Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Ecologie


Index » educatie » » geografie » Ecologie
» Protectia solului si subsolului - Protectia solului si subsolului


Protectia solului si subsolului - Protectia solului si subsolului




Protectia solului si subsolului

 1. Solul si subsolul

              

Solul reprezinta stratul superior si afanat al scoartei pamantului in/pe care se dezvolta viata vegetala si care acopera subsolul. Solul constituie cel mai important element component al terenurilor agricole si silvice, precum si al terenurilor cu alte destinatii (constructii, cai de comunicatii etc.)




Solul este limitat ca intindere si odata distrus el nu mai poate fi adus la starea initiala, naturala decat intr-un timp foarte indelungat: pentru formarea unui strat de sol gros de 3 cm este nevoie de 300 – 1000 ani, iar geneza unui strat de sol de 20 cm dureaza intre 2000 – 7000 ani. Prin urmare, este de la sine inteles ca solului trebie sa-i fie asigurata o protectie deosebita.

Subsolul este acea parte componenta a teritoriului de stat reprezentand spatiul fizic situat sub sol si avand forma geometrica a unui con neregulat, cu baza constituita din sol si cu varful situat in centrul pamantului. Subsolul este alcatuit din totalitatea formatiunilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol. Subsolul contine resurse si zacaminte naturale deosebit de importante pentru desfasurarea vietii pe pamant: ape minerale si termale, minereuri, combustibili solizi, lichizi si gazosi etc. Aceste resurse – denumite prin Constitutie “bogatii naturale” – constitute proprietate publica.

 2. Poluarea si degradarea solului si subsolului

Poluarea solului si a subsolului reprezinta rezultatul tuturor faptelor si/sau  actiunilor  care – savarsindu-se ori indreptandu-se asupra acestora –  sunt de natura a produce dereglarea functionarii lor normale. Factorii poluanti ai solului si subsolului pot fi de natura fizica, chimica, biologica, etc.

  Cadrul legal instituit in scopul asigurarii protectiei solului si subsolului

Principalele reglementari consacrare asigurarii protectiei solului si subsolului sunt urmatoarele: Constitutia, Ordonanta de Urgenta a Guvernului nr.195/2005 privind protectia mediului, Legea nr.18/1991, Legea nr.84/1996 privind imbunatatirile funciare; Legea nr.54/1998 privind circulatia juridica a terenurilor; Legea nr.219/1998 privind regimul concesiunilor; Legea nr.16/1994 privind arendarea de terenuri; Legea nr.33/1994 privind exproprierea pentru cauza de utilitate publica etc.

 4. Protectia solului si subsolului

                Protectia solului – pentru a fi adevarat eficienta – trebuie sa aiba in vedere, in egala masura, aspectul cantitativ si aspectul calitativ. Protectia cantitativa a solului urmareste utilizarea lui completa si pastrarea destinatiei economice concrete, evitandu-se cat se poate de mult micsorarea fondului funciar. Prin protectia calitativa se urmareste pastrarea potentialului  productiv al solului, prevenirea sau stoparea degradarii acestuia ori inlaturarea efectelor degradarii, imbunatatirea sau refacerea calitatilor sale fizico-chimice si biologice.

            Scopul actiunilor si activitatilor intreprinse pentru protectia solului este acela de a se mentine ori chiar spori suprafetele de terenuri, de a se asigura  prevenirea si combaterea eroziunii acestora, refacerea economica si  sporirea capacitatii de productie a solurilor prin lucrari de imbunatatiri funciare si de organizare a teritoriului.

            Ocrotirea solului prin mijloace juridice se concretizeaza in stabilirea – prin norme imperative – a unor obligatii si interdictii legale.  Exemple, in acest sens,  constitute: obligatia tuturor detinatorilor de terenuri agricole de a asigura cultivarea acestora si protectia solului, obligatia persoanelor fizice care au schimbat categoria de folosinta a terenurilor agricole pe care le detin in proprietate sa comunice – in termen de 30 de zile de la data la care a avut loc aceasta operatiune – modificarea intervenita Oficiului de Cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol judetean sau al municipiului Bucuresti care are, la randul sau, obligatia sa o inregistreze, obligatia anumitor categorii de detinatori de terenuri de a readuce in circuitul agricol sau forestier unele terenuri ce pot fi folosite in aceste activitati etc.

            Interdictiile legale  ca acelea de a nu schimba destinatia agricola a terenurilor decat in cazurile si conditiile stabilite de lege, de a inlocui terenurile scoase din circuitul agricol sau silvic sunt, de asemenea, stabilite prin reglementari legale imperative.

            Protectia solului se realizeaza in cadrul unei politici in domeniul gospodaririi solurilor, bazate pe anumite principii stabilite pentru protectoa mediului in general, prin care se urmareste promovarea unei agriculturi si silviculturi durabile, cu reducerea ingrasamintelor minerale si a pesticidelor, aplicarea unei tehnologii ecologic inofensive, restabilirea si mentinerea echilibrului ecologic in geoecosisteme.

            In realizarea acestor deziderate  un rol de seama il are statul, ca si factor care stabileste masurile si traducerea in viata a politicii de protectie a solului, el fiind abilitat sa stabileasca cadrul legislativ al intregii activitati de protectie a solului si sa-si indeplineasca atributiile in mod consecvent si riguros. In aceasta activitatea statul antreneaza, pe diferite cai, pe toti detinatorii de terenuri (agricole, silvice etc.) asigurand astfel respectarea obligatiilor legale de catre acestia.

            Organul administratiei publice centrale de specialitate care aplica politica guvernului in domeniul agriculturii este Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor care – in indeplinirea rolului sau privind protectia solului – are, printre altele, urmatoarele atributii:

-          asigura in domeniile sale de activitate aplicarea programului guvernului si implementarea politicilor guvernamentale, cu respectarea limitelor de autoritate;





-          elaboreaza strategii si politici specifice in domeniile sale de activitate;

-          fundamenteaza si elaboreaza programe privind protectia solului;

-          supravegheaza utilizarea, potrivit legii, a fondului funciar de catre toti detinatorii de terenuri cu destinatie agricola sau silvica, indiferent de forma de proprietate;

-          avizeaza documentatiile privind scoaterea din productie a terenurilor agricole si silvice, efectuarea de schimburi de terenuri si schimbarea categoriei de folosinta, potrivit legii;

-          coordoneaza executarea lucrarilor de geodezie, topografie, fotogrammetrie, cartografie in domeniul de specialitate, precum si introducerea si detinerea cadastrului agricol si silvic, cantitativ si calitativ si asigura proiectarea si aplicarea in teren a organizarii teritoriului agricol si silvic etc.

            Detinatorii, cu orice titlu, de terenuri agricole si silvice au urmatoarele obligatii:

-          sa previna, pe baza reglementarilor in domeniu, deteriorarea calitatii solurilor;

-          sa asigure amplasarea, proiectarea, construirea si punerea in functiune a obiectivelor de orice fel, ca si la schimbarea destinatiei terenurilor, conditile prevazute in acordul sau autorizatia de mediu;

-          sa nu arda miristile, stuful, tufarisurile sau vegetatia ierboasa fara autorizatie din partea autoritatii competente pentru protectia mediului;

-          sa puna la dispozitie terenurile din perimetrul de ameliorare in vederea aplicarii masurilor si lucrarilor prevazute in proiectul de ameliorare, pastrand dreptul de proprietate;

-          sa respecte regimul silvic pentru impadurirera suprafetelor exploatate, stabilit de autoritatea centrala pentru silvicultura, in acord cu conditiile de utilizare durabila a padurilor.

Terenurile de orice fel trebuie folosite potrivit destinatiei lor economice concrete. In conditiile prevazute de lege, terenurile agricole si silvice pot fi folisite – temporat sau definitiv – in alte scopuri decat productia agricola si silvica.

Amplasarea constructiilor de orice fel pe terenuri agricole din extravilan de clasa I si a II-a de calitate, pe cele amenajate cu lucrari de imbunatatiri funciare, precum si pe cele plantate cu vii si livezi, parcuri nationale, rezervatii, monumente, ansambluri arheologice si istorice este interzisa. De la aceasta interdictie se excepteaza constructiile care servesc activitatile agricole, cu destinatie militara, caile ferate, soselele de importanta deosebita, liniile electrice de inalta tensiune, forarea si echiparea sondelor, lucrarile aferente exploatarii titeiului si gazului, conductele magistrale de transport gaze sau petrol, lucrarile de gospodarire a apelor si realizarea de surse de apa.

Scoaterea definitiva din circuitul agricol si silvic a terenurilor situate in extravilan – de clasa I si a II-a de calitate, a celor amenajate cu lucrari de imbunatatiri funciare, precum si a celor plantate cu vii si livezi, prin extinderea intravilanului localitatilor – se face la propunerea consiliilor locale, prin hotarare a Guvernului, cu avizul Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor. Aceasta operatiune se face cu plata, de catre persoanele solicitante, a taxelor stabilite de lege.

In privinta organelor competente a aproba folosirea definitiva sau temporara a terenurilor agricole in alte scopuri decat productia agricola legea dispune astfel:

a)      de catre organele agricole judetene, prin Oficiul de cadastru Agricol si Organizarea Teritoriului Agricol judetean sau al municipiului Bucuresti, pentru terenurile cu suprafata de pana la un hectar. Aprobarea pentru orice extindere a acestei suprafete se da de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor;

b)      de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor, pentru terenurile agricole cu suprafata de pana la 100 de hectare;




c)      de catre Guvern, pentru terenurile agricole a caror suprafata depaseste 100 de hectare.

 Un aspect distinct al protectiei terenurilor agricole apare – in lumina reglementarilor cuprinse in art. 104 din Legea fondului funciar – in legatura cu organizarea si amenajarea teritoriului agricol, prin care se urmareste crearea conditiilor pentru o mai buna folosire a terenurilor in scopul productiei agricole. Aceste lucrari se executa pe baza de  studii si proiecte la cererea proprietarilor.

Prin organizarea si amenajarea teritoriului agricol se rezolva urmatoarele probleme:

a)      corelarea dezvoltarii agriculturii din zona cu celelalte activitati economice si sociale, stabilind masuri care sa conduca la cresterea productiei agricole si la exploatarea in ansamblu a teritoriului;

b)      gruparea prin comasare a terenurilor pe proprietari si destinatii in concordanta cu structurile de proprietate si cu formele de cultivare a pamantului, rezultate in urma asocierilor , stabilirea perimetrului fiecarei proprietati, comasand terenurile dispersate si rectificand hotarele nerational amplasate;

c)      elaborarea de studii si proiecte de organizare si amenajare a exploatarilor agricole;

d)     stabilirea retelei drumurilor agricole ca o completare a retelei de drumuri  de interes general, integrate in organizarea si amenajarea de ansamblu a teritoriului, in scopul efecturii transportului productiei si accesului masinilor agricole necesare procesului de productie.

 Protectia si ameliorarea solului se realizeaza si prin lucrari de prevenire si combatere a proceselor de degradare si poluare a solului provocate de fenomene naturale sau cauzate prin activitati economico-sociale. Acestea se stabilesc pe baza de studii si proiecte si se executa de catre detinatorii terenurilor sau, prin grija acestora, de catre unitati specializate in executia unor asemenea lucrari.

Statul sprijina realizarea lucrarilor de protectie si ameliorare a solului, suportand partial sau total cheltuielile, in limita alocatiei bugetare aprobate, pe baza notelor de fundamentare elaborate de unitatile de cercetare si proiectare, insusite de organele agricole de specialitate judetene si aprobate de catre Ministerul Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor.

Subsolul este o parte componenta a teritoriului de stat, reprezentand spatiul fizic situat sub sol si avand forma geometrica a unui con neregulat, cu baza constituita din sol si cu varful in centrul Pamantului. Subsolul reprezinta  totalitatea formatiilor geologice mai vechi decat patura actuala de sol.

Din punct de vedere al protectiei subsolului si al exploatarii rationale a bogatiilor sale naturale intereseaza formatiile geologice accesibile lucrarilor de cercetare si prospectiuni geologice.

Subsolul este un bun  apropriabil , fiind obiect al dreptului de proprietate.

Constitutia Romaniei din 1991 nu contine dispozitii exprese cu privire la dreptul de proprietate asupra subsolului. In art. 135 alin.4 din legea fundamentala sunt enumerate bunurile care fac obiectul exclusiv al proprietatii publice, fara ca subsolul sa figureze printre aceste bunuri. Se pot  invoca insa prevederile art. 41 alin.4 din Constitutie care se refera la subsolul oricarei proprietati imobiliare din care rezulta ca proprietarul solului este si proprietarul subsolului. Textul art. 135 alin.4 (din aceeasi lege fundamentala)  stabileste, fara echivoc, ca “Bogatiile de orice natura ale subsolului fac obiectul exclusiv al proprietatii publice”, de unde se poate concluziona ca nu intreg subsolul, ci doar o parte  a acestuia – bogatiile subsolului – fac obiectul exclusiv al proprietatii publice ( se stie ca proprietatea publica apartine statului sau unitatilor administrativ-teritoriale).

            Prin bogatii ale subsolului intelegem minereurile, zacamintele de carbuni, petrol, gaze naturale, sare, izvoarele termale si minerale, pesterile, vestigiile arheologice, comorile ingropate etc.

            Articolul 41 alin.4 din Constitutie reglementeaza dreptul de folosinta a subsolului astfel: ” Pentru lucrari de interes general, autoritatea publica poate folosi subsolul oricarei proprietati imobiliare, cu obligatia de a despagubi  proprietarul pentru daunele aduse solului, plantatiilor sau constructiilor, precum si pentru alte daune imputabile autoritatii. Despagubirile la care se face referire se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, in caz de divergenta , prin justitie”. Exista, asadar, un drept de folosinta  a subsolului, care trebuie sa stea la baza exploatarii bogatiilor acestuia.

            Exploatarea subsolului si a resurselor sale se poate face in interesul intregii societati, dar avand ca preocupare prioritara, permanenta, conservarea acestora si prevenirea pagubelor vizand flora si fauna mediului.

                Problema grava este, actualmente, lipsa unei legislatii corespunzatoare relizarii acestor scopuri, neexistand o reglementare a modurilor de exploatare a resurselor naturale ale subsolului si a modului de exercitare a dreptului de folosire a subsolului.



             Subsolul si bogatiile sale naturale sunt expuse permanent, impreuna cu solul si apele, degradarii si poluarii frecvente. Resursele naturale ale subsolului, platoul continental, zacamintele de ape minerale, lacurile terapeutice, acumularile de namol terapeutic sunt expuse degradarii, poluarii, epuizarii prematire. Acestea fac necesara luarea unor masuri permanente de protectie.

            Autoritatea centrala pentru protectia mediului, cu consultarea ministerelor competente, este chemata sa stabileasca:

-          reglementari privind protectia calitatii subsolului;

-          proceduri de autorizare pentru forajele de studii si prospectiuni geologice si hidrogeologice, precum si activitati miniere de extractie;

-          reglementari privind refacerea cadrului natural in zonele in care subsolul a fost afectat de fenomene naturale sau de activitati cu impact negativ asupra mediului.

In vederea infaptuirii politicii economice a Guvernului in domeniul cercetarii, exploatarii, valorificarii si protectiei resurselor minerale si a controlului modului cum se desfasoara aceste activitati a fost infiintata Agentia Nationala pentru Resurse Minerale, ca organ central de specialitate cu personalitate juridica, care este imputernicita, in principal, cu:

-          gestionarea resurselor minerale ale statului;

-          negocierea clauzelor si conditiilor acordurilor pentru resurse minerale in vederea cercetarii exploatarii si valorificarii acestora;

-          fundamentarea taxelor legale in domeniu;

-          emiterea de normative si instructiuni cu caracter obligatoriu cu privire la cercetarea geologica, exploatarea si protectia zacamintelor de substante minerale utile.

Persoanele fizice sau juridice care prospecteaza sau exploateaza resursele subsolului, in vederea protejarii acestora, au o serie de obligatii legale, precum:

-          solicitatea acordului si/sau a autorizatiei de mediu, potrivit legii si respectarea prevederilor acestora;

-          refacerea terenurilor afectate, aducerea la parametrii productivi si ecologici naturali sau la un nou ecosistem functional, in conformitate cu prevederile si termenele din acord si//sau autorizatie, garantand mijloacele financiare pentru aceasta si monitorizand zona;

-          incunostintarea autoritatilor pentrru protectia mediului sau a celor competente despre orice situatii accidentale care pun in pericol ecosistemul terestru si actionarea pentru refacerea acestuia.

In scopul exploatarii rationale si protejarii bogatiilor subsolului, agentii economici care executa lucrari de cercetare geologica, de exploatare si valorificare a resurselor minerale au urmatoarele obligatii cu caracter general: sa-si desfasoare activitatea pe baza documentatiilor tehnico-economice elaborate, avizate si aprobate conform legii; sa obtina atestarea in ceea ce priveste capacitatea lor tehnica pentru executarea lucrarilor pe care le efectueaza; sa desfasoare activitatea exclusiv in cuprinsul perimetrelor instituite si marcate pentru care au obtinut permis de cercetare sau autorizatie de exploatare; sa respecte prescriptiile obligatorii stabilite in aria acestora pentru protejarea resurselor minerale etc.

 5. Raspunderea juridica

Nerespectarea prevederilor legale prin care se impune conduita de urmat in scopul asigurarii protectiei solului si subsolului atrage – in sarcina persoanelor fizice si juridice care    le-au nesocotit – stabilirea raspunderii juridice, care poate imbraca formele clasice: raspundere contraventionala, raspundere penala sau raspundere civila, ca si in cazul incalcarii normelor juridice consacrate apararii celorlalte elemente naturale ale mediului.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Ecologie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie