Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme


Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Geografie


Index » educatie » Geografie
» Aspecte privind politica si democratia Braziliei


Aspecte privind politica si democratia Braziliei




Aspecte privind politica si democratia Braziliei

Mediul Actual si Dezvoltarea Durabila

Aspecte introductive privind statul brazilian



Brazilia (portugheza Brasil), oficial Republica Federativa a Braziliei (República Federativa do Brasil) este o republica federativa formata din 27 unitati federative - Districtul Federal si 26 state. Tara este impartita administrativ in 5.564 de municipii. In 2008 avea o populatie de 189.612.814 de locuitori si o suprafata de 8.511.965 km², ocupand 47% din teritoriul continentului sud-american. Comparata cu celelalte tari ale lumii, Brazilia ocupa locul al cincilea dupa numarul populatiei si aceeasi pozitie dupa suprafata, fiind a noua putere economica a Pamantului si cea mai mare din America Latina, Brazilia are astazi o influenta internationala mare, atat la nivelul regional cat si la cel global.

De asemenea, aproximativ 15-20% din biodiversitatea mondiala se concentreaza aici, exemple ale acestei bogatii fiind Padurea Amazoniana, Pantanal si Cerrado. Referitor la Padurea Amazoniana cativa oameni politici si ziaristi cred ca Padurea Amazoniana nu este proprietatea brazilienilor ci a intregii umanitatii. Al Gore a zis in 1989: "Contrariu parerii brazilienilor, Amazonia nu este proprietatea lor, ea apartine tuturor". Exista o dezbatere privind aceasta idee in presa, guvern si societatea braziliana care sugereaza ca aceasta gandire dauneaza suveranitatii statului. Articolul ziarului New York Times din mai 2008 intitulat "Oricum, cui ii apartine aceasta padure tropicala?" a fortat presedintele Lula da Silva sa raspunda ca "Amazonia apartine Braziliei" si apoi, mai agresiv, "Americanii nu au nicio autoritate morala pentru a sugera politicile de protectie" si "protocolul de la Kyoto a deja esuat in cazul Statelor Unite".

Brazilia se invecineaza cu Venezuela, Guyana, Surinam si Guyana Franceza la nord, cu statul columbian la nord-vest, cu Peru si Bolivia la vest, cu Paraguay si Argentina la sud-vest si cu Uruguay la sud. Din America de Sud, doar Chile si Ecuador nu au frontiera comuna cu aceasta tara. La nord-est, est si sud-est Brazilia are iesire la Oceanul Atlantic. Departe de teritoriul sau continental, tara poseda si cateva arhipelaguri, cum ar fi Fernando de Noronha.

In ciuda faptului ca Brazilia este a cincea tara a lumii in ce priveste populatia, are una dintre cele mai mici densitati ale acesteia. Majoritatea populatiei traieste in zonele situate de-a lungul litoralului, pe cand interiorul continental si partea de vest se caracterizeaza printr-o populare extrem de scazuta.

Brazilia este unica tara americana in care limba oficiala este portugheza, ca rezultat al colonizarii portugheze. Cea mai populara religie este Catolicismul Roman, Brazilia fiind statul cu cel mai mare numar al catolicilor de pe Pamant. Sunt si reprezentantii altor culte, mai ales cei ai confesiunii protestante si ateii. Societatea braziliana este si una dintre cele mai multinationale ale lumii, fiind formata din descendentii europenilor, popoare autohtone,africane si asiatice.

Cateva repere istorico - politice ale Braziliei

Pentru a observa mai bine actualul sistem socio-politic al Braziliei este imperios necesara aruncarea unei priviri asupra istoriei  acestei tari pentru a putea observa mai bine definirea in timp a clasei politice si a relatiilor dintre principalele grupuri etnice.

Oficial, descoperitorul Braziliei a fost Pedro Álvares Cabral, care a luat in stapanire coastele orientale braziliene aproximativ in arealul unde astazi se afla orasul Porto Seguro (statul Bahia) in 22 aprilie 1500. Primul nume purat de acest teritoriu a fost "Adevarata Cruce". Colonizarea a inceput in 1532 cu fondarea cetatii Sao Vincente de Martim Afonso de Sousa. De Sousa a condus doua capitanii,  Sao Vicente si a Noii Lusitanie (astazi Pernambuco). Dintre toate cele douasprezece capitanii care au existat in perioada amintita, doar acestea doua au prosperat. Nemultumit cu aceasta situatie, regele Ioan al III-a a decis sa creeze un guvern central al coloniei pentru a elimina problemele fara sa desfiinteze capitaniile. L-a ales pe Tomé de Sousa sa devina primul guvernator general. Guvernatorul numit de regele potughez a fondat la data de 29 martie 1549 orasul Salvador si i-a acordat statutul de "capitala" a Braziliei.

De-a lungul secolului al XVI-lea, s-a format sistemul economic al sclavagismului. Primii sclavi in Brazilia erau indivizi ai triburilor bastinase, dar dupa o serie de atacuri sangeroase comise impotriva colonizatorilor s-a inceput sa se aduca captivi noi din coloniile africane ale Portugaliei. Tot in aceasta perioada s-au facut si primele incercari de explorare a interiorului continental, proces care s-a dezvoltat in secolul urmator.

Inceputul colonizarii portugheze pe teritoriul brazilian a reprezentat prima invazie straina in istoria tarii, ea fiind dominata pana atunci de tupi, popor autohton indian care denumise regiunea in care locuiau "Pindorama" ce avea semnifictia "Tara Palmierilor". Tupi s-au opus dominatiei portugheze de multe ori, ilustrativ in acest sens fiind Razboiul Barbarilor, dar fiindca nivelul lor de dezvoltare tehnologica a fost mult sub cel al colonizatorilor, nu au avut nicio sansa sa recupereze dominatia lor asupra teritoriilor acaparate de colonistii portughezi.

In secolul XVII, au avut loc cateva conflicte militare impotriva francezilor care incercau sa stabileasca baze proprii in America de Sud, ale pirateriei si afacerilor cu fernambuc, cauzand un razboi intre Franta si Portugalia. Totul a culminat prin expulzarea francezilor condusi de catre Nicolas Durand de Villegagnon (ei au construit Fort Coligny in Rio de Janeiro de astazi) si confirmarea hegemoniei portugheze in regiune.

In secolul XVII s-a dezvoltat si agricultura. Au aparut primele fazende (ferme) care foloseau ca forta de munca sclavi negri adusi din Africa, pe suprafata carora s-a cultivat in special tutun si mai ales trestie de zahar in statele actuale Bahia, Pernambuco si mai tarziu,Rio de Janeiro. Expeditiile din Sao Paulo, ale caror participanti erau numiti bandeirantes (stegari), au descoperit aur si plante medicinale in Minas Gerais. Partea de nord-est a Braziliei a fost ocupata de catre olandezi in 1624 si apoi intre 1630 si 1654. Fortele militare conduse de Maurits van Nassau au fost fortate sa paraseasca teritoriile braziliene dupa batalia de la Guararapes. Atunci a fost fondat Quilombo dos Palmares, comandat de Zumbi, razboinicul care a unit mii de negri ce au fugit din fazende si multi amerindieni si albi saraci sau indezirabili. Quilombo a fost aparat cu eroism si violenta, dar in cele din urma a fost distrus de catre bandeirantes condusi de Domingos Jorge Velho. Desi Zumbi a fost omorat si decapitat, in randul sclavilor a circulat o legenda despre evadarea lui.





In secolul XVIII, desi producerea zaharului nu pierduse importanta sa economica, atentia Coroanei s-a concentrat asupra regiunii Minas Gerais unde au fost descoperite bogate filoane de aur. Aceasta a dus la imbogatirea rapida a Regatului Portughez. Totusi, filoanele aurifere s-au epuizat inainte de sfarsitul secolului.

La sfarsitul secolului al XVII-lea, nemultumirea colonistilor a avut drept rezultat aparitia primelor miscari sociale impotriva Coroanei Portugheze. Una din cauzele acestor revolte s-a datorat slabirii economiei teritoriilor coloniale. Doua miscari din aceasta perioada se remarca prin faptul ca scopul lor declarat a fost aceea de a obtine independenta fata de Portugalia: Inconfidência Mineira (Nesupunera de la Minas Gerais) si Conjuraçao Baiana(Conjuratia de la Bahia).

Inconfidência Mineira a fost o miscare ce a aparut in sanul elitei economice din Minas Gerais ca o reactie la efectele regresului mineritului care a avut loc in secolul al XVIII-lea. Din cauza crizei care lovea sectorul minier, plata impozitelor crescande catre Corana Portugheza a devenit din ce in ce mai greu de indeplinit. Centrul revoltei a fost orasul Vila Rica (astazi Ouro Preto), nucleul conspiratorilor a fost alcatuit, printre altii, din poetii Cláudio Manuel da Costa si Tomás Antônio Gonzaga, coloneii Domingos de Abreu VieiraFrancisco Antônio de Oliveira Lopes si preotul José da Silva e Oliveira Rolim. Telul principal al conspiratiei a fost de a elibera statul de sub dominatia portugheza si de a organiza o republica dupa modelul francez. Prin tradarea lui Joaquim Silvério dos Reis, care a dezvaluit viceregelui numele tuturor conspiratorilor, miscarea a fost anihilata prin arestarea si condamnarea lor pentru tradare fata de suveranul portughez. Conjuraçao Baiana, desi avea aceleasi scopuri ca Inconfidência Mineira, s-a nascut nu in elita sociala, ci a fost o miscare mai ampla in toate paturile societatii statului Bahia, incluzand si sclavii. Razvratitii au formulat si dezideratul eliberarii sclavilor, instalarea unui guvern egalitar si introducerea sistemului republican. Guvernul local s-a sesizat foarte repede, din motiv ca unii membrii ai miscarii au distribuit foi volante de propaganda in care erau descrise solicitarile conjuratiei.

In noiembrie 1807, trupele lui Napoleon Bonaparte au fortat curtea portugheza sa se refugieze in Brazilia. Regele Ioan al-VI-lea a sosit in Rio de Janeiro in 1808 dupa semnarea aliantei defensive cu Anglia. In acelasi an s-au deschis porturile braziliene vaselor natiunilor imprietenite, marcand sfarsitul epocii coloniale. Cand Rio de Janeiro a fost declarata capitala a Regatului Unit al Portugaliei, Braziliei si Algarve, Brazilia s-a transformat de iure din colonie in metropola, act care a fost fara precedent in istoria lumii. Noua situatie politica a nemultumit multe grupari influente ale societatii portugheze, stare ce a culminat prin Revolutia Liberala de la Porto declansata in1820. Liberalii au cerut regelui sa revina in Portugalia si sa restabileasca statutul de colonie pentru Brazilia. Ioan al VI-lea a revenit in tara in 1821, fiul lui, Pedro, fiind numit in functia de regent al Braziliei. Desi a purtat titlul regal, Ioan al VI-lea a pierdut aproape intreaga putere in urma revolutiei, avand in continuare doar rol simbolic si reprezentativ. Liberalii au incercat sa-l forteze si pe regent sa-si stabileasca resedinta la Lisabona, ceea ce ar fi dus la pierderea tuturor privilegiilor si implicit revenirea la starea de colonie a Braziliei. Pedro a refuzat sa dea curs solicitarilor Lisabonei si ca reactie a promulgat o lege conform careia orice decizie emisa de Lisabona cu privire la fostele teritorii coloniale, pentru a se putea pune in aplicare, trebuia ratificata in Brazilia. In cele din urma, la data de 7 septembrie 1822, Pedro a declarat independenta Braziliei, proclamandu-se primul sau imparat. Dupa declararea independentei, Brazilia a devenit o monarhie constitutionala. Imperiul Braziliei a existat 67 de ani si a avut doi imparati. Pedro I revine totusi in Portugalia pentru a asigura fiicei sale succesiunea la tronul portughez, renuntand la coroana braziliana. Dupa o perioada de regenta, Pedro al II-lea, avand varsta de numai paisprezece ani, a fost incoronat cel de-al doilea imparat al Braziliei. In aceasta epoca s-a dezvoltat agricultura si s-a construit reteaua feroviara. De asemenea, tara devine o importanta forta militara maritima; dispunea de cea de-a patra flota de razboi a lumii. In ciuda protestelor oligarhiilor din Sao Paulo, Rio de Janeiro si Minas Gerais, sclavia a fost abolita in 1888. Cauzele abolirii sclavagismului au fost multiple, cea mai importanta fiind regresul traficului sclavilor din Africa si opozitia personala a imparatului fata de sclavagism.

Dupa 1870 au aparut primele miscari republicane. Dupa abolirea sclaviei, Brazilia s-a confruntat cu o acuta lipsa de forta de munca, criza ce a fost rezolvata prin atragerea unui mare numar de imigranti, cei mai multi din Italia si Portugalia. In 1889, o lovitura de stat militara a condus la demisia primului ministru Afonso Celso de Assis Figueiredo. Apoi, sub influenta miscarii republicane, maresalul Deodoro da Fonseca a proclamat republica si a fortat exiliul familiei imparatului.

Dupa lovitura de stat, Imperiul Braziliei s-a transformat in Republica Statelor Unite ale Braziliei, Deodoro da Fonseca devenind faptic, primul presedinte al Braziliei. O perioada a Republicii Vechi a fost cunoscuta sub denumirea "republica de cafea cu lapte", ceea ce facea aluzie la alternarea controlului asupra presedintiei intre reprezentantii statelor dominante Sao Paulo si Minas Gerais. Junta militara a inceput sa conduca republica in1930. Getúlio Vargas a fost ales presedinte ceva mai tarziu si a ramas in functie ca dictator pana la 1945. Dupa restaurarea formei de guvernare democratic, Vargas a fost ales presedinte inca o data in 1951 si a ramas in functia pana cand s-a sinucis in 1954. Dupa 1930, scopul guvernelor braziliene s-a concentrat pe dezvoltarea interiorului tarii. Mandatul lui Juscelino Kubitschek s-a remarcat prin campania politica a carei deviza a fost "cincizeci de ani in cinci". Atunci, in1956, a demarat construirea orasului Brasília, care a devenit capitala Braziliei in 1960. Perioada presedentiei lui Kubitschek s-a caracterizat si prin intensiva dezvoltare a industriei.

Militarii au acaparat inca o data controlul asupra statului dupa o lovitura de stat in 1964 si au ramas la putere pana in 1985 cand au fost inlaturati in urma luptelor dintre regim si elitele braziliene. In 1967 numele statului a fost schimbat la cel actual, Republica Federativa a Braziliei. Democratia a fost restabilita in 1988 cand a fost promulgata actuala constitutie. Primul presedinte democratic ales dupa dictatura militara a fost Fernando Collor de Mello. In 1992 Congresul National a votat pentru punerea sub acuzare a lui Collor dupa ce acesta a fost implicat intr-o serie de scandaluri dezvaluite de mediile de informare. Itamar Franco, succesorul lui, a implementat Plano Real, un plan economic al carui scop primordial a fost imbunatatirea situatiei financiare a statului. Una dintre reformele introduse prin acest plan a fost inlocuirea monedei de pana atunci, cruzeiro, cu cea noua, denumita real, la inceput fixata ca valoare la paritate cu dolarul american. Presedintele actual al Braziliei este Luiz Inácio Lula da Silva, ales in 2002 si reales in 2006.

Principalele caracteristici privind politica si  guvernul Braziliei

Conform constitutiei din 1988, Brazilia este o republica federativa prezidentiala. Forma de guvernamant a fost inspirata din modelul Statelor Unite, insa sistemul juridic brazilian urmeaza traditia romano-germanica a dreptului pozitiv. Unitatile federative ale Braziliei nu se bucura de aceasi autonomie ca cele ale Statelor Unite, prerogativele de autoguvernare ale statelor federative sunt extrem de limitate prin puterea lor redusa privind legiferarea. Sistemul politic brazilian este bazat pe principiul separarii puterilor al luia Montesquieu, puterea legislativa, puterea executiva si puterea judecatoreasca fiind independente si avand aceeasi importanta.

Puterea executiva este exercitata de Presedintele Republicii, care cumuleaza functia sefului statului cu cea a sefului guvernului. Este ales pentru patru ani si poate fi consecutiv reales. Presedintele actual este Luiz Inácio Lula da Silva. Puterea legislativa este reprezentata de Congresul National, impartit in doua camere: Camera Deputatiilor cu mandatul de patru ani si Senatul Federal, membrii caruia au mandatul de opt ani. Puterea judecatoreasca este exercitata de curti si tribunale. Instanta superioara a puterii judecatoresti este Tribunalul Federal Suprem, compus din unsprezece judecatori numiti de presedinte cu aprobarea Senatului.




Sistemul juridic brazilian este bazat pe traditia romano-germanica. Astfel, conceptele dreptului civil prevaleaza asupra practicilor dreptului comun. Cel mai important act legislativ in Brazilia este Constitutia Federala, promulgata la data de 5 octombrie 1988. Orice alta legislatie sau decizie a tribunalelor si curtilor trebuie sa fie conforme principiilor sale. Statele federale componente au constitutiile lor proprii, care de asemenea nu pot sa fie in contradictie cu cea federala . Un caz aparte il constituie Districtul Federal, care desi este una dintre cele 27 de unitati federative, nu are o constitutie proprie, ci o asa numita "lege organica", asemenea fiecararui municipiu.

Brazilia este o federatie constituita prin uniunea indisolubila a celor 27 de unitati federative (26 de state-membre si Districtul Federal), avand un numar total de 5.564 de municipii. Toate unitatile administrativ-teritoriale dispun de personalitatea juridica a dreptului public, astfel, similar, fiecarare persoane fizica de pe teritoriul national (cetatean brazilian sau strain), poseda drepturi si indatoriri stabilite prin Constitutia Federala. Dispun de autoadministratie, autoguvernare si autoorganizare, care inseamna ca au dreptul sa-si aleaga liderii si reprezentantii politici si sa-si administreze afacerile publice fara ingerinte din partea altor entitati administrative. Statele si municipiile pot sa secesioneze sau sa se uneasca daca populatia lor decide in acest sens printr-un referendum. De acest drept nu beneficiaza Districtul Federal.

Structura populatiei braziliene

Populatia Braziliei este compusa din grupari etnice si rasiale diverse. Ultimul recensamant, realizat de Institutul Brazilian al Geografiei si Statisticii, a pus in evidenta urmatoarele date statistice: din punct de vedere rasial o pondere de 49,4% a populatie o reprezinta albii; 42,3% pardo (brunii); 7,4% negrii, 0,5% asiaticii, iar 0,4% sunt reprezentanti ai populatiei indigene. In perioada secolelor de stapanire portugheza, aproximativ 700.000 de colonisti din Portugalia si peste 4 milioane de sclavi adusi din Africa au populat teritoriul actual al Braziliei. Incepand cu perioada tarzie a secolului al XIX-lea, Brazilia a deschis frontierele sale pentru imigranti: persoane din aproximativ 60 de state au venit in tara. 5 milioane de imigranti europeni au ajuns in Brazilia numai intre anii 1870 si 1953, majoritatea fiind de origine italiana, portugheza, spaniola si germana. La inceputul secolului al XX-lea, fluxul de imigranti din Asia, mai ales Japonia si Orientul Mijlociu, a cunoscut o crestere semnificativa in ponderea imigrantilor. Imigrantii si urmasii lor au influentat puternic compozitia etnica a Braziliei, ducand la aparitia a nenumarate diaspore care exista pana in zilele noastre. Aici traieste cea mai mare populatie de origine italiana din afara frontierelor Italiei, cea mai mare populatie de origine japoneza in afara teritoriului Japoniei si cea de-a doua populatie ca numar, de origine germana care traieste in afara statului german. In general, majoritatea cetatenilor brazilieni au origine mixta, europeano-afro-amerindiana. Intreaga populatie poate fi considerata un amalgam etnic singular, fara subgrupari etnice clare.

Partidele politice din Brazilia

Brazilia are un sistem cu numeroase partide politice care se departajeaza pentru a realiza guvernul prin vot. De obicei un singur partid nu are nici o sansa de a castiga puterea pe timp de pace, astfel incat acestea sunt nevoite sa colaboreze intre ele, pentru a forma guverne de coalitie. Astfel ideologiile partidelor sunt adaptate pentru a se reusi o buna guvernare in folosul cetatenilor.

Deoarece nu exista un prag al voturilor pentru a accede in guvern in Brazilia exista o sumedenie de partide politice:

-                           Partidul Comunist al Braziliei (Partido Comunista do Brasil, PCB) este cel mai vechi partid politic inca activ din Brazilia, fondat in 1922 care a jucat un rol important in istoria tarii secolului 20. Actualmente, presedinte partidului este José Renato Rabelo. Organizatia de tineret a partidului se numeste Uniao da Juventude Socialista. La alegerile parlamentare din anul 2002, partidul a obtinut 1 967 833 de voturi (2.2 %, 12 locuri).

-                           Miscarea Partidul Democrat al Braziliei (Partido do Movimento Democrático Brasileiro, PMDB) - este un partid de centru-stanga ce include si o serie de grupari liberale La  alegerile legislative din 6 octombrie 2002, partidul a castigat 74 din cele 513 locuri in Camera Deputatilor si 19 din 81 locuri in Senat, ceea ce il face unul dintre cele mai importante partide din Brazilia.

-                           Partidului Laburist din Brazilia (Partido Trabalhista Brasileiro, PTB) - este un partid compus din doua formatiuni, una de centru-dreapta si una populista de stanga. La alegerile legislative din 2002 partidul a castigat 26 din cele 513 locuri in Camera Deputatilor si 3 din 81 locuri in Senat. La alegerile legislative din 1 octombrie 2006, partidul a suferit unele pierderi, castigand doar 22 de locuri in Camera Deputatilor.

-                           Partidul Reinnoirea Muncii din Brazilia (Partido Renovador Trabalhista Brasileiro, PRTB) - este un mic partid brazilian populist de centru.

-                           Partidul Republican din Brazilia ( Partido Republicano Brasileiro) -a devenit un partid politic inregistrat pe 25 august 2005. Secta Biserica Universala a Regatului lui Dumnezeu utilizeaza acest partid pentru a-si propune episcopii la alegerile din Brazilia.

-                           Partidul Democratiei Sociale din Brazilia (Partido Social Democracia Brasileira, PSDB) - la  alegerile generale din 1 octombrie 2006, partidul a castigat 65 din 513 locuri in Camera Deputatilor din Brazilia si 15 din 81 locuri disponibile in Senat. In alegerile prezidentiale desfasurate in acelasi timp, candidatul sau, Geraldo Alckmin a mers in turul 2 impreuna cu actualul presedinte Luiz Inácio Lula da Silva, unde a obtinut 39,17% din sufragii.

-                           Partidul Democrat al Muncii (Partido Democrático Trabalhista, PDT) - este un partid social-democrat fondat in 1979 de catre liderul de stanga Leonel Brizoloca, in incercarea de-a reorganiza fortele de stanga la sfarsitul celei de-a doua dictaturi miliatare. 

-                           Partidul Socialist din Brazilia (Partido Socialista Brasileiro, PSB), este un partid politic din Brazilia fondat ca partid democrat in 1946 la Rio de Janeiro, luand numele actual pe 6 august 1947.



Personalitati marcante ale vietii politice din Brazilia

Cateva figure emblematice ale politicii braziliene sunt reprezentate de:

-                           Juscelino Kubitschek de Oliveira,(n. Diamantina, Minas Gerais, 12 septembrie 1902 - d. Resende, Rio de Janeiro, 22 august 1976) a fost presedintele Braziliei in perioada 1956 - 1961. Este una din personalitatile braziliene care a militat pentru modernizarea Braziliei si unul dintre initiatorii fondarii orasului Brasilia, capitala de azi a tarii.

-                           Fernando Henrique Cardoso (nascut 1931- ), sociolog si om politic brazilian, a fost ales presedinte al Braziliei in 1994, pastrandu-si functia pana in 2002. Ca si ministru al finantelor la inceputul anilor 1990, Cardoso a implementat "Planul Real", un proiect care reducea rata inflatiei in Brazilia de la aproape 50% la aproximativ 2%, lucru pentru care este cunoscut si apreciat in Brazilia. Cardoso s-a nascut in Rio de Janeiro si s-a afirmat in politica intai ca un educator si activist politic in Sao Paulo, centrul industrial si financiar al Braziliei. In 1964 Cardoso, care se opunea regulilor militare, a fost exilat dupa ce o lovitura de stat l-a infrant pe presedintele Braziliei impreuna cu guvernul. In urmatorii trei ani, Cardoso a lucrat in Franta, Argentina si Chile. In Chile el a fost director adjunct al Centrului Latin American Pentru Planificari Sociale si Economice din 1964 pana in 1967. Cardoso s-a intors in Brazilia in 1967 si a predat la Universitatea din Sao Paulo pana in 1969 cand a fost retinut de armata si astfel i s-a interzis sa mai predea in vreo universitate braziliana. In 1969 Cardoso a fondat Centrul Brazilian de Planificare si Analiza in Sao Paulo unde a fost director pana in 1982. Cardoso a mai fost, alaturi de sociologul Enzo Faletto, coautor al programului Colonizare si Dezvoltare in America Latina in 1970. Cardoso a fost iaugurat ca al 38-lea presedinte brazilian in ianuarie 1995 pe o perioada de patru ani. Pe perioada presedentiei, Cardoso a facut eforturi pentru a reduce tensiunile dintre posesorii de pamant, bogatie si oamenii fara case care ocupau multe terenuri agricole necultivate. In noiembrie 1995, Cradoso a semnat un decret prezidential prin care realoca peste 100.000 de hectare de la mosii private familiilor sarace. In ianuarie 1996, Cardoso a semnat un decret si mai controversat care permitea imigrantilor solicitarea unor terenuri agricole pentru uz propriu. Legea a fost condamnata in special de organizatiile religioase si de cetatenii americani. Din cauza popularitatii si succesului lui Cardoso, legilatura braziliana a aprobat un amendament constitutional in 1997 conform caruia un politician poate concura de doua ori la presedentie. In 1998, Cardoso a participat din nou la alegerile prezidentiale si le-a castigat pentru a doua oara conscutiv. Nici pe perioada celui de-al doilea mandat, Cardoso nu si-a dezamagit tara si a ramas in continuare unul dintre cei mai iubiti oameni politici brazilieni.

-                           Luiz Inácio Lula da Silva (nascut 1945- ), conducatorul clasei muncitoresti, a fost ales presedintele Braziliei in 2002. Da Silva s-a nascut intr-o familie de oameni simpli de la tara din Garanhuns, Pernambuco si a crescut alaturi de alti sapte frati. A plecat de acasa impreuna cu alte cunostiinte ale parintilor sai ajungand in Santos in 1952. Da Silva s-a mutat in Sao Paulo in 1957 unde s-a angajat intr-o fabrica care producea suruburi. Un deceniu mai tarziu, da Silva s-a inscris in Uniunea Muncitorilor in Metalurgie iar in 1975 a fost ales presedinte al acestei uniuni. Sub conducerea sa, uniunea a confruntat industria automobilelor si guvernul militar intr-o serie de greve. In 1980 da Silva a ajutat la infiintarea Partidului Muncitoresc care, in urmatorul deceniu a devenit cel mai mare si bine organizat partid din Brazilia. Alaturi de da Silva Partidul Muncitoresc si-a largit baza politica pentru a include si comunitatea artistica si intelectuala a tarii, partea radicalizata a Bisericii Catolice Braziliene, taranii din nord-est, somerii din orasele sarace si nedezvoltate si adunatorii de cauciuc din padurile tropicale amazoniene. La alegerile prezidentiale din noiembrie 1989, prima alegere directa a unui conducator brazilian dupa 1960, da Silva a concurat impotriva altor 20 de candidati. Voturile i-au distantat pe da Silva si pe Fernando Affonso Collor de Mello, candidatul noului Partid National de Reconstructie, de ceilalti candidati. Din pacate pentru da Silva, Collor a fost ales presedinte al Brazilei, avand un mic avans in fata lui da Silva la numararea voturilor. Collor a fost nevoit sa demisioneze in urma unui scandal care il acuza pe acesta de coruptie. Astfel alegerile prezidentiale s-au organizat in 1994. Functia de presedinte a fost disputata intre da Silva si Fernando Henrique Cardoso, ministrul finantelor intre 1993 si 1994. La inceputul campaniei electorale da Silva avea un avans considerabil in fata lui Cardoso. Desi da Silva si-a prezentat mesajul anticapitalist si a cautat sa creeze legaturi cu comunitatea de afaceri a Braziliei, a pierdut in continuu teren in timpul campaniei terminand pe locul doi, la o distanta importanta de Cardoso in octombrie 1994, cand s-a ales presedintele Braziliei. Dupa alegeri, da Silva a continuat sa-si remodeleze imaginea si sa apeleze la un grup mai mare de alegatori in asa fel incat candidatura la presedentie in 2002 sa-i aduca mandatul mult ravnit. In tipul campaniei, da Silva a apelat la comunitatea de afaceri si a castigat sprijinul multor alegatori brazilieni. In cele din urma, da Silva a castigat alegerile si a devenit astfel primul presedinte brazilian care provine din Partidul Muncitoresc. Da Silva a promis sa creasca economia stagnanta a Barziliei si sa imbunatateasca rata ridicata a saraciei si a somajului pe perioada presedentiei sale. Da Silva a mai asigurat cetateii Braziliei ca va crea mai multe locuri de munca si va creste salarile. Desi nu a reusit sa indeplineasca in totalitate promisiunile facute, da Silva a imbunatatit situatia Braziliei cat i-a stat in putere si a reusit sa castige simpatia compatriotilor sai, acestia observand implicarea sa in problemele tarii.

Aspecte privind democratia din Brazilia

Democratia este un regim politic care pune accent pe participarea poporului la conducerea tarii si care are ca forma de guvernare republica. Separarea puterilor in stat, pluripartitismul, alegerile libere si respectarea drepturilor si libertatilor cetatenesti sunt cele mai importante caracteristici ale democratiei si trebuie intocmai respectate pentru ca aceasta sa functioneze intr-o tara.

Sfarsitul secolului al XIX-lea a adus democratia in Brazilia, care s-a instaurat odata cu aparitia republicii, adica in 1889. A urmat din 1964 o dictatura militara sfarsita in 1980, printr-o lupta dusa de partidele politice.

Dupa democratizare, tara a luat un avant puternic, mai ales in privinta industriei. Astfel a depasit Brazilia statutul de tara agrara. De fapt, acest stat ar fi putut fi unul dintre cele mai bogate de pe pamant, intrucat detine mari zacaminte minerale,  neexploatate insa la parametrii optimi.

Cu toate ca Brazilia a evoluat mult in ultimii 200 de ani, inca mai are suficiente probleme de rezolvat. Desi sclavia sau dependenta de Portugalia nu mai constituie o amenintare, saracia inca reprezinta o problema grava si actuala. Pe de alta parte, Brazilia nu duce lipsa de oameni bogati, inconvenientul este ca bogatia este distribuita neuniform astfel incat diferentele intre cetatenii brazilieni bogati si cei saraci sunt uriase si coninua sa creasca de la an la an. Bogatii au devenit mai bogati cu o viteza mai mare decat cea cu care saracii au devenit mai putin saraci. Bogatia a incetat sa mai creasca in toate directiile si a inceput sa creasca numai in sus, ca un con, concentrandu-se asupra unei proportii a populatiei si lasand-o pe cealalta la margine, condamnata la saracie. O falie din ce in ce mai adanca separa partile societatii.

            Cat priveste economia Braziliei, aceasta functioneaza normal. Avand o agricultura bine dezvoltata, minerit, industrie si servicii, economia Braziliei depaseste cu mult economia altor state din America de Sud facandu-si simtita prezenta si pe marile piete ale lumii. Sectorul agricol contribuie cu 12,7 % la venitul national al Braziliei si foloseste 25,7 % din forta de munca activa a tarii. Brazilia are cele mai mari resurse de petrol si gaze naturale din America de Sud, avand posibilitatea de a produce cantitati mari de energie electrica. Subsolurile tarii sunt dintre cele mai bogate in minerale din lume.

Astfel in privinta democratiei, Brazilia uimeste toata lumea prin mozaicul populatiei, prin libertatile minoritatilor in ce priveste preferintele sexuale, fiind o obisnuinta de acum sa fie prezentate celebrele manifestari gay de la Rio de Janeiro si prin bucuria impamantenita, caracteristica a majoritatii cetatenilor brazilieni.

Romani care locuiesc in Brasilia si in alte orase importante relateaza ca Brazilia este tara unde stressul tinde spre zero, iar viata de zi cu zi este privita ca o samba.

Bibliografie

-                           http://www.idea.int/vt/compulsory_voting.cfm

-                           http://www.idea.int/publications/catalogue.cfm

-                           http://www2.lib.virginia.edu/geostat/index.html

-                           http://en.wikipedia.org/wiki/Elections

-                           http://stirileprotv.ro/stiri/romania-te-iubesc/romania-te-iubesc-brasil-intre-kitsch-si-sublim.html

-                           http://en.wikipedia.org/wiki/Brazil

-                           http://images.google.ro/images?hl=ro&um=1&q=brasil&sa=N&start=160&ndsp=20






Politica de confidentialitate


Copyright © 2019 - Toate drepturile rezervate

Geografie


Ecologie
Geologie
Hidrologie
Meteorologie


SUBCARPATII SI MEDIILE SUBCARPATICE
PARCURI SI REZERVATII NATURALE DIN ROMANIA
The Mental Map of Neighborhoods in Bucharest - Introductive Study of Mental Geography
VEGETATIA LEMNOASA DIN MASIVUL BUCEGI
GEOGRAFIA RESURSELOR SI ECONOMIA MEDIULUI
Tara Vrancei - Geografie Culturala
In curmezisul Carpatilor moldovenesti
Oceania
Dobrogea
Aspecte privind politica si democratia Braziliei