelor marine si oceanice, de la supr. pana la nivelul fundului oceanic. 2. (adj.), despre org. nectonice si planctonice care traiesc in aceasti zona.

pelagite, (engl.= pelagic deposisits) maluri carbonatice si argiloase de mare adanca, constituite din particule fine ale domeniului pelagic, acumulate prin sedi- mentare in campiile abisale ale zonelor oceanice (ex.: maluri cu foraminifere, maluri cu radiolari etc.)

pelagosit, (engl.= pelagosite) crusta carbonatica de culoare alba, cenusie sau bruna, alcatuita din calcit, magnezit, strontianit, gips si silice si formata la supr. malurilor tidale, acolo unde evaporatia este intensa si alterneaza cu solubilizarea.

pelet, (engl.= pellet) corpuscul alochemic, sferic sau ovoidal, cu textura criptocristalina, omogen si lipsit de granul central; p. se formeaza prin procese de acretionare si aglutinare in medii linistite. Se disting: p. fecal, p. algal etc. V. si oolit.

pelit, (engl.= pelite) termen textural folosit pentru a desemna dep. detritice fine, alcatuite din particule cu dimensiuni mai mici de 0,0039 mm, indiferent de gradul lor de consolidare. Sin. lutit.

pelitolit, (engl.= pelitolite) roca argiloasa formata preponde- rent din particule clastice (alogene); termenul a fost propus de Pustovalov (1936), insa este putin utilizat.

pellodit, (engl.= pellodit) var. de tillit caracterizata prin abundenta fractiunii pelitice si structura rubanata. Sin. argila cu varve.

pelmicrit, (engl.= pelmicrit) calcar alochemic alcatuit preponderent din pelete, legate printr-un liant micritic.

pelsparit, (engl.= pelsparit) calcar alochemic alcatuit preponderent din pelete, legate printr-un ciment sparitic.

penecontemporan, (engl.= penecontemporaneous) despre procese geologice sau produse (structuri, min.) care apar imediat dupa depunerea materialului primar, dar inaintea consolidarii acestuia.

peneplena, (engl.= peneplain) arie geo,orfologica reprezentand un relief f.slab accidentat,caracterizat prin suprafete ondulate (denivelari usoare strabatute de cursuri de apa cu panta mica. P. a rezultat in urma unui proces de eroziune si modelare foarte indelungat. Un exemplu: Dobrogea centrala.

peperit, (engl.= peperit) dep. rezultat prin amestecul unor lave cu roci sedimentare si acumulat, de obicei, la periferia aparatelor vulcanice.

per- prefix care subliniaza un anumit caracter chimic sau mineralogic pentru termenul pe care-l insoteste (de ex.: peralcalin – puternic alcalin).

perforatii (sedim.), (engl.= borings) , structuri sub forma de canalicule si  tuburi milimetrice generate asupra unui substrat pietros, rigid, de organisme litofage.

pergelisol, (engl.= pergelisol) sin. permafrost.

periodit, produs sedimentar caracterizat prin alternanta sistematica a doi sau mai multi termeni litologici acumulati ca urmare a unor variatii periodice ( ciclice) a conditiilor de sedimentare; p. sunt dep. sedimentate normal, cu o rata mica de sedimentare (de ex.: alternanta gresie-argila, calcar-marna) V. si tempestit. Sin. ritmit.

perle de caverna (pl.), (engl.= cave pearl, cave pisolite) pisolite formate prin precipitare din solutii agitate, dupa caderea picaturilor din tavanul pesterilor, in aceleasi mici bazinete sau depr. in care granulele de diferite origini devin centri de cristalizare pentru carbonatul de calciu (calcit, rar aragonit).

perlit, (engl.= perlit) sticla vulcanica acida, hidratata, de compozitie riolitica, de culoare alba, cenusie, verzuie, cu luciu gras si structura perlitica specifica (determinata de numeroase crapaturi cu supr. concave si concentrice); in masa vitroasa se pot individualiza microlite si cristalite.

permafrost, (engl.= permafrost) orice invelis superficial al scoartei terestre - sol, scoarta de alterare, roca proaspata – din reg. polare si subpolare, aflat vreme indelungata (ani, zeci, sute de ani) sub influenta temperaturilor scazute (sub 0°C). Grosimea p. poate varia de la 1 000 – 30 cm; p. acopera 1/5 din supr. uscatului.

permeabilitate, (engl.= permeability) proprietatea unui mediu poros de a lasa sa treaca prin el unul sau mai multe fluide. P. este o functie directa a porozitatii dinamice a rocilor. In cazul deplasarii laminare a unui fluid monofazic, care nu reactioneaza cu constituentii si care, de regula, satureaza roca, se vorbeste de p. absoluta. P. efectiva (de faza) se refera la mobilitatea simultana a mai multor faze fluide si este o functie a caracterelor fizice ale mediului poros, natura fluidelor (gaz-apa, apa-titei, gaz-titei etc.) si caracterul curgerii (laminare sau turbulente). Raportul dintre p. efectiva si p. absoluta determina p. relativa. P. rocilor este influentata de compozitia granulometrica (este mai accentuata in dep. grosiere decat in cele fine), de gradul de sortare, caracterele morfometrice ale granulelor, natura mineralogica a granulelor si a liantului, gradul de saturatie etc. P. dep. detritice determina caracterul de roci magazin pentru hidrocarburi si migrarea acestora.

petrofacies, (engl.= petrofacies) termen ce exprima natura petrologica (compozitionala) a unui produs sedimentar: de ex. p. grezos, conglomeratic, calcaros etc. V. si litofacies.

petrogeneza, (engl.= petrogenesis) dom. al petrol. care abordeaza problemele complexe ale genezei rocilor magmatice, metamorfice si sedimentare si succesiunea proceselor care au determinat relatiile act. dintre ele.

petrol, (engl.= petroleum, oil) , combustibil mineral de origine organica si de consistenta lichida pana la pastoasa, de obicei de culoare inchisa, avand densitatea intre 0,82 – 0,96. P. provine din materia organica furnizata in principal de microorg. planctonice care au populat marile din trecut si care, dupa moartea lor, au cazut pe fundul marilor si au fost incluse in malurile in curs de acumulare. Din p.d.v. chimic, p. este un amestec de hidrocarburi, incluzand: hidrocarburi saturate sau parafinice cu formula CnH2n+2, in care n variaza intre 5 si 15; hidrocarburi ciclice cu formula CnH2n; mai rare sunt hidrocarburile aromatice cu formula CnH2n-6. In afara de acesti componenti principali, p. mai poate contine, in procente variabile, compusi cu sulf, cum ar fi hidrogenul sulfurat, compusi cu oxigenul, ca acizii naftenici, fenolii etc., compusi cu azotul, compusi anorganici minerali ai metalelor si metaloidelor, care dau, in final, cenusa reziduurilor de distilare. Principalele reg. petrolifere din tara noastra se inscriu in zona flisului carpatic, in zona de molasa, in Depr. Getica si in Plat. Valaha. Sin. titei.

petrologie,(engl. = petrology) ramura a geol. care se ocupa cu studiul rocilor din punct de vedere al compozitiei, a structuri si texturi lor, cu scopul reconstituirii proceselor geologice care le-au generat; p. cuprinde petrografia si petrogeneza; p. structurala; p. magmatica si metamorfica (endogena); p. sedimentara. P. mai include si studiul rocilor ce alcatuiesc zonele profunde ale scoartei terestre.

petrologie comparata, (engl.= comparative petrology) domeniu-metoda de investigatie a conexiunilor si consecintelor posibile intre formatiunile epiclastice din bazinul de sedimentare (sau din unitatile geologice in care ele astazi se gasesc) si „aria sursa” care le-a generat.

petrologie structurala, ,(engl. = structural petrology) ramura a petrologiei care se ocupa cu studiul orientarii spatiale a constituentilor unei roci sau a elementelor planare si liniare care apar in masa acesteia prin procese secundare (in special, deformari plastice si rupturale). P.s. abordeaza cauzele orientarii granulelor in rocile sedimentare, a orientarii cristalelor in lave si topituri magmatice si, respectiv, in produsele metamorfismului regional si ofera metodele de investigatie a acestora. Analiza petrostructurala incepe cu masurarea elementelor planare primare – foliatie, stratificatie, plan de curgere - si secundare – diaclaze, sistozitate, a elementelor liniare - liniatii minerale, axe de ondulatii si de microcute, striuri de zgariere, axe optice - si continua cu proiectia stereografica a masuratorilor si prelucrarea statistica a punctelor reprezentative. Studiile de p.s. incep la afloriment si continua in laborator, pe esantioane orientate si sectiuni subtiri executate din acestea.

phi (simbol j sau f), unitate dimensionala care se exprima prin logaritmul negativ in baza 2 din diametrul (in mm) particulelor detritice. Fiecare interval delimitat prin unitati p. corespunde anumitor fractiuni (clase) granulo- metrice; valorile negative ale lui p. corespund particulelor cu diametrul mai mare de 1 mm, iar valorile pozitive caracterizeaza particule cu dimensiuni din ce in ce mai mici.

piemont continental, (engl.= continental rise) zona de racord intre povarnisul continental si fundul oceanic. Largimea p.c. variaza intre 100 si 1 000 km, iar inclinarea este foarte mica. Sin. piemont oceanic, ridicare continentala.

pietre cu fatete, (engl.= faceted boulder, f. pebble) dreikanter

pietris, (engl.= pebble) dep. sedimentar neconsolidat, cu textura psefitica, alcatuit din fragmente de roci cu dimensiuni cuprinse intre 2 si 50 mm si cu grad bun de rulare. P. intra in alcatuirea aluviunilor act., morenelor, unor cordoane litorale si, mai rar, se intalnesc in dep. vechi. Prin cimentare dau conglomerate.

pilow-lava, (engl.= pillow lava) aspect morfologic, textural, pe care-l imbraca lava fierbinte, emisa subacvatic, in contact cu apa de mare. P.l. imbraca forma unor corpuri sferice sau elipsoidale de dimen- siuni centimetrice sau metrice si cu o crusta sticloasa care delimiteaza o zona centrala hemi- sau holocristalina. In momentul formarii, p.l. se caracterizeaza prin plasticitate si poate pastra legatura cu masa de lava prin intermediul unui conduct la capatul caruia isi maresc diametrul. Sin. lava in forma de perna.

pirita, (engl.= pyrite) FeS2, s. cubic. Mineral format in foarte diverse conditii genetice, prin procese endogene si exogene. In dom.sedimentar intalnit in argile negre (maluri), evaporite, gresii, etc.

pirobitumene, (engl.= pyrobitumen) bitumene naturale insolubile in sulfura de carbon; se disting var. in functie de raportul H/C mai mare de 1 (ex.: wutzilit) si respectiv, mai mic de 1 (ex.: antraxolit).

piroclast, ic, it, (engl.= pyroclast (ic)) 1. particula de origine vulcanica, rezultata direct din activitatea vulcanica: p. este constituentul principal al p.-itelor (ex. cristaloclast lapilli pumice etc.; 2. p. – ic, in legatura directa cu activitatea vulcanica. 3.p-it, depozit vulcanic format in legatura directa cu activitatea vulcanica si acumulat prin procese de transport care rezulta direct din aceasta. P. sunt roci mobile (ex. tephra cenusa,) sau consolidate, fine si grosiere (ex.: tuf, aglomerat vulcanic etc.).

piroluzit, (engl.= pyrolusite) MnO2, s. patratic. In Romania, este raspandit in zona de oxidare a zacamintelor de mangan si fier, cantonate in s. crist. din principalele unitati structurale. Mai este mentionat in acumularile reziduale (Moneasa, Hateg) sau exhalative, asociate vulcanismului din Mtii Apus. de Sud (Godinesti, Buceava-Soimus); sporadic, apare in zona de oxidare a zacamintelor de sulfuri asociate banatitelor si vulcanismului neogen.

pisoid, (engl.= pisoid) pisolit

pisolit, (engl.= pisolite) oolit cu diametru mai mare de 2 mm.

Placodontia

 
pisolit vados (petrogr. sedim.), (engl.= vadose pisolite) concretiune sferoidala formata diagenetic prin difuzia ascendenta a solutiilor suprasaturate cu CaCO3 si depunerea acestora subaerian, la supr. solurilor sau a sedimentelor carbonatice. Frecvent, p.v. insotesc crustele carbonatice de tipul caliche-ului

pisoncolit, oncolit oncoid.

pista de reptatie, (engl.= repichnia) bioglife

pit crater, forma de prabusire cu sectiune circulara sau eliptica, specifica edificiilor sau aparatelor vulcanice constituite exclusiv din lave; p.c. se instaleaza pe flancurile unor vulcani sau in apropierea acestora si gazduieste, frecvent, lacuri de lava (ex.: Haleman-man in caldera Pilsusa, Hawaii).

pivotabilitate, (engl.= pivotability) parametru morfometric multivariant prin care se apreciaza relatia forma-miscare a granulelor, intr-un sistem gravitational si in conditii fizice standard. P. este influentata direct de rostogolirea granulelor pe panta si se masoara prin tabularitate (procentul de granule tabulare dintr-un dep. sedimentar).

placers (engl.), aluviuni purtatoare de min. grele de importanta economica (aur, diamant, platina, zircon, magnetit etc.) Pentru a avea calitatea de p. coloana de aluviuni (nisipuri, pietrisuri) trebuie sa aiba o grosime de 10 cm, iar continutul de metal – pe o grosime de cel putin 30 cm - sa fie de cca 70%. Cele mai cunoscute p. aurifere s-au descoperit in California, Africa de Sud; in Romania, s-au exploatat in Valea Ariesului, Mtii Apus.

plagioclaz, (engl.= plagoiclase) orice min. din seria izomorfa a feldspatilor calco-sodici. P. cristalizeaza in s. triclinic si formeaza o serie care este divizata, conventional, in functie de continutul de anortit din molecula: albit (An 0-10), oligoclaz (An 10-30), andezin (An 30-50), labrador (An 50-70), bitownit (An 70-90), anortit (An 90-100). P. sunt min. cu habitus tabular, prismatic si clivaj bun dupa (001) si slab dupa (010), cu un unghi de 86° intre aceste directii. Culoarea lor este alba, alba-cenusie, iar D si G variaza cu continutul in An (D = 6-6,5; G = 2,61-2,76). P. sunt feldspatii cei mai raspanditi: se gasesc in rocile magmatice intrusive si efuzive, in pegmatite, in s. crist. cu grad mediu si inalt de metamorfism, in unele produse de autometamorfism.

plaja, (engl.= beach) acumulare de nisip sau pietris sub forma de corpuri tabulare sau prismatice, alungite, cu lungimi de la sute de metri la sute de km si latimi de la cativa metri la sute de metri; p. se dezvolta in lungul liniei de tarm si poate fi emersa si submersa (in continuare bermei

plancton totalitatea org. acvatice, in general cu dimensiuni microscopice, lipsite de mijloace de inot, dar deplasate in mediul de viata prin valuri si curenti marini.

plasticitate, (engl.= plasticity) proprietate a rocilor sau a dep. minerale de a se deforma plastic (ireversibil) sub actiunea unei forte exterioare, fara modificare de volum. P. este conditionata de o anumita umiditate a materialului si caracterizeaza sedimentele si rocile pelitice alcatuite preponderent din min. argiloase. Fractiunea usoara alcatuita din min. (cuart, calcit) reduce p. unui dep. Intervalul de umiditate intre care un sediment sau dep. min. se comporta plastic este cuprins intre limita inf. de p. (care corespunde umiditatii acestuia in momentul trecerii sale din stare intarita in stare plastica) si limita sup. de p. (care corespunde umiditatii sale din momentul trecerii de la starea plastica la starea curgatoare). Aceste doua limite constituie limitele lui Atterberg.

platforma continentala, (engl.= continental platform) component al marginii continentale; este o zona submersa, cvasiplana, care se intinde de la tarm spre larg, pana la marginea de sus a povarnisului continental; este continuarea ariei continentale. P.c. are o largime foarte variabila, media pe Glob fiind de 78 km; adancimea variaza intre 20 – 550 m, media fiind 133 m, iar inclinarea este de 9°07’. Spre larg p.c. prezinta o muchie constituind flexura continentala; p.c. este acoperita de o mare epicontinentala (ex.: M. Nordului). Sin. self, platou continental. V. si margine continentala. (V.M.)

podolit, (engl.= podolit) var. de apatit cu habitus fibros, alungit, asemanator dahlitului.

podzol, (engl.= podzol) sol.

point bar (engl.), (rom.= banc arcuit) banc arcuit.

polibitumene, (engl.= polybitumen) bitumen.

polie, (engl.= polje, polye) depresiune inchisa, de origine carstica, cu fundul aproape plat, atingand dimensiuni de la cativa km la cativa zeci de km. Sin. polje. (V.M.)

poligon de contractie, (engl.= poygonal cracks, dessication polygon) crapaturi de con- tractie.

poligon de frecventa, (engl.= frequence polygon) curba de frecventa.

polihalit, (engl.= polihalite) K2Ca2Mg(SO4)4•2H2O, s. monoclinic. In Romania, este intalnit in dep. evaporitice cu saruri delicvescente din zona mio-pliocena a C. Orient.

polimictic, (engl.= polimictic) cu alcatuire mineralogica complexa, sugerand originea variata a materialului constituent al unei roci, ex.: conglomerat p., argila p. Sin. poligen. V. si oligomictic.

polimorfism, (engl.= polimorphism) (miner.), proprietatea unor substante minerale, cu compozitie chimica identica, de a cristaliza in doua stau mai multe forme cristalografice (modificatii polimorfe) stabile, intre anumite limite de presiune si temperatura. Substantele p. prezinta proprietati fizice si chimice distincte si pot trece brusc dintr-o forma cristalografica in alta, atunci cand se modifica - peste sau sub limitele lor de stabilitate - parametrii barici si/sau termici. In natura, se cunosc numerosi compusi polimorfi: SiO2 cu trei modificatii polimorfe (cristobalit - s. cubic, tridimit - s. hexagonal, cuart, - s. trigonal); CaCO3 (calcit -s. trigonal, aragonit -s. rombic); Al2SiO5 (sillimanit - s. rombic, andaluzit - s. patratic, disten - s. triclinic) etc. ;

poncie, (engl.= pumice) pumice.

porfiroblast, sin.(engl.= porphyoblast) fenoblast.

porfiroclast, sin. (engl.= porphyoclast) fenoclast.

porogeneza orice proces natural prin care se realizeaza formarea porilor in roci; asezarea clastelor in strat lasa o porozitate primara (pori intergranulari), iar dizolvarea si metasomatoza genereaza pori secundari; de asemenea, deformarea rupturala, care cauzeaza fisurarea rocilor preexistente, este o alta cauza a p. V. si porozitate.

poronecroza orice proces natural care conduce la inchiderea porilor si fisurilor din sedimente si roci: compactizarea, recristali- zarea, cimentarea. P. apare, in exclusivitate, ca un proces diagenetic timpuriu sau tarziu; inchiderea incompleta a porilor lasa in roca o porozitate remanenta. V. si porozitate.

porozitate, (engl.= porosity) caracter structural al rocilor prin care se apreciaza volumul golurilor (Vg) in raport cu volumul total al rocii (Vb), dupa relatia: P = Vg/Vb. Golurile pot fi izolate sau pot comunica intre ele. „Coeficientul de p. sau porozitatea” poate fi: p. absoluta (Pa) - raportul dintre volumul tuturor porilor (Vp) si volumul brut al rocii (Vb), conform relatiei: Pa = Vp/Vb si p. efectiva (Pe) - raportul dintre suma volumelor tuturor spatiilor goale care comunica intre ele (Vl) si volumul brut al rocii, conform relatiei: Pe = Vl/Vb. P. dinamica permite aprecierea volumului porilor prin care se realizeaza o deplasare efectiva a fluidelor intr-o roca. P. poate fi primara sau remanenta (exprima - in cazul rocilor sedimentare detritice - spatiile ramase dupa acumularea clastelor) si secundara sau postdepozitionala (aparuta ca efect al dizolvarii selective a cristalelor constituente ale liantului dintre granule). P. unui sediment scade progresiv cu adancimea de ingropare a acestuia; ea variaza in limite largi, in functie de natura mineralogica a sedimen- tului. Sedimentele si rocile argiloase au p. intre 25-90%, nisipurile intre 30-50%, pietrisurile slab sortate intre 25-35%, loessul intre 40-60% etc.

Postglaciar, (engl.= postglacial) Holocen.

postvulcanic, (engl.= postvolcanic) termen utilizat pentru a desemna totalitatea manifestarilor vulcanice ulterioare activitatii paroxismale, efuzive sau explozive, indiferent de natura lor, de pozitia acestora in raport cu craterul central si de intervalul de timp fata de aceasta. Principalele manifestari p. sunt mofetele, soffionii, geyserii, izvoarele termale cu apa juvenila etc.

povarnis continental, (engl.= continental slope) zona de racord dintre self si fundul oceanic; are o inclinare de 3-6°, foarte rar putand atinge 20°; largimea medie a p.c. este de 20 km; spre ocean, se prelungeste prin piemontul oceanic. Sin. panta continentala, taluz.

ppm parti per milion, prescurtare utilizata pentru a exprima continutul elementelor minore din roci sau, in general, abundenta elementelor mai rare in crusta terestra.

prearc, (engl.= fore arc) zone de subductie.

prisma de progradare, low stand systems tract.

prodelta, (engl.= prodelta) portiune terminala din cadrul unei delte, situata sub nivelul de eroziune al valurilor si sub delta frontala; dep. prodeltei progradeaza peste sedimentele marine si inclina spre fundul baz. in care s-a format delta.

profil de sol, sol.

progradare (sedim.), (engl.= progradation) inaintarea sedimentelor detritice acumulate in dreptul falezelor, la gurile de varsare a raurilor (in delte) sau la baza povarnisurilor continentale (in canioanele submarine) spre largul baz. Unitatile de sedimentare acumulate prin p. se acopera succesiv, iar cele mai noi depasesc pe cele mai vechi; limita de separatie dintre ele este o supr. sigmoidala. Secventele litologice p. se acumuleaza in timpul unor regresiuni marine.

proluviu, (engl.= proluvium) dep. sedimentar act., acumulat la baza versantilor sub forma conurilor de dejectie. Materialul p. este slab sortat, fiind alcatuit din bolovanisuri, pietrisuri, nisip si o fractiune pelitica argiloasa.

protodolomit, (engl.= protodolomite) dolomit

protomatrice, (engl.= protomatrix) matrice

provenienta, indice de ~ (sedim.), (engl.= provenance index) parametru petrografic apreciat pe baza continutului de cuart (Q), feldspati (F), fragmente de roci (litice-L) si utilizat drept criteriu de clasificare a gresiilor (dupa Pettijohn). Astazi, este folosit si pentru reconstituirea ariei sursa a depozitelor siliciclastice. V. si maturitate.

provincie distributiva, arie sursa

provincie petrologica, (engl.= petrological province) reg. acoperita cu material de aceeasi origine sau care a provenit din aceeasi sursa. Termenul are semnificatii deosebite pentru rocile magmatice si pentru rocile sedimentare: 1. p.p. magmatica este alcatuita din roci comagmatice sau care provin din diferentierea aceluiasi rezervor magmatic (p. laramica, banatitica); 2. pt. o p.p. sedimentara, elementul principal il reprezinta comunitatea de sursa a materialului, care poate fi determinata, in cazul rocilor detritice, prin intermediul asociatiilor de min. grele sau prin natura fragmentelor litice. In conturarea unei p.p.sedimentare se va putea recunoaste, plecand de la unitatea de origine a materialului ( ariei sursa), si o comunitate de conditii tectogenetice, litologice si temporale.

proximal, (engl.= proximal) despre un dep. sedimentar (sau un facies) acumulat in imediata apropiere a ariei sursa, la marginea baz. respectiv (de regula, in zona tarmului - de ex.: un dep. deltaic) sau la baza taluzului continental (de ex.: un turbidit p.).V. si distal.

psamit, (engl.= psamite) termen textural folosit pentru a desemna dep. detritice alcatuite din granule cu dimensiuni cuprinse intre 2 si 0,063 mm, indiferent de gradul lor de consolidare. Din p.d.v. granulometric, psamitele reprezinta termeni intermediari intre psefite si aleurite (ex.: nisip, gresie). Sin. arenit.

psefit, (engl.= psefite) termen textural folosit pentru a desemna dep. detritice grosiere alcatuite din granule colturoase sau rotunjite, cu dimensiuni mai mari de 2 mm, indiferent de gradul lor de consolidare (ex.: pietris, conglomerat). Sin. rudit.

pseudomorf (-ism), (-oza), (engl.= pseudomorphism) forma cristalina falsa, care nu corespunde structurii reticulare si compozitiei min. care o imbraca. Un p. este un min. care apare dupa sau in locul min. a carui forma o mosteneste. P.-ismul este procesul general prin care se realizeaza un p. si care cuprinde depunerea in goluri preexistente, cu anumite contururi cristalografice, a unui nou compus (p. de mulaj) sau inlocuirea (substi- tutia), particula cu particula, a unui min. preexistent printr-un min. nou (de neoformatie). Astfel, pot apare p. de dolomit dupa calcit, limonit dupa pirita, galena dupa pirotina, clorit dupa biotit etc.

pseudosparit, (engl.= pseudosparite) sparit secundar format prin cristalizarea agradanta a micritului. V. si ortosparit.

psilomelan, (engl.= psilomelane) 2[(Ba,Mn2+)Mn4+4O8(OH)2], s. monoclinic. Apare in zona de oxidare a zacamintelor primare de mangan sau de sulfuri din s. crist. (Razoare, Altan Tepe), in acumularile reziduale din calcare mezozoice (Moneasa), in cele exhalative legate de magmatismul ofiolitic (Zam).

pudding, (engl.= pudding) var. de conglomerat oligomictic, cuartos, in care elementele constituente sunt foarte bine rulate; termenul este folosit rar.

pumice, (engl.= pumice) vitroclaste cu vezicularitate (porozitate) foarte pronuntata (>50%); p. au greutate specifica mica, si au fost generate de eruptii vulcanice acide. Sin. poncie.

punct de echilibru (sedim), punctul din lungul unui profil in care rata schimbarilor eustatice este egala cu rata subsidentiei . P.e. separa zonele de inaltare si de coborare ale nivelului de baza.

punct fierbinte, (engl.= hot spot) zona limitata din supr. scoartei care se remarca printr-un flux termic ridicat. Aceasta ar corespunde unor grabene sub care, in paturile adanci ale litosferei, se formeaza magma, de unde apoi se ridica spre supr. dand nastere vulcanilor. Sin. hot-spot (engl.), zona fierbinte. V. si flux termic.

puzzolane, (engl.= puzzolan) termen folosit in special in Italia pentru a desemna tufurile cristaloclastice trahitice.

R

radiolarit, (engl.= radiolarite) silicolit format preponderent sau exclusiv din testuri de radiolari prinse intr-o masa de opal, calcedonie si/sau argila. Sunt roci variat colorate, compacte si dure, cu spartura concoidala sau aschioasa. Ele formeaza intercalatii in marne, argile, repere stratigrafice in calcare si asociatii cu formatiuni vulcano-sedimentare si curgeri de lave bazice.

rata de sedimentare, (engl.= rate of sedimentation) parametru depozitional dinamic exprimand volumul de material sedimentat in unitatea de timp. In sedimentologie, r.s. se exprima prin unitati Bubnov (mm/1 000 ani) si este considerata lenta pentru valori de 1 – 10 mm/1 000 ani (specifica campiilor abisale) si rapida, depasind 100 si 1 000 mm/1 000 ani (de regula, la gurile de varsare ale fluviilor sau la baza taluzurilor continentale). R.s. lenta este, de asemenea, caracteristica baz. instalate in zone cratonice stabile, iar cea rapida, baz. mobile situate in zone de coliziune si subductie a placilor crustale.

rauri de pietre (pl.), periglaciar.

recif, (engl.= reef) corp litologic de natura calcaroasa, masiv sau stratificat, generat de org. bentonice fixate (corali, stromatoporide, alge calcaroase, lamelibranchiate, pachiodonte, briozoare) in ape calde, limpezi, putin adanci (in general pana la 60 m), oxigenate. V. si atol, bariera recifala, bioherm, biostrom, toltrii. (D.G.)

recristalizare, (engl.= recrystallization) proces fizic de transformare izochimica a unei faze min. dintr-o stare structurala in alta (de ex.: trecerea agregatelor microcristaline in agregate larg cristalizate – r. agradanta). R. este declansata la trecerea rocilor sau particulelor min. (cristale, bioclaste) dintr-o conditie termobarica in alta. si caracterizeaza atat procesele sedimentare de neomorfism, cat si foarte multe procese metamorfice (in nomenclatura acestui dom., r. este sin. cu blasteza).

red-beds (engl.) (rom. = formatiuni rosii)

reduzat, (engl.= reduzates) categorie sistematica (avand la baza criteriul geochimic) propusa de Goldschmidt pentru a defini sedimentele acumulate in medii euxinice si reductoare: r. cuprind argilele cu sulfuri si carbuni.

reg, (engl.= reg, serir, gravel desert) serir.

regim de curgere a curentului (sedim.), (engl.= flow regim) parametru al unui curent eolian sau acvatic apreciat prin formele de fund care se nasc in patul sau. Se pot distinge r.c.c. inf., cand energia curentului este mica si se trece progresiv de la un pat neted la un pat cu microondulatii si macroondulatii, si r.c.c. sup. materializat printr-un pat plan.

regolit, (engl.= regolith) termen general prin care este denumita cuvertura de material fragmentar, rezidual sau transportat si foarte variat din p.d.v. genetic; poate avea origine aluviala, eoliana (loess), glaciara, vulcanica sau biogena; r. acopera roca coerenta din substrat si determina linia pe care o urmeaza supr. reliefului.

regresiune, (engl.= regression) fenomenul de retragere a liniei de tarm spre mare, avand drept consecinta cresterea supr. uscatului sau a celei ocupata de mediile de tranzitie (lagune, delte). Secventele litologice formate in timpul unei r. au caracter de 'coarsening up' (CUS). Cauzele r. pot fi de natura tectonica (ex.: miscari de ridicare a scoartei terestre in ariile de plat.) sau climatica (perioade glaciare care determina imobilizarea unor mari volume de apa in ghetari. V. si transgresiune.

remaniere (sedim.), (engl.= reworked) proces de deplasare a elementelor unor dep. sedimentare (galetii din conglomerate, clastele dintr-o gresie, bioclastele dintr-un calcar etc.) din locul lor de origine si redepunerea lor, fie in aceeasi arie de sedimentare (r. intrabazinala, adesea si intraformationala), fie intr-o alta arie (r. extraformationala).

reniform, botrioidal

reoglife, (engl.= rheoglyph) mecanoglife de curgere, adesea postdepozitionale, diagenetice. V. si mecanoglife.

reomorfism, (engl.= rheomorphism) proces de curgere sau deformare a rocilor ajunse in stare plastica (vascoasa) prin topire partiala. V. si anatexie.

resinit, (engl.= resinit) termen general prin care este desemnata o rasina fosila, cu continut variabil de oxigen (6-15 %) si lipsita de acid succinic. R. intra in constitutia carbunilor bruni.

reticulite, (engl.= reticulite) vitroclaste cu vezicularitate mai mare de 95%, caracterizate printr-o structura interna de tip reticular.

rezidual, (engl.= residual) despre un material ramas „in situ” in urma procesului de alterare, dupa solubilizarea si indepartarea elementelor mobile sau despre un proces care conduce la formarea unui dep. r. Ex.: argila r., bauxita r. etc. Sin. eluvial.

reziduu solid, (engl.= residue) material rezistent in procesul de alterare si ramas „in situ”, netransformat; r.s. imbraca forma unor min. sau fragmente litice relicte - ex.: zircon, cuartite - si insoteste in scoarta de alterare neoformatiile argiloase.

rezistate, (engl.= resistates) categorie sistematica avand la baza un „criteriu geochimic” (Sahama si Rankama, 1970), care grupeaza depozitele detritice acumulate mecanic, rezistente la alterare; concentratiile de min. grele asociate rocilor psefitice si psamitice constituie asemenea depozite. V. si reduzate, hidrolizate, precipitate.

rid de dragaj, (engl.= groove marks) urma liniara continua, gene-rata de un obiect transportat de un curent de apa pe supr. slab coeziva a unui sediment lutitic.

ripple marks (engl.), ondulatii depozi-tionale.

ritm de sedimentare, unitate sedimentologica caracterizata prin succesiunea a doi sau mai multi termeni litologici (AB, ABC, ABCD etc.) in cadrul unei serii sedimentare. Genetic, se disting: r.s. complete - ABCDE (rezultate din procese de sedimentare care s-au desfasurat normal si complet in anumite intervale de timp) si r.s. incomplete sau accidentale – fara termeni intermediari sau finali – ABC, BCD, ABD etc., reflectand intreruperea din diverse cauze (pulsatii in baz., eroziune intraformationala etc.) a procesului de sedimentare. V. si cuplu. Sin. ciclu de sedimentare.

ritmit, (engl.= rhytmite) sin. periodit.

ritmograma (sedim.), forma grafica de exprimare a datelor provenite din analiza secventiala. R. se realizeaza inregistrand grosimea normala medie si minima a stratelor, compozitia lor, date granulometrice, structurile sedimentare si datele paleontologice. Orice r. include si coloana litologica in care se redau in succesiune var. cantitative ale parametrilor considerati pentru fiecare strat. Interpretarea r. conduce la concluzii privind evolutia in timp a procesului de acumulare a materialului sedimentar. Sin. stratograma.

roca, (engl.= rock) agregat min. format prin procese naturale in cadrul scoartei terestre si caracterizat prin compozitie bine definita, structura si textura. Se disting: r. endogene (generate de procesele ce au loc in int. litosferei: magmatism, metamorfism) si r. exogene (formate la supr. scoartei, sub influenta proceselor exogene: alterare si sedimen-tare). R. magmatice sunt agregate, de regula, poliminerale, silicatate, formate prin consoli-darea magmelor in zone profunde ale scoartei terestre (r. intrusive) sau la supr. acesteia (r. efuzive). R. metamorfice sunt r. monominerale si poliminerale, de recristalizare ( blasteza) profunda a unor dep. preexistente sub actiunea factorilor dinamici, termici sau dinamotermici. R. exogene sunt caracteristice supr. scoartei terestre (dom. sedimentar, subaerian sau subacvatic) si au un caracter poligenetic. Acestea s-au format sub actiunea proceselor de dezagregare si alterare (r. reziduale), a factorilor de transport si acumulare (r. detritice), a proceselor chimice de precipitare si a proceselor biotice (evaporite si r. biogene sau organogene).

roca magazin, (engl.= reservoir rock) in geologia petrolului, roca cu grad ridicat de porozitate sau fisuratie, permitand acumularea hidrocarburilor si formarea unor zacaminte. R.m. cuprind gresii slab cimentate, nisipuri, calcare fisurate sau cu largi spatii formate prin dizolvare. O buna r.m. cedeaza cu usurinta hidrocarburile acumulate. Sin. colector, rezervor. (V.M.)

roca mama, 1. (engl.= source rock) in geologia petrolului, roca in care s-au format hidrocarburile si din care apoi acestea pot migra spre roca magazin; in general sunt roci pelitice; ex.: sist. disodilice din C. Orient.; 2. roca din a carei erodare provine materialul detritic ce participa la formarea unui sediment sau din a carei alterare fizico-chimica provine solul si aria sursa

roca protectoare, (engl.= seal) roca impermeabila ce acopera rocile magazin in care se afla acumulari de hidrocarburi, impiedicand migrarea acestora si, implicit, degradarea zacamantului. Sin = roci ecran

rodolit, (engl.= rodolite)structura nodulara algala, de forma globuloasa sau mamelonara, multistratificata, formata de algele rosii. Se formeaza, in general, la adancimi mici (sub 5 m) in marile calde.

rotunjime, indice de ~, coeficient de ~, (engl.= roundness, r. index) parametru morfometric prin care se apreciaza, la supr. unui granul sedimentar, frecventa muchiilor si colturilor, precum si raportul dintre supr. plane, convexe si concave care acopera volumul granulului respectiv. In functie de r., s-au stabilit cinci categorii morfometrice: angular, subangular, subrotunjit, rotunjit si foarte rotunjit. Determinarea absoluta a i.r.Ro = ri/R - se face in planul sectiunii unui astfel de granul in functie de ri (raza celui mai mic cerc inscris intr-un colt) si R = a+b/4 (a – diametrul mare, b – diametrul intermediar). Ro capata valori de la 0 la 1 si creste progresiv cu gradul de prelucrare a granulelor respective. Poate caracteriza maturitatea unui sediment. V. si sfericitate.

rudit, (engl.= rudite) psefit.

rutil, (engl.= rutile) TiO2, s. tetragonal. In alcatuirea sa se mai gasesc: Nb, Ta, Fe si mai rar Ce, Sn, V. In Romania, este semnalat ca min., accesoriu in s. crist., in rocile magmatice bazice din Mtii Drocea, in gresia de Kliwa din C. Orient. Deseori, se gaseste sub forme de concresteri fibroase - segenit- in biotit si cuart. Acumulari abundente se intalnesc in fractiunea grea a nisipurilor pliocene din reg. subcarpatica si de pe litoral.

S

SB1, (engl.= sequence boundary) limita de secventa depozitionala care se identifica cu o suprafata de discontinuitate erozionala atat subaeriana (de trunchiere), cat si submarina, formata atunci cand rata miscarilor eustatice este mai mare decat rata subsidentei bazinului in dreptul rupturii de panta a tarmului.

SB2, (engl.= sequence boundary) limita de secventa depozitionala care se identifica cu o suprafata de discontinuitate regionala, mai putin distincta, fara caracter erozional clar; apare prin exondare partiala cand rata miscarilor eustatice este mai mica decat rata subsidentei. SB2 marcheaza tranzitia de la un nivel de baza inalt (high stand) la un nivel scazut (low stand).

sabkha, (engl.= sabkha) zona plata sau depresionara situata la marginea baz. marine din reg. cu clima calda si arida sau in cadrul zonelor desertice, in care evaporatia intensa faciliteaza ascensiunea capilara a apelor interstitiale suprasaturate in saruri; in ariile s. se acumuleaza dep. de evaporite. Sin. sebkha (arab), salina, playa.

safir, (engl.= sapphire) var. de corindon de culoare albastra, folosita ca piatra pretioasa. S. se concentreaza mai frecvent in zacamintele metasomatice de contact.

salic(e), (engl.= salic) de la prescurtarea siliciului (Si) si aluminiului (Al); adjectiv utilizat pentru a desemna o roca magmatica, deschisa la culoare, in a carei norma si compozitie modala intra min. bogate in Si si Al (cuart, feldspati, feldspatoizi); de asemenea, despre aceste min.

salinitate, (engl.= salinity), 1. parametru chimic al apelor naturale, apreciat prin masa sarurilor dizolvate in 1 000 g apa, cu conditia ca bicarbonatii si carbonatii sa fi fost convertiti in oxizi, bromurile si iodurile in cloruri, iar substanta organica sa fi fost complet oxidata. S. baz. lacustre si marine este influentata de conditiile climatice locale, de circulatia apelor in baz. si de aportul de ape dulci. S. medie a oceanelor este de 35‰ dar, in diferite mari, poate varia in limite largi (M. Moarta 288 g/l, M. Rosie 48 g/l, M. Neagra 18-22 g/l etc.). S. apelor marine influenteaza direct procesul de sedimentare chimica a evaporitelor, posibilitatea de dezvoltare a vietii si, deci, sedimentarea organogena, depunerea coloizilor si a materialului pelitic in suspensie, evolutia proceselor de diageneza etc;

sanidina

 
2. salinitate, facies de , cantitatea totala de saruri dizolvate la un litru de apa de mare, cand toti carbonatii au fost convertiti in oxizi, bromurile si iodurile inlocuite prin cloruri si materia organica oxidata. Valoarea medie a s. apelor marine este de 35%o (35 g/l). In functie de s., mediile naturale pot fi separate in f.s., astfel: la valori de S = 0,005%o – f. dulcicol (in ape curgatoare si lacuri); S = 0,05-5%o – f. oligohalin (in lacuri si unele mari inchise); S = 5-16,5%o – f. salmastru (in unele mari marginale sau inchise – M.Caspica); 16,5-30%o f. brachihalin (in mari semiinchise – M.Neagra); S = 30-50%o – f. marin normal, S > 50% – f. hipersalin (in lagune si unele golfuri).

salmastru, (engl.= brackish) despre un mediu acvatic cu individualitate sedimentologica si ecologica, caracterizat printr-o salinitate care variaza intre 5-16%o ; conditiile s. sunt caracteristice baz. semiinchise (Parathetys, M. Neagra etc.).

saltatie, transport prin (engl.= saltation, transport by) mecanism de deplasare a granulelor clastice pe patul unei albii sau al unui baz. de sedimentare, prin ridicarea temporara a lor si impingerea inainte de catre curentii a caror capacitate de transport depaseste, temporar, forta gravitatiei; prin s. sunt deplasate in medii turbulente granule cu diametrul mediu intre 0,4 – 0,06 mm.

saprolit, (engl.= saprolite) dep. rezidual, aluminos, situat intre rocile preexistente (magmatice si metamorfice) supuse alterarii si bauxitele din partea sup. a profilelor ce le contin. S. se dezvolta pe grosimi mari in zonele cu climat cald si umed. Termenul este folosit in special pentru dep. aluminoase din India (pod. Deccan).

sapropel, (engl.= sapropel) sediment malos, neconsolidat, bogat in substante organice (resturi vegetale, alge, zooplancton etc.), in curs de descom-punere, acumulat pe fundul lacurilor si marilor, intr-un mediu anoxigenic (euxinic). S., prin ingropare si diageneza, poate trece in roci bituminoase (generatoare de hidrocarburi naturale).

sapropelit, (engl.= sapropelite) 1. roca pelitica de culoare neagra, cu continut ridicat de min. argiloase si subst. bituminoase. Cand fractiunea pelitica este inlocuita cu o fractiune mai grosiera, roca devine un sapropsamit; 2. var. de carbune bituminos bogat in grasimi si substante proteice (ex.: boghead). Sin. carbune sapropelic.

sare gema, halit.

scheletal, (engl.= skeletal), referitor la materialul organogen - bioclaste si biomorfe -provenit prin dezagregarea partilor scheletice de natura minerala. Materialul s. intra in constitutia calcarelor bioacumulate.

scoarta de alterare, (engl.= weathering crust) alterare.

scopulit, (engl.= scopulite) cristal embrionar de forma arborescenta, care se dezvolta in masa sticloasa a rocilor vulcanice in timpul cristalizarii acestora.

scorie, (engl.= scoria) produs vulcanic cu structura veziculara, cavernoasa, format la supr. curgerilor de lave bazice (andezite sau bazalte), care se degazeifica in contact cu atmosfera. S. poate imbraca aspectul unor cruste sau fragmente rezultate din dezagregarea acestora; cores- pondentul s. in lavele acide este piatra ponce sau „pumice”. Sin. zgura.

scour mark (engl.), (rom.= mecanoglif erozoinal) structura mecanica ( mecanoglif) a supr. unui strat, generata de actiunea eroziva a unui curent. Sin. turboglif.

secventa alogenetica, (engl.= alogenetic sequence) s. litologica generata de variatiile factorilor situati in afara baz. de sedim. (tect. ariei sursa, modificarile climatice, oscilatiile de nivel); astfel de s. au continuitate regionala si sunt corelabile pe distante mari. (ex. perioditele).

secventa autogenetica, (engl.= autogenetic sequence) s. litologica formata intrabazinal, gratie variatiilor locale a conditiilor de sedimentare; ea nu poate avea extindere regionala si este greu corelabila (ex. s. tempestitica, s. turbiditica tip Bouma

secventa depozitionala, (engl.= depositional sequence) in stratigrafia secventiala o asociatie de cortegii sedi-mentare (systems tracts) inrudite genetic si deli- mitate prin discontinuitati de tip „unconformity” ( SB1) si/sau „conformity” ( SB2). S.d. este acumulata in urma unui ciclu eustatic de ord.III. Exista doua tipuri de s.d.: SD1 - rezulta din asocierea, de jos in sus a cortegiilor de low stand systems tract transgressive systems tract si high stand systems tract; ea este delimitata in baza de o discontinuitate erozionala (SB1), iar in top de o discontinuitate de tip SB2; SD2 este alcatuita din high stand systems tract, urmat de transgressive systems tract si de shelf margin systems tract. S. este delimitata , in baza, de o SB1, iar in top, de SB1 sau SB2. .

secventa litologica, (engl.= lithological sequence) suita de termeni litologici (ex.: rudit-A, arenit-B, silt-C sau conglomerat, gresie, argila sau calcar, marna, argila etc.) care se succed, suprapunandu-se in continuitate de sedimentare; ordinea ideala in care se pot succede acesti termeni constituie o s.l. virtuala; in conditii naturale, in teren, se identifica s.l. locale care pot fi: pozitive (cand succesiunea termenilor se face in ordinea s. virtuale, ex.: A-B-C) si negative (cand succesiunea este inversa: C-B-A); de asemenea, s.l. pot fi complete - A-B-C-D, (cand cuprind toti termenii litologici din s. virtuala) sau incom-plete (cand le lipseste unul sau mai multi termeni). Scara s.l. variaza de la dimensiuni de mm si cm (micros., in varve, de ex.), la dimensiunile unui baz. de sedimentare (megas. si magnas.). Studiul sistematic al s.l. constituie obiectul analizei secventiale.

sediment, (engl.= sediment) aglomerare de particule min. alogene si autigene, clastice, chimice sau biotice (anorganice sau organice) ce exprima prin continut si forma agentul natural care a determinat acumularea lor si care poate fi apa, aerul sau gheata (s. acvatice, s. eoliene, s. nivale). S. apar ca dep. nederanjate din locul in care s-au depus si sunt adesea mobile, necimentate. Dupa mediul de acumulare, se deosebesc s. desertice, s. glaciare, s. fluviatile (aluviuni), s. lacustre, s. lagunare, s. deltaice, s. litorale, s. neritice, s. batiale, s. abisale si s. hadale.

sedimentar, (engl.= sedimentary) referitor la un proces natural, totdeauna exogen, care a condus la acumularea de sedimente, sau referitor la un dep. rezultat prin sedimentare.

sedimentologie, (engl.= sedimentology) stiinta care se ocupa cu studiul sedimentelor - act. din p.d.v. al caracterelor petrografice, sistematizarii si genezei lor. S. analizeaza in special ansamblul de factori care controleaza procesul de sedimentare la supr. scoartei si ofera sugestii pentru reconstituirea conditiilor de formare a rocilor sedim. S. este strans legata de petrologia sedimentara, impreuna cu care studiaza toate formatiunile sedim. de la suprafata scoartei terestre.

serir, (engl.= serir, reg, shore) supr. plana caracteristica reg. desertice ale Saharei Occidentale, situata in portiunile mai coborate ale reliefului si acoperita cu pietrisuri si nisipuri grosiere, cu fete lustruite sau lacuite, ramase „in situ”, dupa indepartarea, prin deflatie, a nisipului fin. Sin. desert de pietre.

sernifit, (engl.= serniphite) var. de conglomerat care a suferit un grad slab de metamorfism si in care s-au sters caracterele primare ale matricei (partial sau total recristalizata). S. se intalnesc in special in formatiunile sedimentare paleozoice.

sesil, (engl.= sessile) org. bentonic fixat permanent sau temporar de substrat prin baza sa sau prin structuri speciale (fibre radicelare, peduncul etc.). Org. fixate alcatuiesc bentosul s. al baz. epicontinentale, care cuprinde alge, unele foraminifere perifere, corali etc. Ant. vagil. (D.G.)

set, (sedim.) (engl.= grup de lamine cu pozitie conforma, separat de unitatile care-l delimiteaza prin suprafete plane (erozionale); s. poate atinge cativa cm grosime si are omogenitate compozitionala si structurala. V si coseti.

sfericitate (sedim.), indice de (engl.= sphericity) calitate a formei unui granul detritic prin care se apreciaza apropierea sa de o sfera, respectiv masura in care diametrele sale tind sa fie egale, iar granulul sa devina izometric. Determinarea sfericitatii granulelor libere se face prin indicele de s. notat cu S si egal cu , in care a, b, c sunt cele trei diametre ale granulului (lung, intermediar si scurt). Valorile apropiate de 1 corespund unei sfericitati ridicate.

sferulit, textura ~(ica), (engl.= agregat sferic sau poliedric izolat sau juxtapus, alcatuit din cristale fibroase, radiare de feldspati si cuart interstitial, de regula, fin granular, provenit din cristalizarea sticlelor acide. S. au dimensiuni variate, de la cele microscopice la cele macros copice, si determina, prin prezenta lor in rocile eruptive, o textura s.

shard, (engl.) (= glass shard) vitroclaste fine de dimensiunile cenusii vulcanice care rezulta prin explozia pumice -lor. S. au forme variate: bifurcate, cuspate si sunt legate de eruptiile magmatice acide; la presiuni mari, ele se pot suda sau deforma plastic.

shoreface (engl.), zona cuprinsa intre linia de retragere a valurilor (sau a marii in timpul refluxului) si linia care coincide cu schimbarea profilului morfologic al fundului marii (situata sub baza valurilor pe vreme buna la adancimi de 5-15 m); zona are un profil concav si trece treptat spre mare la zona de self.

sialit (petrogr.), (engl.= sialite) 1. termen mai vechi prin care se indicau unele produse din scoarta de alterare, alcatuite din min. argiloase de tipul canditelor, bogate in Si si Al si din care au fost levigate metalele alcaline sau alcalino-paman- toase; 2. dupa Pustovalov, argilele bogate in min. de neoformatie.

sialitic, (engl.= sialitic) tip de scoarta de alterare; poate fi: a) saturat sau hidromicaceu, bogat in mont- morillonit, beidelit, hidroclorit, hidromice si specific reg. reci si temperate cu alterare chimica relativ slaba si b) nesaturat si argilitic, bogat in caolinit, halloysit, nontronit si caracteristic zonelor calde cu alterare chimica activa.

siderit, (engl.= siderite) FeCO3, s. trigonal. In Romania, se intalneste frecvent in multe roci carbonatice asociate s. crist, zonelor de skarne, filoanelor metalifere etc.; apare sub forma de concretiuni sferosideritice.

sideromelan, (engl.= sideromelane) sticla vulcanica de compozitie bazaltica si chimism corespunzator unui amestec de plagioclaz si piroxen care, de regula, apare transformata in palagonit.

silcret, (engl.= silcret) duricruste.

silex, (engl.= siliex) accident silicios (din opal sau calcedonie) care se detaseaza usor din roca gazda (de obicei un calcar). Sin. flint (folosit in literatura anglo-saxona).

silicati (pl.), (engl.= silicates) compusi oxigenati naturali (si sintetici) ai siliciului cu diverse metale: Na, K, Ca, Mn, Al etc. La baza structurii sta tetraedrul sSiO4t4-, care intra in alcatuirea celulei elementare si a modelului reticular al acestora. Dupa structura interna se disting: nezosilicati, sorosilicati, ciclosilicati, inosilicati, filosilicati, tectosilicati, care grupeaza un nr. foarte mare de min. cu compozitie chimica complexa. In natura, s. constituie 75% din scoarta terestra; se formeaza prin toate procesele petrogenetice, fiind constitu- entii principali ai rocilor magmatice, metamorfice si sedimentare. Proprietatile lor foarte diverse si adesea variabile, ii fac larg utilizabili, ca materiale refractare, in ceramica, sticlarie, sursa de metale rare etc.

silice, (engl.= silica) termen utilizat pentru a desemna dioxidul de siliciu – SiO2 – atat din p.d.v. chimic, cat si mineralogic. S. constituie un compus polimorf, intalnit in diverse stari de agregare: s. amorfa ( opal), s. cripto-cristalina ( calcedonie) si s. cristalizata ( a cuart, tridimit, cristobalit), cu forme de temperatura scazuta (a-cuart) si, respectiv, ridicata (b-cuart). Cu o frecventa redusa in natura se intalnesc si forme de s. de presiune inalta ( coesit, stishovit). S. se formeaza in toate procesele petrogenetice.

siliciclastic, (engl.= siliciclastic) despre un sediment clastic (detritic) bogat in cuart sau silicati si diverse litoclaste; un dep. s. este lipsit de carbonati si se formeaza prin aport fluviatil sau abraziune marina.

silicifiere, (engl.= silicification) proces secundar prin care, intr-o roca, au loc depuneri sau inlocuiri ale min. preexistente prin silice (opal, calcedonie sau cuart). S. implica solutii de temperatura relativ scazuta care produc transformari ale rocilor in vecinatatea filoanelor hidrotermale, a unor corpuri granitoide etc. S. se pot manifesta si in dom. sedimentar, in timpul diagenezei.

siliciu, Si (engl.= silicon) element cu caracter de semimetal; are doi izotopi stabili: 28Si, 30Si. Dupa oxigen, Si este elementul cel mai raspandit in natura si apare combinat cu acesta in silice (cuart, calcedonie, opal) si silicati. Se concentreaza prin toate procesele petrogenetice: mai frecvent in cele lichid-magmatice tarzii, pneumatolitice si/ sau hidrotermale. In ciclul exogen, poate fi mobilizat din scoartele de alterare, concentrat biotic, de catre alge (diatomee), spongieri si radiolari sau precipitat chimic din ape termale.

silicolit, (engl.= silicolite) orice roca sedimentara formata preponderent din silice amorfa, criptocristalina sau cuart. De regula, este stratificata sau apare ca mase neregulate, concretiuni si noduli in roci carbonatice, argile si evaporite. S. se formeaza prin procese organogene ( diatomit, spongolit, radiolarit etc.), de precipitatie chimica ( gheizerit) sau prin diageneza ( jasp).

silt, (engl.= silt) aleurit.

siltit, (engl.= siltite) dep. detritic consolidat, alcatuit din particule alogene cu dimensiuni cuprinse intre 0,063 si 0,0039 mm. S. este o categorie petrografica, ce face tranzitia intre gresii si argile. Sin. aleurolit.

silvina, (engl.= sylvine) KCl, s. cubic. Min. intalnit in evaporitele cu saruri delicvescente din zona mio-pliocena a C. Orient.t

simplectit, (engl.= intergrowth) concrestere.

sindiageneza, (engl.= sindyagenesis) prima etapa a diagenezei in mediul subacvatic care grupeaza totalitatea modificarilor pe care le sufera sedimentele in timpul depunerii si imediat dupa acumularea lor in cadrul unor adancimi cuprinse intre 1 si 100 m sub supr. sedimentului. Modificarile s. au loc in conditiile unor variatii largi ale pH-ului si Eh-ului mediului si in prezenta substantei organice. Sin. diageneza timpurie, exogeneza.

sinereza (sedim.), (engl.= syneresis) proces diagenetic care afecteaza gelurile si care consta in eliberarea spontana a apei prin contractie in timpul imbatranirii lor; consecinta este reducerea de volum a agregatelor respective si aparitia crapaturilor de s., care se deosebesc de acelea de uscare, avand forme mult mai putin regulate.

singeneza (zac.), (engl.= singenesisn) proces de acumulare a s.m.u. simultan cu momentul formarii rocilor gazda (sedimentare, metamorfice sau de crista- lizare magmatica). De aceea, mineralizatiile s. sunt confundate cu structurile primare ale acestor roci (plane de stratificatie, de sistozitate sau de curgere). Pentru dom. sedim. s. este sin. cu sindiageneza.

sintaxie, (engl.= sintaxy) (crist.), orientare cristalografica identica intre doua sau mai multe faze min. (cristale) care cresc succesiv si se afla in contact unele cu altele. V. si epitaxie.

sinter, (engl.= sinter) dep. sedimentar sub forma de crusta sau incrustatie la supr. unor soluri sau roci, aparut prin precipitare chimica din izvoare fierbinti sau din ape minerale reci.

sistem depozitional (sedim.), ,(engl. = depositional systems) cadru natural structurat de produse (efecte cu atributele lor) si/ sau procese aflate in interactiune, care functioneaza independent si in comun. Un s.d. se caracterizeaza prin faciesuri d. (forme acumulative cu arhitectura specifica) si forme erozionale. La suprafata scoartei terestre se individualizeaza s.d. continentale (desertic, glaciar, fluviatil, lacustru), s.d. de tranzitie (deltaic, lagunar), s.d. marin-oceanice (litoral, neritic, batial, abisal).

skewness (engl.), (rom.= indice de asimetrie) parametru statistic () care masoara devierea curbei cumulative de la distributia normala in intervalele granulo-metrice corespunzatoare percentilelor de 16 si 84 si respectiv 5 si 95. S. indica astfel gradul de amestec intre componenti in acceptia ca orice sediment este un amestec de 3 fractiuni granulometrice. Valorile „a pozitiv” caracte-rizeaza sedimentele fine, iar cele „b negativ”, dep. clastice grosiere. Sin. coeficient de asimetrie.

slides (engl.), (rom.= alunecare de teren) alunecari gravitationale.

slump (engl.) (rom.= alunecare plastica) produsul realizat prin deformarea plastica a unui sediment (in general pelitic) antrenat pe o panta prin alunecare sau curgere .

smectite (pl.), (engl.= smectite) grup structural de min. din cls. filosilicatilor, caracterizat prin parametrul reticular d(001) = 14 Ĺ si un raport intre unitatile tetraedrice (Te) si octaedrice (Oc) ale retelei cristaline de 2:1. S. cuprind hidrosilicati de Na, Ca, Fe si Al, cu capacitati de schimb cationic mari si bune proprietati absorbante (ex.: montmorillonit, beidellit, nontronit). Sin. grupul montmorillonitului.

sol, (engl.= soil) invelis superficial al scoartei de alterare, bogat in microorg. si cu capacitatea de a asigura nevoile de apa si substante nutritive pentru vegetatie. In cadrul s. se diferentiaza orizonturi pedogenetice - niveluri centimetrice sau decimetrice, cu proprietati mineralogice, structurale si texturale distincte, notate cu literele: A (bogat in humus), E ( eluvial, de spalare a sarurilor si argilei, bogat in silice), B ( iluvial, de depunere a argilei si hidroxizilor de fier), G (cu glei), O (organic), T (turbos), C (material parental). Succesiunea orizonturilor pedogenetice intr-o anumita regiune este condi-tionata de natura materialului parental, climat si relief si determina profilul de s. (de ex. AC, in cernoziom, AEBC, in podzol etc.). In raport cu pozitia lor pe Glob si distributia in altitudine, s. sunt zonale (de ex.: cernoziom, podzol) si azonale (ex.: s. gleic, s. halomorf

solcret, (engl.= solcret) duricruste.

solfatare, (engl.= solfatara) emisiune de gaze si vapori com-bustibili, proveniti in urma activitatii vulcanice, caracterizati prin continutul lor ridicat de dioxid de sulf, vapori de acid sulfuric si sulfuros, vapori de apa si dioxid de carbon. Asemenea emisiuni genereaza concentratii importante de sulf, realgar, auripigment. Denumirea vine de la lacul cu sulf La Solfatara –Italia.

solfatarian stadiu terminal in activitatea unui vulcan in care sunt emise solfatare.

solifluxine, proces de curgere lenta a paturii superficiale de sol sau materialul dezagregat saturat cu apa, in timpul dezghetului, pe un substrat inghetat si o panta cu inclinare mica. S. este specifica zonelor periglaciare. Var. solifluctiune.

sortare, (engl.= sorting) 1. (sedim.), proces dinamic prin care particulele sedimentare cu proprietati granulometrice si/ sau morfometrice similare se depun simultan, conducand la un sediment omogen; 2. grad de s., masura numerica a modului de distributie a dimensiunilor particulelor in cadrul unui dep. sedimentar. Gradul de s. are ca expresie numerica coeficientul de s. Trask egal cu radacina patrata din raportul cuartilului mai mare (Q1 diametrul particulelor corespunzator valorilor de frecventa de 25% dintr-o curba cumulativa) fata de cuartilul mai mic (Q3 diametrul particulelor corespunzator valorii de frecventa de 75%)

V. si deviatie standard.

sparit, (engl.= sparite) categorie texturala folosita in general in dom. rocilor sedimentare carbonatice pentru a defini agregatele in care cristalele au dimensiuni mai mari de 4 microni si la microscop sunt transparente, clare si adesea au conture xenotopice. S. se poate forma prin precipitare chimica directa ( ortosparit) sau prin recristalizarea micritului (pseudosparit).

spastolit, (engl.= spastolith) oolit alitic sau chamositic care a fost deformat, de regula prin tasare, in timpul ingroparii; s. alitice se intalnesc si in bauxitele din Mtii Padurea Craiului.

speleothem, (engl.= speleothem) orice formatiune minerala, de obicei carbonatica, depusa prin precipitare anorganica in mediul spelean (stalactite, stalagmite etc.).

speologie, stiinta care se ocupa cu studiul complex (mineralogic, geomorfologic, hidrologic, paleontologic) al pesterilor. O ramura distincta a s. o constituie biospeologia, intemeiata de Emil Racovita.

spineli (pl.), (engl.= spinel) oxizi dubli de Mg, Fe, Zn, Mn si Al, cristalizati in s. cubic si caracterizati prin rezistenta la alterare; se pot acumula in aluviuni sau roci siliciclastice (in fractia grea).

spodumen, LiAlsSi2O6 (engl.= spodumene) s. monoclinic; inosilicat columnar intalnit in pegmatitele din C. Merid.

spongalgal, facies I, (engl.= spongalgal) alcatuit din fragmente de spongieri si alge. Termenul este folosit in legatura cu unele sedimente organogene care se dezvolta in vecinatatea recifilor, pe unele plat. carbonatice.

spongolit, (engl.= spongolite) silicolit format in special din spiculi de spongieri siliciosi prinsi intr-o masa de opal si calcedonie. S. este o roca de culoare cenusie-bruna, de obicei, omogena, compacta si dura, ce formeaza dep. stratificate in asociatie cu dep. argiloase sau piroclastice in conditii batimetrice foarte diferite.

stalactit, (engl.= stalactite) formatiune de forma alungita, de obicei calcaroasa (alteori din sare sau gips), generata pe plafonul pesterilor prin precipitare din solutiile saturate. De regula, s. au forma cilindrica sau conica, cu un canal central de scurgere a apei si o structura concentrica.;

stalagmit, (engl.= stalagmite) formatiune calcaroasa depusa pe podeaua pesterilor, pe verticala unui stalactit; creste de jos in sus (in mod invers stalactitei); are o forma conica, cu varful in sus sau una cilindrica si este lipsita de canal central; se poate forma si in gheata (ex.: in pestera Scarisoara).

staurolit, (engl.= staurolite) FeAl4SiO4O2(OH)2, s. rombic; min. indicator de metamorfism inalt (in faciesul amfibolitelor cu s.). Se intalneste in s. crist. din unitatile carpatice.

stilolit, (engl.= stylolite) supr. cu proeminente neregulate, sub forma de coloane, de dimensiuni mici, care iau nastere mai ales in rocile calcaroase, datorita disolutiei selective, provocata de presiunea tectonica sau litostatica. In sectiune transversala, aceasta este marcata de o linie de culoare mai inchisa, foarte sinuoasa, avand caracterul unei oscilograme.

strat, (engl.= bed) unitate fundamentala a structurii rocilor sedimentare, cu geometrie tabulara, carac-terizata prin omogenitate interna, compozitie mineralogica, granulometrie si culoare speci-fice si prin existenta unor supr. plane de separatie fata de alte strate. Dimensiunile s. sunt variabile atat ca grosime, cat si ca dezvoltare laterala. Fiecare s. corespunde unui anumit mod de asociere a factorilor care controleaza sedimentarea, iar trecerea de la un s. la altul corespunde, de cele mai multe ori, modificarii acestor factori.

strata-bound (zac.), despre forma de zacamant a unor concentratii metalifere localizate in roci sedimentare stratificate si aflate in relatii de concordanta si alternanta cu petrotipurile care le delimiteaza. In cadrul nivelurilor cu mineralizatii, corpurile de minereu (adesea de Pb, Zn, Ba) pot avea si orientari diferite. Frecvent, termenul este utilizat si in sens de zacaminte stratiforme (ex. clasic: Mississippi Valley, S.U.A.).

stratificatie, (engl.= stratification, bedding) structura primara rezultata in urma acumularii, materialului sedimentar sub forma de strate si lamine, ce reflecta, in general, modul de manifestare a factorilor care controleaza sedimentarea (gravitatia, dinamica mediului, conditiile climatice etc.). S. poate fi: paralela, oblica, incrucisata, convoluta, gradata ( granoclasare), ritmica etc. S. paralela sau normala se caracterizeaza prin orizontalitatea laminelor si a luat nastere prin acumularea sedimentelor in medii imobile sau foarte linistite; s. inclinata caracterizeaza dep. sedimentare pe substrat inclinat sau cele cu laminatie inclinata din zona miscarilor mareice sau din cadrul dep. fluviatile si eoliene; s. incrucisata se caracterizeaza prin variabilitatea directiei si inclinarii stratelor si a distributiei grosimii lor. Aceasta este foarte comuna la sedimentele fluviale si deltaice; s. convoluta, definita de prezenta supr. de strat relativ regulat ondulate, este adesea efectul alunecarii gravitationale a sedimentelor, inca in stare plastica.

stratigrafie secventiala, ,(engl. = sequence stratigraphy) disciplina moderna care urmareste identificarea unitatilor cronostratigrafice (delimitate prin suprafete fizice corelabile) si a unitatilor genetice ( cortegii sedimentare sau sytems tracts) faciale repetitive ca efect al eustasiei, subsidentei si aportului de sedimente. S.s. urmareste evolutia temporala si areala a formatiunilor sedimentare la scara unui bazin.

striatii (pl.), (engl.= striation) ansamblul urmelor liniare lasate sub forma de santuri sau riduri pe supr. de alunecare dintre doua blocuri de roca, aflate in miscare. S. constituie elemente microtectonice prin al caror studiu se poate preciza sensul deplasarii compartimentelor antrenate in miscare.

stromatactis, (engl.) structura sedimentara asociata cu structurile fenestrale din rocile carbonatice si caracterizata prin acumularea unui detritus micritic rezultat prin dezagregare microbiana.

stromatolit, (engl.= stromatolite) structura calcaroasa multistratificata constituita din lamine subtiri, suprapuse, datorate activitatii biotice a coloniilor de cianobacterii. Forma lor este variabila: plata, ondulata, conica, columnara, digitala, iar microstructura int. poroasa (fenestrata sau tubulara). S.constituie faciesuri diagnostic pentru apele putin adanci cu rata mica de sedimentare.

strombolian tip de activitate vulcanica la unele aparate de tip central, care emit exploziv, ritmic sau continuu lave bazaltice si andezitice, insotite de gaze si vapori ce fragmenteaza lava si formeaza bombe si scorii incandescente; este lipsita de eruptii de cenusa; este specifica vulcanului Stromboli din ins. Lipare.

structura imbricata (engl.= imbricate structure),

structura rocilor, (engl.= rock structures), totalitatea caracterelor unei roci prin care se exprima gradul de cristalizare ( holocristalin, hipocristalin), dimensiunile absolute ( afanitic, faneritic) si relative ale cristalelor ( echicristalin, inechicristalin, porfiric) sau formele acestora (s. alotriomorfa, s. hipidiomorfa, s. panidiomorfa); in dom. sedimentar s.r. exprima, de cele mai mute ori, relatiile dintre constituenti, vizibile in cadrul unui strat ( laminatia) sau la supr. acestuia ( ondulatii, mecanoglife). V. si textura.

subangular (engl.= subangular) categorie morfometrica ce defineste granulele sedimentare numai cu 1/3 din supr. rotunjita (coeficient de rotunjime 33). V. si angular.

subarcoza, (engl.= subarkose) var. de gresie feldspatica, intermediara din p.d.v. al compozitiei intre o arcoza si o gresie cuartoasa. Continutul de feldspati al unei s. variaza intre 12-25% si este sup. celui de fragmente litice. S. apar in seriile flisoide si in molasa carpatica.

subgraywacke, (engl.= subgraywacke) var. de graywacke litic, mai saraca in feldspati si mai bogata in granule de cuart. S. intra in constitutia seriilor flisoide din Carpati si in sist. verzi din Dobr. C.

subhedral, (engl.= subhedral) despre un cristal din rocile magmatice si metamorfice caracterizat prin contururi care corespund partial unor fete cristalografice. Cristalele s. sunt proprii multor roci intrusive (granite, diorite, gabbrouri). Sin. hipidiomorf.

subrotunjit, (engl.= subrounded) categorie morfometrica care defineste granulele sedimentare partial rotun-jite, intalnite, de obicei, in conglomerate si gresii relativ mature.

subsidenta, (engl.= subsidence) afundare treptata si de lunga durata, continua sau intermitenta, a fundului unui baz. de sedimentareprin s. se creaza un spatiu disponibil care permite acumularea unei stive groase de sedimente..

succin, (engl.= succin) rasina fosila provenita din secretia coniferelor. Se prezinta ca mase transparente sau translucide, galbene sau brune, putand include insecte sau resturi vegetale. Este folosit ca piatra semipretioasa. In Romania se gaseste in dep. oligocene din zona de curbura a C. Orient. Sin. chihlimbar, ambra.

sulfati, (engl.= sulfates) cls. de min. care reuneste saruri ale acidului sulfuric. Compusii naturali stabili corespund cazurilor in care anionul (SO4)2-leaga cationi cu raze mari - Ba2+, Sr2+, Pb2+ – (ex.: baritina, celestina, anglezit); cationii bivalenti cu raze mai mici - Mg2+, Ca2+ - formeaza s. hidratati (epsomit, gips); cationii monovalenti ai metalelor alcaline formeaza retele cristaline cu legaturi slabe care se disociaza foarte usor in apa, iar cationii trivalenti - A13+, Fe3+ - formeaza numai compusi hidratati. S. sunt min., de regula, incolore, cu duritate mai mica de 3,5, clivaj bun si refringenta relativ scazuta. In natura, s. sunt caracteristici ciclului exogen, in care se asociaza cu halogenurile (in evaporite, de ex.); in ciclul endogen, in faza hidrotermala apar frecvent ca min. de ganga in filoane metalifere.

supergen, (engl.= supergene) termen utilizat in metalogenie pentru a desemna procesele geologice si zacamintele de minereuri formate la supr. sau in apropierea supr. scoartei terestresub influenta factorilor exogeni. Ex.: depunerea calcozinei si covelinei in zona de cimentare a zacamintelor primare de sulfuri; formarea nodulilor manganiferi pe fundul oceanelor etc.

supracrestere, (engl.= overgrowth) proces secundar prin care, in jurul unor cristale sau granule preexistente, de cuart, feldspat, calcit etc., se dezvolta epitaxial, coroane de aceeasi compozitie mineralogica si contur variat idiotopic sau xenotopic. S. este proprie proceselor diagenetice care afecteaza unele sedimente; se mai poate intalni si in procesele de metamorfism sau in cursul consolidarii unor magme.

suprafata de inundare marina, (engl.= FS-flooding surface) in strat. secventiala exprima un hiatus minor de eroziune submarina sau nondepunere, care separa unitati depozitionale la nivel de cortegiu sedimentar. S.i.m. se formeaza imediat dupa un moment de inaltare a nivelului de baza, simultan cu cresterea adancimii apelor.

suprafata de maxima inundare, (engl.= MFS-maximum flooding surface) in strat. secventiala exprima un orizont de condensare, bogat in substanta organica, aglomerari de bioclaste, glauconit si fosfati; s.m.i. separa un eveniment regresiv de unul transgresiv.

suprafata erozionala de transgresiune, (engl.= TSE-transgressive surface of erosion) in strat. secventiala este o supr.de mica amplitudine generata de inaltarea lenta a nivelului marii (de baza) cu efect erozional asupra vechilor depozite litorale.

suprafata de transgresiune, (engl.= TS - transgressive surface) in strat. secventiala exprima prima supr. de inundare, deasupra regresiunii maxime, prin care debuteaza un cortegiu sedimentar transgresiv; coincide si cu o limita de secventa depozitionala ( SB1

supralitoral, (engl.= supralitoral) sin. supratidal.

suprasarcina, 1. presiune de (engl.= overload) presiunea din spatiul interstitial al unui sediment exprimand diferenta dintre presiunea hidro-statica si presiunea efectiva la contactul dintre granule; 2. structuri de (sedim.), structuri interne ale rocilor sedimentare determinate de tasarea locala si diferentiata a sedimentelor initiale aflate in stare plastica; cresterea treptata a p.s. genereaza deformari hidroplastice, aparitia pungilor si pernelor de lichefiere, incluziuni discordante de sedimente fluidizate si lichefiate ( dike clastic). Sin. load cast (engl.).

supratidal, (engl.= supratidal) referitor la zona de tarm sau plaja situata imediat deasupra nivelului atins de mareea inalta. Sin. supralitoral (in zonele afectate de maree).

surge, pyroclastic s. (engl.) val piroclastic.

surf zona litorala in care are loc spargerea valurilor, prin inaltare si colaps.

suspensie, transport in (engl.= suspension ) mecanism de deplasare a granulelor clastice de catre curentii de apa a caror componenta verticala a miscarii intrece cantitatea totala de sedimente purtate in s. de catre un curent in unitatea de timp (kg/s). Debitul in s. este o parte componenta a debitului solid al unui curent de apa.

swash (engl), zona in domeniul litoral cuprinsa intre berma si zona de spargere a valurilor.

S

santuri de dragaj (pl.), (engl.= groove cast) urme de dragaj.

self, (engl.= offshore, shelf) platforma continentala.

sungit, (engl.= shungite) varietate de carbune bituminos format pe seama cianobacteriilor; este cunoscut in Prot. inf. din Scutul Baltic si in Scutul Canadian.

T

tabularitate, pivotabilitate.

tachilit, (engl.= tachylite) var. de sticla vulcanica bazica, bogata in fier, de culoare brun inchis sau neagra. V. si sideromelan.

taconica, faza ~, (engl.= taconite) miscari tectonice care au cunoscut paroxismul spre sfarsitul Ordov. si inceputul Sil., apartinand ciclului caledonian. A fost recunoscuta prima data in Mtii Taconici din S.U.A.

takare, crapaturi de contractie.

taluz continental, (engl.= continental slope) povarnis continental.

talveg canal de etiaj.

tasmanit, (engl.= tasmanite) carbune impur constituind un termen de tranzitie intre cannel coal si o argila bituminoasa.

tectite (pl.), (engl.= tectite) particule de forme si dimensiuni variabile, rezultate in urma impactului unui meteorit pe suprafata rocilor terestre; t. au compozitia rocilor afectate de impact si sunt dispersate pe mari supr. (mii de km2); ele sunt de natura silicioasa, divers colorate si au , cu aspect de obsidian. .

tectofacies, (engl.= tectofacies) totalitatea caracterelor tectonice ale unui grup de strate, prin care acestea se individualizeaza, fata de stratele adiacente, in sens vertical sau orizontal. In sens sedimentologic, t. se apreciaza pe baza compozitiei rocilor siliciclastice (Q.F.L.) si indica cadrul tectonic al ariei surse si bazinului limitrof

tefra, (engl.= tephra) termen colectiv care defineste totalitatea depozitelor piroclastice mobile, indiferent de originea lor (acumulate prin curgere piroclastica, cadere piroclastica sau val piroclastic). Sin. tephra.

telinit (engl.= telinite), constituent petrografic al carbunilor minerali cu structura celulara evidenta, de culoare cenusie pana la albastra.

tempestite, (sedim.) (engl.= storm deposits), depozite de furtuna. Formeaza corpuri neregulate, discontinui, paralele cu linia tarmului; grosimile lor sunt de ordinul metrilor. Sunt generate de furtuni (tropicale, extratropicale sau musonice), de curenti geostrofici (de fund) sau de curgeri combinate. Sunt localizate intre baza valurilor normale si baza valurilor de furtuna, iar frecventa lor descreste de la ape mici catre ape adanci. Se cunosc t. subtractive, cu baza erozionala, si t. aditive, care acopera plaja, au baza plana si topul neregulat. Din punct de vedere compozitional, pot fi siliciclastice si carbonatice.

terigen , (engl.= terrigenous) de origine continentala; adesea despre un depozit epiclastic, detritic sau siliciclastic a carui arie sursa a fost extrabazinbala si continentala.

termoclastie, (engl.= thermoclasty) dezagregare.

terra rossa, (ital.) (engl.= terra rosa) 1. dep. rezidual de culoare rosie sau rosie bruna, constituit din min. argiloase si oxizi-hidroxizi de fier, rezultat prin alterarea calcarelor in conditiile unui climat cald si umed. Intra in constitutia scoartelor de alterare formate pe roci sedimentare carbonatice; 2. tip de sol argilos din clasa cambisolurilor, format prin transformarea calcarelor si bauxitelor.

textura (petrol.), (engl.= texture) 1. in cadrul formatiunilor sedimentare, t. defineste caracterul rocilor pe baza dimensiunii si formei granulelor constitu- ente, a gradului de cristalinitate a min. si a raporturilor existente intre acesti parametri. Astfel, se disting categoriile granulometrice: psefite, psamite, aleurite pelite si morfometrice: angular, rotunjit; 2. in cadrul formatiunilor endogene, prin t. se definesc caracterele rocilor rezultate din dis-tributia spatiala a constituentilor si a modului de umplere a volumului ocupat de roca. Astfel se disting pentru rocile plutonice: t. masiva, t. orientata; pentru rocile efuzive: t. masiva, t. fluidala, t. vacuolara, t. cavernoasa, t. scoria-cee, iar pentru s. crist.: t. sistoasa, t. rubanata, t. oculara.

thalassofil, (engl.= thalassophile) caracteristica a unui element chimic care este mai abundent in apele marine si oceanice decat in apele continentale cu salinitate normala (ex.: Na, Cl).

tidal (engl.) de origine mareica sau in legatura cu mareele. De ex.: zona litorala care se afla sub influenta mareelor, cuprinsa intre nivelul mediu al apei la flux si nivelul mediu la reflux etc.

till, (engl.= morena) dep. sedimentar de origine glaciara, lipsit de coerenta si caracterizat printr-o sortare foarte slaba. Este un amestec haotic de blocuri, galeti si pietris si in special material pelitic de natura argiloasa. Este raspandit in ariile fostilor ghetari cuaternari, unde poate atinge 20-30 m grosime. Sin. morena.

tillit, (engl.= tillite) paraconglomert de origine glaciara constituit din blocuri si material pelitic, elementele fiind colturoase, usor rotunjite si cu zgarieturi. Sunt rocile cele mai slab sortate si putin alterate. T. sunt specifice precuaternarului (mai ales Paleoz. si Mezoz.).

tool mark, (engl.) (rom.= mecanoglife generate de obiecte), mecanoglif determinat de actiunea pe care o au fragmentele transportate prin tarare sau saltatie asupra suprafetei necon-solidate a unui sediment.

topaz, (engl.= topaz) Al2SiO4, s. rombic. Min. etalon in scara de duritati Mohs (D = 8). Apare ca min. accesoriu in pegmatite si se poate concentra in aluviuni.

toplap engl.), tip de discordanta in stratigrafia seismica, la partea sup. a unei secvente litologice. V. si onlap, downlap.

transgresiune, (engl.= transgression) proces geologic de inaintare a marii spre ariile continentale ca urmare a inaltarii nivelului eustatic. Prin t. linia de tarm inainteaza spre continet, iar suprafaetele ocupate de ape cresc. . Coloana litostratigrafica formata in timpul unei t. desfasurate in faze cronologice succesive constituie o serie transgresiva. In functie de amploarea fenomenului, t. pot fi locale sau generale, acestea din urma afectand suprafete vaste ale planetei (de ex.: t. din Cret. sup.). Cauzele t. sunt de natura tectonica (miscari de coborare a scoartei terestre in zonele de platforma, deplasari ale scoartei in ariile labile afectate de orogeneze, fenomene de subductie a placilor tectonice) sau de natura climatica (incalzirea climatului dupa o perioada glaciara ce determina topirea ghetarilor si, implicit, cresterea nivelului eustatic). V. si regresiune.

transgressive systems tract, engl.= TST cortegiul transgresiv initiat de o mare transgresiune ce urmeaza unei regresiuni; de aceea, pe curba eustatica momentul este plasat pe segmentul ascendent al acestuia de o parte si de alta a punctului de inflexiune R (rise); inaltarea nivelului de baza se face rapid. Cortegiul este format dintr-o succesiune de parasecvente retrograde care se acopera si se depasesc treptat spre continent (cu o relatie onlap fata de SB1), iar spre bazin intr-o relatie downlap. El incepe cu o suprafata tangresiva (TS-care reprezinta si baza cortegiului) si o suprafata tip downlap. Topul cortegiului il constituie suprafata de maxima inundare - mfs. Spre faciesurile bazinale distale, suprafata de maxima inundare corespunde unui moment cu rata de sedimentare foarte scazuta; de aceea, aici apar orizonturi condensate (condensed section-SC) asociate cu sedimente pelagice si hemipelagice; in cazul exondarilor apar paleo-soluri, cruste cu saruri si carbonati etc. V. si cortegiu sedimentar.

trask, coeficient de sortare ~, (engl.= trask index) sortare.

travertin (engl.= travertine), var. de calcar de precipitatie cu structura cavernoasa, de culoare alba sau galbuie, format din aragonit si/ sau calcit fibros radiar. T. se formeaza prin depunerea CaCO3 din ape cu temperatura normala pe supr. unor resturi vegetale sau fragmente de roci. Porozitatea lor mare este determinata de spatiile libere ramase dupa distrugerea partii vegetale. Se utilizeaza ca piatra ornamentala. La noi se exploateaza la Borsec, Borz etc. Sin. sinter calcaros.

tripoli, (engl.= tripoli), var. de silicolit; roca poroasa, moale, friabila, de culoare deschisa, formata din silice, carbonati, min. argiloase si cuart. Apare sub forma de pulbere sau mase pamantoase, rezultate prin spalarea si hidratarea unor silicolite calcaroase sau calcare silicioase. Adesea se confunda cu diatomitul, datorita porozitatii ridicate si G reduse.

trona, (engl.= trona) Na3H(CO3)2•2H2O, s. monoclinic; min. alb-galbui, cu habitus fibros sau columnar, care formeaza agregate in masa unor evaporite. T. este o sursa de compusi de sodiu. Sin. urao.

tsunami, (cuv. japonez) (engl.= tsunami) valuri ale oceanului provocate de un seism submarin si care au efecte devastatoare cand ajung sa atinga tarmurile. (V.M.)

tuf, (engl.= tuff) 1. t. calcaros travertin; 2. t. pisolitic, roca formata din sfere de namol vulcanic consolidat sau din agregate concretionare de cenusi vulcanice umectate; 3. t. vulcanic, roca piroclastica fina formata din elemente de natura vulcanica, cu dimensiuni mai mici de 2 mm. Este o roca usoara, variat colorata, textura psamitica si aleuropelitica, cu grad de sortare bun. Se deosebesc: t. vitroclastice, formate preponderent din fragmente de sticla vulcanica (obsidian, tachilit); t. cristalo-clastice, formate din mai mult de 50% cristale; t. litoclastice, formate din mai mult de 50% fragmente litice. Dupa natura fragmentelor constituente se disting: t. riolitice, t. dacitice, t. andezitice, t. trahitice, t. bazaltice. Sunt frecvente in vecinatatea aparatelor vulcanice, intra in constitutia asociatiilor vulcano-sedimentare sau formeaza intercalatii in seriile sedimentare. In Romania, sunt foarte raspandite atat in unitatile de vorland, cat si in unitatile carpatice.

tufit, (engl.= tuffite) termen utilizat pentru a defini rocile de tranzitie (mixte) constituite din material piroclastic si epiclastic. T. este un tuf cu material detritic.

tufodiatomit, (engl.= tuffdiatomite) silicolit cu material piroclastic; este o roca de tranzitie intre silicolitul organogen (diatomit, spongolit, radiolarit) si o roca piroclastica, de obicei un tuf.

tufolava, (engl.= tufflava) produs vulcanic intermediar intre curgerile de lava si tufurile sudate de tip ignimbritic, pentru care nu s-a ajuns la un consens privind geneza lor; termenul este utilizat frecvent pentru a desemna simple aspecte de inglobare in curgerile de lava a unor fragmente preexistente de natura piroclastica (sau nu) ori, pentru desemnarea unor lave foarte spumoase, in care crusta veziculara a fost repetat fragmentata si reconsti-tuita.

turbidit, (engl.= turbidite) sediment depus din curentii de turbiditate la baza povarnisului continental, pe supr. piemontului oceanic sau a campiilor abisale. T. se caracterizeaza prin structuri ritmice si convolute (cu granoclasare), prin extinderea in supr. a fiecarei secvente sedimentare, prin prezenta urmelor de eroziune la supr. stratelor, prin prezenta unei faune straine fata de cea din nivelele invecinate. De obicei, secventele turbiditice ( Bouma) nu depasesc 6 m grosime; din p.d.v. granulometric sunt alcatuite din alternante de nisipuri, siltite si pelite si apar ca intercalatii in alte sedimente pelagice fine. Repartitia spatiala a turbiditelor este de obicei simetrica in jurul sursei (a canioanelor sub- marine) – de la grosier la fin – ceea ce coincide cu scaderea vitezei curentului care le-a depus. Ele corespund unor dep. cu sedimentare rapida. In sedimentele act., t. acopera peste 10 000 km2 din zonele adanci ale oceanelor. In formatiunile sedimentare vechi, dep. cu caracter de t. se gasesc in ariile geosinclinale de acumulare a flisului.

turboglif, (engl.= turbogliph) mecanoglif de eroziune, sindepo-zitional, caracteristic supr. de strat ale dep. turbiditice; t. sunt foarte frecvente in dep. de flis si pot fi utilizate in reconstituiri de paleocurenti. Termenul are caracter compre-hensiv si poate fi considerat sin. cu: scour marks (engl.), flute cast (engl.). V. si mecanoglife.

turbulent, (engl.= turbulent) 1. caracteristica a curgerii unui curent de apa al carui vector al vitezei are o directie variabila in fiecare punct al curentului, dar tinde, sub unghiuri diferite, spre directia sa principala; temporar si local, mase de ape mai mari sau mai mici se misca independent de directia generala a curentului; 2. caracteristica a unei mase de apa cu particule in suspensie.

turmalina, (engl.= turmaline) sorosilicat cu compozitie foarte complexa. Se prezinta sub forma de cristale columnare sau agregate bacilare, fibroase sau aciculare, de asemenea, ca mase granulare compacte. Culoarea t. este foarte variabila: incolora (achroit), verde (cu Cr), galbena sau bruna (dravit cu Mg), roz (elbait cu Mn, Li si Co), rosie (rubbelit), neagra (schorlit), albastra (indigolit). Clivajul este slab, D = 7, iar G intre 3 si 3,25. T. este un min. accesoriu in s. crist., in granite, pegmatite, in roci de contact; se mai intalneste in unele filoane metalifere depusa in etapa pneumatolitica.

T

titei brut, (engl.= oil, petroleum) in geologie termen sin. celui de petrol (brut). In domeniul prelucrarii petrolului, acesta din urma este considerat doar o fractie usoara rezultata din distilarea primara a titeiului.

U

ued, (engl.= wadi) 1. vale larga si uscata cu scurgere intermitenta din reg. desertice ale Africii (Sahara), care gazduieste acumulari izolate de blocuri si bolovanisuri dispuse pe un substrat nisipos. Sin. wadi (Arabia), omiribi (Kalahari), arroyo (America); 2. vai fluviale relicte din perioadele climatice mai umede.

ultrabazic (inv.), (engl.= ultrabasic) despre caracterul unei roci sau topituri naturale cu un continut de SiO2 mai mic de 45%. Se caracterizeaza prin excesul de silicati feromagnezieni (piroxeni si olivina) si culoarea lor neagra ( ultramafite) de tipul peridotitelor, piroxenitelor etc.

unitate litostratigrafica, (engl.= litostratigraphic unit) strat sau grup de strate alcatuite dintr-un tip litologic sau dintr-o asociatie de tipuri litologice, ce reflecta relativa constanta a conditiilor de sedimentare. U.l. au atat o dezvoltare verticala (cronologica), cat si laterala (spatiala) ; Conform recomandarilor Co-misiei Internationale de Nomenclatura Strati-grafica; u.l. fundamentala este formatiunea, avand ca u.l. subordonate membrul (member, engl.) si stratul.

urme de dragaj, (engl.= groove cast) mecanoglife liniare, conti-nue, generate de obiecte transportate de un cu-rent deasupra unui sediment lutitic slab coeziv. U.d. imbraca forma santurilor si ridurilor de d. si servesc, in formatiunile in care se conserva, la reconstituirea directiilor de paleocurent.

urme de eroziune (sedim.), (engl.= scour marks) depr. erozionale alungite produse la partea sup. a unui strat lutitic argilos si alungit in directia curentului care le-a generat. Dupa originea si morfologia lor, u.e. pot fi caneluri de eroziune, u. semilunare, u. meandrate, u. longitudinale, u. transversale. Conservate pe supr. unui strat de gresie, se mai denumesc mecanoglife. Sin. turboglife.

urme de impact (sedim.), (engl.= tool marks) mecanoglife liniare discontinui generate de obiecte (claste, bioclaste) rulate sau saltate deasupra unui sediment lutitic, slab coeziv. Ele se conserva sub forma unei depr. simetrice sau asimetrice, dispuse in sensul de curgere a curentului, la partea sup. a unui strat. Dupa originea lor pot fi: u. de infigere, u. de ricosare, u. de saltatie.

V

vacuolar, textura ~ (-a), (engl.= vacuolar) termen care desemneaza existenta vacuolelor. Frecvent, despre textura unei roci eruptive caracterizata prin prezenta unor goluri, pori sau vacuole, cu dimensiuni microscopice sau macroscopice si foarte variate. Cand frecventa golurilor este foarte mare, se trece la texturi spongioase; cand golurile incep sa fie umplute cu min. secundare se contureaza texturi amigdaloide.

vados, (engl.= vadose) de suprafata, termen care desemneaza apele situate in zona de aerare (oxidare); apele v. au o circulatie descendenta. V. si meteoric

vagil, (engl.= vagile) despre un org. bentonic inzestrat cu organe locomotorii care-i permit sa se deplaseze liber pe supr. substratului, prin tarare, inot (ex.: lamelibranchiate, gastropode, trilobiti, crustacei, echinoderme etc.). Ant. sesil.

valuri de nisip (sedim.) (pl.), (engl.= sand wave) megaondulatii cu lungimi mai mari de 60 cm, formate de curentii acvatici puternici la supr. unor sedimente din rauri si mari de mica adancime. Crestele lor sunt drepte sau sinuoase si orientate transversal fata de directia curentului; flancul anter. este abrupt, iar cel poster. este lin.

variolite, (engl.= variolitic) bazalte bogate in sferulite  (agregate fibros-radiare alcatuite din cristale aciculare de plagioclazi si piroxeni); v. se formeaza in zonele marginale ale pillow-lavelor si rezulta in urma devitrificarii maselor de sticla vulcanica.

varve (pl.), (engl.= varve) 1.asociatie de unitati depozitionale milimetrice formata din cupluri de lamine de compozitii diferite (calcar-marna, silt-argila etc. ) V.sunt depozite ritmice determinate de modificari climatice sezoniere. 2. Metoda v. reprezinta o metoda a geocronologiei absolute, cu aplicabilitate cronologica restransa. Metoda a fost initiata in cadrul dep. lacustre postglaciare (Holocen) din Suedia, in care v. sunt constituite dintr-o lamina de culoare deschisa (silt cuartos, depus vara) si o lamina milimetrica de culoare inchisa (argila siltica bogata in materie organica, depusa iarna).

varsta (strat.), (engl.= age) unitate geocronologica al carei echivalent cronostratigrafic este etajul. (V.M.)

vitrinit, (engl.= vitrinite) macerale.

vitrit, (engl.= vitrite) constituent petrografic al carbunilor humici alcatuit din vitrinit (amestec de clarit si telinit) si dezvoltat sub forma unor lamine de culoare neagra si cu luciu puternic; are spartura concoidala, se oxideaza usor si produce putina cenusa prin ardere.

vitroclast, (engl.= vitroclast) constituent al rocilor piroclastice reprezentand un fragment angular de sticla vulcanica.

vitroclastic, tuf ~, (engl.= vitroclastic tuff) tuf vulcalnic.

vitrofiric (petrogr.), (engl.= vitrophiric) despre o roca vulcanica cu structura porfirica in care masa fundamentala este in intregime sticloasa.

vulcani noroiosi (pl.), (engl.= mud volcano) produse ale emanatiilor de gaze, in general din zacaminte de petrol sub presiune, care traversand rocile pelitice le imbiba cu apa de zacamant. Prin revarsarea noroiului la supr. solului sunt generate forme conice asemanatoare celor vulcanice, in centrul carora se afla „craterul”; inaltimea conului variaza intre 1 si 8 m, iar diametrul „craterului” are cativa cm sau dm. V.n. nu sunt legati de o activitate vulcanica propriuzisa, desi pot fi uneori intalniti in reg. vulcanice active (ex.: Rotorrua din Noua Zeelanda). V.n. se intalnesc in reg. cu zacaminte de petrol degradate, aflate aproape de supr. In Romania, v.n. se cunosc in zona Berca-Arbanasi (Valea Buzaului) si la Hasag (jud. Sibiu). Sin. gloduri, ochiuri, pacle, bolboroase, zalte. (V.M.)

vulcanoclast ic, it, (engl.= volcanoclastic) 1. component de origine vulcanica ce poate fi un piroclast sau un epiclast; 2. despre un depozit sau produs natural (roca) format din particule de origine vulcanica, indiferent daca acestea au provenit in urma exploziilor vulcanice (si sunt piroclaste) sau din dezagregarea si fragmentarea unor vulcanite vechi (andezite, bazalte, tufuri etc.); aceste v. au caracter de epiclaste, ele fiind deplasate prin transport datorat curentilor de apa (tractiune, suspensie, curgere in masa); 3. v-it. orice produs (roca) format din v.

vulcanologie, (engl.= vulcanology) stiinta care studiaza legile de manifestare a fenomenelor vulcanice, distributia lor la supr. Pamantului si care analizeaza morfologia si structura edificiilor vulcanice. V. este o disciplina moderna cu implicatii largi in cunoasterea dinamicii partii sup. a scoartei, in studiul dom. magmatic si in relatiile dintre vulcanism si metalogenie.

W


wackestone, termen propus de Dunham (1962) pentru a defini rocile sedimentare carbonatice alcatuite din granule libere (mai mult de 10%) legate printr-o matrice calcaroasa („mud-suported”). Astazi utilizat frecvent in geologia petrolului.

wad agregat natural de min. de mangan, cu caracter colomorf, in care sunt cuprinse variate min. (psilomelan, manganit etc.). Imbraca aspecte compacte, reniforme, concretionare, avand structuri interne fibroase. Se formeaza in conditii exogene si se depune, din solutii coloidale, in sedimente marine si scoarta de alterare tropicala. In Romania, se intalneste in zona de oxidatie a unor zacaminte de mangan asociate s. crist. (Iacobeni, Saru Dornei), a zacamintelor fero-manganifere reziduale (Moneasa), in zona de oxidare a unor sulfuri (Moldova Noua, Sasca etc.).

wadi, (engl.= wadi) ued.

Wentworth, scara granulometrica (engl.= grain size scale) scara de dimensiuni ale particulelor detritice impusa in analiza granulometrica a se-dimentelor si rocilor sedimentare. S.W. stabileste patru cls. granulometrice (psefit, psamit, aleurit, pelit) avand ca limita intre ele valorile de 2 mm, 0,063 mm si respectiv 0,0039 mm.

wildflis, (engl.= wildflysch) formatiune geologica cu structura haotica, alcatuita dintr-o masa predominant argiloasa, de culoare inchisa, cu aspect de curgere submarina, in care sunt insedimentate blocuri „exotice”, de marimi si origini diferite, constituind olistolite, mai vechi decat masa pelitica fundamantala. Pe teritoriul Romaniei, formatiunile de w. se gasesc in zonele in care se intalnesc panze de decolare (unitatea central-est carpatica), iar elementele „exotice” (olistolitele) provin din destramarea partii frontale a panzelor de decolare (transilvane). V. si olistostroma.

X

xenolit, (engl.= xenolith) corp strain, avand o alta origine in raport cu constituentii principali ai unei roci; termenul este mai frecvent utilizat in legatura cu anclavele rocilor magmatice.

xenomorf, (engl.= xenomorph) anhedral.

xenotopic, (engl.= xenotopic) termen prin care este desemnata o textura a rocilor sedimentare de precipitatie determinata de frecventa mare a cristalelor anhedrale (calcare, silicolite, evaporite). V. si idiotopic, hipidiotopic.

xenotopica, textura (sedim.), (engl.= xenotopic texture) textura specifica rocilor alcatuite din cristale, in majoritate, anhedrale; aspectul rocii este de agregat, in care nu exista spatii libere, iar porozitatea este foarte scazuta.

Z


zale, vulcan noroios.

zircon, (engl.= zircon) ZrSiO4, s. tetragonal. In Romania, intalnit ca min. accesoriu in numeroase masive granitoide din C. Merid. si Mtii Apus., in masivul alcalin de le Ditrau; se acumuleaza frecvent in aluviuni act.

zonalitate (min.), (engl.=zonality) aspect structural al min. determinat de variatia chimica si aranjamentul reticular al constituentilor elementari (cationi, anioni). Z. este o proprietate caracteristica compusilor izomorfi, in care au loc substitutii frecvente intre elementele chimice si este evidenta in planul sectiunii transversale care taie un astfel de cristal „zonat”. Zonele, cu compozitie diferita si, implicit, cu proprietati deosebite (culoare, extinctie), se succed concentric din centru spre marginea cristalului. La feldspatii plagioclazi se poate vorbi de z. normala (cand se constata o scadere treptata a continutului de Ca - respectiv de anortit - spre periferia cristalelor), z. inversa (cand Ca creste spre ext.) si z. recurenta (cand, in cadrul cristalului, alterneaza zone cu continuturi diferite de anortit. Z. mai exprima var. de compozitie ale topiturilor naturale, in timpul cristalizarii.



loading...




Politica de confidentialitate


Copyright © 2020 - Toate drepturile rezervate

Geologie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie






loading...