Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» PROIECT DIPLOMA GEOGRAFIE - Topoclima, diferente climatice intre Orasul Constanta si imprejurimi


PROIECT DIPLOMA GEOGRAFIE - Topoclima, diferente climatice intre Orasul Constanta si imprejurimi




Introducere

Prezenta lucrare de licenta are ca subiect :”Topoclima, diferente climatice intre Orasul Constanta si imprejurimi”.

Acest studiu, isi propune sa urmareasca cateva aspecte de amanunt cu privire la Orasul Constanta si imprejurimi. Perimetrul studiat este situat in sud-estul Romaniei, in Podisului Dobrogei de sud.

Regiunea este cuprinsa intre coordonatele 44s 11` latitudine nordica, 28s 39`- longitudine estica.




Cu toate ca lucrarile de specialitate sunt numeroase privind acest sector, am cautat totusi, ca prin intermediul celor aflate in carti sa descifrez din secretele pe care le ascunde aceasta minunata zona a tarii.

Incercarea mea modesta de a descifra si detalia unele informatii cu privire generala asupra zonei s-a completat cu insumarea unor date stricte de natura climatica si biopedogeografica pe care le-am obtinut din diferite surse, analiza acestora ajutandu-ma sa formulez concluzii adecvate.

      In scopul realizarii acestei lucrari am utilizat un bogat material bibliografic alcatuit din lucrari de specialitate , lucrari din disciplinele parcurse , materialele cartografice , o serie de date statistice , etc.

Diferitele metode de prelucrare a datelor de specialitate, s-au concretizat in realizarea unor materiale grafice care sa ilustreze modul de producere si evolutia unor fenomene climatice specifice regiunii Orasului Constanta si ale imprejurimilor sale.

Lucrarea sintetizeaza un volum de observatii, efectuate pe parcursul a 10 ani(1997-2006), obtinute prin amabilitatea autoritatilor locale: „ Centrul regional de meteorologie Dobrogea”- Constanta, Institutul de Cercetari Marine „Grigore Antipa” Constanta, Agentia de Protectia Mediului Constanta, Primaria Municipiului Constanta, carora doresc sa le multumesc pe aceasta cale.

Consider ca cei trei ani de facultate si contactul cu cei de lacatedra, m-au ajutat in elaborarea lucrarii de licenta care imi va conferi un statut in societate .

Lucrarea este structurata intr-o serie de capitole principale din care mentionez: geologia, geneza si caracteristicile reliefului, resursele de apa, vegetatia, solurile dar mai ales particularitatile climatice ale regiunii, unice in cadrul teritoriului Romaniei.

Doresc sa adresez multumirii, pe aceasta cale, indrumatorului de proiect, domnului profesor doctor Vasile Troica, care a fost alaturi oferindu-mi un real ajutor pentru a dezlega nebanuitele probleme ce au aparut pe parcurs in calea mea .

De asemenea tin sa multumesc celorlalte cadre didactice ale Universitatii „Ovidius” Constanta pentru sprijinul oferit in realizarea acestei lucrari: domnului profesor……….., doamnei profesoare ……….

CAPITOLUL I

ISTORICUL CERCETARILOR ASUPRA ORASULUI CONSTANTA

Vechimea cercetarilor efectuate asupra orasului Constanta este una considerabila. Lucrarile care au fost publicate in trecut, au avut totusi o contributie de seama.

Primele informatii despre litoralul dobrogean al Marii Negre dateaza inca din antichitate, prin lucrarile invatatilor greci si romani: Herodot, Aristotel, Eratostene, Strabon, Ovidiu, Ptolomeu, Memnon. Insemnarile acestora au un caracter geografic restrans, fiind redate sub forma unor note sumare de calatorii.

Cele mai importante informatii referitoare la orasul Constanta sunt redate de catre poetul roman Ovidiu, exilat la Tomis intre anii 9 si 17 d.Hr., in operele sale Tristele si Ponticele. In aceste opere gasim numeroase stiri referitoare la teritoriul si populatia orasului, la viata si activitatea economica a acestuia. Desi in versurile sale exista si unele exagerari cu privire la conditiile naturale ale regiunii, cat si la viata cotidiana a locuitorilor, aceste opere raman documente valoroase pentru cercetarile geografice.

In evul mediu preocuparile geografice referitoare la acest oras sunt restranse, atat ca numar cat si ca importanta. Se pot mentiona insa cateva insemnari sporadice si laconice ale unor cronicari, sau informatiile ceva mai detailate ale geografilor Baudrand (1682) sau Wagner (1684) precum si relatarile calatorilor care au vizitat aceste locuri.

Dintre acesti calatori se remarca Ewlia Celebi, oferind date precise si informatii pretioase despre diversele locuri pe care le-a vizitat, printre care si orasul Constanta. Aceste documente cuprind referiri importante cu privire la starea social economica a regiunii din epoca respectiva, fapt ce contribuie la cunoasterea orasului si a principalilor factori care au favorizat dezvoltarea sa.

In secolele XVII-XIX, odata cu intensificarea legaturilor comerciale si economice intre state, isi fac aparitia si descrierile geografice cu privire la orasul Constanta, mult mai bogate in observatii, si cu o gama variata de date si de probleme cu caracter geografic.

Un pionier al cercetarilor stiintifice moderne si un deschizator de noi perspective in cercetarea monografica a acestei regiuni este Ion Ionescu de la Brad, care in a sa opera: “Voiage agricole dans la plaine de la Doubroudja” un izvor de informatii cu caracter geografic. Acest studiu, rezultat al calatoriilor autorului in Dobrogea in anul 1850, trateaza probleme variate de geografie, bazandu-se pe lucrari si date oficiale, avand o valoare stiintifica si o documentare deosebita.

La sfarsitul secolului al XIX-lea, inceputul secolului XX, o noua si valoroasa sursa documentara este data de Ion Ionescu Dobrogean. Istoric, etnograf si geograf, acesta surprinde in lucrarile sale aspecte diferite de dezvoltare si istorie a orasului Constanta. Cea mai importanta lucrare a sa este “Dobrogea in pragul veacului al XX-lea”, premiata de academia romana in 1906, reprezentand o sinteza a studiilor si a articolelor de pana atunci.

Paralel cu studiile mentionate apare “Marele dictionar geografic al Romaniei” si monografii de judete care largesc orizontul cunoasterii regiunilor tarii, bineinteles si a orasului Constanta impreuna cu regiunea sa inconjuratoare.

Aspecte importante atat de natura fizico-geografica, cat si economica si politica sunt oferite de o lucrare cu caracter monografic si anume: Dictionarul geografic al orasului Constanta, elaborat de Gr. Danescu in 1897.

In anul 1932, Grigore Antipainfiinteaza la Constanta Institutul Biooceanografic.

Tot la sfarsitul secolului al XIX-lea regiunea studiata capteaza atentia mai multor geografi si geologi dintre care se remarca in mod deosebit C.Bratescu (1884-1947), care abordeaza teme si probleme variate din viata economica, sociala, culturala a orasului Constanta. El se preocupa de evolutia tarmurilor Marii Negre dintre Constanta si Schitu Costinesti, in raport cu oscilatiile de nivel ale Marii Negre, analizand pentru aceasta numeroase profile de amanunt in falezele marii. Aduce o contributie importanta in studierea genezei si raspandirii loessului din jurul orasului Constanta, a periglaciarului, a climatului in cuaternar.

Lucrarea sa de baza este “Pamantul Dobrogei”, care constituie o sinteza reusita a cercetarilor sale in domeniul geografiei Dobrogei.

Alaturi de C.Bratescu, cercetari asupra Dobrogei si tarmului marii a efectuat si George Valsan (1885-1935) care in lucrarile sale “Dobrogea” si “Tarmuri de mare”, intr-un stil literar, dar plin de continut geografic evoca imagini ale peisajului si potentialului economic al acestei zone.

Un alt reprezentant de seama in cunoasterea Dobrogei este Vintila Mihailescu, care a abordat in paralel probleme de geografie fizica si aspecte ale geografiei economice. Lucrarea sa “Progresele economice culturale realizate in Dobrogea sub stapanire romaneasca” scoate in evidenta starea economica si culturala a provinciei Dobrogea, reprezentand un adevarat model in ceea ce priveste intocmirea unei monografii regionale cu caracter geografic.

Tot in randul lucrarilor geografice se pot ingloba si diferitele studii intocmite sub forma de articole si note asupra orasului Constanta. Dintre acestea merita amintit articolul lui Marius Tigoiu “Dezvoltarea orasului Constanta”, care furnizeaza date importante privind evolutia orasului pana in anul 1930.

Concomitent cu studiile geografice au loc si cercetari geologice efectuate in zona. In aceste directii se pot mentiona contributiile aduse de K.Peters, G. Macovei, I. Simionescu, I. Atanasiu, N. Macarovici. K. Peters in lucrarea sa “ Grundlinien Zur Geographie und Geologie der Dobrudscha” analizeaza geologia falezelor cuprinse intre Constanta si Mangalia iar in 1867 prezinta un profil geologic efectuat la sud de Constanta, prin care releva pentru prima oara structura geologica a zonei.

G.Macovei, unul dintre remarcabili geologi ai tarii noastre, printre cercetarile si studiile sale in regiunea Dobrogei de Sud si litoralul Marii Negre, se preocupa si de problema apelor subterane, iar in anul 1915 intocmeste harta hidrogeologica a regiunii.

Aceste studii au o importanta deosebita pentru cercetarile ulterioare de geologie.

Ion Simionesc si Ion Atanasiu prin contributiile lor asupra geologiei Dobrogei ofera indicatii pretioase in legatura cu tectonica regiunii, evidentiind legaturile sale cu spatiile inconjuratoare.

Studiile mai recente ale lui N. Macarovici (1956) vin sa completeze unele aspecte in configuratia si distributia geologica a Dobrogei sudice.

In afara de izvoarele mentionate, hartile si stampele referitoare la Constanta au constituit importante instrumente de documentare.

Hartile de navigatie, elaborate de genovezi si venetieni in secolul al- XIII-lea si al-XV-lea ofera indicatii importante asupra tarmului Marii Negre si a Portului Constanta.

S-au remarcat prin continutul lor, hartile medievale de navigatie care cuprind o serie de localitati insemnate de pe coasta pontica. Seevidentiaza astfel hartile publicate de C Muller, in lucrarea sa „ Geographi Graeci minors”. Pe hartile aparute mai tarziu ale lui Andreea Bianca(1439), B. Pareto(1453), Grazioso Benincasa(1471), Giorgio Calapoda (1552), Ubelin Essler(1513), in afara de zona litoralului se pot urmarii si unele elemente din cadrul uscatului cum ar fi: reteaua hidrografica si localitatile.

S-au folosit si harti de detaliu mai noi sau mai vechi cum ar fi: harta topografica a Dobrogei, foaia Constanta din 1879, la scara 1:300.000, planul portului Constanta, la scara 1:10.000, planul orasului Constanta 1:4.600, harta topografica a judetului Constanta, la scara 1:100.000, precum si alte harti cu continut economic, social sau cultural.

Daca hartile amintite redau raspandirea geografica a localitatilor si configuratia reliefului, stampele ajuta la urmarirea acestora de-a lungul epocilor istorice. Din colectia de stampe referitoare la orasul Constanta amintim: „Quelque souvenirs d`une campagne an Turquie” a lui Hector de Bearn, care ilustreaza un desen remarcabil, o vedere a cetatii Tomis unde se pot urmarii zidurile cetatii, cu poarta de intrare, pe care se afla o inscriptie turceasca. Alaturi de aceasta se afla lucrarile lui C. Allard, „Portul si orasul Kustendge”, in anul 1855, Teodore Valerio „ Strada in kustendge” in 1854, I. Carallea in 1880 – „Vedere asupra Orasului Constanta”.

Dupa 1880 stampele capata o figura mai complexa, cu o problematica mai bogata si mai variata. In acest sens, importante sunt lucrarile fotografice executate de L. Degen, H. Wichman, A. Magrin, F. Duschek, care se gasesc la biblioteca Academiei Romane.

Studiile si cercetarile geografice se intensifica si ocupa un loc tot mai important in randul preocuparilor oamenilor de stiinta, dupa cel de-al-II-lea Razboi Mondial. Geografia oraselor devine obiectul preocuparilor geografiei economice, atat in ceea ce priveste cercetarile de teren, cat si problemele de fundamentare teoretica. Cercetarea oraselor devine obiectul de studiu si pentru alti specialisti, mai ales din institutiile de cercetare si proiectari. In acest scop s-au executat numeroase lucrari necesaresistematizari teritoriale , precum si numeroase monografii asupra principalelor orase.

Pe langa preocuparea economico-geografica a specialistilor, se dezvolta un real interes asupra cadrului natural, astfel, apare o gama variata a unor lucrari cu nuanta fizico-geografica speciala, cu privire la teritoriul Dobrogei si al litoralului ei.

In primele decenii al secolului nostru, Dobrogea este cuprinsa in cercetarea stiintifica moderna, inclusiv in profilul geografic, prin studiile intreprinse de Gr. Antipa, C. Bratescu carora li se vor alatura intre cele doua razboaie mondiale numerosi geografi romani: V. Mihailescu, Gh. Munteanu-Murgoci, G. Valsan, care vor imbogatii literatura de profil prin studiile lor prioritare de paleogeografie, geomorfologie, geograf²耀 istorica.

         Mentionam lucrarile aparute in aceasta perioada: P. Cotet, 1955, 'Dobrogea-Capitol in curs de Geografie fizica a R.P.R.'; V. Mihailescu, 1957, 'Harta regiunilor geomorfologice ale R.P.R., pe baze geografice”, Buletin; stiintific, sect. Geologie-Geografie, tom II, Ed. Academiei;T. Moraru, I. Pisota, I. Buta, 1962, 'Hidrologie generala', Ed. Didactica si Pedagogica, Bucuresti.       

          Intre 5 - 6 octombrie 1968, la Constanta are loc primul simpozion de geografie a Dobrogei, comunicarile prezentate fiind reunite singur volum, (Studiul de geografie asupra Dobrogei, Bucuresti, 1969).   

          Ultimele decenii inscriu consacrarea deplina a Dobrogei in literatura geografica romaneasca, fapt datorat, in parte, numeroaselor studii urmarite in cadrul activitatii de doctorat, elaborandu-se teste cu profil complex sau lucrari noi cu referire atat la Dobrogea Centrala cat si cu caracter general.  Astfel apar in literatura de stiinta lucrari precum: I. Radulescu, 1965, '' Podisul Casimcei. Studiul de geografie fizica'' ;

A. Conea, 1970, '' Formatiuni cvaternare in Dobrogea'', Ed. Academiei, Bucuresti;V. Mihailescu, 1968, '' Geografie teoretica'', Ed. Academiei , Bucuresti;T. Moraru, Valeria Velcea, 1971, '' Principii si metode de cercetare in geografia fizica'', Ed. Academiei, Bucuresti. In 1983 apare in Editura Academica, Tratatul de Geografie fizica a  Romaniei, volumul I; in 1984, I. Popovici, N. Grigore, I. Marin si I. Velcea, publica lucrarea: ''Podisul Dobrogei si Delta Dunarii. Natura, om, econmie'' aparuta in Ed. Stiintifica si Enciclopedica.

Dobrogea a fost subiectul a multor teze de doctorat, abordand subiecte referitoare la geografia fizica (Sofia Iana - Studiul Dobrogei; Adriana Baier - Lacurile litorale; I. Marin - Podisul Babadagului; V. Troica - Conditiile climatice si influenta lor asupra cadrului geografic din Dobrogea de Sud, s.a.), de geografia populatiei si asezarilor (Athena Herbust – Radoi - Populatia Dobrogei; B. Zota - Municipiul Constanta).        

CAPITOLUL II

ASEZAREA GEOGRAFICA SI LIMITELE

ORASULUI CONSTANTA

2.1. Asezarea geografica a orasului Constanta

Orasul Constanta se afla situat in extremitatea sud-estica a Romaniei, pe ruinele vechii cetati Tomis, avand o pozitie centrala in cadrul litoralului romanesc.

Orasul Constanta este cuprins intre coordonatele 44s 11` latitudine nordica, 28s 39`- longitudine estica.

El se afla la 250 km est de Bucuresti, la 320 km departare de Odesa, la 150 km de Varna, la 360 km de Istambul, la 1050 km de Pireu. De asemenea Constanta este situata aproximativ pe aceeasi paralela cu porturile Sevastopol si New York si pe acelasi meridian cu Rhodos.

Din punct de vedere fizico-geografic, Orasul Constanta ocupa extremitatea nord-estica a Podisului Dobrogei de Sud, avand o pozitie centrala in cadrul litoralului romanesc al Marii Negre.

Constanta fiind cantonata la adapostul unei mici peninsule, folosind din plin conditiile naturale prielnice se dezvolta pe un promotoriu calcaros care inainteaza in mare cu circa 1500 m. In micul golf format de aceasta peninsula, spre sud s-au adapostit si primele ambarcatiuni maritime.

Rezistenta terenului, abundenta materialelor de constructii din apropiere, prezenta unor lacuri cu apa dulce si a unei panze cu apa freatica la mica adancime sunt o parte din factorii ce au influentat asezarea orasului pe locul care-l ocupa astazi.

Inca din secolul VI i.hr., documentele vremii atesta prezenta unui oras cu numele de Tomis, ca una dintre cele mai renumite cetati port la tarmul vestic al Marii Negre.

Prin prezenta sa la tarmul Marii Negre, la incrucisarea unor mari artere de circulatie el a devenit punctul de atractie al principalelor drumuri comerciale, ce legau porturile mediteraneene cu cele ale Pontului Euxin, ceea ce a avut o importanta deosebita in dezvoltarea orasului. Totodata portul Tomis servea ca escala al corabiilor ce faceau legatura intre centrele comerciale Histria, Arganum, Hamlmyris cu porturile dunarene. Se pot adauga acestor cai de comunicatii fluviuo-marine si drumurile de legatura pe uscat intre lumea mediteraneana si indepartatele regiuni euro-asiatice. De asemenea orasul Constanta comunica cu zona muntoasa a Carpatilor prin drumurile de pe linia principalelor vai ale Campiei Romane.

Locul ocupat de orasul Constanta reprezinta o vatra foarte veche de asezare omeneasca, ale caror limite au suferit modificari importante de-a lungul timpului. Urmare a activitatii sale portuare, Constanta s-a format si dezvoltat in imediata vecinatate a marii, in zona peninsulara, care a reprezentat nucleul principal al orasului. Ulterior, la acest nucleu central, prin dezvoltarea administrativa a teritoriului, perimetrul orasului s-a largit mult spre partea sa continentala ocupand o parte din estul Podisului Dobrogei, mai exact extremitatea nord-estica a Podisului Dobrogei de Sud.

2.2. Limitele naturale ale Orasului Constanta

Orasul Constanta are atat limite naturale bine delimitate, cat si limite conventionale valabile. La est orasul este limitat de tarmul Marii Negre, statiunea Mamaia la nord si cartierul Km 4 in sud. Spre vest limita este data de o linie conventionala care uneste statiunea Mamaia din dreptul Lacului Siutghiol inclusiv cartierele Anadalchioi si Coiciu, pana la intersectarea caii ferate Constanta – Tulcea si soseaua nationala Medgidia -Constanta. De aici spre sud si sud-vest limita o formeaza complexul industrial Palas, precum si cartierele Viile Noi, Km 5 si Km 4.

Limitat la est de Marea Neagra, la nord-vest de hotarele localitatilor Mamaia si Palazu Mare, teritoriul municipiului Constanta cuprinde o suprafata de 12.650 ha.

Fig. 1 Harta fizica a Dobrogei.

CAPITOLUL III

GEOLOGIA

3.1. Caracteristici geologice ale Dobrogei de sud

Fig.2Harta geologica a litoralului romanesc(dupa foaia Constanta 1:200 000)

Platforma sud-dobrogeana este cuprinsa intre Falia Capidava-Ovidiu la nord si Falia Fierbinti la sud si cuprinde treimea sudica a Dobrogei.

Desi in mare parte acoperita de loess , Dobrogea de Sud i-a atras pe geologi mai ales prin bogatia de fosile pe care o contin anumite formatiuni geologice constitutive.

Dobrogea de sud prezinta caracteristici specifice de platforma, fiind alcatuita dintr-un soclu cristalin acoperit de o cuvertura relativ groasa de depozite necutate de varsta paleozoica, mezozica si neozoica.

Soclul Platformei sud-dobrogene este alcatuit din gnaise granitice peste care se dispun sisturi cristaline mezometamorfozate de varsta Proterozoic inferior, eventual Arhaic, fragmentat intr-un sistem de tip horst-graben¹.

Formatiunile geologice ale cuverturii sedimentare sunt asezate discordant pe fundamentul de roci cristaline, avand o dispozitie spatiala neuniforma cu mari varietati de facies.

Fig. 3 Coloana stratigrafica sintetica a Platformei sud-dobrogene.

Dupa etapa de evolutie paleozoica, Dobrogea de sud este sediul unei sedimentari de tip platforma, succedata in mai multe cicluri de sedimentare.

Paleogenul apare sub forma unor petece de eocen, iar neogenul prin petecele de tortonian prin placa sarmatica.

Pliocenul se iveste numai pe margini , pe latura dunareana, in sud vest si este reprezentata prin formatiuni pontiene, daciene si levantiene.

Schema stratigrafica a Dobrogei Sudice se incheie cu depozite cvaternare loessoide, care acopera intregul relief mai vechi.

Din analiza coloanei stratigrafice reiese destul de precis evolutia acestei unitati , cu principalele sale faze:

Faza cretacica este reprezentata prin sedimentarea unor pachete groase de depozite calcaroase, marnoase, conglomerate, de gresii, nisipuri si pietrisuri.

Sub raport geologic o importanta deosebita o au nisipurile si pietrisurile pe careM. Chiriac (1960) le descrie pentru valoarea lor ca depozite corelativ diferitelor faze de peneplenizare a Dobrogei centrale si de nord.

Urmeaza faza paleocena care se caracterizeazaprin modelarea subaeriana respectiv denudarea reliefului, fapt evidentiat de lipsa depozitelor respective.

Faza eocena corespunde unei perioade de sedimentare in care s-au depus nisipuri, marne, calcare, pietrisuri, argile caolinoase.

Faza burdigalian-helvetian este o faza noua de exondare , in care agentii externi au efectuat o noua peneplenizare in urma careia cuvertura noua a fost indepartata in cea mai mare parte, suprafata paleocena fiind exhumata.

Dupa cum remarca M. Chiriac (1960) pe aceasta suprafata de eroziune miocena s-a format un intins carst, care a fost acoperit ulterior cu depozite tortoniene.

Faza tortoniana este o faza de submersie, apele marine acoperind suprafata de denudatie anterioara pana la linia nordica a Dobrogei de Sud pe linia Harsova-Tasaul. Ea este relevata prin depozite variate.

Prezenta tortonianului peste diferitele formatiuni cretacice confirma exhumarea suprafetei de denudatie paleocena de sub depozitele eocene.

Faza sarmatiana incepe cu acoperirea , in sarmatianul inferior, in intregime a Dobrogei Sudice, de catre apele marine in care s-a depus cuvertura calcaroasa, care azi este acoperita de loess si care ofera regiunii un aspect de podis structural orizontal sau foarte slab ondulat pe directia nord-sud.

Depozitele sunt formate din calcare fosilifere, cu Mactra variabilis, Mactra Bulgaria, Mactra caspica, Tapes gregaria, Turbo barbota, calcare oolitice, uneori gresii si argile.

Faza pliocenaa este continentalo-lacustra imprimand Dobrogei sudicemajoritatea caracterelor actuale prin reteaua hidrografica, care a format vai largi, evazate, prin formarea carstului din placa sarmatica si a eluviului roscat de la baza loessului.

Faza cvaternara este reprezentata prin definitivarea retelei hidrografice, prin acoperirea cu loess care muleaza relieful anterior, prin formarea falezei si plajelor actuale, prin intregul complex de procese care genereaza microrelieful halocen si prin continuarea carstificarii mai vechi.

Drept concluzie Podisul Dobrogei de sud se individualizeaza prin faptul ca nu a cunoscut miscari de orogen. La baza podisului se afla fundamentul carbonifer al platformei prebalcanice, acoperit spre sud de depozite necutate, mezozoice si tertiare. Predomina gresiile si calcarele, dispuse orizontal, formand ondulatiuni largi. Cea mai raspandita formatiune geologica este cea a sarmatianului superior , care acopera o buna parte a regiunii.

Unde s-a produs o eroziune mai accentuata care a descoperit fundamentul , apar, in vaile mai adanci, formatiuni mai vechi tertiare si cretacice.

Prin discontinuitatea depozitelor tertiare se evidentiaza existenta unor transgresiuni si regresiuni marine repetate.

Dupa sarmatian intreaga Dobroge iese de sub apele marii si devine uscat pana astazi. Peste toate aceste formatiuni s-a depus o patura groasa de loess care atingea grosimi intre 4-30 m. Dupa parerea unor oameni de stiinta, loessul din aceasta zona poate fi urmarit in cele patru orizonturi suprapuse ce corespund perioadelor glaciare: Gunz, Muidel, Riss, Wurm, intre care se interpun solurile roscate cafenii ale perioadei interglaciare. G. Munteanu Murgoci si mai tarziu in 1938 C. Bratescu sustin ideea prezentei in falezele Marii Negre a numeroase benzi de soluri fosile separate prin strate de loess.

Intre localitatile Ovidiu si Palazul Mare, pe vaile afluente lacului Siutghiol precum si pe malul acestuia, afloreaza depozite senoniene si sarmatiene medii.

Orasul Constanta se afla in zona litorala a Platformei sud-dobrogene unde o frecventa mai mare dar si in mai multe puncte ale Dobrogei de sud, de-a lungul vailor se intalnesc orizonturi de argila si marne rosii cu concretiuni mari calcaroase.

In ceea ce priveste faleza Marii Negre din dreptul Constantei si pana la punctul pescaresc al Statiunii Mamaia se pot intalnii aceleasi calcare sarmatiene impreuna cu o alternanta de argile cu calcare lumaselice apartinand sarmatianului superior peste care s-au depus formatiuni cvaternare.

3.2 Caracteristici geologice ale orasului Constanta

Formatiunile geologice care afloreaza in raza orasului Constanta prezinta aspecte variate.

Depozitele sarmatiene au grosimi carevariaza intre 30-80 m, pot fi urmarite de-a lungul plajei, pana la varsarea in mare a apelor din lacul Tabacarie, la punctual numit “Pescarie”. Ele sunt constituite din calcare ce alterneaza cu gresii calcaroase, gresii oolitice, pe care sunt fixate organisme marine - Balanus, sau lumasele, formate mai ales din Mactre, Cardiacee si Pirinelle.

Datorita tarmului mai ridicat in aria Constantei, depozitele mai noi decat sarmatianul sunt reprezentate prin formatiuni cvaternare alcatuite din lumasele, bolovanisuri calcaroase, argile, loessuri cu concretiuni calcaroase, gipsuri si sol vegetal.

La Constanta argilele gipsifere sunt bine dezvoltate.

Dincolo de linia tarmului, substratul geologica la Constanta este reprezentat prin depozite sarmatiene alcatuite din calcare lumaselice.

In partea de nord-vest a orasului, la iesirea din Constanta spre Ovidiu, exista o portiune unde se intalnesc depozite cvaternare, constituite din roci loessoideacoperite cu sol vegetal.

Pe partea estica a sectorului nord-vestic al orasului, in partea de vest a lacului Siutghiol, apar la zi depozite senoniene si sarmatiene.

In extremitatea vestica a orasului, la isirea din Constanta spre Palazu Mare, pe valea Pestera, peste depozitele sarmatianului mediu, afloreaza cele ale sarmatianului superior cu restul de Mactra Caspica.

CAPITOLUL IV

RELIEFUL

Orasul Constanta cu regiunea sa inconjuratoare, reflecta alcatuirea substratului sau geologic.

Pentru a cunoaste mai bine relieful orasului, este oportun sa se explice cateva aspecte cu caracter general si apoi sa se faca o referire mai exacta asupra morfologiei Constantei.

4.1. Aspecte morfologice alePodisul Dobrogei de sud

Podisul Dobrogei este cea mai bine conturata unitate morfologica prin prezenta Dunarii si a Marii Negre.Urmare a deosebirilor de ordin geomorfologic, climatic, pedologic, geobiologic si mai putin litologic in cuprinsul Dobrogei se impun trei tinuturi, unitare din punct de vedere genetic: Dobrogea de Nord, Dobrogea Centrala si Dobrogea de Sud.

Sub raportul reliefuluizona geografica a Constantei apartine unitarii naturale Dobrogea de sud, mai exact in partea de nord a subdiviziunii acesteia-podisul Litoralului.

Dobrogea de sud sau Podisul Dobrogei de sud este considerat un podis tabular si neted ca o campie, dar prezinta orientare, pante si fragmentare diferita, ondulari si uneori, caderi de altitudine rapide.

Valoarea medie altitudinala este de 75-100m, ceea ce face ca podisul Dobrogei de sud sa fie cel mai coborat podis din tara. Altitudinea maxima este de 235m in Culmea Baltagesti – Dealul Alde Bai, iar cea minima este de -1m pe tarmul lacului Techirghiol.

Fig. 4 Harta morfologica a Dobrogei centrale si sudice ( dupa Atlasul geografic al RSR 1985)

4.1.1. Subunitatile Dobrogei de sud.

Din punct de vedere morfologic la care se adauga si alti factori( de ordin hidrologic, climatic, pedologic si geobotanic, economic) Podisul Dobrogei de sud se imparte in patru mari subdiviziuni: Podisul Medgidiei, Podisul Oltenei, Podisul Cobadin si Podisul Litoralului.

4.1.1.1. Podisul Medgidiei

Podisul Medgidiei reprezinta partea de nord a Dobrogei sudice. Este situat in lungul Culoarului Carasu, constituit dintr-o suita de platouri a caror altitudine scade domol de la 130m la 30m , spre valea Carasu si spre Dunare. Prin pozitia sa, intre podisurile mai inalte de la nord si de la sud, el apare ca o arie depresionara limitata de versanti inalti, abrupti de loess.

Altitudinea medie a podisului este cuprinsa intre 70 si 100m, si reprezinta cel mai coborat podis din tara, dar care are valori ale densitatii fragmentarii reliefului dintre cele mai ridicate din Dobrogea - peste 2.5km/km2 ( Popovici si Colab.,1984).

Formele vailor si dimensiunile acestora dau o nota specifica peisajului geografic. Ele sunt diferentiate in cateva tipuri predominante astfel: evazate - Carasu, in forma apropiata literei „V”, sub forma de culoare depresionare cu aspect de bazin de confluenta.

In podisul Medgidiei se inregistreaza de asemenea si un numar relativ mare de suprafete de nivelare, care apar, mai mult, spre nord la contactul cu Podisul Casimcei.

Substratul calcaros a generat aparitia formelor carstice, care insa, sunt fosilizate ca urmare a climatului semiarid si a cuverturii de loess, ele evidentiindu-se numai in deschiderile naturale sau de catre foraje.

Peisajul geografic al podisului secaracterizeaza si prin frecventa mare a fenomenelor de relief rezultate pe depozitele loessoide, care ating grosimi de 14-18m( Conea,1970), un exemplu bun il ofera Rapa Cailor-Rasov. Tot aici observam o frecventa mai mare a reliefului antropic reprezentata prin: valuri de pamant - Valul lui Traian, movile, ramblee si deblee, cale de irigatii si diguri, cariere si canale de navigatie – Canalul Dunare - Marea Neagra, cu ramificatia Poarta Alba – Navodari - Midia.

4.1.1.2. Podisul Oltinei

Podisul Oltinei este situat in partea de sud-vest, intre valea Dunarii (in vest), Podisul Carasu (in nord), Podisul Cobadin (in est) si granita cu Bulgaria (in sud). Acest podis este format dintr-un ansamblu de interfluvii largi, cu altitudinii cuprinse intre 100-200m, avand o usoara inclinare generala catre nord-vest. Altitudinea maxima se inregistreaza in Dealul Dragomir -209m.

Podisului Oltinei se caracterizeaza prin prezenta a numeroase sectoare de vale care au o inclinare inversa fata de panta generala. Sunt dominate de versanti abrupti care au patul, mai ales la confluente, puternic aluvionat, care debuseaza in limanurile Marleanu, Oltina si Buceac. Pe unele vai, prin unirea conurilor de dejectie, s-au format lacuri.

Datorita constitutiei geologice mai putin complexe, relieful are o varietate mai redusa.

4.1.1.3. Podisul Cobadinului

Reprezinta partea central-sudica a Dobrogei de sud.

Altitudinea maxima a reliefului este de 184m in apropierea localitatii Cerchezu.

Relieful in partea sudica a podisului se prezinta sub forma unei trepte fragmentata de vai, cu directie generala sud-sud-este-nord-nord-vest, care conflueaza cu paraul Urluia, ce are aspect de culoar si se termina in limanul Vederoasa.

Partea nordica se caracterizeaza prin altitudini ce nu depasesc 150m, este mai fragmentata, vaile avand directie est-vest si conflueaza cu valea ce debuseaza in limanul Baciului.

In treapta joasa a podisului sunt frecvente formele carstice dintre care predominante sunt depresiunile si poliile, iar in treapta mai inalta a interfluviilor apar forme endocarstice, reprezentate prin pesteri uscate, doline si lapiezuri.

4.1.1.4. Podisul Litoralului

LEGENDA

Fig. 5 Harta morfologica litoralul romanesc al Marii Negre ( dupa Geografia Romaniei , vol. V, 2005)

Litoralul romanesc reprezinta o zona cu latimi variabile , in care se intalnesc fenomene complexe si procese din cadrul celor doua mari domenii – marin si continetal –si nu o simpla linie litorala de tarm , cu functie de limita a uscatului spre apa marii. Litoralul reprezinta cel mai complex tinut dobrogean sub aspect morfo-bio-pedologic care se intinde pe o distanta de 245km intre gura Musura a bratului Chilia si Vama Veche.

Prin configuratia sa geografica litoralul romanesc se imparte in doua sectoare: unul dezvoltat de la Gura Musura si pana la Capul Midia si altul de la Capul Midia pana la Vama Veche.

Sectorul nordic apare ca o zona joasa de campie litorala, cu o plaja nisipoasa, cu lagune si limanuri care au luat nastere prin bararea golfurilor marii de cordoane litorale, in mare parte se remarca caracterul unui teritoriu cu aspect marfo-hidrografic in plina evolutie.

Sectorul sudic se suprapune Podisului litoral si se prezinta ca o treapta de podis tabular, intinsa, fragmentata din loc in loc de vai adanci, de depresiuni alungite perpendicular pe linia tarmului, cu terase lacustre si faleza inalta prinsa pe alocuri de procese actuale de surpari.

Indicii morfometrici arata o scadere a altitudinii absolute de la vest la est de la 80-90m la 25-30m si de la nord spre sud de la 30m pana la 16m. Totusi de la nord spre sud scaderea altitudini nu se produce treptat, in sectorul central altitudinea atingand valori de 20-50 m.

Tarmul este rectiliniu , abrupt si in functie de nivelul marii se impune uneori prin inaltimi de cateva zeci de m. Se caracterizeaza prin faleza cu plaje inguste. Plajele au o dezvoltare mai larga doar in dreptul golfurilor sau a vailor largi, colmatate care fragmenteaza zona litorala. Capurile sunt putine la numar si sunt sectionate de actiunea abraziva a marii.

Relieful nu prezinta aspecte deosebite, fiind intr-o faza putin avansata.

4.2. Morfologia Orasului Constanta

Relieful pe care este situat Orasul Constanta il constituie extremitatea nordica aPodisului Litoralului, unde treapta mijlocie de relief inainteaza ca un pinten in mare, avand un aspect abrupt.

Astfel relieful de aici va fi caracterizat printr-o zona mai joasa de podis in continuarea careia apare un tarm cu faleza inalta.

Vatra Constantei s-a dezvoltat pe suprafata acestor doua subunitati , care se deosebesc intre ele din punct de vedere morfologic oferind o dubla caracterizare geomorfologica.

Zona peninsulara a orasului se caracterizeaza printr-un relief fragmentat ,terminat prin faleza cu inaltimi mai mari in partea de nord-vest si mai reduse in sud-est.

Zona continetala ocupa o suprafata mai mare decat prima, avand o forma larg boltita, cu dealuri aproape imperceptibile care nu ating valori altimetrice mai mari de 65m.

Fig.6 Harta geomorfologica a litoralului romanesc. (dupa Caraivan G, 2005)

In zona de tarm, trasatura principala a reliefului o formeaza partea terminala a platformei continetale, cu o panta usor inclinata spre mare si care se incheie cu o faleza inalta si abrupta ca rezultat al interactiunii intre apa si uscat.

Din zona continetala s-a dezvoltat o peninsula de forma alungita in directia est-vest cu importante denivelari ce se succed sub forma de terase. Aceste sprafete formeaza doua mari trepte , diferentiate din punct de vedere hipsometric. Cea mai inalta ocupa trei sferturi din peninsula si este cuprinsa intre Bulevardul Ferdinand si piata Ovidiu. Cea cu inaltimi mai reduse , se intinde intre actualul cazino si piata Ovidiu , pe o lungime de aproximativ 600m. Cele doua forme de relief se termina printr-o faleza care se ridica cu 9 m peste nivelul marii in partea de est si cu 30 de m la baza peninsulei. In dreptul plajei „Modern”, unde marea si-a creat un mic golf alaturi de malul inalt si abrupt, prin sedimentarea nisipului transportat de curentii litorali s-a format o mica plaja. Aceasta plaja insa este mult mai lata decat plajele din lungul tarmului nordic, care prezinta o concavitate accentuata si plaje inguste.

In partea de sud a Constantei , tarmul isi pastreaza inaltimea (aproximativ 25m), iar plaja este ingusta de forma triunghiulara , cunoscuta sub numele de „Plaja Vaii”. In dreptul cartierului „Kilometru 5” tarmul formeaza „Capul Varstelor”.

Prin digurile antropogene de la Constanta plajele inguste din dreptul Orasului Constanta sunt in tendinta de crestere.

Partea continentala a orasului se caracterizeaza morfologic printr-un relief cu usoare ondulatiuni si o panta cu inclinare putin accentuata, sub forma unei zone deluroase intercalata de diferite tipuri de vai adesea foarte largi si cu versanti evoluati.

Altitudinea maxima a orasului este de 61m in „Dealul Constantei” situat in partea de vest a orasului. Din Dealul Constantei se desprind spre est inaltimea Anadolchioi, dintre lacul Siutghiol si Lacul Tabacariei. Spre nord-vestul orasului se profileaza inaltimea Averluc -57m- in jurul careia se gasesc cateva movile mai mici. In partea de sud inaltimile sunt dominate de dealul „Lazu” si Dealul Viilor.

Energia de relief este destul de mica si fragmentarea destul de redusa.

4.3  . Procese geomorfologice actuale.

Teritoriul Municipiului Constanta se suprapune pe un relief constituit din tarmul Marii Negre si inaltimi reduse ale Podisului Dobrogei.

Procesele geomorfologice actuale predominante, prin care se realizeaza modelarea continua a reliefului din zona Municipiului Constanta sunt: acumularea , abraziunea marina, eroziunea in suprafata, alunecari de teren, prabusiri active in perioadele umede, tasarea si sufoziunea, procese eoliene.

Procesele geomorfologice actuale care duc la modificarea reliefului sunt conditionate de mai multi factori: litologia formata din calcare, argile si loess, vanturile de nord-est care genereaza valuri cu actiune de eroziune asupra tarmului, fauna de moluste din zona litorala, a carei sfaramitari constituie principala sursa de nisip a plajelor, constructiile hidrotehnice perpendiculare pe linia tarmului care influenteaza curentul si transportul aluviunilor.

4.3.1. Procese modelatoare din zona peninsulara

Dincolo de plaja “Modern” tarmul prezinta o concavitate accentuata, iar orizontalitatea stratelor sarmatice si inaltimea lor de la nivelul marii, indica faptul ca s-au format prin actiunea de distrugere si surpare marina. In acest caz s-au luat masuri de consolidare a malului. Pentru asigurarea stabilitatii falezei si formarea unei plaje artificiale, in 1910 s-a construit un alt dig in forma de Y in continuarea promotorului Palas.La 350 m spre nord s-a construit un alt dig longitudinal, lung de 850m, cu rolul de a proteja faleza. In 1976 s-a construit un dig, la capatul nordic al digului longitudinal , in forma de crosa. Actiunea s-a continuat catre capul Singol, prin construirea unor module de diguri de aparare paralel cu tarmul pentru consolidarea acestuia.

Fig.7.Constanta, plaja „Plaja Modern”.

Aceeasi situatie s-ar fi regasit si in cazul portiunii de tarm situata in partea estica si sud-estica a peninsulei, daca golful care formeaza astazi rada Portului Constanta, nu ar fi fost indiguit pe o lungime de 2km spre larg si nu ar fi fost astfel adapostit de valurile marii.

Alunecarile de teren apar datorita intrunirii pe plan local a unor conditii morfodinamice propice.Majoritatea au fost stabilizate si au aspectul unor mari amfiteatre in trepte.

Fig.8 Prabusiri in faleza – zona Biserica Sf. Ecaterina

Sub actiunea curentilor marini, in aria Portului Tomis, intalnim in zona peninsulara nisip terigen adus de Dunare.

4.4.2. Procese modelatoare din partea continentala

Partea continentala a Municipiului Constanta prezinta o evolutie care se datoreaza, in primul rand, proceselor de eroziune diferentiata favorizate de existenta faciesurilor petrografice putin rezidente.

Pe suprafata reliefului de aici, ca urmare a agentilor externi se intalnesc procese de acumulare , anumite denivelari care duc la accidentarea terenurilor , precum si tendinta apelor de a modela continuu scoarta terestra.

In partea de sud-est a orasului se produc frecvent alunecari de teren, mai exact in cartierul “Viile Noi”.

Datorita masurilor agro-ameliorative, acest proces este permanent sustinut de actiunea de siroire a apelor si se remarca prin stratul friabil ce acopera loessul, aici apar si denivelarile cele mai evidente.

Fig. 9 Prabusiri si alunecari ale falezei –Plaja 3 Papuci Constanta

Tarmul partii continentale este in general afectat de actiunea proceselor de panta, in urma carora se acumuleaza la baza versantului falezei, cantitati insemnate de materiale. Rolul apei este unul secundar, acela de nivelare si sortare a materialului cazut la baza pantei. Astfel efectul modelator al apei , prin actiunea valurilor de macinare , spalare si sortare a materialului mobil , a dus la formarea unei fasii de plaja nisipoasa.

Fig.10 Plaja 3 Papuci –Faleza Nord Constanta - zona Scoala nr.3

Inaltimile mari ale tarmului din aceasta zona nu sunt supuse actiunii de abraziune marina, dar sufera in prezent usoare modificari, caracterul lor fiind permanent schimbat prin procesul de acumulare si formare a plajei de tip alungit.

CAPITOLUL V

PARTICULARITATI CLIMATICE

5.1. Factorii geneticii ai climei

Clima reprezinta regimul multianual al vremii, care ia nastere in urma interactiunii dintre factorii radiativi, fizico-geografici, si dinamici sub influenta tot mai accentuata a activitatii societatii omenesti.

Primordiali sunt factorii radiativi, deoarece inexistenta acestora ar atrage dupa sine si absenta celorlalte categorii de factori climatogeni.

Factorii fizico-geografici au un rol important in modificarea valorilor si regimurilor diferitelor fluxuri de energie radianta, fara a perturba insa periodicitatea determinata de miscarile Pamantului in jurul propriei axe si in jurul Soarelui.

Distributia inegala a bilantului radiativ pe suprafata terestra determina aparitia factorilor dinamici care exercita o actiune inversa, foarte importanta, asupra factorilor radiativi , fiind raspunzatori de variatiile neperiodice ale timpului si climei.

Factorii antropici au aparut recent, odata cu „era industriala”, ei introducand modificari sensibile in valorile si evolutia climei, avand o insemnatate bine cunoscuta la scara locala, dar rolul lor este discutabil in ceea ce priveste modificarile de la nivel regional sau global.

Actiunea conjugata a celor patru categorii de factori determina valori si evolutii diferite, de la o regiune la alata, a elementelor meteorologice.

Conform caracteristicilor rezultate prin combinarea valorilor multianuale, acestea au ca rezultat diferite tipuri de clima, elemente meteorologice (temperatura, umezeala, nebulozitatea, precipitatiile, vantul etc.).

5.1.1. Factorii radiativi

Acestia cuprind toate fluxurile de energie radiantacare strabat atmosfera. Uneori pot fi redusi la radiatia solara, radiatia terestra siradiatia atmosferica nu sunt altceva decat energie solara transformata. Acest lucru nu este valabil decat pentru sistemul Pamant-atmosfera, pentru ca intr-o analiza a conditiilor climatice pe zone sau regiuni distincte, bilantul radiativ caloric si bilantul caloric au o semnificatie foarte importanta.

Pe fondul constantei relative a energiei radiante solare , miscarile de rotatie si de revolutie efectuate neincetat de sistemul Pamant-atmosfera, determina variatiile periodice diurne si anuale ale climei. (Ciulache, S. 2002)

Repartitia geografica a radiatiei globale este determinata, pe de o parte, de unghiul de inaltime a Soarelui deasupra orizontului ( latitudine, anotimp, momentul zilei), iar pe de alta parte, de transparenta atmosferei (nebulozitate, concentratia pulberilor in suspensie). Intensitatea radiatiei globale influenteaza valoarea bilantului radiativ, mai precis potentialul energetic si implicit caracteristicile climei din fiecare zona sau regiunea suprafetei terestre.

5.1.2. Factorii fizico-geografici

Daca radiatia solara ar fi singurul factor genetic al climei, aceasta ar fi repartizata zonal in functie de unghiul inaltimii Soarelui deasupra orizontului, valorile termice scazand uniform de la ecuator catre poli. Insa aceeasi cantitate de radiatie solara este insusita si reflectata diferentiat datorita neomogenitatii conditiilor fizico-geografice ale suprafetei terestre.

Rolul notabil al factorilor fizico-geografici este modul in care influenteaza cele doua tipuri fundamentale de suprafete active: apa si uscatul, elementele meteorologice.

5.1.2.1. Rolul climatogen al suprafetelor active oceanice si continentale

Insusirile fizice si procesele care caracterizeaza cele doua tipuri fundamentale de suprafata activa determina modificari importante in regimurile si valorile tuturor elementelor meteorologice, generand astfel caracteristici climatice distincte in toate zonele latitudinale, cu exceptia celei ecuatoriale. Aceste modificari apar ca urmare a modului diferit de incalzire si racire a apei si uscatului. La valori identice ale radiatiei solare incidente, diferentierea respectiva este rezultatul a doua insusiri fizice esentiale si anume: caldura specifica si conductibilitatea calorica. Incalzirea diferentiata a diferitelor tipuri de suprafata activa se datoreaza si unor procese caracteristice, precum amestecul turbulent si evaporatia.

Insusirile si procesele mentionate imprima urmatoarele caracteristici celor doua tipuri de suprafata activa: ziua si vara suprafetele oceanice sunt mai reci decat cele continentale, iar noaptea si iarna mai calde.

5.1.2.2. Rolul climatogen al reliefului

Neomogenitatea uscaturilor continentale este determinata de relief. Acesta are rolul cel mai important in geneza diferitelor tipuri de clima, care se individualizeaza pe uscat , chiar si in cadrul acelorasi zone climatice.Isi exercita acest rol prin intermediul altitudinii, formei, expozitia si inclinarea pantelor. Dintre acestea, altitudinea are un rol hotarator, ea actionand asupra tuturor elementelor meteorologice: presiunea atmosferica, radiatia solara, temperatura aerului, precipitatiile atmosferice, vantul , deci asupra tuturor caracteristicilor clime.

5.1.2.3. Rolul climatogen al vegetatiei

Efectul diferentiator al suprafetei active continetale se exercita si prin intermediul vegetatiei care influentata considerabil de conditiile climatice, exercita, o actiune inversa de modificare a acestora. Desi limitata cel mai adesea la influente de ordin microclimatic si topoclimatic, actiunea vegetatiei asupra climei este totusi notabila, mai ales atunci cand este vorba despre o suprafata impadurita.

Aceasta preia rolul de suprafata activamodificand atat valorile, cat si regimurile diferitelor elemente meteorologice.

5.1.2.4. Rolul climatogen al stratului de zapada si gheata

Datorita unor insusiri fizice esentiale precum: albedoul foarte ridicat(49 – 95%), coeficientul de emisie in infrarosu foarte ridicat ( 0.995) si coeficientul de conductibilitate calorica deosebit de mic (0.003-0.0006 cal/cm²*s*grd), stratul de zapada si gheata contribuie substantial la formarea anumitor tipuri de clima.

Reflectand cea mai mare parte a radiatiei solare de unda scurta pe care o primeste, emitand radiatii infrarosii asemenea unui corp negru, nepermitand aportul de caldura dinspre solul mai cald, stratul de zapada influenteaza puternic valorile si regimul termic al aerului de troposfera inferioara.

Pentru topirea stratului de zapada si gheata se consuma cantitati importante caldura si astfel aerul de deasupra sa se raceasca intens, dand nastere inversiunilor termice. Acolo unde stabilitatea aerului este mai mare , permite intensificarea gerurilor. Totodata stratul de zapada are un rol pozitiv, protejand solul impotriva inghetului, insa acest lucru depinde in mare masura de grosimea si desitatea zapezii.

Stratul de zapada joaca un rol primordial in geneza climatelor reci.

5.1.3. Factorii dinamici

5.1.3.1. Circulatia generala a atmosferei

Circulatia generala a atmosferei este reprezentata printr-un sistem complicat de miscari ale aerului care iau nastere in atmosfera ca urmare a repartitiei inegale a presiunii. Caracteristicaprincipala a acesteia o reprezinta ampla si continua sa variabilitate. Rolul ei climatogen rezulta din deplasarea maselor de aer dintr-o regiune intr-alta, avand insusiri diferite, care asigura schimburi de caldura si umezeala , modificand astfel substantial valorile si regimurile diferitelor elemente meteorologice si implicit caracteristicile lor climatice , rezultate din interactiunea primelor doua categorii de factori genetici ai clime: radiativi si fizico-geografici.

Prin schimbarile de intensitate si directie , in jurul unei stari de echilibru, circulatia generala a atmosferei provoaca variatii neregulate tuturor elementelor meteorologice si caracteristicilor climatice , care perturba periodicitatea generala de actiune a factorilor radiativi si fizico-geografici sub influenta miscarilor de rotatie si de revolutie ale Pamatului.

5.1.3.2. Vanturile locale

Sunt deplasari ale aerului determinate de interactiunea atmosferica cu factorii fizico-geografici locali, fapt pentru care se resimt pe teritorii relativ restranse. Prezenta lor introduce modificari in regimul principalelor elemente meteorologice din zone oarecare, contribuind astfel la crearea unor topoclimate specifice, sensibil diferentiate de cele ale regiunilor din vecinatate.

Vanturile locale participa insemnat la geneza unor topoclimate si reprezinta caracteristici importante ale acestora.

Se impart in doua categorii: periodice si neperiodice. Pe teritoriul Romaniei din categoria vanturilor locale periodice regulate fac parte: brizele marine, brizele montane; iar din categoria celor neregulate amintim: föhnul, crivatul, austrul, cosava, baltaretul, vantul mare si vantul negru.

5.1.4. Factorii antropici

Activitatea antropica aduce modificari, cu insemnatate necunoscuta deocamdata, asupra climei.

Pana in prezent se considera ca modificarile climatice la scara planetara sau regionala nu sunt influentate de activitatea antropica, acesta reducandu-se la modificari in regimul radiatiei solare prin actiunea asupra factorilor fizico-geografici, de ameliorare sau inrautatire a conditiilor climatice. Astfel prin actiuni menite sa serveasca altor scopuri (irigatii, impaduririle, drenarile, ameliorarea stratului de zapada, metodele agrotehnice de prelucrare a solului, combaterea ingheturilor tarzii), determina si modificari nedorite in cadrul topoclimei si microclimei.

Astazi numerosi climatologi sunt de parere ca activitatea antropicapoate avea efecte nefavorabile si asupra conditiilor climatice la nivel planetar. Aceste modificari apar ca urmare a impurificarii atmosferei de catre sursele artificiale, create de om, dar si naturale (vulcani, furtuni de praf si nisip), care sunt la randul sau influentate de activitatea omeneasca prin despaduriri, desteleniri.

5.2. Topoclimatul urban

Topoclimatologia este o ramura a climatologiei care studiaza topoclimatul, mai exact ansamblul variatiilor inregistrate de elemenetele meteorologice din cadrul complexelor fizico-geografice si economico-geografice, inclusiv deosebirile fata de regiunile inconjuratoare si particularitatile microclimatice existente in limitele lor ca urmare a influentei exercitate de suprafata activa subiacenta.

5.2.1. Caracterizarea climatica a Orasului Constanta

Clima Dobrogei maritime prezinta anumite caracteristici particulare, care o deosebesc de alte zone climatice din tara noastra, urmare a pozitiei sale, din aspectele de amanunt ale reliefului, din prezenta marii si a deplasarilor sistemelor barice.

In definirea caracteristicilor climatice ale regiunii , trebuie tinut seama de faptul ca aceasta reprezinta o zona de contact apa-uscat. Asupra acesteia se intrepatrund influentele a trei medii de viata si anume: apa, uscatul si aerul intr-o continua miscare, modeland climatul temperat in care este situata Marea Neagra.

St. Stoenescu in 1958 afirma : „ Intreaga parte a Dobrogei, exceptand Delta, este de fapt o zona de tranzitie intre cele doua mari suprafete tipice: Dobrogea continentala si apele Marii Negre. Peste aceasta fasie litorala se produc alternatii in toate sensurile, dislocari de aer continetal si maritim, care provoaca modificari ale proceselor autohtone de interactiune”.

Climatul litoralului este cel mai calduros, dar si cel mai secetos din Romania.

5.2.2. Analiza factorilor genetici ai climei la Constanta

5.2.2.1. Radiatia solara

Datorita pozitiei geografice favorabile , altitudinii mici, relieful relativ uniform, proximitatea Marii Negre si circulatiei dominante vestice din troposfera mijlocie asigura cantitati mari de energie solara.

Ca urmare a temperaturilor medii reduse de la suprafata apei Marii Negre, complexului Razelm - Sinoe si Deltei Dunarii, in sezonul cald, acesta impiedica dezvoltarea convectiei termice ascendente si favorizeaza descendenta aerului, inseninarea si reducerea generala a precipitatiilor. Datorita acestui proces, durata medie de stralucire a soarelui este de 2282 ore la Constanta si sumele medii anuale ale radiatiei solare ajung la 125 kcal/cm², mai mari decat in oricare alta regiune din tara.

Factorii climatogeni fizico-geografici se individualizeaza prin prezenta celor doua tipuri fundamentale de suprafata active: continentala si maritime.

5.2.2.2 Suprafata activa

Suprafata activa uscata este relativ uniforma , cu toate acestea, prezinta particularitati care induc modificari destul de importante in valorile si regimurile unor elemente meteorologice.

Podisul Litoralului, face parte din platforma sud-dobrogeana , si este alcatuit din interfluvii plane sau larg valurite cu altitudini intre 30-60m si linia de tarm cu faleza.

Marea Neagra este al doilea tip fundamental de suprafata activa, care prin modul diferit de racire si incalzire, prin faptul ca este o sursa permanenta de evaporare, prin modificarile pe care le aduce presiunii atmosferice si caracteristicilor vantului, nebulozitatii si precipitatiilor, are o influenta deloc neglijabila conturand astfel conditiile climatice specifice acestei regiuni.

Aceasta influenta este mult mai redusa decat ar fi fost de asteptat datorita predominarii circulatiei vestice, caracteristica latitudinilor medii.

Factorii climatogeni dinamici la Constanta sunt reprezentati prin circulatia generala a atmosferei si prin circulatiile tremo-barice de tip briza, care au un rol important in geneza climei regiunii.

Deasupra regiunii cercetate actioneaza patru categorii principale ale circulatiei generale a atmosferei avand o frecventa dupa cum urmeaza : 45% o are circulatia vestica sau zonala, 15% circulatia tropicala maritima si continentala, 30% circulatia polara si 10% circulatia de blocare.

Aceste patru forme ale circulatiei generale a atmosfereisunt determinate de principalii centri barici ai regiunii sinoptice naturale europene : Anticiclonul Azoric, Depresiunea Islandeza, Anticiclonul Euro-Siberian, Depresiunile Mediteraneene, carora li se adauga cu o pondere mai mica, actiunea Anticiclonului Groenlandez, a Anticiclonului Scandinav, a Anticiclonului Nord African si a Depresiunii Arabe.

Iarna, campul baric mediu, caracterizat printr-o depresiune barica ampla, centrata deasupra Islandei, un anticiclon puternic dezvoltat in estul Europei si Asia, un altul in regiunea Azorelor si o zona depresionara in Marea Mediteraneana, determina in troposfera inferioara o circulatie dinspre nord-est, care aduce in Dobrogea si celelalte regiuni extracarpatice ale tarii, aer polar continental si arctic , cu temperaturi reduse si precipitatii slabe. In statiile sinoptice cand Depresiunea Mediteraneana inainteaza spre Balcani, iar anticiclonul din estul Europei se intensifica, aerul cald si umed este pulsat la inaltime catre nord-est, ceea ce face ca zona de contact cu aerul polar continental deosebit de rece, adica in sud-estul Romaniei, sa se produca ninsori abundente si viscole violente.

Vara, deasupra Europei, se extinde intr-o masura mult mai mare Anticiclonul Azorelor si diminueaza Depresiunea Islandeza. In estul extrem, actioneaza Depresiunea Sud – Vest - Asiatica. Acest camp baric mediu favorizeaza advectia aerului polar oceanic de origine atlantica. Deplasarea fiind relativ lenta, aerul respectiv ajunge in Dobrogea, dupa ce interactiunea cu suprafetele survolate l-au transformat, marindu-i temperatura si diminuandu-i umezeala.

Cele doua tipuri mari de circulatie dominanta intre cele doua semestre (rece si cald) ale anului joaca un rol important in formarea constantelor climatice sezoniere ale Dobrogei.

Modul specific in care se combina cele patru categorii de factori genetici determina valorile si regimurile fiecarui element meteorologic in parte, astfel ca ansamblul acestora, impreuna cu fenomenele meteorologice caracteristice genereaza, la scara multianuala, un sistem climatic care deosebeste Dobrogea de toate celelalte regiuni ale tarii.

5.2.3 Analiza elementelor meteorologice.

5.2.3.1 Temperatura aerului

Tabel.1 Mediile temperaturii lunare aaerului la Constanta, in perioada 1997-2006

Statia

I

II

III

IV

V

VI





VII

VIII

IX

X

XI

XII

Anual

Constanta

0.9

2.4

6.0

10.5

16.5

21.1

23.8

23.3

18.6

13.7

8.3

2.7

12.3

Fig 11.Variatia temperaturii medii lunare a aerului la Constanta in perioada 1997-2006

Ca efect direct al radiatiei globale foarte ridicate , temperaturile aerului la Constanta inregistreaza una dintre cele mai mari valori din Romania. Conform graficului de mai sus observam ca temperaturile medii ale aerului in perioada studiata este de 12.3sC, cu mai mult de un 1 grad decat mediile termice anuale inregistrate la Constanta (11.2s C) in alte intervale. De asemenea putem remarca faptul ca temperatura medie a lunii celei mai reci, ianuarie, este pozitiva, 0.9 sC, fapt intalnit numai in sectorul sudic al litoralului romanesc al Marii Negre. Temperatura lunii celei mai calde , aflata sub influenta brizelor marine, nu inregistreaza valori extraordinare, totusi media se mentine ridicata, de 23.8sC.

Valorile cresc continuu din ianuarie pana in iulie, pentru ca apoi sa scada neincetat pana in ianuarie , dupa care ciclul se reia. De remarcat ca temperaturile medie a lunii aprilie ceva mai mica decat in restul Dobrogei, datorita inenrtiei de incalzire a apelor marii. In schimb media lunii octombrie este cea mai mare, de pe litoralul romanesc, din cauza inertiei de racire a marii.

Mediile lunare si anuale insa provenite dintr-o anume perioada de observatii meteorologice atenueaza valorile concrete. Din cauza variabilitatii mari a circulatiei atmosferice , acestea se abat intr-un sens sau altul de la mediile multianuale. Unii ani rezultand a fi mai caldurosi, iar altii mai racorosi.

La Constanta, de exemplu, in 1936 s-a inregistrat valoarea cea mai mare medie anualacare s-a ridicat la 12.4 sC, iar cea mai mica, in 1933 la 9.5 sC. Se observa ca media inregistrata in perioada studiata se apropie foarte mult de media cea mai mare inregistrata in 1936.

Importante pentru analiza climatica a orasului Constanta sunt si temperaturile caracteristice care de asemenea participa la definirea acesteia.

Tabel. 2 Temperatura medie sezoniera a aerului la Constanta in perioada Decembrie-Ianuarie-Februarie 1997-2006

LUNA

XII

I

II

TEMPERATURA

2.7

0.9

2.4

Fig. 12 Variatia temperaturii sezoniere la Constanta in perioada decembrie-ianuarie-februarie 1997-2006

In lunile de iarna se observa ca cea mai mare medie s-a inregistrat in luna decembrie 2.7 sC, iar cea mai rece ianuarie 0.9sC.

Amplitudinea termica in sezonul rece al anului sunt mici de aproape 1sC.

Se poate remarca faptul ca valoarea celei mai mici medii este totusi pozitiva, fapt ce subliniaza caracteristica climatului excesiv cu nuante de ariditate.

Tabel.3 Temperatura medie sezoniera a aerului la Constanta in perioada Iunie-Iulie-August 1997-2006

LUNA

VI

VII

VIII

TEMPERATURA

21,1

23,8

23,3

Fig. 13 Variatia temperaturii sezoniere la Constanta in perioada Iunie-Iulie-August 1997-2006

In lunile de vara variatiile sunt ceva mai mari, decat in lunile de iarna , amplitudinea termica in perioada calda a anului crescand peste 1sC. Observam astfel ca media termica cea mai mare s-a inregistrat in luna iulie, 23.8sC, iar cea mai coborata in iunie, 21.1 sC.

Tabel.4 Mediile temperaturii maxime si minime lunare ale aerului la Constanta (1997-2006)

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

TEMPERATURA MAXIMA

17,6

20

27,9

30,6

30,7

32,6

36,2

37,5

32

30

27

19,7

TEMPERATURA MINIMA

-17,5

-14,4

-5,8

-0,7

3,4

8,9

12,4

11,9

6,4

-3

-7,9

-13,6

Fig.14 Variatia temperaturilor lunare extreme ale aerului la Constanta in perioada 1997-2006

Temperaturile extreme, produse de regula pe timp cald si senin, in regim anticiclonic, sunt influentate vizibil de diferentele de incalzire si racire a celor doua tipuri fundamentale de suprafete active.

Maximele termice absolute raman sub 40.0 sC, inregistrandu-se in perioada studiata, Maximele termice absolute raman sub 40.0 sC, inregistrandu-se in perioada studiata, 37.5 C in 2006.

Minimele termice absolute, evidentiaza influenta apelor marii, la Constanta intre 1997-2006, minima absoluta fiind de -17,5 C tot in 2006, totusi valoarea inregistrata este mai mare decat pe restul teritoriului Dobrogei.

Maximele termice absolute raman sub 40.0 sC, inregistrandu-se in perioada studiata, 37.5 sC in 2006.

Minimele termice absolute, evidentiaza influenta apelor marii, la Constanta intre 1997-2006, minima absoluta fiind de -17,5 sC tot in 2006, totusi valoarea inregistrata este mai mare decat pe restul teritoriului Dobrogei.

Minimele termice absolute, evidentiaza influenta apelor marii, la Constanta intre 1997-2006, minima absoluta fiind de -17,5 C tot in 2006, totusi valoarea inregistrata este mai mare decat pe restul teritoriului Dobrogei.

Caracterul climatului sub influenta caruia se afla orasul Constanta rezulta din analiza valorilor extreme si din valoarea amplitudinii termice absolute care este intre anii 1997 si 2006 de 20sC. Aceasta ne arata ca, climatul orasului este unul excesiv.

5.2.3.2 Umezeala aerului

Tensiunea reala a vaporilor de apa inregistreaza, pe litoral, valori medii anuale mai mari decat in orice alta regiune a Romaniei. La Constanta s-au inregistrat valori de 12.5 mb. In regim anual, valorile medii lunare cresc paralel cu cresterea temperaturii aerului, de la 5.5 mb in ianuarie, pana la peste 20-21 mb in iulie-august, cand evaporatia este intense.

Tabel. 5 Valorile medii lunareale umezelii aerului la Constanta in perioada 1997-2006

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

UMEZEALA RELATIVA

87

82

81

82

79

77

77

78

79

83

87

87

Fig.15 Variatia umezelii relative (%) medii a aerului la Constanta in perioada 1997-2006

Umezeala relativa este parametrul cel mai expresiv al acestui element meteorologic, si depinde de temperaturile aerului.

Asa cum se observa din tabelul 5, media din perioada studiataale umezelii relative variaza intre 82% si 83%. Mediile lunare cele mai mari ale umezelii relative se inregistreaza iarna avand o valoare constanta de 87%, in timp ce vara datorita tensiuni valorilor mai mare si temperatura mai redusa umezeala relativa este mai scazuta decat in timpul iernii cu 10%.

Astfel se explica numarul mediu de zile cu umezeala relativa <= 30%, neinsemnat in perioada studiata. Dimpotriva, numarul zilelor cu umezeala relativa >= 80% este mai mare aproximativ 184.5 zile.

5.2.3.3 Nebulozitatea

Nebulozitatea reprezinta gradul de acoperire a cerului cu nori.

Nebulozitatea este o caracteristica definitorie a climei zonei litorale. Mediile ei anuale sunt cele mai mici de pe teritoriul tarii si variaza intre 5.6 si 5.0 zecimi. Diferentele cele mai pregnante se observa prin compararea valorilor anuale cu cele ale lunilor de vara. In iulie si august , mediile nebulozitatii la Constanta sunt aproape cele mai mici decat oriunde altundeva. In schimb, in luna decembrie, luna cea mai innorata, aici se inregistreaza valorile cele mai ridicate, aproximativ 6.9 zecimi. Un rol edificator il au si numarul de zile seninecare ating aici valori impresionate, aproape 165.7.

Tabel. 6 Mediile lunare ale nebulozitatii totale la Constanta in perioada 1997-2006

Statia

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Constanta

7.2

5.9

6

5.7

4.5

4.1

3.3

3.4

4.7

5.3

6.8

6.4

Fig.16

5.2.3.4 Durata de stralucire a soarelui

Tabel.7Mediile duratei de stralucire a soarelui la Constanta in perioada 1997-2006

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Statia

Constanta

81,5

126,7

153,4

198,8

283,8

301,6

327,9

299,2

213,9

159,2

94,65

91,9

Fig.17

Durata de stralucire a soarelui confirma faptul ca zona litorala este una dintre cele mai senine teritorii ale Romaniei. Astfel prin analizarea datelor din perioada studiata la Constanta s-a inregistrat durata medie anuala de 2270.1 ore. Aceasta reprezinta aproximativ 50% din durata astronomic posibila de stralucire a soarelui in regiune. Cele mai mici durate medii de stralucire a soarelui se inregistreaza in luna decembrie , cand durata astronomic posibila este cea mai scurta iar nebulozitatea este maxima, iar cele mai mari durate medii lunare nu se inregistreaza in iunie, cand durata potentiala este maxima, ci in iuliecand duratele posibile sunt inca mari iar nebulozitatea este foarte scazuta.

5.2.3.5 Precipitatii atmosferice

Precipitatiile atmosferice este unul din elementele meteorologice care individualizeaza cel mai bine spatiul romanesc dintre Dunare si Marea Neagra. Repartitia teritoriala a cantitatilor medii anuale este deosebit de elocventa in acest sens. Arealele in care acestea depasesc 500 mm sunt foarte restranse.

Tabel.8 Cantitati medii lunare de precipitatii (mm) la Constanta (1997-2006)

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

P(mm)

25.5

27.0

39.9

31.7

44.7

39.0

43.7

59.7

62.7

37.0

44.4

32.8

Fig.18 Variatia precipitatiilor atmosferice lunare la Constanta in perioada 1997-2006

Regimul anual al cantitatilor medii lunare de precipitatii, in perioada analizata, evidentiaza o perioada mai ploioasa la sfarsitul verii, inceputul toamnei (august-septembrie). La Constanta asemenea celorlalte statii de pe litoralul Marii Negre, maximul pluviometric nu include luna iulie, din cauza accentuarii contrastului termic dintre suprafata activa uscata si acvatica, generatoare de nori cumuliformi. Media cantitatilor de precipitatii intre 1997-2006, la Constanta este de 40.7 mm, acesta facand exceptie in randul valorilor inregistrate la statiile de pe litoral.

Putem remarca faptul ca in luna noiembrie media pluviometrica (44.4 mm ) este aproape egala cu media lunii mai (44.7 mm ), ceea ce sugereaza ideea apropierii de climatul subtropical, cu veri calde si uscate.

Se inregistreaza un minim pluviometric in lunile ianuarie si februarie, regiunea fiind dominata in buna masura de aerul polar continental dinspre nord si nord-est, cu continut sarac de vapori de apa.

Tabel.9 Cantitati maxime de precipitatii (mm) cazute in 24h, la Constanta (1997-2006)

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

27.5

27.7

30.5

42.8

49.8

40.2

80

201

58.4

47.3

43.8

29.8

Fig. 19 Variatia lunara a precipitatiilor atmosferice maxime cazute in 24 ore la Constanta in perioada 1997-2006

Schimbarile neincetate care se produc de la un an la altul in frecventa si caracteristicile maselor de aer antrenate de vanturile dominante, ciclonii si anticiclonii mobili, care determina variatii importante ale cantitatilor de precipitatii din fiecare an. Astfel putem observa din analiza cantitatilor maxime de precipitatii cazute in 24h, la Constanta in luna august din anul 2004, cantitatea de precipitatii inregistrata este de 201 mm, aproape jumatate din cantitatea medie anuala de precipitatii din alti ani. Acest fapt se datoreaza unei activitati ciclonice intense. Dimpotriva, in urma frecventei mai mari a activitatii anticiclonice si a advectiilor repetate de aer uscat, cantitatea de precipitatii scade substantial sau aproape ca lipsesc, cum este cazul lunii august din anul anterior inregistrarii maximului pluviometric al perioadei studiate, atunci cantitatea de precipitatii maxime lunare a fost de 0.2 mm. Aceste valori ale cantitatilor de precipitatii coincid cu cele inregistrate in zonele aride ale lumii.

5.2.3.6 Vantul

Alaturi de temperatura si precipitatii, vantul este al treilea element meteorologic primordial care particularizeaza clima orasului Constanta. Datorita asezarii geografice in raport cu marii curenti barici de actiune atmosferica , a reliefului uniform si a altitudinii mici, a proximitatii Marii Negre si a dispunerii Carpatilor Romanesti, Constantei impreuna cu zona s-a inconjuratoare i se poate atribuii calificativul de „ cea mai vantoasa”regiune a tarii, aici inregistrandu-se cele mai mari valori medii ale frecventei si vitezei vanturilor, precum si furtuni violente cu consecinte nefaste.

Tabel.10 Mediile lunare ale frecventei (%) si vitezei (m/s) pe directii la Constanta (1997-2006)

N

NE

E

SE

S

SV




V

NV

CALM

n

S

n

S

n

S

n

S

n

S

n

S

n

S

n

S

12,3

10,3

5

11,1

5,4

7

3,5

12,6

3,5

12,6

3,3

7,1

2,9

16,6

3,4

10,3

4,2

Fig.20 Roza vanturilor la Constanta in perioada 1997-2006

Datele incluse in tabelul arata ca mediile lunare ale directiei si vitezei vanturilor nu pot fi sintetizate in cateva concluzii generale, chiar daca relieful este relativ uniform. Aceasta se datoreaza in mare parte datorita situarii Constantei pe fasia litorala care separa cele doua tipuri distincte de suprafata activa, care determina o neomogenitate teritoriala neasteptata de mare a celor doua caracteristici ale vantului. Dar o generalizare a datelor este totusi posibila.

La Constanta , ca si in regiunea s-a inconjuratoare, frecventa cea mai mare a vantului revine directiilor de vest si nord-vest, care domina net in troposfera mijlocie, si celor de nord, influentata in mare parte de orientarea generala a tarmului marii.

Vitezele medii lunare ale vantului sunt sensibil mai mari decat cele din alte regiuni ale tarii.

Aici, vantul are frecventa mare, circa 80-90% si bate din toate directiile. Acest lucru se datoreaza pozitiei regiunii intr-un spatiu de interferenta a maselor de aer care afecteaza regiunea din toate sensurile.

Viteza vantului atinge valori dintre cele mai mari, de la 4 m/s pe cea mai mare parte a teritoriului , pana la 5 m/s in zona litoralului, valorile fiind influentate de curentii marini si de sistemul diurn - nocturn al brizelor marine.

5.2.4. Diferente climatice intre Orasul Constanta si imprejurimi

Pentru a se analiza aceasta diferenta topoclimatica s-au studiat valori obtinute prin determinari paralele dintre Orasul Constanta si Orasul Mangalia.

Emiterea de catre sursele urbane a impuritatilor de tot felul determina formarea , deasupra oraselor, a unor calote cenusii sau galbui de pacla, care in situatii snoptice fara vand sau cu vant slab plutesc pana la inaltimi de 1500 – 2500 m, exercitand o influenta considerabila asupra radiatiei solare.

Radiatia solara in drumul ei catre suprafata terestra inregistreaza pierderi de aproape 40% din energia pe care o are la limita superioara a atmosferei, acestea sunt influentate totodata de inaltimea Soarelui deasupra orizontului si de gradul de impurificare al atmosferei.

Aerul oraselor contine o cantitate mai mare de impuritati care determina o atenuare accentuata a radiatiei solare. Datorita masuratorilor efectuate in paralel in oras si in localitatile invecinate de-a lungul timpului s-a constatat si definitivat ideea sustinuta mai sus.

Cand inaltimea Soarelui deasupra orizontului este mai mica si cantitatea de impuritate este mai mare radiatia solara este puternic slabita, astfel anotimpual iarna se inregistreaza cea mai mica cantitate de radiatie solara, iar la nivel orar , dimineata si seara.

Datorita variatiei in timp si spatiu a cantitatii si proprietatilor fizice ale impuritatilor atmosferei urbane, valorile masurate in diverse orase si perioade, se deosebesc oarecum intre ele.

Conform cercetarilor lui F. Steinhauser s-a stabilit ca vaporii de apa slabesc intensitatea radiatiei solare directe de 10 ori, iar ceata urbana de 40-120 de ori mai mult decat aerul uscat.

Americanul J.F. Hand comparand datele obtinute la oras cu cele obtinute din imprejurimi a remarcat faptul ca atmosfera urbana primeste cu 15 % mai putina radiatie solara decat imprejurimile.

Actualmente orasele primesc cu 10 – 20 % mai putina radiatie solara decat localitatile din imprejurimi ca urmare a poluarii atmosferei.

Radiatia solara este cu atat mai mare cu cat cantitatea de impuritati din atmosfera este mai mica.

Cu cat lungimea de unda a radiatiei solare este mai mica cu atat se reduce mai mult cantitatea acesteia.

Radiatia solara este influentata si de miscarile aerului care impun diferente de intensitate intre radiatia solara directe intre oras si imprejurimi.

Atunci cand se inregistreaza calm atmosferic sau vant slab, se formeaza deasupra orasului pacla sau ceata urbana si astfel se pot observa diferentele cele mai mari.

Diferentele cele mai mari se inregistreaza iarna cand nu exista curenti ascendenti care sa asigure transportul catre inaltimisi imprastierea impuritatilor atmosferei urbane.

Durata de stralucire a soarelui.

Durata de stralucire a soarelui este mai redusa in Orasul Constanta decat in imprejurimile acestuia. Acest fapt se datoreaza gradului accentuat de impurificare al atmosferei urbane care favorizeaza formarea cetii si norilor. Cele mai importante reduceri ale duratei de stralucirea a soarelui se inregistreaza tot iarna, cand emanatiile industriale si casnice de impuritati sunt maxime si cand frecventa situatiilor de timp anticiclonic este mare.

Dupa analiza graficului variatiei lunare a duratei de stralucire a soarelui la Constanta in perioada 1997-2006 putem afirma ca cele sustinute mai sus se confirma. Astfel iarna s-au inregistrat cele mai mici valori ale duratei medii de stralucire a soarelui, favorizate si de valorii ale nebulozitatii maxime (fig. 17).

Diferenta termica medie dintre Orasul Constanta si Orasul Mangalia.

Tabel 11. TEMPERATURA MEDIE A AERULUI LA CONSTANTA IN PERIOADA 1997-2006

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

STATIA

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Constanta

0,9

2,4

6,0

10,5

16,5

21,1

23,8

23,3

18,6

13,7

8,3

2,7

Mangalia

1,7

2,3

5,1

9,8

15,1

20,2

22,4

22,3

17,8

13,3

7,9

3,4

Fig.21 Graficul diferentei termice dintre Orasul Constanta si Orasul Mangalia in perioada 1997-2006

In medie anuala, aceste valori oscileaza intre 0.5 – 1.05 s C, ceea ce aparent nu insemna mult. Dar tinand cont de faptul ca mediile anuale marcheaza intr-o foarte mare masurasituatii concrete in care diferentele sunt considerabile. Daca se ia in consideratie faptul ca diferenta anuala de 1s C corespunde unei distante de cativa km si unei diferente de nivel minime, importanta valorilor mentionate capata dimensiuni reale.

Analiza diferentelor medii de temperatura intre Orasul Constanta siOrasul Mangalia conduce la urmatoarele concluzii.

Cu cat orasul este mai mare cu atat diferentele termice dintre oras si imprejurimi sunt mai mari.

Deosebirile termice intre oras si localitatile invecinate sunt puse in evidenta de numarul zilelor de iarna, numarul zilelor cu inghet si numarul zilelor de vara.

Regimul termic anual este diferentiat intre oras si imprejurimi datorita incalzirii artificiale mult mai puternica in oras, radiatiei incrucisate a cladirilor orasului, comparativ cu radiatia libera a terenurilor localitatilor invecinate, inacesibilitate vantului slab in oras si acesibilitatea lor in imprejurimi, lipsa de umezeala a orasului, in care precipitatiile se scurg si se evapora rapid, si abundenta ei in localitatile invecinate.

Superioritatea termica a orasului se datoreaza in principal panzei de pacla si ceata, proprie orasului. Chiar daca aceasta in timpul zilei determica scaderea cantitatii de radiatie solara, deci a caldurii primte de la soare. Particulele din care este formata calota de pacla si ceata au proprietatea de a absoarbe radiatiile calorice emise de suprafata activa si astfel in timpul noptii, incalzindu-se emit la randul lor radiatii inflarosii.

O alta cauza a superioritatii termice urbane o constituie materialul de constructie din care sunt realizate cladirile, care in general au caldura specifica mica dar conductibilitate termica foarte mare astfel incat caldura se transmite adanc in interilor. Deasemnea profilul neregulat al orasului contribuie la superioritatea termica urbana a orasului, prin existenta a doua categorii de suprafete active care favorizeaza o absorbtie buna a caldurii.

Marea uscaciune a orasului este totodata cauza superioritatii termice a acestuia, datorita materialului impremeabil sau prea putin permeabil cu care acesta este „captusit”, impiedicand astfel infiltrarea apei din precipitatii, si dirijarea acsteia prin sistemele de canalizare proprii tuturor oraselor.

Umezeala aerului

Carcaterul suprafetei active si temperatura mai ridicata a atmosferei urbane determina aparitia unor diferente de umezeala intre aerul orasului si cel al imprejurimilor sale.

Tabel 12. UMEZEALA RELATIVA MEDIE LUNARA A AERULUI LA CONSTANTA SI MANGALIA

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

STATIA

Constanta

87

82

81

82

79

77

77

78

79

83

87

87

Mangalia

75

73

78

84

82

81

79

79

79

83

85

86

Fig. 22 Graficul diferentei umezelii relative medii a aerului dintre orasul Constanta si orasul Mangalia in perioada 1997-2006

In regimul anual al diferentelor de umezeala, valorile minime se remarca vara iar cele maxime iarna, cand ating valori de 10%.

Umezeala relativa este mai mare in cadrul orasului Constanta decat in Mangalia, acest fapt se datoreaza raportului invers proportional dintre umezeala relativa si temperatura.

Nebulozitatea

Influenta orasului se extinde pe verticala pana la altitudini considerabile. Astfel acesta influenta acesta depinde de situatile sinoptice si de caracterul maselor de aer care il acopera. In timpul situatiilor anticiclonice influenta orasului este mult diminuata, pe cand in situatii ciclonice influenta acestuia se extinde pana la inaltimi de peste 600 m. Deasupra orasului se formeaza o masa de aer stationara care il acopera ca o cupola uriasa, astfel masele de aer care il traverseaza sunt obligate sa o escaladeze.

Actiunea pe verticala a influentei orasului se impune in formarea norilor si cresterea nebulozitatii asupra acestuia, fapt sustinut de cresterea numarului de zile noroase.

Tabel 13. Mediile lunare ale nebulozitatii totale la Constanta si Mangalia in perioada 1997-2006

Luna

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Statia

Constanta

7,2

5,9

6

5,7

4,5

4,1

3,3

3,4

4,7

5,3

6,8

6,4

Mangalia

5,3

5

5,6

5,6

4,6

3,3

2,5

2,8

3,6

5,8

5,8

6,4

Fig. 23 Graficul diferentei de nebulozitate dintre Constanta si Mangalia in perioada 1997-2006

In regimul anual al diferentelor de nebulozitate dintre orasul Constanta si Mangalia maximul se produce vara, cand norii de convectie termica sunt mai accentuati in atmosfera orasului Constanta , iar minimul iarna , cand deasupra Constantei se intind adesea nori stratiformi.

Influenta orasului asupra nebulozitatii este determinata de supraincalzirea acestuia, care provoaca aparitia curentilor ascendenti de convectie termica. Astfel iau nastere nori cumuliformi.

Precipitatiile

Datorita faptului ca deasupra oraselor nebulozitatea este mai accentuata , implicit precipitatiile inregistreaza valori cantitative mai mari.

S-a remarat cresterea cantitatii precipitatiilor odata cu dezvoltarea economica a oraselor. Acest lucru este evidentiat de cresterea numarului de zile cu precipitatii, intensificarea acestora , ajungandu-se la ploi torentiale chiar si furtuni cu grindina.

Regimul anual al precipitatiilor in oras este cel caracteristic regiunii sau zonei climatice in care se afla. Influenta lui se manifesta printr-un spor de apa cazuta si apare in regimul anual al diferentelor.

Tabel 14. PRECIPITATII MEDII LUNARE LA CONSTANTA SI MANGALIA IN PERIOADA 1997-2006

LUNA

I

II

III

IV

V

VI

VII

VIII

IX

X

XI

XII

Statia

Constanta

25,5

27,0

39,9

31,7

44,7

39,0

43,7

59,7

62,7

37,0

44,4

32,8

Mangalia

17,8

15,7

29,9

29,4

38,2

42,1

30,3

32,5

58

36,8

42,5

30,3

Fig . 24 diferente pluviometrice dintre Constanta si Mangalia

Analizand valorile precipitatiilor medii lunare la Mangalia in perioada 1997-2006 remarcam valori mai ridicate in luna septembrie si mai scazute in febroarie, spre deosebire de Constanta unde o perioada mai ploioasa se remarca la sfarsitul verii si un mini pluviometric in luna ianuarie.

Vantul

Asupra miscarilor aerului, orasul exercita doua categorii de influente, o data asupra genezei vanturilor urbane, iar a doua, la miscarile pe care le introduce acesta in evolutia miscarilor generale ale atmosferei.

Supraincalzirea orasului determina aparitia unor fluxuri ascendente de aer cu caracter aproape permanent- brizele urbane, luand astfel nastere microdepresiuni barice. Pentru aparitia sistemului brizelor urbane sunt suficiente existenta unor diferente termice de 5 sC si a unei diferente barice de 0.07mb, conditii care se indeplinesc de cele mai multe ori in zilele de vara.

In oras vanturile sufera modificari in ceea ce priveste directia si viteza. Modificarile de directie se datoreaza orientarii variate a strazilor, care face ca in interiorul sau curentii de aer sa nu mai corespunda curentului general din afara sau de deasupra perimetrului urban. Viteza de asemenea sufera modificari datorita profilului urban.

Cladirile constituie un obstacol asemanator celui oferit de deal sau padure.

Efectul de franare a vitezei vantului in oras arata ca vanturile slabe sunt mai frecvente in oras decat in imprejurimi , iar cea a vanturilor puternice mai mare in imprejurimi decat in oras.

CAPITOLUL VI

APELE

6.1 Apele subterane

Apa subterana este de natura vadoasa si se prezinta sub forma unor panze freatice la baza loessului sau la baza unor terase aluvionare ,fie sub forma unor panze de adancimi limitate de doua straturi impermeabile. Adancimea panzei freatice variaza in functie de grosimea materialului sedimentat. Astfel, pe interfluvii, unde loessul atinge cele mai mari grosimi, nivelulpiezometric (freatic) poate sa ajunga pana la 70 de metri, in schimb pe terenurile aluvionare (terase,conuri de dejectie) nivelul freatic se afla la adancimi cu mult mai mici, de 5-10 metri.

In zona orasului Constanta panza freatici se afla intre 6-20 de metri adancime. De aceea, izvoarele naturale apar mai rar, iar atunci cand le intalnim la baza falezei, ele se caracterizeaza cu un debit foarte mic de apa. In nordul orasului insa, se gasesc numeroase izvoare carstice provenite din panza calcarului sarmatic. Acestea alimenteaza lacul Siutghiol si in parte orasul Constanta. Cresterea continua a populatiei, in timpul verii, dublata de numarul mare de vizitatori veniti la statiunile de odihna, precum si construirea unor noi obiective industriale, au impus luarea unor masuri corespunzatoare care asigura un consum ridicat de apa.

6.2 Apele de suprafata

6.2.1Marea Neagra

Constituie o unitate hidrologica importanta pentru dezvoltarea orasului Constanta din punct de vedere comercial, turistic si industrial.

Din punct de vedere geografic, Marea Neagra este asezata in partea estica a Europei sud-estice, intre 40 55` latitudine nordica si intre 27 27` si 41 42` longitudine estica.

Marea Neagra se invecineaza in nord cu o succesiune de campii si podisuri dezvoltate pe Platforma Europei Orientale si Platforma Scitica: Podisul Volhino - Podolic, Podisul Donetcului, Podisul Privolgia, Campia Marii Negre, care comunica prin Culoarul Manici, cu Campia Precaspica iar la sud se gasesc Muntii Pontici. In partea de est limita bazinul Marii Negre este data de Muntii Caucazul Mare si Muntii Caucazul Mic, despartiti de Depresiunea Kolkhida. Vestul este limitat de marginea estica a podisurilor joase dezvoltate pe platformele Moesica si Scitica, precum si pe orogenul nord-dobrogean.

Numele de „Marea Neagra” este destul de recent, datand din secolul al-XIV-lea si nu are nici o legatura cu numele din Antichitate. Actuala denumire se datoreaza lui Dimitrie Cantemir care la utilizat si raspandit prin lucrarile sale stiintifice.

In ceea ce priveste tipul Marii Negre actualmente exista controverse intre cercetarile mai vechi si cercetarile noi. Pana nu de mult Marea Neagra era considerata o mare de tip continental, dar cercetarile actuale arata ca aceasta este o mare semiinchisa, componenta a Marii Mediterane, de al carei bazin se leaga prin mai multe stramtori si bazine: stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, stramtoarea Dardanelelor si Marea Egee.

Conform cercetarilor actuale ale lui Vespreameanu Emil, Marea Neagra nu poate fi o mare de tip continental deoarece are bazinul dezvoltat atat pe crusta continentala, cat si pe crusta oceanica, morfologia bazinului este asemanatoare cu cea a bazinelor oceanice, cu margini continentale si campie abisala si acvatoriul sau se afla in relatii active de schimb cu Marea Mediterana si prin aceasta cu restul Oceanului Planetar.



Intre bazinele bine individualizate ale Marii Mediterane, Marea Neagra are cea mai mare suprafata, cea mai mare adancime, cel mai mare volum si cea mai mare complexitate.

Ocupa o suprafata de 466 200 km² iar adancimea maxima este de 2211 m. Adancimea apelor din jurul malului romanesceste mai mica ca urmare a configuratiei tarmului si reliefului marin.

Fig.29Harta morfologica generala a bazinului Marii Negre ( dupa E. Vespremeanu,1987)

1. munti; 2. podisuri; 3. campii costiere; 4. campii litorale; 5. front litoral; 6. self continental

7.versant continental; 8. campie abisala; 9. limita bazinului Marii Negre in Pliocen; 11. limita inferioara a glacisului continental; 12. muchia selfului; 13. limita inferioara a frontului litoral;

14. limita inferioara a versantului continental; 15. sectoarele litorale.

Bazinul Marii Negre se afla in partea sudica a placii litosferice eurasiatice in apropierea contactului cu placile litosferice africana si arabica. Acesta este alcatuit din doua compartimente, separate de o creasta cu aspect de horst. Intreaga regiune se suprapune pe un fundament dezvoltat pe crusta oceanica si crusta continentala distribuite neuniform in profilul transversal vest-est al bazinului.

Morfogeneza Marii Negre se datoreaza proceselor de subsidenta care au urmat riftingului continental initial si care s-au desfasurat cu directii, intensitatii si ritmuri diferite intre cele doua bazine componente ale acesteia.

Relieful bazinului marii se subdivide morfostructural in doua provincii: centrala si marginala.

In provincia centrala relieful este dezvoltat pe sedimente neconsolidate fine si ultrafine si se prezinta deosebit de plan si neted.

Provincia marginala este mult mai complexa din punct de vedere structural, ea prezentand diferente marcante pe fiecare din laturile sale. Astfel latura nordica poate fi asemanata cu marginile continentale stabile, pasive prezentand toate trasaturile morfologice specifice: campie costiera, campii litorale, self continental larg extins, versant continental usor inclinat si glacis continental larg. Latura sudica si estica sunt asemenea marginilor continentale active si instabile prezentand doar campii litorale putine si reduse ca extensiune, self continental ingust , versant continental abrupt si glacisuri continentale inguste si abrupte. Latura vestica prezinta trasaturi mixte.

Tarmul romanesc se intinde de la bratul Stambulului Vechi din Delta Chiliei si pana la Vama Veche.

In dreptul tarmului romanesc cuveta Marii Negre este formata dintr-o intinsa platforma continentala cu adancimi ce depasesc 2000 de metri. Sedimentelede pe platforma continentala sunt construite din depozite terigene aduse prin intermediul apelor de suprafata si prin actiunea valurilor. De aceea, portiunea aflata la nord de capul Midia prezinta un fund marin acoperit cu nisipuri si maluri aluvionare, in schimb sedimentele submarine aflate in jurul orasului Constanta si la sud de acesta sunt alcatuite din depozite cochilifere.

Marea Neagra isi realizeaza schimbul de ape cu Marea Mediterana prin stramtoarea Bosfor.

Prin str. Bosfor si prin str. Dardanele, Marea Neagra este in legatura cu Marea Mediterana si prin aceasta cu Oceanul Planetar, asigurandu-se prin acestea un schimb activ de ape, care influenteaza intreaga structura si functionare a acvatoriului. Stramtoarea Bosfor are o lungime de 31 km. Prin aceasta se realizeaza un schimb mediu de 300 km³/an, cu un debit de 10.000m³/s de apa de origine mediteraneana, mult mai sarate si mai calde decat cele din Marea Neagra, care prin difuzii multiple induce schimbari esentiale in structura acvatorului acesteia din urma.

Stramtoarea Kerci face legatura intre Marea Neagra si Marea Azov, avand o lungime de 45km, aici schimbul de ape avand o circulatie contrara.

Fig. 30 Temperatura medie anuala a apelor Marii Negre la suprafata (dupa E Stanev si Staneva,1999)

Temperatura apelor de suprafata alemarii se caracterizeaza prin diferente marcante intre cele doua compartimente de vest si de est, partea centrala avand caracter de tranzitie. De asemenea temperatura apei pe verticala prezinta o stratificare specifica Marii Negre.

Tabel. 15Distributia temperaturii medii a apelor la suprafata Marii Negre pe compartimente.

Temperatura apei in compartimentul vestic

Temperatura apei in compartimentul central

Temperatura apei in compartimentul estic

7.7

12.7

12.5

Distributia temperaturii pe verticala in bazinul Marii Negre este specifica acesteia pentru ca prezinta trei elemente de originalitate: prezenta stratului intermediar rece(SIR¹), lipsa unei termocline permanente specifice si prezenta apelor intermediare si mai profunde mai calde decat temperatura la aceeasi adancime din Oceanul Planetar.

In bazinul adanc al Marii Negre, vara se inregistreaza urmatoarea stratificatie termica medie:

Tabel.16 Distributia pe verticala a temperaturii apelor Marii Negre in sezonul de vara

Strat

Adancime (m)

Temperatura medie a apei

Stratul de amestec

10-12

1-1.5

Stratul termoclinei sezoniere

10-12 si 40-45

12-14

Stratul intermediar rece

40-45 si 130-150

1-1.5

Stratul intermediar

130-150 pana la -1500

8

Stratul profund

-1500 pana la cea mai mare adancime

9

Iarna, instratul de amestec, temperatura aerului scade la 2-8, fapt ce favorizeaza aparitia unor inversiuni de temperaturain straturile de deasupra SIR.

In urma observatiilor de temperatura efectuate la Constanta, s-a constatat ca vara si iarna apele Marii Negre prezinta fenomenul stratificatiei termice: vara are loc stratificatia directa, cand temperaturile scad de la suprafata spre adancime pana la 90C si iarna, cand cresc de la suprafata spre fund, tot pana la 90sC. Aceasta stratificatie se produce pe la o adancime de 180-200 de metri. Sub aceasta adancime, temperatura apei este de 8,80-90sC, adica prezinta fenomenul de homeotermie. Temperatura medie anuala a apei este de 12,50sC, adica cu circa 1,30sC mai mare decat temperatura medie a aerului. Iarna, temperatura apei are valori pozitive de 1-40sC si chiar mai mult. Sunt insa ierni geroase, cand apele Marii Negre ingheata la tarm pe o latime de 10-15 Km.

Salinitatea apelor marii variaza si aceasta la nivelul suprafetei apei si pe verticala.

Salinitatea apelor se mentine in medie, la suprafata, la 20-22‰,avand o distributie longitudinala , cu valori mici si gradienti mari, pe latitudine vestica si estica, si cu valori peste 18,20‰, in partea centrala a bazinului, in timp ce la adancimi mai mari de 250 de metri ajunge pana la 28‰.

In apropierea tarmurilor, salinitatea scade in valoare, ca urmare a aportului de apa dulce continentala. In dreptul coastelor romanesti acesta variaza in limite foarte largi, de la 12-16‰ in dreptul gurilor Dunarii, pana la 19‰ in jurul orasului Constanta, remarcandu-se o crestere a salinitatii de la nord la sud. Astfel la suprafata salinitatea prezinta un minim in dreptul Deltei Dunarii de 14.5%, datorita aportului mare de apa dulce, si un maxim in partea centrala de 20,7%, in partea centrala a bazinului.

Pe verticala salinitatea variaza de la 18,25‰ in stratul de amestec, intre 0 si – 30 m pana la 22,32‰ in stratul profund la adancimi mai mari -1500m.

Salinitatea Marii Negre este influentata din doua directii, pe de-o parte de aportul de apa dulce al Dunarii determina o scadere a acesteia in acest sector si pe de alta parte de aportul de apa sarata (salinitate=35,50‰) pe la fund, din Marea Mediterana prin stramtoarea Bosfor.

Compozitia chimica a apei este dominata de ioni de clor si ioni de sulfati, fapt ce da apei o culoare albastrui-verzuie. In orice caz, in zona de influenta a Deltei Dunarii cantitatea ionilor de clor scade ca urmare a apelor dulci aduse de fluvii, iar transparenta apei marine este si ea foarte mica (0,2-1,6 metri). Partea sudica a tarmului romanesc are ape bogate in ioni de clor, iar transparenta creste foarte mult (16 metri).

Densitatea apelor in Marea Neagra, se distribuie la fel ca si temperatura apei si salinitatea, inregistrand o valoare medie la suprafata de 10,5-11kg/m³, iar pe verticala o medie de 15,3 kg/m³. Densitatea variaza la suprafata in functie de compartimentele bazinului marii iar pe verticala in functie se stratele de apa ale acvatoriului.

Fig.31 Curentii din Marea Neagra( dupa E.A. Pora si I. Oros, 1974)

In circuitul hidrologic, miscarea apelor se caracterizeaza prin prezenta a doi curenti: unul de suprafata, cu ape mai putin sarate si cu directia de curgere dinspre Marea Neagra spre Marea Mediterana si altul de adancime, mai sarat si cu directie inversa.

O alta revelatie a cercetarilor asupra Marii Negre este contestarea afirmatiilor anterioare, conform carora intreaga masa de apa este anoxica¹ si neafectata de schimburi de apa pe verticala. Aceasta eroare s-a produs in trecut datorita existentei picnoclinei² foarte puternice care separa stratele de apa. Cercetarile actuale efectuate asupra transportului vertical prin haloclina³ si picnoclina au dovedit existenta unei ventilatii eficiente si relativ recente pe verticala. Acest lucru a fost subliniat in urma catastrofei de la Cernobal cand poluantii radioactivi care au avut un transfer rapid pe verticala intre suprafata si cca. 500m adancime. La aceasta se adaugau procesele de difuzie din stratul turbulent din lungul versantelor continentale, precum si procesele convective din stratul profund.

Tot in urma cercetarilor recente s-a demonstrat existenta mai multor tipuri de circulatie in bazinul Marii Negre: o circulatie majora de suprafata si o circulatie verticala de tip upwelling si dowenwelling.

Plantele din Marea Neagra insumeaza peste 304 specii de alge macrofite, majoritatea alge rosii, la care se adauga algele brune si verzi. Fanerogamele sunt reprezentate numai de 3 specii.

Fauna acvatoriului este reprezentata de majoritatea grupelor de nevertebrate totalizand 1750 de specii, iar din nevertebrate sunt prezenti:pestii, pasarile si mamiferele, cu un total de 164 de specii. Aici intalnim atat unele forme relicve ramase de pe vremea cand era izolata de Marea Mediteraneana si unita cu Marea Caspica, cat si forme mediteraneene, atlantice sau de apa dulce, care s-au adaptat noilor conditii de viata. Dintre acestea mentionam pestii din familia sturionilor (morunul, nisetrul, pastruga) care dau icre negre. Apoi scrumbia albastra (Scomber Scobrus), palamida (Sarda Sarda), zarganul (Belone euxini). In afara de pestii comuni, Marea Neagra prezinta si cateva specii interesante cum sunt:pisica de mare, foca de Marea Neagra si delfinul.

6.2.2 Lacul Tabacarie

Desi orasul Constanta este lipsit de vecinatatea unei ape curgatoare, in schimb hidrografia superficiala este suplinita de unul dintre cele mai frumoase lacuri, de natura fluviuo-maritima, prezent in lungul litoralului romanesc.

La sud de Gura Buhazului, pe golful larg cuprins intre Capul Midia, la nord, si Promotoriul Pescarie din Mamaia- Constanta, la sud, se grupeaza in ordine lacurile: Gargalac, Tasaul, Sinoe, Siutghiol si Tabacarie. Ele sunt barate de un perisip comun care le inchide pe o lungime de 16 km, format din cordoane de nisip, unele sunt fixate de vegetatie, altele inca libere. Intre ele se gasesc depresiuni putin adanci in care apa stagneaza uneori in timpul anului si care sunt invadate de vegetatie de balta.

Dupa asezare acestea se impart in doua grupe: una nordica si una sudica. Din grupa sudica fac parte Lacul Siutghiol si Lacul Tabacarie.

Fig. 32 Lacurile de pe litoralul romanesc al Marii Negre.( dupa Breier Ariadna)

Lacul Tabacarie este amplasat la aproximativ 28°37’ longitudine estica, 44°15’ latitudine nordica.

In cadrul Orasului Constanta, Lacul Tabacarie este situat in partea de nord a acestuia, la 300 m de tarmul Marii Negre, de la punctul „Pescarie” si pana la marginea estica a Inaltimii Anadalchioi.

Lacul Tabacarie are o forma aproximativ dreptunghiulara, cu tarmuri joase, spre uscat flancate de vegetatie, fara faleze active.

Ocupa o suprafata de 84,1 ha, are o lungime maxima de 1375 m si o latime maxima de 825 m. Adancimea maxima este de 4,4 m.

Lacul Tabacarie este un liman fluviatil care s-a format prin bararea unei vai de rau cu aluviunile marine ale cordonului litoral Mamaia.

Din punct de vedere sedimentologic zona Lacului Tabacarie este strans legata de evolutia Lacului Siutghiol, situata la nord si cu care comunica printr-un canal. Lacul Siutghiol este din punct de vedere genetic o laguna aparuta prin bararea unui golf marin.

Fig.33 Imagine satelitara a Canalului Siutghiol-Tabacarie

Din punct de vedere sedimentologic zona Lacului Tabacarie este strans legata de evolutia Lacului Siutghiol, situata la nord si cu care comunica printr-un canal. Lacul Siutghiol este din punct de vedere genetic o laguna aparuta prin bararea unui golf marin.

Relativ izolat de sursele naturale, acviferul freatic fiind insuficient, Lacul Tabacarie are un nivel hidrologic dependent de aportul de ape din Lacul Siutghiol, surplusul de apa este deversat in mare printr-un stavilar, in punctul „Pescarie”.


Fig.34 Imagine satelitara a canalului Tabacarie-

Fig.35Imagine aeriana a Statiei de epurare din Punctul „Pescarie” Constanta.

Evacuarea unor ape uzate, ale unor intreprinderi industriale sau forme de stat au efecte nefaste asupra proceselor din lac.

CAPITOLULVII

ELEMENETE FITO-PEDOGEOGRAFICE

Conditiile naturale au influentat puternic elementele fito-pedogeografice din aceasta zona si au imprimat acestora caracteristici specifice care le diferentiaza de celelalte regiuni ale tarii.

7.1 Vegetatia

Vegetatia din zona Constantei datorita conditiilor climatice dar mai ales pedologice se diferentiaza in vegetatie specifica nisipurilor, vegetatie de stepa dobrogeana, adaptate la conditii de umiditate redusa cu un indice ridicat de ariditate.

Plaja de la Constanta fiind foarte populata si faramitata prin calcarea nisipului, are o vegetatie arenarie slab reprezentata.

O vegetatie reprezentativa de nisipuri se poate observa in zona de plaja „Trei Papuci”, unde nisipul dintre mare si tarmul abrupt este mai putin faramitat, fiind populat cu specii caracteristice nisipurilor marine cum ar fi: perisorul de nisip. Pe portiunile de plaja unde nisipul este insa mai fin si tasat vegetatia incepe cu plante din specia Tournefortia sibirica, dupa aceasta in palcuri neregulate facandu-si aparitia pirul gros(Cynodon dactylon), printre care mai cresc si specii ale nisipurilor mobile ca: orzul salbatic (Elymus sabulosus var. Giganteus), scaiul de nisip(Eryngium maritimum), varza de mare (Crambe maritima), mustarul de mare(Cakile maritima), lucerna de nisip (Medicago marina).

Fig.36 Asociatii de Pir gros (Cynodon dactylon), varza de mare (Crambe maritima), mustarul de mare (Cakile maritima).

Fig.37 Asociatii de Puccinela distans, Taraxacum officinale, Crambe maritima.

Tarmul abrupt constantean este aproape golas din cauza pantelor verticale si a influentelor proceselor de modelare a tarmului. Insa pe tarmul constantean se poate intalnii o planta rara - Zygophyllum fabago- care se dezvolta numai la Constanta.

Fig.38 Castravetele de mare ( Zygophyllum fabago)

Pe coastele falezelor se pot vedea adesea tufe de flori liliachii de Mulgedium Tataricum, Ecbalium Elaterium, Statice Besseri de Marea Neagra.

Fig. 39 Mulgedium Tataricum

Fig.40 Ecbalium Elaterium

Sub tarmul maritim abrupt, pe langa izvoarele de coasta se intalneste o asociatie rara mediteraneana de Polypogon monspeliensis, prin vegetatia caruia cresc Atriplex hastata, A. Tatarica, Puccinellia distans, Chenopodium glaucum, Spergularia marginata.

Fig.41 Atriplex hastata, A. Tatarica, Puccinellia distans,

Chenopodium glaucum, Spergularia marginata

In rapele si pantele domoale de la Constanta se gasesc buruieni ruderale ca: Hordeum marinum, Malva pusilla, Atriplex tatarica, Kokia scoparia, Cicuta virosa, Onopordum tauricum, Scolymus hispanicus si alte forme care formeaza asociatii.

Fig.42 Asociatii deHordeum marinum, Malva pusilla, Cicuta virosa.

Fig.43 Scolymus Hispanicus.

Stepa dobrogeana in prezent a fost aproape in totalitatea inlaturata si inlocuita de culturile agricole, podgorii si pomi fructiferi.

7.2 Fauna

Fauna din Constanta este caracterizata de imbinarea uscatului cu marea, astfel vom avea fauna specifica tarmului Marii Negre si fauna specifica fasiei uscatului dobrogean din aceasta regiune.

De asemenea in Constanta intalnim animale nespecifice zonei , carora li s-au creat conditii de trai favorabile sau au fost adaptate la conditiile locale, toate acestea realizandu-se in cadrul „Microdeltei”.

Fauna tarmului constantean se imparte in mai multe categorii in functie de aspectele vietii animale, astfel:

v    animale de plaja sau resturi de animale marine aruncate pe tarm dupa furtuni

v    fauna marina, pe care o putem observa fie la pescarie , fie in timp ce se scalda in mare.

Tarmul marii poate fi stancos, uneori se termina brusc in apa, sau este separat de ea printr-o fasie ingusta de plaja.

Pe plaja, animalele de uscat traiesc alaturi de cele de apa, astfel se confirma inca odata trecerea de la viata marina la cea de uscat.

Fauna de plaja este alcatuita din: carcauci, repedea si cateva soiuri de muste, furnici, alaturi de latausi saritori,(purici de mare) si scoicute (MESODESMA).

Exista de asemenea animale care traiesc in ambele medii, cum ar fi serpii de mare (NATRIX TESSELLATA), acestia traiesc si se reproduc intre pietrele uscatului dar vaneaza guvizi in apele marii sau a lacurilor. Nu sunt veninosi si nici nu incearca sa muste.

Uneori pe sub pietrele de sub faleza gasim carcacei (SCOLOPENDRA CIUNGULATA), lungi de 8-10 cm, bruni, cu 42 de picioruse. Muscatura lor produce umflaturi si dureri, dar nu este mortala.

Pe langa aceste categorii de animalute, care stau mai mult ascunse, ies la iveala furnici si musculite supuratoare, mici gandacei albastrui (EBAEUS PEDICULARIUS) si muste cu aripi patrate (STOMOXIS).

Cand soarele arde, pe nisipul fierbinte alearga cu usurinta ti iuteala un gandac verde cu desene albe, numit REPEDEA.

In loeesul falezei isi fac cuiburi lastunii de mal (RIPARIA), vindereii (FALCO), stancutele (COLOEUS), sau pe alocuri chiar prigoriile (MEROPS) si lastunii mari (APUS).

Pe nisipurile dinspre malurile apei acolo unde valurile sunt moderate, se ingramadesc mereu resturi de alge printre care isi duc existenta latausii luciosi, plinuti: este (THALORCHESTIA BOTTAE), un racusor adaptat la viata umeda a malurilor de apa. Acestia sunt adevarati agenti de curatare a plajelor, consumand rapid cadavrele animalelor marunte aruncate de valuri sau orice materie organica aflata in descompunere. Alaturi de toti acestia se intalnesc: rame scurte, frumos irizate, (OEHELIA BICORNIS), misidul (GASTROSACCUS, izopedele (EURYDICE).

Este o lume marunta, dar foarte interesanta prin larga ei raspandire si prin adaptarile interesante pe care si le-au insusit de-a lungul timpului.

Din fauna marina specifica litoralului romanesc fac parte crabii de nisip, crevetele de nisip, guvizii de nisip, sau limbile de mare si calcanii.

Se intalnesc de asemenea moluste specifice biotopului: melci numiti incornorati (NASSA) sau ochisori (CYDONASSA), cochilia melcilor este deseori ocupata de un “chirias”,- paguri, numit (DIOGENES) – pagurul rosu de la sud de Mangalia.

Din apa marii, in tipul forturilor sau aruncate pe plaja, scoici frumoase numite japoneze (DAUAX), unghiute multicolore(ANGULUS), piepteni (CARDUIM) sausub pietrele de sub faleza.

Pe fundurile de nisip mai adanci de 2 -15m traiesc gebii (UPOGEBIA PUSILLA), ramele (ARENICOLA), pestii de noapte (OPHIDIUM), bacaliarul (ODONTOGADUS), dragonul veninos (TRACHINUS), uva (AMMODYTES), boul de mare (URANOSCOPUS), calcanii.

Aceste animale au o dubla calitate si anume, se infunda usor in nisip prin diverse miscari si homocromia (isi potrivesc culoarea dupa locul in care se afla).

De asemenea au adaptari specifice la mediu: unele isi fac tuburi grele de nisip, polichetii si nermetii si casute de foraminifere spre a nu-l smulge curentul de fund. Altii isi sapa in substrat galerii adanci: scoicile NASSA, ciclopii. Aceste forme legate de nisip se reproduc tot aici, iar din ouale multora ies larve ce urca pana la suprafata apei si sunt imprastiate departe de valuri si curenti aparand astfel suprapopularile locale.

Scoicile, crustaceii si viermii din acest sector reprezinta hrana numeroaselor specii de pesti mai ales sturionii.

Pe fundurile pietroase se intalnesc o serie de alge verzi (ULVA LACTUCA), alge tubulare (ENTEROMORPHA), filamentoase (CLARODOPHORA), rosii (CERAMIUM), alge cu talul tare si usor latit (LAURENCIA), cu talul rotund (CHONDRUS), alge brune (CISTOSEIRA), acestea atingand uneori inaltimi de peste 1m, si se fixeaza cu un disc larg adeziv direct pe piatra, ocupand fundul stancos de la 1 la 15 m.

CISTOSEIRA, formeaza o baza buna de exploatare ca adaos la hrana vitelor sau a pasarilor, in industria farmaceutica si in agricultura ca ingrasamant. Astfel de cercetari s-au realizat la statiunea de cercetare PALAS-CONSTANTA.

Iarna, marea arunca pe tarm gramezi de alge brune si alge rosii. In larg pe fundul marii la 40-50m se intalnesc ingramadiri de alge rosii.

Midiile (MYTILUS GALLOPROVINCIALIS) sunt scoici mari, pana la 7-8 m lungime de culoare negru violaceu, ce se prind de piatra cu un smoc de fire chitinoase ca niste peri, secretate de glanda din piciorul lor, ocupa fundurile de piatra, uneori chiar le acopera complet ajungand la zeci de kg pe m3.

Un alt tip de midii (BRACHYODENTES) acopera de asemenea stancile.

Tot pe fundurile de piatra se intalnesc: crabii de piatra (PACHYGRAPSUS MARMORATUS), crevetele negru (ATHANAS), moluste (CHITON), scoici sfredelitoare (PETRICOLA), cocoseii de mare (BLENNIIDAE).

Guvizii (GOBIUS) sunt pesti adaptati special la fundurile de piatra, de care pot sta fixati vertical prin ventuzele in care se transforma inotatoarele lor ventrale. In Marea Neagra se intalnesc 10 specii de guvizi.

Intre alge si tufele de ZOSTREA traieste crabul de piatra (CARCINUS MEDITERRANEUS).

Dintre speciile de pesti care se gasesc aici mentionam: pisica de mare (DASYATIS PASTINACA), vulpea de mare (RAJA CLAVATA), cainele de mare (SQUALUS ACHANTIS).

Zona litorala mai este populata de: chefali, aterine, burbuni, sprot, stavrizi (TRACHURUS MEDITERRANEUS PONTICUS), lufari, scrumbii albastre si palamida (PELAMYS SARDA).

In adancurile marii pe fundurile de maluri exista urmatoarele asociatii: cenoza midiilor de fund, campurile cu PHYLLOPHORA, asociatia faseolinelor, asociatiile micilor animale de pe malurile calcaroase albe, ce se intind pana la limita platoului continental.

In cadrul planctonului reprezentantii dominanti sunt meduzele (AURELIA AURITA).

Dintre mamifere, cei mai importanti sunt delfinii care apar in Marea Neagra sub forma de trei specii: PHOCAENA, TURSIOPS si DEPLHINUS DELPHIS-MEDITERANEENE.

Marea Neagra are ca trasatura principala faptul ca sub 200 m viata animala inceteaza datorita cantitatilor mari de hidrogen sulfurat, dincolo de 200 m apar doar bacterii.

7.3 Solurile

Raspandirea geografica a solurilor se realizeaza in functie de desfasurarea reliefului, roca, conditiile climatice, hidrografice, vegetatie si alti factori locali.

Solurile din zona Constantei se caracterizeaza printr-o mare diversitate sub aspect morfologic. Solurile de aici apartin solurilor zonale si azonale : soluri nisipoase, saraturi, lacovisti, soluri aluviale. Cea mai larga raspandire o au : cernoziomurile de diferite tipuri.

Saraturile insotesc linia de tarm.

In lungul litoralului ca o fasie continua, apar cernoziomuri de diferite tipuri si subtipuri, dupa cum arata D. Teaci dezvoltate pe depozite leosoide, sub o vegetatie de stepa, corespunzand unor conditii climatice secetoase. Pe langa grupa cernoziomurilor N. Floarea surprinde si unele soluri balane, foarte sarace in humus si slab structurate.

In regiunea ocupata de orasul Constanta o mare parte a podisului, slab ondulat, este ocupata de cernoziomul castaniu dezvoltat pe loessuri.

Solurile intrazonale reprezentate de saraturi, lacovisti si soluri nisipoase din lungul tarmului maritim dezvoltat pe nisipuri mai putin pe depozite leossoide apare ca o fasie aproape continua de la nord la sud, mai rar insular, cu soluri saline predominant clorurile, clasificate de N. Floarea in “saraturi marine”. Saraturile marine sau soloneturile se asociaza in multe cazuri cu soluri de lacovisti si cernoziomuri.

Atat cernoziomurilecat si Kastanoziomul ( solul balan) fac parte din aceeasi clasa de sol si anume CLASA CERNISOLURILOR.

Fig. .44 Harta solurilor actuale ale Podisului dobrogean ( dupa Atlasul geografic al RPR, 1985)

Cernoziomul. Ocupa in general arealele cu reliefreprezentat de suprafete plane orizontale sau slab inclinate, terase, depresiuni, din zonele de campie, dealuri si podis cu drenaj natural bun. Roca de bazao constituie, pe suprafete intinse, loessul si depozitele loessoide, oferind conditii litologice optime pentru formarea solului.

Prezinta CaCO3 dar este spalat de la suprafata, apare de regula in orizontul de tranzitie.

Are o culoare brun inchisa, structura grauntoasa bine dezvoltata, cu acumulare de humus. Profilul cernoziomurilor prezinta si el urmele unei activitati biologice intense: crotovine, canale de rame si insecte. Textura este nediferentiata pe profil (lutoasa, cel mai adesea).

Sunt, in general, soluri cu o buna si foarte buna fertilitate datorata unui ansamblu de insusiri fizice si chimice favorabile.

Kastanoziomul (solul balan dobrogean). Se formeaza pe suprafete orizontale sau slab inclinate, a caror roca parentala este reprezentata de loess sau depozite loessoide.

Apa freatica se gaseste in cazul kastanoziomurilor ( solurilor balane) la mare adancime si datorita lipsei de precipitatii CaCO3 nu este levigat, fiind prezent chiar de la suprafata solului.

Are o culoare bruna, brun - deschisa, cu structura grauntoasa, glomerulara sau poliedrica slab dezvoltata.

Numeroase organisme populeaza acest tip de sol determinand aparitia a multe neoformatii biogene :coprolite, crotovine, culcusuri de larve. Textura este uniforma pe profil (lutoasa).

Este un sol mediu fertil, are un continut in humus scazut (1, 5 - 2 %), datorita regim hidric defectuos, aeratie este buna. Este excesiv aprovizionat in Ca, bine aprovizionate cu K.

Este necesara aplicarea irigatiilor pentru compensarea deficitului hidric.

Soloneturile apar in lungul litoralului, unde sunt de obicei nisipoase.

De obicei pe versanti, se observa prezenta rendzinelor si a litosolurilor, care la randul lor, primele fac parte tot din clasa CERNISOLURILOR iar celelalte din clasa PROTOSOLURILOR. Acestea sunt dezvoltate insa pe sisturi verzi si calcare.

In falezele active ale Marii Negre se pun in evidenta mai multe orizonturi de soluri ingropate. Aceste orizonturi in functie de conditiile de conservare a falezei, se pot urmarii de la Capul Midia pana la Vama Veche. In falezele din dreptul Orasului Constanta, aceste orizonturi sunt clar vizibile.

Fig.45 Orizont de sol fosil in faleza din dreptul plajei “Trei Papuci”

Cercetatorii in domeniul pedologiei, afirma ca in sectorul sudic al litoralului Marii Negre, in faleza, se conserva cele mai tipice si complete profile cvaternare loessoide din tara.

In calcarul sarmatian si cuvertura de depozite loessoide se intercaleaza un orizont argilos de culoare cenusie –galbuie sau rosiatica de varsta pleistocen inferior, care contine frecvent si concretiuni de gips sub forma de “creasta de cocos” de natura continentala si care are grosimi ce oscileaza intre 1 si 3 m.Depozitul de loess acopera intr-un strat ce variaza intre 10 si 20 de m argila.

In depozitul loessoid s-au identificat 3-7 orizonturi de soluri fosile, acestea constituind repere evidente in posibilitatea reconstituirii conditiilor fizico-geografice ale cuaternarului.

Fig.46 Sol fosil din faleza Marii Negre.

LEGENDA

  1. sol cernoziomic
  2. sol cu orizont B argiluvial
  3. soluri interglaciare cafeniu roscate soluri fosile
  4. loess glaciar
  5. crotovine
  6. argila rosie
  7. argila roscata la baza cuaternarului
  8. calcare sarmatice

Fig.47 Profilein faleza Marii Negre.( generalizate

dupa C. Bratescu, 1935 (A) si Ana Conea,1970 (B)

Din analiza profilelor bine puse in evidenta, rezulta ca stratele de loess sunt subtiri, impreuna cu orizontul de deasupra, ajungand la 2.25 si 3.30 m. Exceptand partea solificata ,stratul care conserva particularitatile loessoide are grosime foarte mica.Se constata ca intregul pachet loessoid este afectat de procesul de solificare, mai accentuat la baza.

In profilse observa o anumita succesiune a stratelor astfel: un strat gros de loess pecare s-a format un sol cu orizont B si un orizont A humifer asemanator cernoziomurilor.

Studiul solurilor fosile din faleza Marii Negre prezinta un interes stiintific deosebit, deoarece analiza lor poate dezvaluii importante informatii conditiile fizico-geografice in care s-au format.

CONCLUZII

Conform analizei asupra elementelor fizico-geografice realizata in cadrul prezentei lucrari se pot trasa urmatoarele concluzii:

Orasul Constanta a fost inca din antichitate pana in prezent in atentia oamenilor de stiinta din domeniul geologiei, geografiei, pedologiei. Dintre cei care s-au preocupat in cercetarea orasului precum si a regiunii sale inconjuratoare amintim: V. Mihailescu, Gh. Munteanu-Murgoci, G. Valsan, P. Cotet, A. Conea, I. Marin, I.F. Mihailescu etc.

Din punct de vedere al asezarii geografice orasul Constanta este cuprins intre coordonatele 44s 11` latitudine nordica, 28s 39`- longitudine estica, ocupand extremitatea nord-estica a Podisului Dobrogei de Sud, avand o pozitie centrala in cadrul litoralului romanesc al Marii Negre.

Sub raport geologic orasul Constanta face parte din platforma sud-dobrogeana alcatuita dintr-un soclu cristalin acoperit de o cuvertura relativ groasa de depozite necutate de varsta paleozoica, mezozica si neozoica.

Formatiunile geologice care afloreaza in raza orasului Constanta prezinta aspecte variate.

In orasul Constanta o frecventa mai mare de-a lungul vailor se intalnesc orizonturi de argila si marne rosii cu concretiuni mari calcaroase.

Depozitele sarmatiene pot fi urmarite de-a lungul plajei, pana la varsarea in mare a apelor din lacul Tabacarie, la punctual numit “Pescarie” sisunt constituite din calcare ce alterneaza cu gresii calcaroase, gresii oolitice, pe care sunt fixate organisme marine - Balanus, sau lumasele, formate mai ales din Mactre, Cardiacee si Pirinelle.

Datorita tarmului mai ridicat in aria Constantei, depozitele mai noi decat sarmatianul sunt reprezentate prin formatiuni cvaternare alcatuite din lumasele, bolovanisuri calcaroase, argile, loessuri cu concretiuni calcaroase, gipsuri si sol vegetal.

La Constanta argilele gipsifere sunt bine dezvoltate.

Dincolo de linia tarmului , substratul geologica la Constanta este reprezentat prin depozite sarmatiene alcatuite din calcare lumaselice.

In partea de nord-vest a orasului, la iesirea din Constanta spre Ovidiu, exista o portiune unde se intalnesc depozite cvaternare, constituite din roci loessoideacoperite cu sol vegetal.

Pe partea estica a sectorului nord-vestic al orasului, in partea de vest a lacului Siutghiol, apar la zi depozite senoniene si sarmatiene.

In extremitatea vestica a orasului, la iesirea din Constanta spre Palazu Mare, pe valea Pestera, peste depozitele sarmatianului mediu, afloreaza cele ale sarmatianului superior cu restul de Mactra Caspica.

Sub raportul reliefuluizona geografica a Constantei apartine unitarii naturale Dobrogea de sud.

Din punct de vedere morfologic la care se adauga si alti factori Podisul Dobrogei de sud se imparte in patru mari subdiviziuni: Podisul Medgidiei, Podisul Oltenei, Podisul Cobadin si Podisul Litoralului.

Constanta face parte din subunitatea Podisul Litoralului.

Relieful pe care este situat Orasul Constanta il constituie extremitatea nordica aPodisului Litoralului, unde treapta mijlocie de relief inainteaza ca un pinten in mare, avand un aspect abrupt. Relieful de aici va fi caracterizat printr-o zona mai joasa de podis in continuarea careia apare un tarm cu faleza inalta. Altitudinea maxima a orasului este de 61m in „Dealul Constantei” situat in partea de vest a orasului. Relieful nu prezinta aspecte deosebite, fiind intr-o faza putin avansata.

Procesele geomorfologice actuale predominante, prin care se realizeaza modelarea continua a reliefului din zona Municipiului Constanta sunt: acumularea , abraziunea marina, eroziunea in suprafata, alunecari de teren, prabusiri active in perioadele umede, tasarea si sufoziunea, procese eoliene.

Procesele geomorfologice actuale care duc la modificarea reliefului sunt conditionate de mai multi factori: litologia formata din calcare, argile si loess, vanturile de nord-est care genereaza valuri cu actiune de eroziune asupra tarmului, fauna de moluste din zona litorala, a carei sfaramitari constituie principala sursa de nisip a plajelor, constructiile hidrotehnice perpendiculare pe linia tarmului care influenteaza curentul si transportul aluviunilor.

Clima , reprezinta o trasatura esentiala in caracteristicile fizico-geografice ale acestei zone dobrogene , punandu-se in evidenta o serie de factori genetici de influenta , dar mai ales analizand variatia elementelor climatice in timp si spatiu , delimitand valorile medii , gama de variatie climatica si influente datorate climelor marginase formate din suprafetele de ape dintre Dunare si Marea Neagra.

       Cateva particularitati climatice se desprind din analiza graficelor ce ilustreaza evolutiile climatice ale orasului Constanta intr-o perioada de 10 ani (19976-2006).

      Temperatura aerului, reprezinta un element deosebit de important din punct de vedere climatic, cu influente directe in transferul de energie in fenomenele si procesele fizico-geografice; temperatura inregistrand o mare varietate teritoriala. Evolutia temperaturii este influentata direct de radiatia solara, de circulatia generala a maselor de aer si de suprafata subiacenta.

       Temperatura medie multianuala inregistrata la Statia Meteorologica din Constanta este de 12.3sC.

        Temperaturile medii lunare, s-au incadrat in perioada studiati dupa cum urmeaza: la Constanta 0.9 0C in ianuarie si 23,80 C in iulie. 

      Temperaturile extreme , sunt foarte semnicative pentru Constanta si ele trebuiesc raportate la factori genetici ai climei luandu-se in calcul cele mai mici detalii astfel : 

           - maximele zilnice , mediile lunare multianuale pentru luna ianuarie la Statia Constanta a fost de 17.60 C;

          - minimele zilnice , medii lunare multianuale pentru luna ianuarie laStatia Constanta a fost de-17,50 C;

          - maximele zilnice  , medii lunare multianuale pentru luna iulie la Statia Constanta a fost de 36,20 C;

           - minimele zilnice medii  lunare multianuale , pentru luna iulie la Statia Constanta a fost de 12,40 C.

      Din datele prezentate se poate desprinde frecventa zilelor cu diferite temperaturi caracteristice. Analizand datele de mai sus desprindem urmatoarele: numarul zilelor cu nopti geroase (temp. min. sub -100 C) ; zilele de iarna (temp. max. <00 C) ; zile de inghet (temp. min. <00 C).

       Caracterele regimului termic , pe langa cele ale elementelor climatice asigura dezvoltarea normala a proceselor fizico-geografice de dezvoltare a plantelor si implicit a activitatilor de ordin antropic astfel :

Umezeala aerului este conditionata de dinamica maselor de aer si de diferentierile suprafetei active , bazine active , suprafete impadurite. In acest sens mentionam ca la nivelul padurilor evaporatia si evapotranspiratia inregistreaza cele mai mari valori si se realizeaza cu consum de caldura si prin cresterea gradului de umezeala a aerului.

          Din datele prezentate pot fi evidentiate o serie de aspecte si anume , cele mai mari valori ale umezelii aerului , medii anuale si multianuale precum si valorile caracteristice lunii ianuarie si iulie.

Mediile multianuale ale umezelii in Constanta , in perioada studiata , se incadreaza intre77.00% si 87,00% .

          Luna ianuarie se caracterizeaza prin valori mai uniforme de cca. 83-87 % si datorita temperaturilor scazute ale aerului la, 87.00% la Constanta. Luna iulie este marcata de diferentieri, 77.00% la Constanta.

          Valorile cele mai mari de umezeala se produc in ianuarie cand datorita unei nebulozitati mai accentuate , temperaturi scazute , durata de stralucire a soarelui mica , ajungand sa fie cuprinse intre 84-87 % in zona de litoral (Constanta). In evolutia diurna se constata o valoare maxima inregistrata noaptea si o valoare minima inregistrata in timpul zilei , ca o consecinta directa a regimului termic.

          Nebulozitatea exercita o pondere deosebita in evolutia elementelor climatice. Diferentieri in valoarea nebulozitatii se remarca in Constanta, unde sunt valori de 5.6 si 5.0 zecimi. Aceasta se explica prin descendenta maselor de aer insotite de distrugerea norilor , vara , fapt ce explica valori scazute ale nebulozitatii ; iarna , datorita intensificarii circulatiei generale a atmosferei , provoaca invazii frecvente ale aerului rece ce acopera cu o patura de nori care persista uneori timp indelungat ce duce la cresterea nebulozitatii.

             Durata de stralucire a soarelui este influentata de nebulozitate. In Constanta aceasta variaza,2 337ore.

 Din analiza datelor reiese ca numarul cel mai mare de ore de insolatie se inregistreaza in luna VII, la Constanta inregistrandu-se 2270.1 ore. Numarul mare de ore de stralucire a soarelui pe litoral sunt benefice pentru cura heliomarina , iar in interiorul podisului acumularea unui numar de ore cu soare , duc la coacerea fructelor si ajungerea la maturitate a culturilor agricole.

         Precipitatiile reprezinta un element definitoriu in caracterizarea climatica. In perioada studiata au fost analizate valori de la Statia Meteorologica din Constanta. In urma graficelor de analiza au rezultat urmatoarele :              

Regimul anual al cantitatilor medii lunare de precipitatii, in perioada analizata, evidentiaza o perioada mai ploioasa la sfarsitul verii, inceputul toamnei (august-septembrie). La Constanta asemenea celorlalte statii de pe litoralul Marii Negre, maximul pluviometric nu include luna iulie, din cauza accentuarii contrastului termic dintre suprafata activa uscata si acvatica, generatoare de nori cumuliformi. Media cantitatilor de precipitatii intre 1997-2006, la Constanta este de 40.7 mm, acesta facand exceptie in randul valorilor inregistrate la statiile de pe litoral.

Putem remarca faptul ca in luna noiembrie media pluviometrica (44.4 mm ) este aproape egala cu media lunii mai (44.7 mm ), ceea ce sugereaza ideea apropierii de climatul subtropical, cu veri calde si uscate.

Se inregistreaza un minim pluviometric in lunile ianuarie si februarie, regiunea fiind dominata in buna masura de aerul polar continental dinspre nord si nord-est, cu continut sarac de vapori de apa.

Schimbarile neincetate care se produc de la un an la altul in frecventa si caracteristicile maselor de aer antrenate de vanturile dominante, ciclonii si anticiclonii mobili, care determina variatii importante ale cantitatilor de precipitatii din fiecare an. Astfel putem observa din analiza cantitatilor maxime de precipitatii cazute in 24h, la Constanta in luna august din anul 2004, cantitatea de precipitatii inregistrata este de 201 mm, aproape jumatate din cantitatea medie anuala de precipitatii din alti ani. Acest fapt se datoreaza unei activitati ciclonice intense. Dimpotriva, in urma frecventei mai mari a activitatii anticiclonice si a advectiilor repetate de aer uscat, cantitatea de precipitatii scade substantial sau aproape ca lipsesc, cum este cazul lunii august din anul anterior inregistrarii maximului pluviometric al perioadei studiate, atunci cantitatea de precipitatii maxime lunare a fost de 0.2 mm. Aceste valori ale cantitatilor de precipitatii coincid cu cele inregistrate in zonele aride ale lumii.

Datorita asezarii geografice in raport cu marii curenti barici de actiune atmosferica , a reliefului uniform si a altitudinii mici, a proximitatii Marii Negre si a dispunerii Carpatilor Romanesti, Constantei impreuna cu zona s-a inconjuratoare i se poate atribuii calificativul de „ cea mai vantoasa”regiune a tarii, aici inregistrandu-se cele mai mari valori medii ale frecventei si vitezei vanturilor, precum si furtuni violente cu consecinte nefaste.

La Constanta , ca si in regiunea s-a inconjuratoare, frecventa cea mai mare a vantului revine directiilor de vest si nord-vest, care domina net in troposfera mijlocie, si celor de nord, influentata in mare parte de orientarea generala a tarmului marii.

Vitezele medii lunare ale vantului sunt sensibil mai mari decat cele din alte regiuni ale tarii.

Aici, vantul are frecventa mare, circa 80-90% si bate din toate directiile. Acest lucru se datoreaza pozitiei regiunii intr-un spatiu de interferenta a maselor de aer care afecteaza regiunea din toate sensurile.

Viteza vantului atinge valori dintre cele mai mari, de la 4 m/s pe cea mai mare parte a teritoriului , pana la 5 m/s in zona litoralului, valorile fiind influentate de curentii marini si de sistemul diurn - nocturn al brizelor marine.

Calmul atmosferic intrerupe adesea dinamica vanturilor fiind influentat de configuratia reliefului si este cuprins intre : Constanta 12.3%. Vanturile locale reflecta caracterul dinamic al maselor de aer in contact cu suprafata activa de unde si desfasurarea lor in timp si spatiu.         

       Brizele , cu importanta in fatada maritima sunt : brize de zi (sau de mare) si brize de noapte (sau de uscat).

       Dintre vanturile locale din zona localitatii se remarca : crivatu , baltaretul si Suhoveiul.

       Potentialul eolian reprezinta o resursa energetica inepuizabila , folosita inca din cele mai vechi timpuri. In momentul de fata este folosit mai putin , dar poate sa contribuie in mod efectiv la realizarea unui surplus in balanta energetica a tarii.

            

        In general , Constanta este caracterizata de existenta a doua arii climatice individualizate :

                 - o arie orientala , a carei extensiune este pe masura ce avansam spre perioada calda a anului(aprilie-octombrie), in raport de influenta Marii Negre si care se continua spre vest pana la Dunare, o arie unde caracteristicile climatului continental sunt accentuate. Iarna sub influenta modelatoare a marii , temperatura medie a aerului ramane pozitiva pana la altitudinea de sub 100m pe o distanta de 50 Km fata de litoral. In timpul perioadei calde a anului , regimul climatic local este determinat de dezvoltarea brizelor marine. Modificarea gradata a valorilor principalelor

 elemente climatice de la est spre vest, exprima gradul de atenuare a actiunii frontului de brize si de modificare a proprietarilor aerului marin care patrund in interiorul podisului.

-        o arie situata peste distanta de 50 km , unde reperul de inversiune este accentuat la partea inferioara a reliefului , in timp ce , in partea medie si inalta a acestuia , valorile duratei de stralucire a soarelui si ale cantitatii precipitatiilor atmosferice cresc.

Radiatia solara este cu atat mai mare cu cat cantitatea de impuritati din atmosfera este mai mica.

Diferentele cele mai mari se inregistreaza iarna cand nu exista curenti ascendenti care sa asigure transportul catre inaltimisi imprastierea impuritatilor atmosferei urbane.

Cu cat orasul este mai mare cu atat diferentele termice dintre oras si imprejurimi sunt mai mari.

Regimul termic anual este diferentiat intre oras si imprejurimi datorita incalzirii artificiale mult mai puternica in oras, radiatiei incrucisate a cladirilor orasului, comparativ cu radiatia libera a terenurilor localitatilor invecinate, inacesibilitate vantului slab in oras si acesibilitatea lor in imprejurimi, lipsa de umezeala a orasului, in care precipitatiile se scurg si se evapora rapid, si abundenta ei in localitatile invecinate.

Deasupra oraselor nebulozitatea este mai accentuata , implicit precipitatiile inregistreaza valori cantitative mai mari.

Asupra miscarilor aerului, orasul exercita doua categorii de influente, o data asupra genezei vanturilor urbane, iar a doua, la miscarile pe care le introduce acesta in evolutia miscarilor generale ale atmosferei.

   Sub raport hidric, rezervele de apa din Orasul Constanta, sunt reprezentate prin ape subterane si retea hidrografica de suprafata, in care predomina Marea Neagra.

Apa subterana este de natura vadoasa si se prezinta sub forma unor panze freatice la baza loessului sau la baza unor terase aluvionare ,fie sub forma unor panze de adancimi limitate de doua straturi impermeabile. Adancimea panzei freatice variaza in functie de grosimea materialului sedimentat.

Constituie o unitate hidrologica importanta pentru dezvoltarea orasului Constanta din punct de vedere comercial, turistic si industrial.

Marii Negre este o mare semiinchis, componenta a Marii Mediterane, de al carei bazin se leaga prin mai multe stramtori si bazine: stramtoarea Bosfor, Marea Marmara, stramtoarea Dardanelelor si Marea Egee. Conform cercetarilor actuale ale lui Vespreameanu Emil, Marea Neagra nu poate fi o mare de tip continental deoarece are bazinul dezvoltat atat pe crusta continentala, cat si pe crusta oceanica, morfologia bazinului este asemanatoare cu cea a bazinelor oceanice, cu margini continentale si campie abisala si acvatoriul sau se afla in relatii active de schimb cu Marea Mediterana si prin aceasta cu restul Oceanului Planetar.

Ocupa o suprafata de 466 200 km² iar adancimea maxima este de 2211 m. Adancimea apelor din jurul malului romanesceste mai mica ca urmare a configuratiei tarmului si reliefului marin.

Temperatura medie anuala a apei este de 12,50C, adica cu circa 1,30C mai mare decat temperatura medie a aerului. Iarna, temperatura apei are valori pozitive de 1-40C si chiar mai mult. Sunt insa ierni geroase, cand apele Marii Negre ingheata la tarm pe o latine de 10-15 Km.

Salinitatea apelor marii variaza si aceasta la nivelul suprafetei apei si pe verticala.

Salinitatea apelor se mentine in medie, la suprafata, la 20-22‰,avand o distributie longitudinala , cu valori mici si gradienti mari, pe latitudine vestica si estica, si cu valori peste 18,20‰, in partea centrala a bazinului, in timp ce la adancimi mai mari de 250 de metri ajunge pana la 28‰.

In apropierea tarmurilor, salinitatea scade in valoare, ca urmare a aportului de apa dulce continentala. Pe verticala salinitatea variaza de la 18,25‰ in stratul de amestec, intre 0 si – 30 m pana la 22,32‰ in stratul profund la adancimi mai mari -1500m.

Densitatea apelor in Marea Neagra, se distribuie la fel ca si temperatura apei si salinitatea, inregistrand o valoarea medie la suprafata de 10,5-11kg/m³, iar pe verticala o medie de 15,3 kg/m³.

In urma cercetarilor recente s-a demonstrat existenta mai multor tipuri de circulatie in bazinul Marii Negre: o circulatie majora de suprafata si o circulatie verticala de tip upwelling si dowenwelling.

Dintre lacuri, Lacul Tabacarie este un liman fluviatil care s-a format prin bararea unei vai de rau cu aluviunile marine ale cordonului litoral Mamaia in partea de nord a orasului Constanta. Acesta din toate punctele de vedere este in legatura stransa cu Lacul Siutghiol cu care comunica printr-un canal.

Vegetatia din zona Constantei datorita conditiilor climatice dar mai ales pedologice se diferentiaza in vegetatie specifica nisipurilor, vegetatie de stepa dobrogeana, adaptate la conditii de umiditate redusa cu un indice ridicat de ariditate.

Plaja de la Constanta fiind foarte populata si faramitata prin calcarea nisipului, are o vegetatie arenarie slab reprezentata. Pe portiunile de plaje unde nisipul este insa mai fin si tasat vegetatia incepe cu plante din specia Tournefortia sibilica, dupa aceasta in palcuri neregulate facondu-si aparitia pirul gros(Cynodon dactylon), printre care mai cresc si specii ale nisipurilor mobile ca: orzul salbatic (Elymus sabulosus var. Giganteus), scaiul de nisip(Eryngium maritimum), varza de mare (Crambe maritima), mustarul de mare(Cakile maritima), lucerna de nisip (Medicago marina).

Tarmul abrupt constantean este aproape golas din cauza pantelor verticale si a influentelor proceselor de modelare a tarmului. Insa pe tarmul constantean se poate intalnii o planta rara - Zygophyllum fabago- care se dezvolta numai la Constanta.

Stepa dobrogeana in prezent a fost aproape in totalitatea inlaturata si inlocuita de culturile agricole, podgorii si pomi fructiferi.

Fauna din Constanta este caracterizata de imbinarea uscatului cu marea, astfel vom avea fauna specifica tarmului Marii Negre si fauna specifica fasiei uscatului dobrogean din aceasta regiune.

De asemenea in Constanta intalnim animale nespecifice zonei , carora li s-au creat conditii de trai favorabile sau au fost adaptate la conditiile locale, toate acestea realizandu-se in cadrul „Microdeltei”.

BIBLIOGRAFIE

  1. Andreiasi N. (1999) – „Solurile Romaniei” , Editura Stiintifica, Bucuresti;
  2. Bogdan O., Niculescu E., (1999) – „Riscuri climatice din Romania”, Academia Romana, Institutul de geografie, Compania Sega-International;
  3. Breier A. (1971) – „Lacurile de pe litoralul romanesc al Marii Negre”, Editura Stiintifica, Bucuresti;
  4. Caraivan G., (2006) – „Studiu hidrogeologic privind posibilitati alternative de alimentare cu apa potabila din sursa proprie de apa subterana”;
  5. Ciulache S., Ionac N., (1995) – „Fenomene atmosferice de risc si catastrofe climatice”, Editura Stiintifica, Bucuresti;
  6. Ciulache S., (2004) – „Meteorologie si climatologie”, Editura Universitara, Bucuresti;
  7. Ionesi L., Mutihac V. (1974) – „Geologia Romaniei”, Editura Tehnica, Bucuresti;
  8. Pisota I., Trufas V. (1971) – „Hidrologia R.S.R. Lacurile Romaniei”, volumul II, Centrul de multiplicare al Universitatii Bucuresti;
  9. Posea Gr., Popescu N., Ielenicz M., (1974) –„ Relieful Romaniei,Editura Didactia si Pedagogica, Bucuresti;
  10. Radulescu I., Herbst-Radoi A., (1974) – Judetul Constanta , Editura Academiei Romane, Bucuresti;
  11. Seceleanu I. (2005) – Geografia fizica a Romaniei, Editura Venus, Bucuresti
  12. Torica V. (2004) – Teza de doctorat;
  13. Ujvari I. (1972) – Geografia apelor Romaniei, Editura Stiintifica, Bucuresti;
  14. Vespremeanu E., (2005) – Geografia Marii Negre, Editura Universitatii din Bucuresti, Bucuresti;
  15. Zotta B., (1995) – Geografia Municipiului Constanta, Editura Muntenia;
  16. * * *AnaleleUniversitatii Constanta, Seria Geografie, volumul 1, anul 2003, Constanta,2003;
  17. * * *AnaleleUniversitatii Constanta, Seria Geografie, volumul 2, anul 2005, Constanta,2005;
  18. *** Analele Universitatii Bucuresti;
  19. *** Dobrogea maritima, Societatea de Stiinte Naturale si Geografice din R.S.R, Bucuresti,1966;
  20. Studii si cercetari de geologie, geofizica, geografie“, seria Geologie, tomul 9, nr. 2, Editura Academiei, 1964;
  21. Studii geografice asupra Dobrogei Lucrarile primului simpozion de geografie a Dobrogii, Constanta, 5-6 octombrie 1968, Editura s.n., Bucuresti,1969;
  22. *** Tratatul de geografie al Romaniei, volumul 1, 1983;
  23. *** Tratatul de geografie al Romaniei, volumul 5, 2006.







Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Geografie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie


GEOGRAFIE - Geopolitica Dunarii, Marii Negre si Marii Mediterane test grila
Repartitia asezarilor rurale pe zone geografice
Retezatul
PROIECT DIPLOMA GEOGRAFIE - Topoclima, diferente climatice intre Orasul Constanta si imprejurimi
Dunarea
Muntii Latoritei
Mediul padurilor umede deschise (tropical umede si musonice)
Subcarpatii Getici
Factorii repartitiei asezarilor rurale
Paringul