Aerul

Aerul

Aerul ca si apa este o sursa naturala constituind o pelicula subtire a atmosferei terestre sau troposferei in contact cu solul. Atmosfera este termenul uzitat ca atare si provine de la cuvintele grecesti atmos-abur si sahaira-sfera si reprezinta invelisul gazos alcatuit din aer,care inconjoara Pamantul fara o limita superioara precisa trecand treptat in spatiul interplanetar,masa ei reprezinta 0,000001 din masa globului pamantesc,iar pe 1 cm² din suprafata terestra actioneaza o masa de aer egala cu 1 kg.Troposfera se aliniaza in doua straturi,primul de 3000m se supune influentei factorilor geografici-relief,prezenta continentelor sau oceanelor -care perturba caracteristicile sale fizico-chimice. Umiditatea atmosferica si impuritatile provenind din sol se concentreaza in partea superioara a acestui strat,dincolo de acesta situandu-se atmosfera libera limitata de tropopauza.

Circulatia maselor de aer ale troposferei regleaza clima si variatiile sale fiind bine de amintit ca temperatura troposferei descreste cu 1⁰C la fiecare 180 m departare de Pamant si presiunea atmosferica scade cu 1 mm la fiecare 100m.

Deasupra troposferei se gaseste stratosfera unde gazele se repartizeaza in functie de densitatea lor aici intalnindu-se stratul de ozon care joaca rol de ecran protector si absoarbe majoritatea radiatiilor ultraviolete,stratosfera intinzandu-se pe o distanta de aproximativ 80 km altitudine,temperatura variand intre +10⁰C si + 40⁰C. Dincolo de stratosfera se intalneste un amestec de gaze usoare ca heliul si hidrogenul. La peste 100 km se situeaza inosfera ce se intinde pana la 1000km altitudine fiind alcatuita din acelasi amestec de gaze rarefiate.

Dincolo de aceasta limita se afla magnetosfera unde temperatura este foarte ridicata si dispersia gazelor este foarte mare.

1.1.Controlul atmosferei

Aerul este un amestec de gaze a carui comozitie variaza in functie de altitudine,ramanand relative stabila la presiune apropiata pentru ansamblul troposferei. Cantitativ gazele principale sunt oxigenul si azotul dar si altele sunt tot la fel de importante pentru ecosisteme.

Compozitia detaliata a aerului este mai complexa decat apare in acest tabel,prin intermediul baloanelor-sonde stabilindu-se cu exactitate aceasta compozitie.Gazele mentionate mai sus trebuie sa adaugam ceea ce se cheama gazele rare acestea fiind nenonul ,criptonul,xenonul,si radonul. Mai mult,nu trebuie uitat dioxidul de carbon si oxidul de carbon,gaze ce sunt legate de eruptiile vulcanice dar si de activitatea umana si a celorlalte organisme animale si vegetale ca si prezenta vaporilor de apa fenomen evocat in capitolul anterior.

O caracteristica fizica a aerului este transparenta sa ce variaza in timp si o filtreaza mai mult sau mai putin radiatiile solare,antrenand in special modificari ale temperaturii.Numerosi autori au cautat sa elucideze cauzele posibile ale acestor variatii si au fost pusi in evident mai multi factori.Transparenta variaza in functie de cantitatea de dioxid de carbon,de activitatea petalelor solare,eruptiile vulcanice,cel putin importante pot juca un rol fundamental in transparenta atmosferei.

1.2.Oxigenul.Geneza.Circuit

Oxigenul este indispensabil pentru respiratia vegetalelor si animalelor fiind un fapt binecunoscut de toata lumea si nu vom insista mai mult asupra acestui aspect. Este mai interesant sa reamintim ca in timpul zilei oxigenul este eliberat si dioxidul de carbon absorbit la nivelul frunzelor vegetalelor prin fenomenul fotosintezei. Invers ,ziua si noaptea oxigenul este absorbit si dioxidul de carbon degajat prin respiratia plantelor.Deci lumea vegetala este in acelasi timp consumatoare si producatoare de oxigen,si balanta trebuie stabilita pentru o perioada de 24 ore,pentru a putea fii redata. Oxigenul n-a existat intotdeauna in atmosfera terestra,el si-a facut aparitia in acelasi timp cu primele organisme clorofiliene. Conform autorilor Berkner si Marshall,oxigenul,pe masura aparitiei sale,a fost transformat in ozon sub efectul radiatiilor ultraviolet. Ecranul a fost imediat suficient pentru a permite proliferarea organismelor clorofiliene si cantitatea de oxigen degajata a crescut conform progresii geometrice.Prima dovada a existentei oxigenului este data de prezenta oxidului feros in depozitele geologice Durand 2 miliarde de ani (aproximativ).Plecand de la aceasta data,prezenta oxigenului la suprafata pamantului devine din ce in ce mai evident,pentru ca numeroase roci il fixeaza sau il folosesc pentru a se constitui. Doar de vreo 20 milioane de ani atmosfera terestra contine circa 20% oxigen.In prezent contine doar a douazecea parte a oxigenului prezent in ansamblul biosferei restul regasindu-se in carbonate,materiile organice si oxizii ferosi sau ferici.

Din studiile intreprinse in tara si strainatate s-a constatat ca in aer oxigenul nu constituie decat in mod exceptional un factor limitativ pentru viata animala ca si pentru cea vegetala trebuie sa se excluda formele de relief important si mai ales cele situate la altitudini superioare 3.500-4.000 m,unde presiunea partial de oxigen se diminueaza intr-un mod extrem de important. La nivelul marii se stie ca presiunea partial de oxigen se diminueaza intr-un mod extreme de important. La nivelul marii se stie ca presiunea atmosferica este de 760 mmHg in medie si la 5.000 m altitudine este de 405mmHg. Ciclul oxigenului este extreme de complex deoarece in atmosfera acest gaz este asociat unor elemente numeroase,atat organice si anorganice fiind asociat unui alt gaz hidrogenul,cu care formeaza apa,element indispensabil vietii.