Deseuri urbane. Managementul deseurilor urbane

Deseuri urbane. Managementul deseurilor urbane

         Protectia mediului este o problema a tuturor, este problema redresarii, conservarii si ocrotirii mediului in scopul restrangerii si eliminarii surselor de poluare, in cadrul dezvoltarii armonioase a societatii. O importanta sursa de poluare in acest sens, la nivel national, o reprezinta gestiunea si managementul precar al deseurilor, al caror impact asupra mediului este covarsitoare.

Definitii si clasificari

Deseurile, prin definitie, reprezinta orice substanta, preparat sau orice obiect din categoriile stabilite de legislatia specifica privind regimul deseurilor, pe care detinatorul il arunca, are intentia sau are obligatia de a-l arunca.

Deseurile reciclabile - deseuri care pot constitui materie prima intr-un proces de productie pentru obtinerea produselor initiale sau pentru alte scopuri.

Deseuri periculoase - deseuri incadrate generic, conform legislatiei specifice privind regimul deseurilor, in aceste tipuri sau categorii de deseuri si care au cel putin un constituent sau o proprietate care face ca acestea sa fie periculoase. (O.U.G. 195/2005, aprobata de legea 265/2006).

Dupa impactul pe care il au asupra mediului deseurile pot fi :

deseuri nepericuloase al caror impact asupra mediului este mai scazut, mai ales daca acestea sunt tratate corespunzator si reciclate ulterior unde este posibil.

deseuri periculoase care prin riscul crescut de aprindere si/sau explozie ori prin actiunea lor coroziva si a altor proprietati au un impact semnificativ asupra mediului inconjurator.

Dupa sursa si locul de generare acestea pot fi :

deseuri urbane

deseuri industriale neurbane (miniere de ex.)

deseuri agricole si horticole

In cele ce urmeaza vom trata pe larg situatia reala a gestionarii deseurilor urbane la nivel national, pentru ca in finalul lucrarii sa prezentam si cateva solutii de tratare, valorificare si reciclare a deseurilor.

DESEURILE URBANE

Generarea deseurilor

Desi numarul de locuitori ai tarii inregistreaza o continua scadere pe fondul sporurilor naturale si migratorii negative, cantitatea de deseuri generata in urma diferitelor activitati, inregistreaza o continua crestere.

Deoarece la nivel national nu exista depozite ecologice de deseuri si nici statii de cantarire exacta (*pana in anul 2006) cantitatea de deseuri este estimata in functie de nr. si volumul recipientelor, precum si frecventa cu care se face colectarea.

De asemenea estimarile care s-au facut vis-a-vis de procentul anumitor deseuri din totalul general, nu au inclus si deseurile de tip urban produse in zonele rurale.

Compozitia deseurilor menajere urbane

Studiul estimativ al compozitiei deseurilor s-a facut pe baza criteriilor enuntate anterior, iar datele centralizate ulterior la nivel national, situatia prezentandu-se astfel :

De remarcat este continutul mare, peste 50 %, de materiale biodegradabile din deseurile provenite din gospodarii si surse similare acestora. Acest fapt ridica problema luarii unor masuri de reducere a acestora prin aplicarea metodelor de obtinere a compostului organic si valorificarea acestuia ca ingrasamant pentru sol. Pana in 2006 nu s-a constituit nici o retea organizata de recuperare a deseurilor compostabile la nivel de comunitati locale, judetene sau nationale. O alta posibilitate de reducere a cantitatiilor de deseuri depozitate ar fi colectarea selectiva a acestora in vederea reciclarii hartiei, cartonului, PET-urilor, DEEE-urilor si metalelor.

Reducerea cantitatii de deseuri biodegradabile depozitate prin reciclare si procesare - minimizarea materiei organice pentru reducerea cantitatii de levigat si gaz de halda - constituie unul din principalele obiective stabilite prin Strategia Nationala de Gestionare a Deseurilor si prin Hotararea Guvernului nr. 349/2005 privind depozitarea deseurilor.

In vederea atingerii tintelor va fi necesara in perioada urmatoare realizarea de investitii in acest domeniu, cum ar fi, de exemplu, instalatiile de tratare mecano-biologica si de compostare.

Colectarea si transportul deseurilor

Deseurile menajere rezultate din locuinte, institutii si entitati economice diverse (comert, industrie, servicii) sunt precolectate in recipiente de diferite capacitati amplasate in acest scop.

Colectarea deseurilor in zonele urbane se realizeaza, in cea mai mare parte, neselectiv in utilaje de colectare de genul containerelor, europubelelor, eurocontainere, saci si camere de colectare (blocuri turn).

Amplasarea zonelor de precolectare se realizeaza in asa fel incat sa satisfaca necesitatiile generatorilor de deseuri si ale operatorilor de servicii de gestionare a deseurilor urbane.

La agentii economici, ridicarea deseurilor similare celor menajere se realizeaza pe baza de contract, iar ridicarea se asigura ori de cate ori este necesar in functie de volumul deseurilor generate specificate in contract.

Deseurile stradale sunt colectate si transportate prin intermediul seviciilor de salubritate aflate in subordinea primariilor. In orase, curatenia stradala este intretinuta doar pe arterele principale cu ajutorul unor utilaje specifice (automaturatori colectoare, autostropitoare, etc.). Cea mai mare parte a deseurilor stradale este insa colectata manual, cu mijloace rudimentare.

Transportul deseurilor la locul de depozitare este realizat cu ajutorul unor utilaje specializate din categoria autogunoierelor compactoare, transportoare de containere, tractoare cu remorca, autobasculante si autocamioane.

Tratarea si valorificarea deseurilor

Cea mai mare parte din deseurile urbane si cele asimilabile lor, la nivel national, sunt depozitate fara a fi supuse operatiunilor de tratare prealabila eliminarii finale. Pana in 2006 nu existau statii de transfer sau sortare si nici instalatii de compostare sau tratare mecano-biologica a deseurilor. Deseurile nu sunt colectate selectiv in vederea valorificarii materialelor reciclabile (sticla, hartie, carton, metale, materiale plastice). Singurele colectari selective (hartie, PET-uri, carton, sticla) s-au facut direct de la populatie si agenti economici, prin intermediul programelor locale sau regionale. Marea parte a deseurilor reciclabile se elimina prin depozitare, pierzandu-se astfel mari cantitati de materii prime secundare si resurse energetice. In prezent, la nivel de consilii judetene, se fac eforturi pentru obtinerea de fonduri in vederea deschiderii unor gropi ecologice comune la nivel de judet si a unor statii de transfer si sortare la nivel de localitati.

Eliminarea deseurilor urbane

Principalul mod de eliminare a deseurilor urbane si totodata cel mai intalnit proces este depozitarea.

Spre exemplu, in jud. Caras-Severin, nu exista un depozit ecologic de deseuri menajere. In fiecare localitate urbana sau rurala exista un depozit de deseuri de tip urban, neconform. Depozitele au o vechime de 15-20 ani, multe din ele fiind propuse pe lista de sistari in anul 2009. Pe teritoriul judetului exista 8 depozite orasenesti de deseuri menajere avand suprafete cuprinse intre 1,2 si 10 ha.

In ceea ce priveste gradul de amenajare, nici unul din aceste depozite nu beneficiaza de facilitati pentru protectia mediului (depozitele din Resita, Bocsa si Caransebes sunt partial imprejmuite). Nici unul din aceste depozite nu este autorizat de catre organele sanitare si de mediu din judet. Starea actualelor depozite de deseuri urbane este necorespunzatoare din toate punctele de vedere, fapt pentru care aceste depozite sunt improprii utilizarii in continuare pentru depozitatea deseurilor menajere.

In mediul rural depozitarea deseurilor se realizeaza pe amplasamente stabilite de Consiliile Locale, neamenajate si neautorizate. Suprafata acestor depozite variaza intre 0,2 - 3 ha.

Nici la nivel national situatia nu este mai buna, multe din depozitele de deseuri municipale fiind propuse pentru inchidere pana in 2011-2012, conform planului de implementare al Directivei 1999/31/CE privind depozitarea deseurilor, respectiv HG nr. 349/2005.

O alta metoda de eliminare a deseurilor este incinerarea. Aceasta se face in unitati speciale pentru incinerare a deseurilor urbane, numite incineratoare-pilot. Desi in ultima perioada ponderea partii combustibile a crescut, puterea calorica a deseurilor este scazuta datorita continutului ridicat de apa. In interiorul cuptorului sunt necesare o buna aerare si un amestec al deseurilor, in conditiile unei temperaturi maxime de 900 C. Dificultatea consta in epurarea fumului. O recenta reglementare europeana din 1989, deosebit de severa, risca sa scumpeasca cu 20-50% presul incinerarii, alaturi de necesitatea captarii si neutralizarii acidului clorhidric degajat in special prin combustia PVC.

In cateva orase mari (Bucuresti, Craiova, Iasi, Timisoara, Constanta) au existat instalatii pilot pentru incinerarea deseurilor urbane, de capacitati reduse, realizate in anii in scopul experimentarii unor solutii tehnologice de incinerare a deseurilor. Cu exceptia instalatiei Militari din Bucuresti, care functioneaza intermitent arzand produse cu valabilitate depasita, celalalte incineratoare pilot sunt scoase din functiune.

Clasificarea deseurilor urbane

Deseurile urbane reprezinta cantitatea totala de deseuri rezultata in urma activitatiilor antropice.

Principalele deseuri urbane sunt :

1. Deseurile menajere - provenite din sectorul casnic sau din sectoare asimilabile cu acesta si care pot fi preluate cu sisteme de precolectare sau colectare din localitati.
2. Deseuri stradale - specifice cailor de circulatie publica, provenite din activitatea cotidiana a populatiei, de la spatile verzi, animale, din depunerea de substante solide din atmosfera.
3. Deseuri asimilabile cu deseuri menajere - sunt provenite de la mica sau marea industrie, din comert, din sectorul public sau administrativ, si care prezinta aceeasi compozitie si proprietati similare cu deseurile menajere, putand fi colectate, transportate si depozitate impreuna cu acestea.
4. Deseuri voluminoase - deseuri solide de diferite proveniente, care datorita volumului deosebit nu pot fi preluate cu sisteme obisnuite de precolectare sau colectare si necesita o tratare diferentiata fata de acestea.
5. Deseuri de constructii - provenite din demolarea sau construirea de obiective civile sau industriale.
6. Deseuri industriale - aparute in urma desfasurarii proceselor tehnologice.
7. Deseuri spitaliere - provenite din activitatea spitaleor sau a unitatiilor medicale si care sunt incinerate in crematoriile spitalelor.

Impactul depozitelor de deseuri industriale si urbane asupra mediului

In general, ca urmare a lipsei de amenajari si a exploatarii deficitare, depozitele de deseuri se numara printre obiectivele recunoscute ca generatoare de impact si risc pentru mediu si sanatatea publica.

Principalele forme de impact si risc determinate de depozitele de deseuri orasenesti si industriale, in ordinea in care sunt percepute de populatie, sunt:

• modificari de peisaj si disconfort vizual;
• poluarea aerului;
• poluarea apelor de suprafata;
• modificari ale fertilitatii solurilor si ale compozitiei biocenozelor pe terenurile invecinate.

Poluarea aerului cu mirosuri neplacute si cu suspensii antrenate de vant este deosebit de evidenta in zona depozitelor orasenesti actuale, in care nu se practica exploatarea pe celule si acoperirea cu materiale inerte.

Scurgerile de pe versantii depozitelor aflate in apropierea apelor de suprafata contribuie la poluarea acestora cu substante organice si suspensii.

Depozitele neimpermeabilizate de deseuri urbane sunt deseori sursa infestarii apelor subterane cu nitrati si nitriti, dar si cu alte elemente poluante. Atat exfiltratiile din depozite, cat si apele scurse pe versanti influenteaza calitatea solurilor inconjuratoare, fapt ce se repercuteaza asupra folosintei acestora.

Scoaterea din circuitul natural sau economic a terenurilor pentru depozitele de deseuri este un proces ce poate fi considerat temporar, dar care in termenii conceptului de "dezvoltare durabila", se intinde pe durata a cel putin doua generatii daca se insumeaza perioadele de amenajare (1-3 ani), exploatare (15-30 ani), refacere ecologica si postmonitorizare (15-20 ani).

In termeni de biodiversitate, un depozit de deseuri inseamna eliminarea de pe suprafata afectata acestei folosinte a unui numar de 30-300 specii/ha, fara a considera si populatia microbiologica a solului. In plus, biocenozele din vecinatatea depozitului se modifica in sensul ca:

• in asociatiile vegetale devin dominante speciile ruderale specifice zonelor poluate;
• unele mamifere, pasari, insecte parasesc zona, in avantajul celor care isi gasesc hrana in gunoaie (sobolani, ciori, caini vagabonzi).

Desi efectele asupra florei si faunei sunt teoretic limitate in timp la durata exploatarii depozitului, reconstructia ecologica realizata dupa eliberarea zonei de sarcini tehnologice nu va mai putea restabili echilibrul biologic initial, evolutia biosistemului fiind ireversibil modificata. Actualele practici de colectare transport /depozitare a deseurilor urbane faciliteaza inmultirea si diseminarea agentilor patogeni si a vectorilor acestora: insecte, sobolani, ciori, caini vagabonzi.

Deseurile, dar mai ales cele industriale, constituie surse de risc pentru sanatate datorita continutului lor in substante toxice precum metale grele (plumb, cadmiu), pesticide, solventi, uleiuri uzate.

Problema cea mai dificila o constituie materialele periculoase (inclusiv namolurile toxice, produse petroliere, reziduri de la vopsitorii, zguri metalurgice) care sunt depozitate in comun cu deseuri solide orasenesti. Aceasta situatie poate genera aparitia unor amestecuri si combinatii inflamabile, explozive sau corozive; pe de alta parte, prezenta reziduurilor menajere usor degradabile poate facilita descompunerea componentelor periculoase complexe si reduce poluarea mediului.

Un aspect negativ este acela ca multe materiale reciclabile si utile sunt depozitate impreuna cu cele nereciclabile; fiind amestecate si contaminate din punct de vedere chimic si biologic, recuperarea lor este dificila.

Problemele cu care se confrunta gestionarea deseurilor in Romania pot fi sintetizate astfel:

• depozitarea pe teren descoperit este cea mai importanta cale pentru eliminarea finala a acestora;
• depozitele existente sunt uneori amplasate in locuri sensibile (in apropierea locuintelor, a apelor de suprafata sau subterane, a zonelor de agrement);
• depozitele de deseuri nu sunt amenajate corespunzator pentru protectia mediului, conducand la poluarea apelor si solului din zonele respective;
• depozitele actuale de deseuri, in special cele orasenesti, nu sunt operate corespunzator: nu se compacteaza si nu se acopera periodic cu materiale inerte in vederea prevenirii incendiilor, a raspandirii mirosurilor neplacute; nu exista un control strict al calitatii si cantitatii de deseuri care intra pe depozit; nu exista facilitati pentru controlul biogazului produs; drumurile principale si secundare pe care circula utilajele de transport nu sunt intretinute, mijloacele de transport nu sunt spalate la iesirea de pe depozite; multe depozite nu sunt prevazute cu imprejmuire, cu intrare corespunzatoare si panouri de avertizare.
• terenurile ocupate de depozitele de deseuri sunt considerate terenuri degradate, care nu mai pot fi utilizate in scopuri agricole; la ora actuala, in Romania, peste 12000 ha de teren sunt afectate de depozitarea deseurilor menajere sau industriale;
• colectarea deseurilor menajere de la populatie se efectueaza neselectiv; ele ajung pe depozite ca atare, amestecate, astfel pierzandu-se o mare parte a potentialului lor util (hartie, sticla, metale, materiale plastice);

Toate aceste considerente conduc la concluzia ca gestiunea deseurilor necesita adoptarea unor masuri specifice, adecvate fiecarei faze de eliminare a deseurilor in mediu. Respectarea acestor masuri trebuie sa faca obiectul activitatii de monitoring a factorilor de mediu afectati de prezenta deseurilor.

Managementul de viitor al deseurilor urbane

O buna gestionare a deseurilor intr-un viitor apropiat presupune, in primul rand, o colectare selectiva a acestora. In urma acestui proces, unele materiale (hartie, PET, sticla si carton) ar putea deveni materii prime secundare in vederea obtinerii tehnologice a materialelor initiale. De asemenea, odata scoase din masa totala de deseu, fractia organica ramasa ar putea fi mult mai usor tratata si valorificata in vederea obtinerii compostului si biogazul.

Investitia de tratare a fractiei organice de deseuri solide urbane (FODSU) se compune din trei componente principale:

A) Pre-tratare deseuri

B) Tratare anaerobica intensiva

C) Finisarea compostului rezultat si producerea de fertilizant final de inalta calitate.

 La randul lor aceste trei componente se subimpart in :

A1) - Preluarea FODSU - in aria de acoperire prevazuta de receptie a fractiei organice si alimentarea mecanica a liniei de pretratere a deseurilor urbane nesortate anterior .

 A2) - Linia de "pre-extrudare" la inalta presiune si in urma careia se obtine separarea fizica a fractiei organice de cea uscata si rezistenta mecanic (ex. Sticla, PET,etc.).

 A3) - Linia de macinare-omogenizare umeda a FODSU cu anexa - linia de selectionare-separarea fractiei organice de componentele inerte si usoare.

 A4) - Colectarea intermediara a suspensiei organice la iesirea din separatorul multifazic si alimentarea digestoarelor si/sau stocarea intr-un bazin plaman intermediar in vedrea uscarii lor;

B1) - Digestia anaerobica a suspensiei organice, realizata in trei reactoare in paralel;

 B2) - Colectarea lichidului rezultat de la digestie si separarea mecanica a fractiei solide prezente  prin centrifugare;  

B3) - Fractia lichida rezultata este trimisa la statia de epurare, iar o parte recirculata catre linia de macinare-omogenizare umeda;

 C1) - Compostarea fractiei solide rezultata de la digestoare, deshidratata si amestecata cu "coagulanti" derivati de la macinarea deseurilor urbane "verzi" si alte substante utilizate ca ingrasaminte pentru plante utilizate la rafinarea compostului;

 C2) - Rafinarea si ambalarea la saci/pungi a "compostului" obtinut; 

C3) - Utilizarea biogazului produs in grupuri de cogenerare  electro-termica.

 SCHEMA BLOC A STATIEI DE TRATARE FODSU

O buna reciclare a deseurilor ar avea un efect benefic asupra naturii prin salvarea multor resurse cum ar fi : petrol, gaze naturale, carbuni, energie electrica, soluri fertile, paduri si ape subterane potabile. Inteleasa si odata aplicata aceasta reciclare ar fi totodata o sursa de venit si un mod de a ne exprima respectul fata de natura.

Legislatie in domeniul deseurilor

O.U.G. nr 78 / 2000 privind regimul deseurilor

Legea nr. 426 / 2001 pentru aprobarea si modificarea O.U.G. nr 78 / 2000.

H.G. nr. 162 / 2002 privind depozitarea deseurilor

H.G. nr. 128 / 2002 privind incinerarea deseurilor

H.G. nr. 856 / 2002 privind evidenta gestionarii deseurilor si aprobarea listei cu deseuri, inclusiv deseurile periculoase.

H.G. nr. 383 / 2000 si H.G. nr. 9 / 2002 privind regimul de import al deseurilor

H.G. nr. 349 / 2002 privind gestionarea de ambalaje si deseurilor de ambalaje.

H.G. nr. 662 / 2001 si 441 /2002 privind regimul uleiurilor uzate.

O.U.G. nr. 16 / 2001 privind gestionarea deseurilor industriale reciclabile.

Legea nr. 465 / 2001 pentru aprobarea si modificarea O.U.G. nr. 16 / 2001.

Bibliografie

Gastescu P., Ecologia asezariilor umane, Edit. Univ. Bucuresti 1998

Gastescu P., Managementul mediului, Edit. Sfinx, Targoviste 2000

Date ANPM referitoare la gestiunea deseurilor

Legis Piatra Neamt - baza legala in domeniul gestionarii deseurilor.