FONDUL FORESTIER SI INDUSTRIA PRELUCRARII LEMNULUI

FONDUL FORESTIER SI INDUSTRIA PRELUCRARII LEMNULUI

Situatia padurilor pe glob

Dintre toate formatiile vegetale, padurile au cea mai mare insemnatate, atat pentru rolul lor in biosfera, cat, mai ales, pentru produsul lor principal - lemnul. Ele contribuie la reglementarea continutului in oxigen al atmosferei, fiind considerate ca un adevarat plaman al Terrei.

Ca sursa de resurse naturale, padurile reprezinta un important rezervor de materii prime, constand din material lemnos de diferite calitati, diverse substante utilizate in industria farmaceutica, alimentara, pielariei sau chimica.

Suprafata totala a padurilor Terrei este de circa 4,2 miliarde hectare, din care padurile propriu-zise insumeaza circa 4 miliarde hectare. Diferenta o reprezinta padurile rarite, degradate de incendii si pasunat intensiv.

Fondul forestier mondial este repartizat inegal in spatiul continentelor, zonelor geografice sau tarilor, aceasta fiind determinata de conditiile climatice, de treptele de relief si de insusirile solului.

Padurile sunt grupate teritorial in doua mari zone:

a) padurile zonei temperate si zonei subpolare (vezi harta);

b) padurile zonei tropical-umede (ecuatoriale).

Padurile in Europa

În cadrul Europei, padurile acopera suprafete foarte mari in nordul continentului, unde se intinde taigaua, care se dezvolta larg in Podisul Suediei, Podisul Karelo-Finic, Campia Mezen-Peciora, Colinele Nordice si Muntii Urali.

A doua regiune forestiera a Europei este lunga, dar ingusta si se afla in lantul muntos alpin: Pirinei, Alpi, Carpati, partea de est a Dinaricilor, Balcani, Pind, Sierra Nevada, Muntii Iberici, precum si insular, in masivele hercinice ale Europei de Mijloc. Tot insular apar paduri si in Campia Rusa, in masivele deluroase sau in podisuri.

În zona de tundra a Europei se gasesc diferiti arbusti ca mesteacanul pitic, salcia pitica, ienuparul pitic, merisorul, azalea.

Zona padurilor de conifere (zona de taiga) se desfasoara pe suprafete foarte mari, incepand de la poalele Muntilor Scandinavici si pana la Muntii Urali.

Spre sud, taigaua ajunge mai la sud de Stokcholm si Sankt Petersburg, pana la bazinul Kamei. În cuprinsul acestor paduri domina molidul, bradul, zada, mesteacanul. Padurile de conifere reprezinta cea mai masiva unitate forestiera a Europei si una din cele mai importante resurse naturale.

Desfasurarea maxima a zonei padurilor de foioase apare in vestul si centrul Europei, de unde patrund destul de mult spre sud (in peninsulele: Iberica, Italica, Balcanica) si, mai putin spre est, unde apare sub forma unei fasii inguste, la nord de Kiev si Kuibisev; paduri de foioase se intalnesc si in sudul Peninsulei Scandinavice. Speciile caracteristice pentru aceste paduri sunt: fagul (care este dominant in vestul Europei, deoarece nu suporta variatii bruste de temperatura si are nevoie de o cantitate mai mare de umezeala) si stejarul, element mai continental, care ajunge pana la Muntii Urali.

Fagul se dezvolta cu precadere in Europa de Vest, iar spre rasarit, el patrunde numai pana la Campia Poloneza si ajunge pana la versantul de rasarit al Carpatilor, datorita reliefului muntos. Stejarul ocupa suprafete mai intinse decat fagul, iar alaturi de el apar o serie de alte specii de foioase: teiul, frasinul, ulmul, carpenul, artarul. În Europa de Vest si de Mijloc, padurile au fost taiate intens, pastrandu-se mai mult in masivele muntoase hercinice. Pe locul lor au aparut terenuri arabile, diferite culturi si plantatii. Aceste doua zone de paduri ale Europei se situeaza din punct de vedere floristic in regiunea europeano-siberiana.

Padurile in Asia

În cadrul Asiei zona de tundra se dezvolta pe o fasie ingusta in lungul litoralului arctic, incepand din Peninsula Yamal si pana in Peninsula Ciucilor. În Siberia de nord-vest ea ocupa suprafete mai mari, chiar in cuprinsul muntilor.

Zona padurilor de conifere asiatica reprezinta una din cele mai intinse formatii vegetale ale Asiei, incepand de la poalele Uralului si pana la Marea Ohotsk si cursul inferior al Amurului. Ea ajunge in sud pana la Lacul Baikal.

Zona padurilor de foioase, specifica climei temperate, se dezvolta mai mult in Asia de Est (Marea Campie Chineza, Campia Manciuriei, Amur-Primoria, Peninsula Coreea si in partea de mijloc a marilor insule japoneze).

Nu lipsesc nici padurile mixte de conifere si foioase, care se intalnesc mai mult in munti, la diferite altitudini. Paduri rare de mesteacan si plop tremurator apar in sudul Siberiei de vest pe o fasie ingusta.

Zona padurilor subtropicale ocupa un loc aparte, datorita nuantelor diferite pe care le prezinta. Dintre aceste nuante, sunt de retinut trei:

- padurile subtropicale umede semperviriscente (denumite si paduri de laur) care se dezvolta ca urmare a influentelor musonice in partea de sud a Chinei (in regiunea colinar-muntoasa) si in vestul peninsulei Indochina ( in zona muntoasa), fiind constituita din magnolii, laur, chiparos, stejar, arbore de camfor;

- paduri subtropicale uscate semperviriscente (denumite si paduri verzi iarna) se intalnesc in Podisul Yunnan si pe versantul sudic al Himalaiei. Acestea reprezinta mai mult un amestec de paduri de conifere, de foioase si de laur;

- paduri subtropicale tipice situate in jurul tamului mediteranean (paduri mediteraneene). Acestea din urma apar pe portiuni foarte restanse, pe litoralul sudic al Marii Negre, Marii Mediterane, in Asia Mica, Levant. Aceasta vegetatie consta din desisuri de maquis, paduri de stejar verde, stejarul de pluta, cedrul de Liban, iar in partile mai inalte muntoase, paduri de cedru si de molid.

Zona padurilor tropicale fara frunze in sezonul uscat, apare in bazinul fluviului Irrawaddy, in partea de vest a podisului Laos, in jurul Golfului Hanoi si in bazinul fluviului Sitzian.

Zona padurilor tropicale umede (ecuatoriale) este dezvoltata in Arhipelagul Malaez, Peninsula Malacca, partea de vest a Peninsulei Indochina, unde precipitatiile aduse de musoni sunt destul de bogate. În interiorul Peninsulei Indochina, padurea ecuatoriala are aspect mai mult de jungla, cu numeroase specii de liane, care formeaza desisuri de nestrabatut.

Predominanti sunt palmierii: palmierul catarator, palmierul de zahar, ficus, bananier; hatisurile junglei abunda prin bambus, rafie, sagotier (arborele de paine), arborele de chinina, abanos, palisandru, teck ('lemnul de fier').

Padurile in America de Nord

În cadrul Americii de Nord apar urmatoarele tipuri de paduri:

-paduri mediteraneene, caracterizate prin specii de arbori verzi, stejar de pluta pin, castan, maslin, fistic, laur, migdal, portocal, micul stejar de carmaz, rosmarin, stejarul pufos. Acest tip de padure este caracteristic in California si sud-estul SUA:

- padurea de foioase se intalneste pe coasta atlantica a SUA si pe versantii muntilor Appalachi. De asemenea, se mai intalneste pe coasta pacifica (vestul Americii de Nord) sub forma unor formatiuni vegetale alcatuita din arbori "mamut", specia predominanta fiind sequoia gigantea in RED WOOD, specie ce poate atinge 150 m inaltime si 5000 de ani vechime.

-padurea de conifere, situata pe litoralul pacific al Americii de Nord, cu extensiunea cea mai mare in California. Acest tip de padure se caracterizeaza printr-o uniformitate evidenta, speciile dominante fiind molidul (molidul alb, predominant in spatiul dintre Terra Nova si Stramtoarea Bering), pinul canadian, bradul alb, laricele, molidul negru, bradul de balsam si tsuga. Local creste si Sequoia gigantea. Spre sud, domeniul coniferelor este continuat cu padurile de foioase. În America de Nord s-au pastrat pe suprafete mici in spatiul dintre Marile Lacuri, fluviul Sf. Laurentiu, Atlantic si Fluviul Mississippi, unde domina esentele de fag, stejar si castan. Totodata, padurea appalachiana de foioase se caracterizeaza si printr-o mare bogatie floristica si printr-o anume luxurianta, speciile dominante fiind: stejarul negru, stejarul alb, mai spre sud, frasinul, iar pe tarmul Altanticului, magnolia, chiparosul de balta. Pe primele locuri la suprafetele de padure le detine Canada, cu o suprafata de 244.571 mii ha in 1995, urmata de Statele Unite ale Americii cu o suprafata de 212.515 mii ha in 1995.

Padurile in America de Sud

În cadrul Americii de Sud distingem urmatoarele tipuri de padure:

- padurea ecuatoriala (padurea amazoniana) se desfasoara pe o suprafata imensa in bazinul Amazonului, din Muntii Anzi pana la Oceanul Atlantic. Precipitatiile bogate de peste 3000 mm anual si temperatura de peste 25⁰ C fac ca selvasul brazilian sa atinga o mare extensiune fiind bogata in diverse specii de palmieri: palmierul de ulei, mahonul, nucul de Para (atinge 60 m inaltime), arborele de cauciuc, palisandrul si alte esente (castanul de Brazilia). De asemenea, in padurile-galerii din Gran Chaco creste arborele de quebracho, cu un lemn dur si rezistent, utilizat la producerea tanantilor;

- padurile de foioase sunt prezente doar in sud-estul Americii de Sud, cu aceleasi esente ca si in cazul Americii de Nord;

- pe tarmul nordic si central al statului Chile se gasesc padurile mediteraneene cu speciile de stejar pufos, mojdrean, stejar mediteranean, pinul, castanul etc.

Padurile caracteristice continentului Africa sunt:

-padurile tropicale umede ce se intind in bazinul fluviului Zair, pe coasta Guineii si pe tarmul rasaritean al Madagascarului. Prezinta multe trasaturi comune cu padurea amazoniana, faaa a atinge maretia, masivitatea si desimea acesteia. Arborii frecventi sunt: palmierii de ulei, de vin, de cocos, indigotierul, abanosul, mahonul (Liberia si Zair), santalul. Padurea din partea estica a Madagascarului contine palisandrul, bambusul in hatisuri, printre palmieri.

-paduri din tinuturi temperate, boreale ocupand doar mici suprafete in sudul Africii, caracterizate prin plop, fag stejar, carpen s.a.

Se remarca Congo (109.245 mii ha), R. Centrafricana (29.933 mii ha) si Zambia (31.398 mii) ca fiind detinatoare a celor mai mari suprafete de padure, la nivelul anului 1995.

Padurile din Australia si Oceania sunt reprezentate prin:

- padurile ecuatoriale din Noua Guinee si Australia unde cel mai frecvent este bananierul (Noua Guinee). În partea de vest a Australiei apar ferigi arborescente si eucalipti cu inaltimi de peste 100 m si care produc uleiuri aromate. De retinut ca in aceasta zona se intalneste si sagotierul.

- paduri din tinuturi temperate in sudul Australiei, Tasmaniei, Noii Zeelande; in Australia, pe langa esentele obisnuite de foioase: fag, mesteacan, ulm, tei, corn, nuc, anin, plop, creste si eucaliptul, care atinge bordura polara a zonei temperate.

Industriile de prelucrare a lemnului

Principalele tari producatoare de masa lemnoasa sunt: CSI (cca. 400 mil. m3) si SUA (338 mil. m3), R.P. Chineza (312 mil. m3), Brazilia (160 mil. m3), Canada (156 mil. m3) s.a.

Lemnul se prelucreaza in urmatoarele subramuri:

Industria cherestelei este industria cea mai importanta ca volum in cadrul industriilor de prelucrare a lemnului (377 mil m³, in 1992). Cele mai mari productii de cherestea provin din CSI (99,6 mil. m3), SUA (106 mil. m3), Canada (54,7 mil. m3), Japonia (27,5 mil. m3), Suedia (12,7 mil. m³), Germania, Finlanda , Franta, Polonia, Austria . De remarcat este faptul ca, fara a dispune de un patrimoniu forestier extins, Japonia, Franta si Germania au mari productii de cherestea, fiind mari importatoare de busteni.

Cele mai mari unitati ale productiei de cherestea sunt in cadrul CSI: Mezen, Onega, Sankt Petersburg, Murmansk etc. În Canada la: Otawa, Kitchener, Vancouver; in SUA: Portland, Seattle, Nect, Greenboro si in Japonia: Nanping si Hokodate.

Industria placilor aglomerate si a placilor fibrolemnoase constituie o subramura a industriei lemnului, dezvoltata mai recent, ca rezultat al valorificarii superioare a intregii mase lemnoase exploatate. Produsele acestei industrii se prezinta sub forma placajelor, furnirelor si placilor. Aceste produse se utilizeaza tot mai mult in industria mobilei si in constructii. Cele mai mari productii le asigura Canada, SUA, CSI, urmate de Japonia, Germania, Franta, Suedia, Finlanda, Spania.

Industria mobilei este prezenta in special in marile centre urbane, avand o larga piata de desfacere. O data cu cresterea cererii de mobila s-a conturat productia de serie mare. Mari producatoare de mobila sunt: SUA, CSI, Germania, Suedia, Italia, Japonia, Canada, Romania, Franta.

Industria de prelucrare a lemnului in Romania

Romania se afla printre tarile cu o puternica industrie de prelucrare a lemnului, in cadrul careia se valorifica superior intreaga masa lemnoasa exploatabila.

Volumul de masa lemnoasa a padurilor din Romania este de 1130-1260 mil. m3, iar potentialul anual de exploatare de circa 20,5 mil. m3.

Procesul de prelucrare a lemnului cuprinde doua faze: prima faza se refera la tairea si transportul arborilor din padure, iar in a doua faza lemnul se prelucreaza in produse semifabricate si finite.

Industria cherestelei - cea mai importanta subramura a industriei de prelucrare a lemnului, inainte de al doilea razboi mondial. Foloseste ca materie prima atat lemnul de rasinoase, cat si lemnul de stejar si fag. Fabricile de cherestea sunt situate mai ales in Carpatii Orientali si in Subcarpatii Moldovei, datorita extinderii mari a padurilor in aceste forme de relief. Fabrici de cherestea din lemn de rasinoase se gasesc la: Falcau, Gura Humorului, Vatra Dornei, Viseul de Sus, Piatra Neamt, Toplita, Gheorghieni, Reghin, Covasna, Nehoi si Maneciu-Ungureni. În Carpatii Meridionali sunt cunoscute fabricile de cherestea de la Brezoi si Talmaciu, iar in Carpatii Occidentali la Campeni si Huedin.

Fabrici de cherestea din foioase sunt la Falticeni, Onesti, Ciurea (langa Iasi), Gugesti (Vrancea), Stilpeni (jud.Arges).

În 1996 s-a inregistrat o cantitate de 1924 mii m³, revenind 92 m3 la 1000 locuitori.

Industria de placaje, furnire, placi aglomerate si placi fibro-lemnoase folosite la fabricarea mobilei, valorifica complet masa lemnoasa si chiar unele subproduse (rumegusul, lemne de dimensiuni mici, deseuri). Aceste produse s-au obtinut inca inainte de primul razboi mondial la Balta Sarata (langa Caransebes), Deta (jud. Timis) si Gugesti (jud.Vrancea).

Dupa al doilea razboi mondial, placaje furnire P.A.L. si P.F.L. se fabrica in combinate mari de prelucrarea complexa a lemnului de la Galautas, Comanesti, Constanta, Drobeta Turnu-Severin, Targu Jiu, Ramnicu Valcea, Suceava, Blaj, Pitesti. Productia placaje in 1996, 93 mii tone, iar cea de furnire de 37 mil. m².

Industria mobilei este ramura care utilizeaza pe cale superioara produse ale industriei de cherestea, furnire, panele, placaje. Fabrici de mobila se gasesc pe tot teritoriul tarii, pentru a satisface nevoile populatiei pe plan local, dar si pentru export. Fabrici mari si moderne de mobila se gasesc in tara noastra la: Bucuresti, Targu Mures, Cluj Napoca, Arad, Constanta, Braila, Blaj, Radauti, Sighetu Marmatiei, Iasi, Ploiesti.

Alte produse din lemn (ambalaje, lazi, butoaie se fabrica la Bucuresti, Oradea, Falticeni, Orastie, Talmaciu. Instrumente muzicale si articole de sport se produc la Reghin si Bucuresti, rechizite scolare (Timisoara si Sibiu), chibrituri (Bucuresti, Braila, Timisoara, Gherla).