Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Ecologie


Index » educatie » » geografie » Ecologie
» Monitoringul de mediu. dezvoltarea durabila


Monitoringul de mediu. dezvoltarea durabila




MONITORINGUL DE MEDIU. DEZVOLTAREA  DURABILA

               Structura/obiectivele modulului

   1. Evoluția activitații de observare și control a calitații mediului

   2. Monitoringul ecologic/integrat

3. Conceptul de dezvoltare durabila




4. Agenda XXI

   1. Evoluția activitații de observare și control a calitații mediului

Problemele controlului calitatii mediului s-au pus dupa ce omenirea - parcurgand o evolutie scurta (la scara geologica) - s-a inmultit (de multe ori, la intervale mici, populatia s-a dublat), a ocupat . sub o forma sau alta . toata suprafata planetei, a modificat-o profund, a afectat sau transformat ecosistemele naturale si a provocat un flagel necunoscut pana atunci: poluarea. Interactionand, aceste interventii ale omului au declansat o serie de procese care pericliteaza viitorul omenirii si al planetei.

Pentru o facila intelegere a acestei perspective si in vederea determinarii capacitatii de instituire a masurilor de redresare si reconstructie ecologica, s-a impus organizarea si desfasurarea unei ample actiuni de control a calitatii mediului . asa-numitul monitoring ecologic sau monitoring integrat.

Un control real al calitatii mediului trebuie realizat pe baza unor principii si reguli stricte si unitare, unanim acceptate.

Supravegherea mediului s-a facut de-a lungul timpului, dar nu in mod organizat. Sunt bine cunoscute observatiile privind schimbarile climatice, secetele, inundatiile etc., pe care le gasim in scrierile din antichitate, calendarele egiptene, summeriene, romane, aztece, incase etc. Ele au fost sintetizate in lucrari pe baza lor efectuandu-se o serie de prognoze si estimari.

Odata cu dezvoltarea stiintei acestea devin o preocupare sistematica si metodica, realizata prin intermediul diverselor sisteme de masurare, cu ajutorul carora au fost inregistrati . pe perioade indelungate . diversi parametri ai mediului: temperatura, umiditatea, radiatia solara, nivelul si viteza de scurgere a apelor. In timp s-a manifestat si concretizat tendinta de unificare a unitatilor de masura pentru toti acesti parametri, facandu-se trecerea de la urmarirea si consemnarea empirica la studiul sistematic, stiintific al tuturor acestor indicatori (factori).

Observarea si analizarea mediului s-a efectuat mai ales de catre oamenii de stiinta. Acestia au lucrat la inceput independent, fiecare alegandu-si reperele, etaloanele dupa propriile metode de cercetare, ajungandu-se . in cel mai fericit caz . la utilizarea standardelor tarilor lor. In timp s-a impus uniformizarea metodelor de lucru, a unitatilor de masura, coordonarea activitatilor de experimentare si cercetare, informarea reciproca in legatura cu fazele parcurse si performantele atinse. Aceste aspecte au favorizat si accelerat procesul de infiintare a unor comitete, asociatii de specialisti care s-au intrunit in cadrul unor ample manifestari de specialitate in cadrul carora s-au elaborat materiale cuprinzand rezultatele obtinute, care puteau fi accesate de catre toti cei interesati.

Problemele fundamentale care au aparut si care si-au cautat raspunsul au fost:

  cine realizeaza si finanteaza sistemul de control al calitatii mediului?

  care sunt scopurile si obiectivele programului de monitoring?

  ce metode trebuie folosite in masurarea sistematica in timp a variabilelor si proceselor?

  care este scara de timp in care se realizeaza monitoring-ul si care este frecventa de colectare a datelor?

  ce variabile si procese au fost alese si care sunt cele mai eficiente, elocvente, relevante variabile care pot satisface obiectivele programului de monitoring al mediului?

   2. Monitoringul ecologic/integrat

Pentru termenul ”monitoring” (controlul calitatii mediului) exista doua sensuri: unul ecologic si unul tehnologic.

In sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezinta sistemul de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta factorilor naturali si antropici.

In sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului, obtinut pe baza unor masuratori sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametrii si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care pot sa asigure posibilitatea controlului poluarii.

In tara noastra s-a acceptat si este consacrata sintagma monitoring  integrat, dar se foloseste si formula monitoring ecologic/integrat.

Monitoring-ul ecologic/integrat  urmareste:

-  realizarea unui sistem integrat de inregistrari metodice;

-  evaluarea cuantificata a structurilor si a modului de functionare a proceselor ecologice;

-  compararea starii mediului cu intensitatea activitatilor socio-economice;

-  modelarea situatiilor constatate;

-  prognozarea sensului, a tendintelor si schimbarilor care au loc.

Problema fundamentala a monitoring-ului ecologic/integrat consta in preintampinarea . cat mai devreme posibil . a actiunilor negative rezultate din activitatile umane. Pentru aceasta trebuie apreciat sensul in care reactioneaza mediul, evolutia subsistemelor care il compun, totul efectuandu-se pe baza de analize detaliate, sistematice, de lunga durata. Este necesar ca monitoring-ul ecologic/integrat sa fie abordat sistemic, holistic, in concordanta cu complexitatea proceselor din natura.

Parametrii care se urmaresc in monitoring-ul ecologic/integrat sunt urmatorii:

1.  parametrii geofizici . cei care urmaresc factorii climatici (temperatura, insolatia, nebulozitatea, precipitatiile, curentii de aer etc.) si hidrologici (debitele lichide si solide, curentii, vitezele, transparenta etc.);

2.  parametrii geochimici . cei care evidentiaza continutul diferitelor substante chimice in diversele subsisteme ale mediului;

3.  parametrii biologici . care constau in inventarul speciilor existente (evidentierea biodiversitatii);

4.  parametrii de radioactivitate . obtinuti prin masurarea radioactivitatii globale;

5.  parametrii legati de nevoile umane . istorici, sociologici, epidemiologici, legati de alimente si apa potabila, de zgomot etc.;

6.  parametrii de evidentiere a unor surse de afectare a mediului.

Obiectivele monitoring-ului ecologic/integrat pot fi cu caracter general, cu caracter specific si cu caracter prospectiv.

Principiile de realizare a monitoring-ului ecologic/integrat sunt de trei tipuri:

-  principii institutionale . care vizeaza activitatea institutiilor care sunt abilitate sa organizeze si sa desfasoare monitoring ecologic/integrat;

-  principii stiintifice . care constituie baza, fundamentarea stiintifica a activitatii de protectia





mediului;

-  principii operationale . care releva modul concret in care se lucreaza in monitoring-ul ecologic/integrat

In scopul abordarii integrate a masurilor ce se impun a fi luate in vederea prevenirii, reducerii si controlului poluarii a fost adoptata recent o noua reglementare: Ordonanta de Urgenta nr.34/2002. Prin acest act normativ au fost stabilite masurile necesare pentru prevenirea sau, in cazul cand aceasta nu este posibila, pentru reducerea emisiilor provenite din unele activitati preponderent industriale care pot afecta aerul, apa si solul; de asemenea, sunt stabilite masuri speciale pentru gestionarea deseurilor, astfel incat sa se atinga un nivel ridicat de protectie a mediului, considerat in intregul sau, in acord cu respectarea legislatiei in vigoare si a obligatiilor din conventiile internationale din acest domeniu, la care tara noastra este parte.

Controlul privind respectarea cu strictete a masurilor adoptate in scopul aratat se va exercita . in principal . prin acordul integrat si autorizatia integrata de mediu.

Acordul  integrat  de  mediu este actul tehnico-juridic, emis de autoritatea competenta pentru protectia mediului, prin care se confera dreptul de a stabili conditiile de realizare a unei activitati inca din etapa de proiectare, care sa asigure ca instalatia corespunde cerintelor legale. Autoritatea competenta este, potrivit definitiei cuprinsa in Anexa II la Ordonanta de Urgenta nr.34/2002, orice autoritate a administratiei publice centrale si/sau teritoriale pentru protectia mediului. Autoritatea competenta pentru protectia mediului are o serie de atributii, intre care: coordoneaza si controleaza modul de aplicare a prevederilor legale in domeniu; elaboreaza, avizeaza si aproba procedurile si masurile care se impun a fi luate, conform legii; publica anual inventarul principalelor emisii si surse responsabile de poluare si pune la dispozitie publicului rezultatele supravegherii emisiilor in mediu; verifica luarea masurilor necesare pentru a se evita orice poluare semnificativa, verifica aplicarea masurilor de utilizare eficienta a energiei etc.

Acordul poate fi eliberat fie pentru una sau mai multe instalatii, fie numai pentru anumite parti ale instalatiilor situate pe acelasi amplasament.

Autorizatia  integrata  de  mediu este actul tehnico-juridic emis de autoritatile competente pentru protectia mediului conform dispozitiilor legale in vigoare, care acorda dreptul de a exploata in totalitate sau in parte o instalatie in anumite conditii care sa confere siguranta ca instalatia corespunde cerintelor legii. Si autorizatia poate fi eliberata pentru una sau mai multe instalatii ori parti ale instalatiilor situate pe acelasi amplasament si exploatate de catre acelasi titular.

Autoritatea competenta pentru protectia mediului poate emite acordul si/sau autorizatia integrata de mediu numai cu respectarea abordarii integrate a tuturor elementelor si factorilor de mediu. Potrivit legii, conditiile necesare pentru emiterea acordului si/sau autorizatiei integrate de mediu sunt urmatoarele: verificarea cuprinderii in autorizatie a tuturor conditiilor menite a asigura realizarea unui nivel ridicat de protectia mediului, in intregul sau; luarea in considerare a informatiilor si concluziilor pertinente, precum si a celor din studiul de impact privind efectele asupra mediului pentru instalatiile noi, in cazul unei modificari substantiale a instalatiilor existente si a unor proiecte publice/private; stabilirea

valorilor limita de emisie, in special pentru poluantii susceptibili de a fi evacuati de instalatia respectiva in cantitati semnificative, in functie de natura si de potentialul lor de transfer al poluarii de la un element si factor de mediu la altul etc..

            Autorizatia integrata de mediu care se emite trebuie sa cuprinda si sa impuna toate conditiile care sa garanteze ca instalatia indeplineste cerintele prevazute de aceasta.

In cazul neindeplinirii conditiilor legale cerute de lege se va refuza . motivat . acordarea autorizatiei integrate de mediu, comunicandu-se acest fapt titularului activitatii in termen de 30 de zile de la data depunerii documentatiei.

Conditiile de autorizare trebuie reexaminate si actualizate periodic; competenta in aceasta materie apartine autoritatii pentru protectia mediului. Reexaminarea este obligatorie, conform prevederilor legale, in situatiile cand: poluarea cauzata de instalatie necesita revizuirea valorilor limita de emisie existente la autorizare sau necesita stabilirea de noi valori limita de emisie; schimbarile substantiale ale celor mai bune tehnici disponibile permit o reducere semnificativa a emisiilor; siguranta exploatarii si a desfasurarii activitatii face necesara recurgerea la alte tehnici; prevederile unor noi reglementari legale o impun.

Titularii activitatilor potential periculoase au obligatia sa solicite si dreptul sa obtina, de la autoritatile pentru protectia mediului, inca din etapa de proiectare, acordul integrat de mediu si autorizatia integrata de mediu pentru toate activitatile aflate in desfasurare.

Principalele obligatii ale titularilor de activitati privind exploatarea instalatiilor poluante se refera la: luarea masurilor de prevenire eficienta a poluarii, in special prin recurgerea la cele mai bune tehnici disponibile; luarea masurilor corespunzatoare pentru inlaturarea imediata a efectelor unei eventuale poluari semnificative; evitarea producerii de deseuri ori neutralizarea si eliminarea acestora atunci cand s-au produs, evitandu-se sau reducandu-se impactul asupra mediului; utilizarea eficienta a energiei; luarea masurilor necesare pentru prevenirea accidentelor si limitarea consecintelor acestora; luarea masurilor necesare, in cazul incetarii definitive a activitatii, pentru evitarea oricarui risc de poluare si pentru aducerea amplasamentului si a zonelor afectate intr-o stare care sa permita reutilizarea acestora.

Orice schimbare a modului de exploatare a instalatiei, prevazuta de titularul activitatii, se va putea opera numai dupa ce s-a cerut si obtinut acordul si/sau autorizatia integrata de mediu necesare. Cererea de autorizare se va face pentru toate partile de instalatie si pentru toate elementele susceptibile de a fi modificate.

Incalcarea prevederilor legale in materie atrage raspunderea civila sau contravetionala, dupa caz.

Actul normativ privind controlul integrat al mediului, prezentat succint mai sus, nu contine nici o reglementare expresa referitoare la modul in care titularul unei activitati pentru care este necesara emiterea autorizatiei integrate poate cenzura profesionalismul si buna-credinta a autoritatii de mediu. Asa fiind, consideram ca refuzul nejustificat ori neintemeiat al eliberarii autorizatiei va putea fi atacat in conditiile si dupa procedura prevazute de Legea nr. 554/2005 privind contenciosul administrativ.

Adoptarea reglementarii privind controlul integrat al mediului reprezinta un pas (mic, desigur, dar important) in directia asigurarii unei protectii eficiente a mediului, iar eficientizarea masurilor . juridice, economice, politice etc. intreprinse pentru protejarea mediului se inscrie perfect in cadrul marcat de principiile dezvoltarii durabile.

Pentru conceptul de dezvoltare durabila este fundamentala necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectia mediului.

Pana acum douazeci de ani s-a acordat prioritate cresterii economice, fara a se tine cont deloc de necesitatea protejarii mediului; formele grave de manifestare a deteriorarii componentelor mediului inconjurator au impus schimbarea acestei optici.

Perspectiva cresterii economice inaintea protectiei mediului este posibila, putandu-se chiar sustine o astfel de strategie prin faptul ca o economie stabila genereaza fonduri si isi poate permite sa sustina o intensa munca sociala in domeniul protectiei mediului. O astfel de abordare insa nu permite tuturor tarilor o dezvoltare sustinuta. In cazul tarilor in curs de dezvoltare sunt mai frecvente imprejurarile care produc pagube ecologice si care antreneaza consecinte grave asupra sanatatii generatiilor prezente si viitoare.

Este regretabil, de asemenea, faptul ca nu este sesizata problema necesitatii participarii tuturor tarilor la rezolvarea problemelor globale ale protectiei mediului (schimbari climatice, distrugerea stratului de ozon, cresterea suprafetelor de desert etc.). Tarile mai sus mentionate . confruntate fiind cu probleme severe de protectia mediului pe plan local . nu mai au disponibilitati, in special materiale, de a contribui la rezolvarea celor globale.

Ideea de a evalua mai intai paguba si abia apoi de a o remedia este discutabila, neputand si netrebuind sa constituie singura posibilitate de abordare a chestiunii in cauza. Managementul ecologic, ca si stiinta medicala, are un principiu confirmat: prevenirea este intotdeauna mai buna si mai economica decat tratarea (remedierea, repararea). Cele prezentate se constituie intr-un argument puternic in sustinerea si promovarea actiunilor de integrare a obiectivelor economice si a celor ecologice, incluzand si actiunile de protectia mediului, astfel incat pagubele ecologico-economice sa fie minimalizate.




Ultimele doua decenii au fost consacrate de catre specialistii, politicienii si oamenii de decizie, care au inteles acuitatea acestor probleme, cautarii solutiilor locale sau globale, economice, tehnice sau politice care au condus la dezvoltarea si afirmarea unui nou domeniu al tehnicii si practicii ingineresti prin care proiectele si activitatile se abordeaza sub toate aspectele (economic, financiar, monetar, social si ecologic) in relatia lor cu mediul si care necesita o munca de sinteza si de coordonare a unei echipe multidisciplinare: ingineria mediului.

Una dintre definitiile generale ale conceptului de dezvoltare durabila precizeaza ca acesta are ca obiectiv general gasirea optimului interactiunii intre patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental si uman. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme.

Cerintele minime pentru asigurarea dezvoltarii durabile includ:

-  redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

-  eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc de munca, hrana, energie, apa, locuinta si societate;

-  asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil (crestere demografica controlata);

-  conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;

-  reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor;

-  descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si coroborarea acestora cu dezvoltarea tarilor pe plan national si international.

Datorita importantei sale capitale, conceptul de dezvoltare durabila s-a impus in intreaga lume, ca obiectiv strategic ( evident, prezentand aspecte particulare in fiecare stat).

Necesitatea asigurarii unei dezvoltari durabile pe Terra, care sa profite intregii omeniri a fost constientizata tarziu, in urma cu putina vreme, dar din momentul cand s-au intrevazut . de catre toata lumea . perspectivele sumbre ale degradarii (nu numai continue, dar si rapide si de o amploare alarmanta) s-a intrat intr-un soi de panica generala a carei .parte buna. este reprezentata de cresterea gradului de preocupare a oamenilor pentru gasirea si punerea in opera a ideilor si masurilor de .salvare. a pamantului astfel incat el sa ofere si generatiilor viitoare conditii normale de viata si dezvoltare.

1. Conceptul de dezvoltare durabila

Pentru conceptul de dezvoltare durabila este fundamentala necesitatea integrarii obiectivelor economice cu cele ecologice si de protectia mediului.

Pana acum douazeci de ani s-a acordat prioritate cresterii economice, fara a se tine cont deloc de necesitatea protejarii mediului; formele grave de manifestare a deteriorarii componentelor mediului inconjurator au impus schimbarea acestei optici.

Perspectiva cresterii economice inaintea protectiei mediului este posibila, putandu-se chiar sustine o astfel de strategie prin faptul ca o economie stabila genereaza fonduri si isi poate permite sa sustina o intensa munca sociala in domeniul protectiei mediului. O astfel de abordare insa nu permite tuturor tarilor o dezvoltare sustinuta. In cazul tarilor in curs de dezvoltare sunt favorizate pagubele ecologice si consecintele acestora asupra sanatatii generatiilor prezente si viitoare. Este regretabil, de asemeni, faptul ca nu este sesizata problema necesitatii participarii tuturor tarilor la rezolvarea problemelor globale ale protectiei mediului (schimbari climatice, distrugerea stratului de ozon, cresterea suprafetelor de desert etc.). Tarile mai sus mentionate – confruntate fiind cu probleme severe de protectia mediului pe plan local – nu mai au disponibilitati, in special materiale, de a contribui la rezolvarea celor globale.

Ideea de a  evalua mai intai paguba si abia apoi remedierea este discutabila, neputand si netrebuind sa constituie singura posibilitate de abordare a chestiunii in cauza. Managementul ecologic, ca si stiinta medicala, are un principiu confirmat: prevenirea este intotdeauna mai buna si mai economica decat tratarea (remedierea, repararea). Cele prezentate se constituie intr-un argument puternic in sustinerea si promovarea actiunilor de integrare a obiectivelor economice si a celor ecologice, incluzand si actiunile de protectia mediului, astfel incat pagubele ecologico-economice sa fie minimalizate.

Ultimele doua decenii au fost consacrate de catre specialistii, politicienii si oamenii de decizie – care au inteles acuitatea acestor probleme – cautarii solutiilor locale sau globale, economice, tehnice sau politice care au condus la dezvoltarea si afirmarea unui nou domeniu al tehnicii si practicii ingineresti prin care proiectele si activitatile se abordeaza sub toate aspectele (economic, financiar, monetar, social si ecologic) in relatia lor cu mediul si care necesita o munca de sinteza si de coordonare a unei echipe multidisciplinare: ingineria mediului.

Una dintre definitiile generale ale conceptului de dezvoltare durabila  precizeaza ca acesta are ca obiectiv general gasirea optimului interactiunii intre patru sisteme: economic, tehnologic, ambiental si uman. Nivelul optim corespunde acelei dezvoltari de lunga durata care poate fi sustinuta de catre cele patru sisteme.

Cerintele minime pentru  asigurarea dezvoltarii durabile includ:

-          redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

-          eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc de munca, hrana, energie, apa, locuinta si societate;

-          asigurarea cresterii populatiei  la un nivel acceptabil (crestere demografica controlata);

-          conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;

-          reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor;

-          descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor  privind mediul si coroborarea acestora cu dezvoltarea tarilor pe plan national si international.

Datorita importantei sale capitale, conceptul de dezvoltare durabila s-a impus in intreaga lume, ca obiectiv strategic ( evident, prezentand  aspecte particulare in fiecare stat).



2. Agenda XXI

Necesitatea asigurarii unei dezvoltari durabile pe Terra, care sa profite intregii omeniri a fost constientizata tarziu, in urma cu putina vreme, dar din momentul cand s-au intrevazut – de catre toata lumea – perpectivele sumbre ale degradarii (nu numai continue, dar si rapide si de o amploare alarmanta) s-a intrat intr- un soi de panica generala a carei “parte buna” este reprezentata de cresterea gradului de procupare a oamenilor pentru gasirea si punerea in opera a ideilor si masurilor de “salvare” a pamantului astfel incat el sa ofere si generatiilor viitoare conditii normale de viata si dezvoltare.

In scopul prezentat mai sus au avut loc  mai multe reuniuni internationale, de mare amploare, care au culminat cu  “Intalnirea la Varf a Pamantului” – Conferinta Natiunilor Unite pentru Mediu si Dezvoltare, care a avut loc la Rio de Janeiro in iunie 1992. Rezultatul acestei Conferinte – la care au participat sefi de state si personalitati guvernamentale de pe intreg globul, impreuna cu delegati ai agentiilor Natiunilor Unite, ai organizatilor internationale guvernamentale si neguvernamentale – a fost adoptarea  AGENDEI  XXI (“Agenda Schimbarii”), document prin care se propun – la nivel de principii – solutii (intr- un plan de actiune coerent) la problemele critice cu care se confrunta omenirea in prezent, la cumpana dintre milenii.

Agenda XXI reprezinta  un document deosebit de amplu si generos. Din el se desprind principiile si actiunile care – puse in aplicare cu consecventa si seriozitate – asigura dezvoltarea durabila a omenirii. Retinem, in continuare, intr-o enumerare selectiva, cele mai importante actiuni si activitati care trebuiesc intreprinse la nivel mondial: cooperarea internationala, combaterea saraciei, schimbarea modelelor de consum, populatia si viabilitatea, protectia si promovarea sanatatii umane, asezarile umane viabile, adoptarea deciziilor pentru dezvoltarea durabila, protectia atmosferei, gospodarirea viabila a terenurilor, combaterea despaduririlor, combaterea desertificarii si a secetei, dezvoltarea montana durabila, dezvoltarea durabila a agriculturii si a localitatilor rurale, conservarea diversitatii biologice, managementul biotehnologiei, protectia si gospodarirea oceanelor, protectia si gospodarirea apelor dulci, gospodarirea deseurilor periculoase, utilizarea in siguranta a produselor chimice toxice etc.

SCHEMA RECAPITULATIVA

- Pentru termenul ”monitoring” (controlul calitatii mediului) exista doua sensuri: unul ecologic si unul tehnologic. In sens ecologic, monitoring-ul ecologic reprezinta sistemul de supraveghere sistematica si continua a starii mediului si a componentelor sale sub influenta factorilor naturali si antropici. In sens tehnologic, monitoring-ul integrat reprezinta un sistem complet de achizitie a datelor privind calitatea mediului, obtinut pe baza unor masuratori sistematice, de lunga durata, la un ansamblu de parametrii si indicatori, cu acoperire spatiala si temporala care pot sa asigure posibilitatea controlului poluarii. In tara noastra s-a acceptat si este consacrata sintagma monitoring  integrat, dar se foloseste si formula monitoring ecologic/integrat.

- Monitoring-ul ecologic/integrat  urmareste:

-  realizarea unui sistem integrat de inregistrari metodice;

-  evaluarea cuantificata a structurilor si a modului de functionare a proceselor ecologice;

-  compararea starii mediului cu intensitatea activitatilor socio-economice;

-  modelarea situatiilor constatate;

-  prognozarea sensului, a tendintelor si schimbarilor care au loc.

            - Dezvoltarea durabila reprezinta acel model prin care se urmarește satisfacerea nevoilor societații actuale fara a compromite posibilitatea generațiilor viitoare de a avea acces la cel puțin aceleași condiții de viața ca și cele de azi.

- Cerintele minime pentru asigurarea dezvoltarii durabile includ:

-  redimensionarea cresterii economice, avand in vedere o distributie mai echitabila a resurselor si accentuarea laturilor calitative ale productiei;

-  eliminarea saraciei in conditiile satisfacerii nevoilor esentiale pentru un loc de munca, hrana, energie, apa, locuinta si societate;

-  asigurarea cresterii populatiei la un nivel acceptabil (crestere demografica controlata);

-  conservarea si sporirea resurselor naturale, intretinerea diversitatii ecosistemelor, supravegherea impactului activitatilor economice asupra mediului;

-  reorientarea tehnologiilor si punerea sub control a riscurilor;

-  descentralizarea formelor de guvernare, cresterea gradului de participare la luarea deciziilor privind mediul si coroborarea acestora cu dezvoltarea tarilor pe plan national si international.

CHESTIONAR  DE  EVALUARE

(Modulul V)

1.                      Care sunt cerintele minime pentru asigurarea dezvoltarii durabile ?

2.                      Stabiliti prin cel putin trei parametri legatura stransa existenta intre: protectia mediului, dezvoltarea durabila si viitorul omenirii ?

3.                       Care este rolul reuniunilor internationale in dezvoltarea strategiilor consacrate asigurarii unei dezvoltari durabile ?

4.                      In ce masura credeti ca statele lumii trebuie sa se implice pentru asigurarea dezvoltarii durabile a societatii ?







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Ecologie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie