Universul fenomenelor ciudate

Universul fenomenelor ciudate

Din toate timpurile, puterile bizare au impresionat oamenii si oriunde in lume exista marturii ale acestor fenomene inexplicabile. Exista de fapt persoane capabile sa vada si sa auda nu numai cu ajutorul ochilor si al urechilor, dar si cu spiritul. Altele pot sa prevada viitorul, sa se ridice in spatiu, sa treaca prin foc fara sa se arda, sa miste obiecte doar cu puterea spiritului s.a.m.d. Acestea se numesc experiente extrasenzoriale. Telepatia, viziunea, divinatia sint formele cele mai intilnite. Prin viziune se intelege puterea de a obtine informatii fara ajutorul simturilor obisnuite, ca, de exemplu, sa cunoasca continutul exact al unei scrisori inainte de a o deschide. Telepatia reprezinta citirea spiritului oamenilor. Divinatia inseamna prezicerea viitorului. Este, deci, recunoscut faptul ca spiritul poate actiona asupra intregii lumi psihice.           

In continuare vom face diferenta dintre formele fenomenelor bizare si fortele misterioase.

Premonitiile

Premonitia reprezinta impresia de a sti ce se va intimpla. Ea se poate manifesta sub forma unui vis sau a unei viziuni sau chiar a unui sentiment referitor la ce se va petrece. Sa luam ca exemplu cazul Titanicului, care s-a scufundat in Atlantic la 15 aprilie 1912, dupa ce s-a ciocnit de un aisberg, aceasta ciocnire producind moartea a mai mult de 1.500 de pasageri. O ancheta a aratat mai tirziu ca cel putin 20 de persoane au avut premonitii in legatura cu acest caz. Una dintre cele mai ciudate premonitii din acest caz se gaseste in romanul scris in anul 1898 de Morgan Robertson, recunoscut pentru premonitiile sale.   

El vorbeste in cartea sa despre un imens pachebot, Titan (se vede asemanarea Titan - Titanic), care s-a scufundat dupa o coliziune cu un ghetar. Tot in cazul Titanicului, la citeva zile dupa plecarea acestuia, doi vizionari anuntau catastrofa si publicatiile americane le-au publicat premonitiile. Citiva pasageri si-au anulat calatoriile. Coincidente bizare? Premonitii?        

Vizionarii

Anumite persoane, fara sa astepte aparitia premonitiilor, pot cunoaste viitorul. Ei se numesc vizionari. Folosesc in general obiecte care-i ajuta sa-si concentreze forta spirituala, cel mai utilizat fiind globul de cristal. Aceste obiecte ajutatoare le permit vizionarilor sa afle trecutul celor care vin sa le ceara parerea. Pe de alta parte, cartomantia permite prezicerea viitorului cu ajutorul cartilor. Aceasta metoda de divinatie isi are originea in Europa, in secolul al XIV-lea, fiind introdusa de laieti. Cel mai vechi joc de carti de care se folosesc este tarotul, la care trebuie cunoscuta semnificatia fiecarei carti in parte, pentru ca, mai apoi, aceste semnificatii sa le adapteze persoanei pe care o indruma. In zilele noastre, ei au recurs la alte tehnici, care sint la fel de vechi ca globul de cristal si cartile. Frunzele de ceai, liniile palmei fac parte din aceasta categorie.        

Profeti si viziuni

Profetii ca Nostradamus, de exemplu,  au devenit celebri prin prezicerile lor care s-au adeverit. Sau, poate, cum in cea mai mare parte a cazurilor, profetii se exprima intr-o maniera destul de vaga, interpretarile pot fi multiple, antrenind astfel subiectivismul celui care le asculta. De fapt, numai de acest tip de preziceri ne amintim, pe celelalte le uitam cu usurinta, ele facind vilva doar atunci cind sint spuse prima oara. 

In 1488, Mama Shipton, fiica unei vrajitoare - dupa cum spune legenda, a prezis mai multe intimplari care s-au petrecut in timpul vietii sale. Altele nu au fost intelese decit citeva secole mai tirziu, caci ele faceau parte din categoria inventiilor moderne la care oamenii din acea perioaada nici nu visau.

Inainte cu 400 de ani ca submarinul sa fie inventat, ea prezicea: Sub apa, oamenii vor merge, vor dormi, vor vorbi! A prezis de asemenea si incendiul care a devastat Londra. Cea mai remarcabila profetie a sa poate fi considerata: Cuvintele vor face inconjurul lumii intr-o clipita! {i bineinteles ca s-a adeverit o data cu inventarea telegrafului, telefonului, radioului, televizorului.       

Hipnotismul

Starea de hipnoza este un fel de somn artificial, in care persoana aflata in transa nu-si mai poate controla gindurile si actiunile. Hipnotizatorul poate sa-i sugereze persoanei pe care o controleaza comiterea de fapte pe care aceasta nu le-ar fi facut in mod normal, dar nu va reusi in acest timp sa o faca sa realizeze care sint lucrurile carora i se opune vehement ca, de exemplu, un furt sau o crima.  Cercetatorii cred ca, datorita hipnozei, capacitatea perceptiei extrasenzoriale creste. Un psiholog francez, doctorul Janet, putea determina spiritul unei persoane hipnotizate sa calatoreasca. Aflindu-se intr-o zi la Londra, el i-a spus unei tinere sa mearga si sa vada ce facea amicul sau, doctorul Richet, la Paris. Femeia a inceput sa strige si ii descria ca in laboratorul lui Richet a izbucnit un incendiu. Acesta din urma i-a marturisit doctorului Janet ca in acel moment chiar a luat foc laboratorul sau.

Vietile anterioare

In 1950, un hipnotizator, Arnall Bloxham, intareste ideea prin care noi, oamenii, avem mai multe vieti. Hipnotizind un barbat, el i-a cerut acestuia sa se gindeasca la una dintre vietile sale anterioare. Acesta vorbea atunci de secolul al XII-lea si isi amintea de cel putin 5 vieti anterioare. Dupa secolul al XII-lea si-a aminit de secolul al XV-lea, cind se afla in Valea Loirei. Evoca si secolul al XVI-lea, cind a trait in Spania, si secolul al XIV-lea - in Anglia. Cea mai ciudata amintire era cea din secolul al XII-lea, cind se numea Josh si facea parte dintr-un grup de evrei persecutati. Un grup de crestini, in nebunia lor, le-au incendiat ascunzatorile pentru a-i face sa iasa la suprafata. Impreuna cu familia sa, a reusit sa scape si sa se ascunda intr-o cripta dintr-o biserica. In momentul in care el povestea acest episod, nimeni nu cunostea vreo biserica care sa corespunda descrierii facute. La putin timp dupa aceea, facind sapaturi, muncitorii au descoperit o cripta, confirmind astfel cele afirmate mai sus.        

Intilnirea cu dublura spirituala

Anumiti oameni au trait impresionanta experienta de a se gasi fata in fata cu dublura lor spirituala.

Explicatia ar fi ca intilnesc corpul astral al unei persoane, fiindca corpul astral paraseste corpul fizic in stare de somn sau de inconstienta. Se presupune ca, citeodata, corpul astral paraseste corpul fizic fara ca cineva sa observe. Aceasta intilnire este considerata de mult timp ca fiind un semn rau care prevesteste moartea. Astfel, unii au fost preveniti de catre dublura lor. Trebuie inteleasa ipoteza conform careia corpul astral traieste intr-un alt sistem de timp si poate sti dinainte ce se va intimpla cu corpul fizic. Dar de ce nu este in masura sa-l previna, ar fi o intrebare fara raspuns.   

Pe de alta parte, calatoria astrala ii permite unei persoane sa-si vada corpul din exterior, in timp ce spiritul sau se regaseste in alt corp, poate chiar cel astral. Astfel, cel care calatoreste in astral nu mai este retinut de corpul sau fizic si poate traversa peretii si obstacolele fara limite. Adesea, prin corpul astral al unei persoane se intelege sufletul acesteia.

Liana Hainarosie

Mesia de la Arad vindeca de cancer si de SIDA

O ipoteza. Am primit cu mai multa vreme in urma acest text de la Florentina Gagiu, eminenta noastra corespondenta. Am stat mult pe ginduri daca sa il public, tocmai pentru ca, dupa cum stiti, eu privesc cu multa suspiciune povestile astea senzationale. Am recitit azi acest text si ceva (intuitia) mi-a spus ca il pot publica. Asemeni Florentinei Gagiu, tocmai pentru ca nu am vazut cu ochii mei fenomenul, am o retinere. Dar pentru ca povestea suna frumos si-ar fi extraordinar sa fie reala, nu pot decit sa va spun ca va puteti interesa daca cele relatate aici sint sau nu adevarate. Eu nu garantez insa (nu am cum!) veridicitatea acestei informatii. Dar daca lucrurile se vor dovedi adevarate, Dumnezeu sa va ajute si sa va faca bine!

Aurora INOAN

Dupa cite povestiri am scris s-ar putea crede ca nimic nu ma mai poate lua prin surprindere si lasa cu gura cascata. Am auzit multe la viata mea, le-am scris numai pe cele traite de mine sau aflate din surse de toata increderea. Ei bine, doar in doua zile am fost total uluita de niste relatari ce m-au pus pe ginduri, le-am judecat, dar nu le-am putut nega sau explica, venind de la persoane extrem de serioase, foarte bine cunoscute de mine.

Duminica seara am primit un telefon de la una dintre dragele mele cumnate sa-mi ceara parerea intr-o problema. Desi interesata de paranormal, informata din diverse publicatii de acest gen, minte luminata cu o vasta cultura generala, vederi largi si, chiar, cu scoala vietii se impotmolise si spera s-o ajut - ca mai batrina - cu experienta mea, fie si numai cea medicala.

O ruda foarte apropiata, in virsta de 81 ani, dar in toate facultatile mintale, chinuita doar de reumatism si cataracta, de la o vreme afirma ca vede in casa diferiti barbati. Daca intra in baie striga dupa sot ca n-o poate folosi ca este un barbat cu mustata si cravata in fata oglinzii aranjindu-se. La venirea sotului barbatul dispare. La fel se intimpla de vrea sa se aseze la masa, scaunul ei este ocupat de un barbat cu costum, cravata, mustata

Sotul, desi in bucatarie, nu vede nimic. Cel mai rau este cind vrea sa se odihneasca in pat peste zi sau seara la culcare: pe pat sint lungiti mai multi barbati imbracati, cu cravata si mustata. Alteori nu sint vii, ci patul este plin de cadavre. A ajuns biata doamna sa nu mai stea deloc singura in vreo incapere, sa nu se mai deplaseze fara sot prin casa, sa nu mai foloseasca baia decit dupa ce acesta sta mai multe minute in ea.

In afara de aceste afirmatii este perfect normala, bine orientata in timp si spatiu, in stare sa-si faca gospodaria, nu incurca lucrurile sau datele, nu confunda persoanele, isi relateaza logic suferintele si durerile, tratamentele efectuate. Pe de alta parte, sotul, luat separat, nu se indoieste de normalitatea ei si nu-i pune la indoiala buna credinta in ce afirma, doar ca il oboseste teribil fiind in virsta ca ea, aproape ca nu mai face fata sa o tot insoteasca peste tot. S-a inchis in el.

Nu mai auzisem asa ceva. Eram asa de uluita ca mi-a pierit graiul si cumnata a crezut ca n-o mai aud. O auzeam! Numai ca nu stiam ce sa-i spun. Nu gaseam explicatii de nici un soi. Pe urma, mi-am amintit cum la moartea sorei mai mici, aceasta ruda ne spunea ca o vede pe moarta mereu pe perete imbracata in anume fel, in permanenta acelasi. Asa a tinut-o pina la parastasul de sase saptamini, cind surioara decedata a parasit zidurile rudei noastre.

La aceasta amintire a mea, cumnata a zis ca o alta sora a doamnei noastre povesteste ca au mai trecut prin asemenea experiente, cind erau impreuna la masa cu diverse ocazii la ea in casa, traia si sora cea mica in apartament si se trezeau ca sora cea mare tresarea speriata si striga ca este cineva pe balcon: nu se linistea pina ce nu ieseau toti sa constate, iar ea inca afirma ca este cineva printre ei. N-a stiut niciodata de ce era legata aceasta ciudata comportare, atita numai ca aparuse dupa decesul in acel apartament a celei de a patra surori, cu vreo 10 ani in urma.

Nu i-am putut fi de nici un ajutor cumnatei mele. Nu-i puteam explica nici medical, nici paranormal: daca ar fi din cauza cataractei iluzii optice, imaginile nu ar fi asa clare, bine conturate, stabilite si statistice si miscate, cu fulgerari de lumina, linii, puncte colorate stralucitoare; cit despre fantome ori spirite materializate n-ar purta mustata, cravata, costum si, oricum, nu le-ar putea vedea fata ca s-o descrie in amanunt. Am depus armele cu un rusinos: Nu stiu!, raminind ca ea sa intrebe un oculist sau poate un preot. Regretul neputintei mele nu este pentru pierderea prestigiului de cunoscatoare, ci pentru ca nu pot usura spaimele doamnei si oboselile sotului ei, deoarece ii cunosteam dintr-o excursie inainte de a se pensiona si a deveni rude prin alianta. Ne-am simpatizat reciproc si ne-a fost foarte drag sa ne intilnim in familie.

Luni dimineata, pe la 10.30, am plecat in oras dupa mici cumparaturi. Mai intii am intilnit o fosta colega ce mi-a plins pe umar diferitele ei necazuri, m-a pus la curent cu foste colege moarte sau care s-au imbolnavit grav si continua sa ma informeze cu noutati cind a aparut alta fosta colega cu care am lucrat direct, in acelasi serviciu, un timp si a acaparat discutia. Discreta, prima si-a luat ramas bun si ne-a parasit cu promisiunea mea de a-i telefona sau a o vizita, ca mai avea stiri fierbinti.

A doua arata bine, relaxata, mai grasuta, cu parul aranjat, ce nu i se prea intimpla cind lucram impreuna, nu mai era tare palida ca de obicei si avea pe fata o luminozitate si seninatate aparte. I-am spus-o admirativ. Ea a ris: Aradul, iubito! Efectul Aradului! M-am mirat ca s-a mutat la Arad, nu aflasem. Nuuu, nu m-am mutat la Arad Acolo m-am vindecat de cancer generalizat!

Nu trecusera 24 de ore si eram iar amutita, lasata cu gura cascata: Nu stiam nimic de boala ei, nu o intilnisem de lunga vreme, nu vorbisem cu nimeni despre ea. A reluat vesela cu un zimbet linistitor: Da, m-am vindecat de cancer generalizat la Arad, desi nimeni nu ma crede! Nu ma crezi nici tu Am protestat: Nu ca nu cred, pur si simplu n-am stiut ca esti bolnava A fost sigur neoplasm? Ai avut analize Nu m-a lasat sa termin si a zis: {tiu ca nu ma crezi nici tu, cum nu m-a crezut nimeni, dar fii atenta aici Eram foarte atenta si conversatia nu a mai fost dialog, doar un monolog grabit, sa-mi spuna cit mai multe, sa n-am timp de indoiala, sa n-apuc sa mai pun intrebari, sa n-o intrerup.

Din acest motiv, cele ce urmeaza reprezinta spusele sale, fara comentarii din partea mea. Nu mi-a dat ragaz sa aprofundez, n-a raspuns la rarele mele intrebari, strecurate in timp ce vorbea, nu mi-a dat nici o sansa sa particip la suferinta ei, sa aflu ce tip de cancer a avut si la ce organ sau organe s-a generalizat.

Zicea ca a avut o gramada de tumori, una la cap si abdomenul plin, pe care le-a vazut ca un maldar de cutii de conserve cind i-au fost scoase prin chirurgie nesingerinda, care a actionat pe corpul astral, nu pe cel fizic. Prin 1996, aflind ca are neoplasm, a apucat-o disperarea, dar a fost salvata de minunile de la Arad, nu a spus cum a ajuns la Arad, cine a indrumat-o. I s-a zis acolo ca pentru a vindeca trupul, care sufera din cauza pacatelor facute, mai intii trebuie tratat sufletul, purificat prin intarirea credintei in Dumnezeu si Fiul Sau, Mintuitorul nostru, Domnul Iisus Hristos. Trebuie o iubire neabatuta, neconditionata fata de Ei. Nu trebuie sa existe revolta pentru ce patimim, ci acceptare cu supusenie si umilinta pina se ajunge la intelegerea necuratiei noastre spirituale, cind incepem sa ne luminam si sa devenim senini in fata durerii si a suferintei. {i chiar arata teribil de senina!

Din 1996, se duce mereu la Arad, sa ia apa si casete cu vocile linistitoare si vindecatoare ale celor doi. Participa la sedinte colective, cind vede ca la televizor Raiul si Iadul, raul facut cu voie sau fara de voie, in timp ce tine ochii inchisi ascultind acum numai pe fiu - rugaciunile si incantatiile Dumnezeiesti.

Precizez cu respect ordinea in care mi-a povestit.

La inceput efectuau tratamente mama si fiul. Mama, Sanctata, nici nu sint sigura daca am scris corect, asa am avut impresia ca aud, o sfinta nascuta in 1948, dezvoltata dintr-un avorton de trei luni, cit o lingura, lepadat de nu se stie cine. Fiul, procreat printr-o lumina ce i-a fulgerat mamei pintecul precum (Iarta-mi, Doamne, blasfemia!) Domnul nostru Iisus Hristos. Ca Bucurestiul a fost anuntat si nu a vrut sa ia in seama evenimentul, cum nu au vrut nici mai-marii Bisericii sa faca cunoscut in tara ca s-a nascut un Mesia in Romania si ca avem un Mintuitor la Arad.

Ca Sanctata a aminat sfirsitul lumii cu inca o mie de ani si nimeni nu i-a multumit. A vindecat o multime de oameni, iar acum, fiindca a disparut - nu mi s-au dat relatii daca prin deces sau altfel - fiul ei continua sa-i duca munca mai departe, tratind cu succes chiar cancerul si SIDA, dar nu lucreaza decit cu cei care cred cu tarie in el si Dumnezeu.

Povestea cum la unele sedinte la care a luat parte a vazut gramezi uriase de tumori scoase prin chirurgie nesingerinda din trupurile participantilor cu cancer, de diverse dimensiuni si consistente, culori si forme. A impresionat-o cazul unui tinar cu un cancer la picior, infectat, apoi cangrenat si amputat la spital. Metastazele inaintasera pina la cap, nu mai era nici o speranta si a fost trimis acasa sa moara. Ajuns la Arad, formatiunile tumorale i-au fost scoase, montul piciorului amputat s-a vindecat si i s-a inchis rana. Fusese dat acasa cu un bandaj murdar, imbibat de puroi si singe, si baiatul si-a comandat o proteza cu care merge foarte bine continuind sa vina sa asculte rugaciunile, sa ia apa sfintita, sa participe la sedintele tamaduitoare. L-a vazut de la inceput.

Spunea de copii handicapati ce si-au revenit, de tineri cu parti intregi de creier uscat - si stii si tu ca celule nervoase nu se mai refac niciodata - care au inceput sa gindeasca, sa judece, sa invete, sa se comporte normal. A relatat nenumarate cazuri grave ce au beneficiat de vindecari miraculoase la Arad.

Tot timpul cit a vorbit a pus accent pe necesitatea credintei in Dumnezeu si Mintuitorul nostru Iisus Hristos. Pe seninatatea ce se descopera benefica pentru accelerarea procesului de tamaduire. Pe Lumina care ne calauzeste ce este folosita la Arad pentru operatii, ca un veritabil laser. Se lucreaza cu lumina pe corpul astral.

Dupa multe alte relatari asupra minunilor de la Arad, si-a adus aminte si de mine ca de cind nu ne-am intilnit am slabit mult si - bineinteles - am imbatrinit, si mi-a recomandat sa ma duc la Arad. Zicea ca daca am sa vreau cu adevarat si cred, voi avea unda verde, neputindu-ma tine in loc nici lipsa banilor, obligatiile familiale, treburile, voi pleca precum batuta de vint. Apoi m-a intrebat de mama mea, daca mai traieste si ce o tine tintuita la pat. Mi-a spus ca o pot ajuta si pe mama, nu ca sa mai umble, dar sa-si priveasca cu seninatate conditia actuala, suferinta si sa nu cirtesc sau vaiet ca-mi este greu cu dinsa, deoarece asta ii este ispasirea data pentru a merge in Rai, nu pot schimba nimic, doar s-o ajut spiritual, cu apa si casete cu vocile sfintilor de la Arad.

Cind a zis ca-mi da adresa, eu nu am considerat necesar fiindca am sa intreb in gara si ma vor indruma aradenii, dar ea a afirmat ca multi aradeni stiu de acesti sfinti, ca, oricum, si cei care stiu nu cred, conform zicalei ca nimeni nu este Profet in tara lui, si ca nici Iisus n-a fost crezut la timpul Lui. Prima venire pe Pamint.

Abia acum realizez ca a fost mai mult o pledoarie pentru credinta in Dumnezeu si Fiul Sau, in Duhul Sfint, ca Biserica nu este doar o cladire, ci pretutindeni unde exista credinta si salasluieste Duhul Sfint, oriunde ne rugam cu smerenie si convingere. Restul, minunile si tamaduirile decurg de aici.

Mi-a dat adresa. {arpele indoielii ma indeamna sa scriu: {i daca este adevarat ca se poate vindeca SIDA si cancerul la Arad sau alte maladii inspaimintatoare, am eu dreptul sa nu spun ce mi s-a povestit? Nu scriu cu convingere, pentru ca nu stiu nici eu ce sa cred, sincer, nu stiu. Dar stiu, cu tarie, ca nu trebuie ascunsa nici o metoda care ar putea da sansa unei vindecari, ar putea alina suferinte atroce indiferent de metode: scopul  unui semn de-al nostru scuza mijloacele.

Adresa este: SANCTATA(!), Str. Porumbitei nr. 23, Arad. Aproape de gara. Se trece podul de linga gara si se mege pe o strada ce se infunda cu doua biserici, una mai mare si impunatoare, alta micuta si moderata. Alaturi de ele este casa Sanctatei. Dau adresa numai pentru redactie. Ramine sa decideti daca o dati la vreun posibil solicitant sau nu. Sa nu o considerati reclama, deoarece fiecare vorba auzita si scrisa este adevarata si nu ascunde nici un interes personal.

Tot ce pot sa spun este ca persoana care m-a informat era credincioasa, dar nu bigota, ca a stiut si practicat in tinerete diferite procedeee magice preluate de la bunici, normala si nu-i pun la-ndoiala relatarea, chiar daca a continut adevarate excese de credinta. Dar, cine ar fi facut risipa de credinta daca ar fi beneficiat de o vindecare miraculoasa de cancer generalizat?

Ne-am despartit, dupa ce m-a asigurat ca sintem o natiune placuta lui Dumnezeu, intr-o tara binecuvintata, aleasa de Dumnezeu sa aduca Mintuirea pe pamint si ca Mintuitorul a poposit la Arad, unde va continua sa vindece si sa propavaduiasca credinta in Dumnezeu, pina ce-si va desavirsi misiunea si va transforma Aradul in al doilea Ierusalim.

Cu smerenie cer iertare Lui Dumnezeu si Domnului nostru Isus Hristos pentru blasfemiile scrise - desi nu-mi apartin - si sper sa nu-mi atrag vreun necaz pentru vestile colportate, ca Solului nu i se taie capul. Am facut-o numai pentru ca nu trebuie lasata deoparte nici cea mai mica speranta de sanatate, fie ea doar prin credinta.

Florentina Gagiu

Cercetarile criptozoologilor si animalele preistorice

Anticele sopirle uriase si dinozaurii se poate sa fi existat in Rusia pina in urma cu citeva secole. O fiinta enigmatica (semanind dupa unii cu un crocodil, dupa altii cu un dinozaur) a aparut in orasul Arzamas la inceputul secolului al XVIII-lea. Autoritatile au conservat monstrul intr-un vas si l-au trimis la Petersburg pentru studiu. Barbatii care insoteau incarcatura catre oras se pare ca au baut alcoolul din vas, iar sopirla-relicva (probabil ultima de pe planeta noastra) a fost folosita pe post de gustare .

Stema orasului Moscova este cunoscuta de toata lumea - pe ea este zugravit Sfintul Gheorghe Purtatorul de Biruinta care strapunge cu o sulita un sarpe. Sint putini cei care stiu ca acest sarpe a fost o fiinta reala care a locuit la un moment dat in padurile din Rusia. Legendele vechi spun ca odata in partea europeana a Rusiei au trait niste monstri care beau singe. Asemanatori dragonilor, ei aveau un comportament foarte violent, se napusteau fara nici un motiv asupra celor care mergeau pe jos sau calare, sfisiindu-i in bucati. Cu ei se luptau voinicii din povestile rusesti. Ei erau nimiciti de cavalerii medievali pentru a cuceri privirea minunata a unei printese. Se pare ca astfel au disparut de pe Pamint multe sopirle preistorice care au supravietuit perioadei glaciare.

In anul 1582, la Novgorod au aparut crocodili. Acest lucru nu este atit de absurd pe cit vi s-ar parea la prima vedere. Pentru ca nu numai legendele si povestile povestesc despre monstrii enigmatici care amintesc prin descriere de sopirlele originare. Exista si alte izvoare care povestesc despre fapturile extraordinare care seamana cu dragonii.

Daca veti deschide al 30-lea volum al Culegerii de letopisete rusesti, veti gasi o notita uimitoare, datind din anul 1582: In acea vara au iesit crocodilii din riu si i-au speriat pe oameni. Acestia s-au rugat lui Dumnezeu sa ii scape de necaz. Unii au reusit sa se ascunda, dar altii au fost omoriti de monstri. Ce sint acesti crocodili care au iesit din riu si s-au napustit asupra oamenilor? Acest fapt s-a petrecut nu in indepartata Africa, ci in apropierea orasului Novgorod. Se poate ca letopisetul sa fi exagerat intr-o oarecare masura?

Dar iata inca o nota facuta de catre un agent al unei companii comerciale englezesti pe nume Jerome Garcey. In anul 1589 acesta a calatorit de mai multe ori in Rusia. Pe drumul catre Rusia, in Polonia, a devenit martorul unui fapt nemaivazut. In jurnalul sau s-a pastrat urmatoarea notita: Am plecat din Varsovia seara, am traversat un riu, pe malul caruia se gasea un crocodil veninos mort. Oamenii din anturajul meu i-au strapuns stomacul cu sulitele. Ca urmare a acestui fapt, s-a raspindit un asemenea miros, incit am fost otravit si am fost internat intr-un spital in din satul apropiat, unde am gasit compasiune si ajutor crestin, astfel incit mi-am revenit destul de repede.

Povestea pilotului care a ajuns pe insula Komodo . Sopirlele stranii, necaracteristice pentru fauna ruseasca, se intilnesc si in amintirile solului austriac in Rusia Sigismund Gerbershtein, care a calatorit in aceste locuri in anii 1517 si 1526. Iata cuvintele sale: Aceasta regiune este foarte bogata in paduri in care se pot observa fenomene ingrozitoare. Aici si in zilele noastre mai traiesc foarte multe persoane care se inchina idolilor si care se hranesc cu un fel de serpi care au patru picioare scurte, seamana cu sopirlele, au un corp negru si gras . Oamenii se inchina cu smerenie acestor fiinte pe care mai apoi le folosesc in mincare.

Sint trei izvoare istorice care vorbesc despre fenomene similare. Asta nu ar trebui sa atraga atentia? Desigur ca am putea sa incercam sa scapam de aceste marturii pentru ca ele nu se inscriu in tabloul obisnuit al lumii noastre. Astfel au judecat la un moment dat cercetatorii si povestea unui pilot care a suferit o avarie a aparatului sau pe insula Komodo din Marea Jawa.

Aceasta se intimpla in anul 1912. Intorcindu-se din calatorie, el a inceput sa povesteasca niste istorii incredibile despre monstrii care beau singe si care locuiesc in acele locuri. Abia in vara anului 1926, pe insula a sosit o expeditie de zoologi care au studiat relicvele gigantice ale sopirlelor, denumite de ei dragonii de pe insula Komodo.

Aceste animale preistorice al caror numar nu a fost mai mare de 1.000 atingeau lungimea de 3,5 metri si cintareau aproximativ 150 de kilograme. Varanii gigantici erau destul de agresivi, adesea furau oile ciobanilor din partea locului, vinau chiar antilope. Un cunoscut vinator neamt care a ucis in timpul vietii multi lei, tigri si alte fiare salbatice periculoase a murit pe insula Komodo in niste circumstante neclarificate vreodata. El a plecat sa fotografieze un grup de varani si nu s-a mai intors. Pe malul unei mlastini au fost gasite doar ghetele sale si camera de fotografiat distrusa. Nu este exclus ca vinatorul sa se fi convins pe propria pielea de veridicitatea existentei unor fiinte-relicve, devenind chiar el jertfa acestor fapturi.

Melcul de o jumatate de kilogram de la Marsilia. Se poate ca fiinte asemanatoare sa fi existat cindva si in padurile rusesti? Se pare ca la un moment dat criptozoologii au fost interesati de legendele despre crocodilii rusi. Pentru ca nu o data, ascultind unele zvonuri, s-au convins ca legendele populare nu apar pe un loc arid.

Din documentele oficiale rezulta ca in prezent comunitatea internationala a criptozoologilor uneste 20 de cercetatori din 20 de tari. Bazindu-se pe legende si mituri, ei se ocupa cu cautarea unor animale enigmatice si cu studierea unor fenomene neintelese din natura vie. Aceasta nu este o fuga dupa senzational, ci o activitate stiintifica serioasa pentru cunoasterea biosferei planetei noastre. Pe acest drum au avut de multe ori si nereusite, dar si destule victorii. Una dintre ele este povestea despre un melc care cintarea o jumatate de kilogram. Cercetatorii au aflat despre el din povestirile negrilor din Africa Centrala, unde au gasit de asemenea niste cochilii gigantice ale acestor moluste. Un exemplar viu a fost descoperit cu totul intimplator - printre niste busteni transportati la Marsilia. Melcul urias a fost plimbat cu triumf de la Paris, la Los Angeles, San Francisco, Londra.

Printre coralii din Marele recif de bariera al Australiei criptozoologii au prins nu demult opt tipuri noi de pesti exotici, despre existenta carora nu stia nimeni nimic. In nisipurile din Arabia a fost prinsa de curind o sopirla puternica, de 120 de centimetri, stramosul varanului asiatic. Potrivit legendelor arabe, aceasta sopirla a fost cautata fara incetare 15 ani.

In Triunghiul Bermudelor traieste un monstru urias. Aceasta enumerare poate continua. In aceasta lista intra nu numai animalele uriase si puternice, ci si cele mici. Chiar si un monstru. Nu exista nici o indoiala ca el exista pe planeta noastra. Potrivit legendelor, el traieste in Triunghiul Bermudelor. Pe fundul oceanului, linga una dintre insule, a fost pusa o capcana cu o momeala atragatoare. Cind au ridicat capcana la bordul unui vas au vazut ca metalul era scorojit. In coltii ascutiti ai capcanei se pastrasera ramasite de tesut viu, de piele si muschi ale unei fiinte nevazute.

Analiza a demonstrat ca un Hercule cu multe miini a rupt capcana, un Hercule capabil sa cuprinda cu tentaculele sale chiar si un submarin. Judecind dupa gradul de deformare a otelului, monstrul cintarea, probabil, nu mai putin de 3 tone. Pina atunci biologii socoteau ca uriasul cefalopod nu este decit o nascocire desarta a marinarilor beti.

Unul dintre principalele atuuri ale criptozoologilor este pestele latimeria care traieste aproape de insulele Gomore. Paleontologii au crezut ca acest peste a murit cu 200 de milioane de ani in urma. Din moment ce batrina latimeria traieste si astazi, de ce nu s-ar intimpla la fel si cu alti contemporani ai ei? Se poate ca si in cazul crocodililor din padurile din jurul Novgorodului sa se fi intimplat o minune, iar sopirlele preistorice sa fi scapat tefere si sa fi trait inca citeva secole pe teritoriul actual al Rusiei? La aceasta intrebare nu s-a gasit inca un raspuns concludent.

Monstrul din Arzamas.Crocodilul enigmatic care a primit de aceasta data numele de monstrul din Arzamas a aparut pe pamint rusesc la inceputul secolului al XVIII-lea. Marturia despre acest eveniment a fost descoperita in arhivele orasului Arzamas. Iata citeva rinduri din acest document: In vara anului 1719, la data de 4 iunie, in aceasta zona a fost o furtuna foarte mare, cu tunete si fulgere si multe animale au pierit. {i a cazut din ceruri un sarpe, ars parca de minia divina, dar care mirosea foarte urit. {i amintindu-si de porunca din anul 1718 a Mariei Sale, imparatul nostru al rusilor, Piotr Alekseevici, despre aducerea in fata curtii imparatesti a tuturor ciudateniilor si monstrilor, oamenii au pus acel sarpe intr-un borcan si l-au acoperit cu vin foarte tare .

Hirtia a fost semnata de comisarul Vasili {tikovii. Din pacate, borcanul nu a ajuns la muzeul din Petersburg. Fie s-a pierdut pe drum, fie cei care trebuiau sa il transporte acolo au baut vinul acela tare (asa era numita atunci votca), iar ceea ce se afla in borcan le-a servit drept gustare.

Natura monstrului din Arzamas a ramas nedescifrata. Se poate ca ploaia sa-l fi adus pe crocodil dintr-o alta tara? Potrivit descrierii, monstrul urit mirositor, care a cazut din cer, avea niste labe foarte scurte si o gura foarte mare, plina cu dinti ascutiti. Oare asemenea fiinte mai traiesc si astazi in paduri?

Nu demult, ziarele au scris ca in riul Desna a aparut ceva care rupe plasele pescarilor in bucati dintr-o singura miscare. Incercarile de a prinde fiinta aceasta ciudata nu s-au bucurat inca de succes. Nu avem insa de unde sa stim daca pe pamint nu mai exista inca reptile antice asemanatoare celor despre care se vorbeste in vechile cronici sau sint zugravite pe stema Moscovei.

Georgeta Licsandru

Calendarele vechi si adevarata virsta a  Pamintului

Teoria uniformismului

Ideea ca Pamintul a aparut in urma cu milioane sau chiar miliarde de ani este destul de noua. Despre acest lucru s-a vorbit pentru prima oara la sfirsitul secolului al XVIII-lea - inceputul secolului al XIX-lea, dupa aparitia cartii lui James Hutton si a lui Charles Lyell. Acesti cercetatori au introdus ideea cunoscuta drept teoria uniformismului, bazata pe afirmatia ca procesele naturale dintotdeauna au decurs la fel de incet ca in zilele noastre si, in consecinta, Pamintul s-a format treptat, pe parcursul citorva mii de milioane de ani. In cadrul acestei reprezentari nu a mai ramas loc nici pentru relativ recentele cele sase zile ale Creatiei, nici pentru Potopul lui Noe. Autorii teoriei uniformismului (care a servit drept baza pentru teoria evolutiei aparuta mai tirziu) socoteau ca este dreptul lor sa contrazica Cartea Genezei. Puterea de atractie a teoriei - mai mult filozofica decit stiintifica - a dus la adoptarea ei aproape generala.

De la Adam pina la Potop au trecut 2.242 de ierni. Dar ce stiau despre virsta Pamintului predecesorii nostri? Un interes deosebit pentru stabilirea unei cronologii exacte a istoriei lor au manifestat anglo-saxonii si britanicii. Chiar daca avem unele motive sa privim cu ochi critic unele date din sistemele lor de numarare a anilor, exista totusi o marturie neechivoca a faptului ca ei credeau in tineretea lumii (care nu era, dupa parerea lor, aparuta inainte de Creatie) si in Potop. De exemplu, versiunea cronicilor anglo-saxone, cunoscuta ca Parker Chronicle (Corpus Christi MS 173), afirma ca de la inceputul lumii pina la sase ani de la nasterea lui Iisus Hristos au trecut 5.200 de ani. Laud Chronicle (Bodleian MS Laud 636) da o alta data, in acelasi interval de timp, de la Crearea lumii - 11 ani de la nasterea lui Hristos.

Cauza acestei diferente poate consta fie in greseala facuta la numaratoare, fie in provenienta din izvoare diferite a versiunilor. Cu toate acestea, ambele cronici coincid atunci cind spun ca anul 33 de la nasterea lui Hristos, anul Rastignirii, a fost cel de-al 5226-lea an de la Crearea lumii.

Cu alte cuvinte, anglo-saxonii credeau ca lumea a fost creata cu aproximativ 5.200 de ani inainte de nasterea lui Hristos. In afara de aceasta, in letopisetele anglo-saxone se gaseste si urmatoarea afirmatie: De la Adam pina la Potop au trecut 2.242 de ierni. Ar fi interesant sa vedem de unde au luat anglo-saxonii numarul de 2.242 de ani de la Creatie pina la Potop - Vulgata (traducerea latineasca a Bibliei) aduce numarul de 1.656 de ani pentru aceeasi perioada, fiind in consens cu textul vechi evreiesc cunoscut de catre noi.

Anglo-saxonii nu cunosteau, se pare, Septuaginta (traducerea greceasca a Bibliei), care stabileste ca perioada dintre Creatie si Potop este de 2.256 de ani. Numaratoarea lor spune ca de la inceputul lumii pina la Potop sint 2.242 de ani. Irlandezii, dimpotriva, socotesc ca data Creatiei este cu aproximativ 4.000 de ani inainte de nasterea lui Hristos. Episcopul Asher (1581-1656), in cartea Annalis Veteris et Novi Testamenti, a stabilit ca anul 4004 inainte de Nasterea lui Hristos este anul Creatiei, iar din secolul al XVIII-lea aceasta cifra a figurat in toate comentariile la Biblie.

Joseph Scaliger si numararea anilor. Renumitul cercetator Joseph Scaliger a ajuns celebru datorita cartii sale De Emendatione Tempore, publicata in anul 1583, care a propus calea cronologiei contemporane - stiinta despre numararea anilor. In acea vreme insa, stiinta a suferit o decadere, pentru ca se baza pe foarte multe lucruri complicate, ceea ce o facea aproape imposibil de pus in practica. Scaliger si-a propus ca scop fie sa perfectioneze aceasta stiinta, fie sa o schimbe din profunzime. In De Emendatione Tempore a afirmat ca Calendarul Gregorian existent, care a fost introdus in Europa in anul 1582, era un instrument nepotrivit pentru stabilirea cronologiei evenimentelor din trecut. Complexitatea peste masura a acestui calendar facea sa apara foarte multe greseli; unele inexactitati aduceau dupa ele altele.

Astfel, Scaliger a incercat sa rezolve problema, iar rezolvarea a fost simpla, cum este tot ceea ce este genial. In locul stabilirii ca un eveniment sau altul s-a petrecut la o anume data inainte sau dupa Nasterea lui Hristos, era indicat un numar de ordine al zilei cind a avut loc evenimentul (este interesant ca socotirea zilelor este facuta in Cartea Prorocului Daniil si in Revelatie). Cu toate acestea, daca se face o numarare a zilelor, apare si intrebarea: din ce moment a inceput aceasta sa fie efectuata? Raspunsul este previzibil - din prima zi a Creatiei. Dar cind a fost aceasta prima zi?

Scaliger a incercat sa rezolve aceasta problema, concentrindu-si atentia asupra a trei fapte importante, care stau la baza tuturor calendarelor: ciclul solar, ciclul selenaro-solar si indictionul roman (un ciclu de 15 ani in numaratoare). Pe scurt, ciclul solar dura 28 de ani, cel selenaro-solar - 19 ani, iar indictionul roman - 15 ani. Scaliger a incercat sa inteleaga unele evenimente, tinind cont ca toate aceste trei cicluri incep in acelasi timp.

Socotind cu exactitate in ce stadiu se gaseste fiecare ciclu in momentul numaratorii, el a facut o numaratoare inversa pina in momentul in care inceputul celor trei cicluri coincidea. Acesta era anul 4713 inainte de Nasterea lui Hristos. Cu ajutorul unor calcule aritmetice elementare, Scaliger a stabilit ca inceputul tututor ciclurilor coincide o singura data in 7.980 de ani (aceasta cifra a fost obtinuta prin inmultirea lui 28 cu 19 si cu 15). Perioada de coincidenta a inceputului ciclurilor, pe care el a denumit-o Perioada Iuliana, in cinstea tatalui sau, Iulius Cezar Scaliger, a inceput in anul 4713 inainte de Nasterea lui Hristos si s-a terminat in anul 3267 dupa Nasterea lui Hristos.

Data de 1 ianuarie a anului 4713 i.Hr. este Prima Zi. Pe acest fundament, Scaliger si-a stabilit sistemul sau cronologic. Din comoditate, el a stabilit ca data de 1 ianuarie a anului 4713 i.Hr. este Prima Zi, incepind de aici cronologia sa. Faptul ca toate trei ciclurile (solar, selenaro-solar si indictionul roman) incep in acelasi timp in anul 4713 i.Hr. are o mare insemnatate din punctul de vedere al Bibliei, pentru ca in Cartea Genezei 1:14 se spune ca, pe linga capacitatea de a da lumina, siatemul solar si stelele au fost create pentru ca noi sa putem masura cu ajutorul lor zilele si anii.

Cu alte cuvinte, Dumnezeu a creat niste ceasuri gigantice. Putem socoti ca Creatorul le-a facut in asa fel incit cu ajutorul lor sa putem socoti si virsta Universului.

Cu toate acestea, inainte de a presupune ca Scaliger a determinat data exacta a Creatiei, trebuie sa amintim ca el si-a bazat socotelile pe cunoasterea ciclurilor solar si selenaro-solar contemporane lui, care se aflau in anul 1582/1583. Acestea nu coincid in mod obligatoriu cu valorile care s-au modificat inainte.

Sint foarte multi cei care nu cred in teoria uniformismului. Au avut loc foarte multe cataclisme care ar fi putut sa schimbe sensul ciclurilor intr-un mod neprevazut. Pe Pamint a avut loc un Potop universal si multe alte catastrofe geologice, capabile sa schimbe viteza de rotatie a Pamintului si, in mod corespunzator, lungimea zilei si a anului. Luna a suferit si ea propriile catastrofe locale care ar fi putut sa influenteze lungimea lunii selenare.

Anticii nu cunosteau astronomie, dar alcatuiau calendare. Exista foarte multe marturii documentare despre schimbarile care au avut loc prin introducerea calendarului in perioada de dupa Potop, dar si inainte de aceasta (vezi de exemplu Exodul 12:2). La ce foloseau aceste schimbari? Greselile in miscarea Pamintului, a Lunii si a stelelor si, in consecinta, schimbarile in calendar, judecind dupa toate acestea, au aparut nu pe parcursul unei perioade mai indelungate de timp (cum socotesc cei mai multi dintre cercetatorii acestui obiect), ci in salturi - in acele momente cind zilele se potriveau intr-un calendar, iar in celalalt nu. Trebuia ca tot timpul sa se faca unele schimbari pentru a indrepta neconcordantele care apareau pe neasteptate.

Daca greselile in calendar, mai ales in cel selenar, apareau treptat, atunci de ce reformele de calendar care corectau aceste greseli nu se faceau tot treptat? Este destul de simplu sa presupunem asa cum au facut majoritatea cercetatorilor din zilele noastre ca anticii care alcatuiau calendarele erau niste simpli observatori, nu stiau bazele teoretice ale astronomiei si de aceea apareau niste calendare sarace, care in mod periodic aveau nevoie de corecturi.

Daca in acele timpuri oamenii creau cu adevarat un calendar, care insa nu putea fi folosit din cauza greselilor, ei observau acest lucru numai dupa trecerea a doi-trei ani de la aparitia lui si nu trebuiau sa astepte secole pentru a indrepta eroarea. Daca erau atit de nestiutori, este de neinteles atunci cum se descurcau cu alte probleme mai complicate.

Observatorul gigantic descoperit in Mexic. Printre popoarele care, dupa cum se spune, nu cunosteau nici matematici superioare, nici astronomie teoretica se afla si maya din America de Sud. Maya numarau zilele, la fel ca si Scaliger, pentru a rezolva problemele de natura cronologica si genealogica, de care s-au lovit incercind sa-si restabileasca istoria veche. Pe cercetatorii contemporani ii sperie intr-o oarecare masura faptul ca maya si-au perfectionat socotirea zilelor cu sase secole inainte ca Scaliger numai sa se gindeasca la acest lucru. Stim ca Scaliger a fost un geniu, dar nimeni nu vorbeste despre genialitatea maya. Dar de ce?

De ce autorii contemporani socotesc ca maya nu au avut cunostinte nici de astronomie teoretica, nici un sistem de matematica teoretica, si pentru asta nu iau in consideratie numeroase fapte care vorbesc despre contrariu?

In Mexic au fost descoperite niste ruine ale unui gigantic observator maya, coridoarele caruia sint orientate catre Soare, Luna si stele. Cu ajutorul acestui observator si al altora asemanatoare, maya puteau cu multa exactitate sa prevada eclipsele de Luna si de Soare, sa socoteasca ciclul sinodic al lui Venus.

Perioada dintre Creatie si Potop - 1656 de ani. Sa incercam sa punem in relatie sistemul de numarare a zilelor al poporului maya si al lui Scaliger. Prima zi la maya coincide cu cea ziua 584.283 a Ciclului Iulian al lui Scaliger, care corespunde dupa calculele cercetatorilor contemporani zilei de 10 august 3113 i.Hr. (o zi de joi, potrivit unor calcule). Maya, in ciuda conceptiei lor despre ciclicitatea timpului, socoteau ca acea catastrofa care a distrus lumea si a insemnat sfirsitul unei ere trecute a fost provocata de apa - ei isi incepeau cronologia de la aceasta catastrofa. Cu alte cuvinte ei socoteau Potopul ca sfirsitul unei ere si inceputul alteia. Acest fapt este foarte interesant.

Sistemul lui Scaliger dadea data de 4713 i.Hr. si este mai credibil ca atunci a avut loc cu aproximatie Creatia. Maya incep numararea anilor nu de la Creatie, ci de la Potop, iar acest eveniment potrivit sistemului lor s-a petrecut in anul 3113 i.Hr. Scazind 3113 din 4713 obtinem 1600 de ani - perioada dintre Creatie si Potop, care, dupa cum se observa, coincide cu perioada de 1656 de ani determinata de Scriptura (dupa cronologia Vulgata).

Georgeta Licsandru

Ce pot face unele fantome

Filozoful Afinodor si fantoma in lanturi. Sosind la un moment dat la Atena, filozoful Afinodor a fost uimit ca o casa foarte mare ii era oferita spre inchiriere la un pret foarte mic. Vrind sa afle ce se intimpla, filozoful li s-a adresat vecinilor, iar acestia i-au explicat: toti cei care au vrut sa locuiasca in aceasta casa au fost speriati de o fantoma ingrozitoare, asemanatoare unui schelet. Miinile si picioarele costelive ale fantomei erau legate cu niste lanturi care faceau foarte mult zgomot cind aceasta se afla in miscare. Lanturile erau acoperite de rugina si de mizerie. Era de ajuns o singura intilnire cu fantoma pentru ca locuitorii casei sa plece fara sa se mai uite inapoi.

Scheletul care face semne. Afinodor nu a putut sa reziste tentatiei. Asa ca a inchiriat aceasta casa. Seara tirziu, filozoful s-a asezat si a inceput sa astepte aparitia fantomei. Vecinii lui nu l-au pacalit - fantoma a aparut zornaind lanturile din fier, insa Afinodor nu s-a miscat din loc. Atunci scheletul i-a facut un semn, ca si cum l-ar fi invitat sa il urmeze. Afinodor a plecat dupa fantoma, care a iesit in curte tragind dupa ea lanturile. Acolo s-a oprit, s-a intors cu fata catre filozof si a disparut pe neasteptate.

Afinodor a insemnat locul in care a disparut fantoma, iar in ziua urmatoare a cerut autoritatilor permisiunea de a sapa in acel loc. Acolo, dupa cum scrie Plinius cel Tinar, au descoperit niste oase umane amestecate cu lanturi, pe care timpul si umezeala le umplusera de rugina. Trupul putrezise complet. Ramasitele umane au fost adunate si ingropate dupa cum se cuvine. Din acel moment fantoma nu a mai aparut.

Anna nu si-a lasat surorile in pace pina nu si-au tinut promisiunea. Inca un exemplu interesant de aparitie a unei fantome intr-o casa a avut loc in Anglia. Tinara Anna Griffith, care a trait in timpul Elizabetei I, a crescut la mosia natala. Acolo, in Yorkshire, in copilarie se juca impreuna cu surorile sale, iar mai tirziu organiza petreceri. La mosie a si murit foarte tinara, din cauza unei boli necunoscute. Aflindu-se pe patul de moarte, Anna le-a cerut surorilor sale sa jure in fata ei si a vicarului ca dupa moartea ei capul va fi indepartat de trup si va fi pastrat pentru totdeauna in casa.

Surorile i-au promis celei aflate pe patul mortii sa-i indeplineasca strania cerinta, insa au considerat ca aceasta avea mintea tulburata din cauza bolii si de aceea nu si-au tinut cuvintul. Corpul tinerei femei a fost inmormintat in cavoul familiei, sub un strat de flori.

Citeva zile dupa aceea, in casa cufundata in doliu a fost liniste. Insa la un moment dat, intr-o noapte, peretii casei au fost zguduiti parca de niste hohote de ris amar. Toti barbatii care se aflau in casa in acel moment au coborit din paturi si au inceput sa caute prin toate ungherele sursa unor asemenea sunete ingrozitoare. Cu toate acestea, toate cautarile lor au fost zadarnice. A doua noapte s-a intimplat la fel: din nou s-au auzit sunetele inspaimintatoare si strigatele de agonie. Parea ca toata casa s-a umplut de strigate de durere. Surorile, nestiind ce sa faca, au mers dupa un sfat la vicar.

Un cap fara trup care isi cere drepturile. Vicarul, amintindu-si de ultima dorinta a defunctei, le-a sfatuit sa deschida mormintul. Surorile au facut imediat acest lucru: cu niste faclii aprinse in miini ele au coborit in cripte rece, au ridicat capacul cosciugului si au observat cu groaza ca Anna insasi a indeplinit ceea ce le ceruse lor. Capul era indepartat de corp si se sprijinea pe maxilare. Surorile au luat craniul, l-au dus in casa si l-au pus alaturi de masa din camera de oaspeti. Foarte multi ani acest obiect inspaimintator a ramas la locul lui, observindu-i pe toti cei care paseau in aceasta casa.

Poate ca la fel ar fi continuat existenta raposatei stapine a casei, daca o slujitoare capricioasa nu ar fi aruncat intr-o zi craniul intr-o caruta care transporta varza si care trecea pe linga fereastra. In acel moment caruta s-a oprit atit de brusc, incit vizitiul aproape a cazut. Acesta a lovit calul, a impins caruta din spate, dar degeaba, nu se putea misca din loc. Auzind zgomot afara, stapinul carutei a iesit sa vada ce se intimpla.

Au patit-o si noii stapini ai casei. Numai atunci slujnica si-a recunoscut fapta. Stapinul a poruncit sa fie pus craniul din nou la locul lui. Dupa ce au luat obiectul cu puteri nebanuite din caruta, aceasta si-a putut continua drumul.

Dupa citeva zeci de ani, familia Annei Griffit a plecat din aceasta casa, iar aici s-au stabilit noi stapini. Primul lucru pe care l-au facut a fost sa scape de relicva inspaimintatoare. Slugile au ingropat-o in gradina, dar in curind au reinceput strigatele de agonie. Toata noaptea noii stapini au tremurat in pat de teama, iar dimineata au verificat fiecare coltisor al casei sa vada de unde ar putea iesi sunetele acelea.

Un slujitor batrin care cunostea casa si istoria sa a iesit in curte, a dezgropat craniul si l-a pus la locul lui in casa. Imediat strigatele au incetat. Dupa aceea, nimeni nu s-a mai incumetat sa scoata craniul Annei din casa.

Fantoma miresei care se juca v-ati ascunselea. Iata exemplul unei fantome a unei femei tinere care ratacea pe holurile si prin dormitoarele unei luxoase vile englezesti. Marvell Hall, asa se numea aceasta casa, se gasea pe domeniul Hampshire, iar fantoma era o mireasa foarte frumoasa.

Oamenii povestesc ca, in urma cu mai multi ani, in ziua nuntii sale, ea le-a propus nuntasilor sa se joace de-a v-ati ascunselea. Cind dupa citeva ore jocul a luat sfirsit, au fost gasiti toti, in afara miresei. Toti cei prezenti au inceput sa o caute, insa casa era atit de mare, incit dupa mai multe ore de cautari mireasa nu a putut fi gasita.

In curind, toti si-au dat seama ca fata a murit: fantoma ei a inceput sa apara pe holurile intunecoase ale casei, ridicind perdelele sau tragind zavoarele usilor, de parca s-ar fi jucat in continuare de-a v-ati ascunselea. Citiva ani fantoma a locuit in aceasta casa, pina cind o slujitoare a nimerit intr-un colt indepartat al casei, unde nu mai fusese nimeni de foarte multi ani. Acolo ea a vazut o lada uriasa si a hotarit sa vada ce este inauntru. Cind a reusit sa ridice capacul greu, s-a inspaimintat: in lada se gasea un schelet imbracat in rochie de mireasa. Se pare ca in timpul jocului mireasa s-a ascuns in aceasta lada, capacul greu a cazut peste ea, iar biata mireasa nu a mai putut sa iasa de acolo.

Ce te mai pot anunta fantomele. Istoria expusa mai jos a avut loc in Franta, in orasul Marsilia, cu multi ani in urma si este cunoscuta de catre locuitorii acestui oras ca o legenda.

La periferia orasului Marsilia locuia impreuna cu familia un om instarit, pe nume Valet. El isi avea originile intr-un neam vechi si se casatorise cu fiica primarului acestui oras. Din aceasta casatorie s-au nascut doua fete si doi baieti, iar atunci cind copiii au inceput sa creasca, familia s-a mutat la Paris pentru ca acestia sa primeasca o educatie cit mai aleasa. Afacerile din Marsilia ale lui Valet au fost lasate pe mina unui oarecare Lebren. Acesta avea tot timpul nevoie de bani, asa ca a inceput sa ii asupreasca pe cei supusi lui, ceea ce a atras sentimente de ura asupra lui.

La Paris, Valet a avut la un moment dat un vis ciudat: i se arata ca Lebren este plin de singe si ii spunea ca a fost omorit de catre taranii revoltati. Lebren ii mai spunea ca trupul sau se afla spinzurat intr-un copac pe care i l-a descris foarte bine si i-a cerut lui Valet sa mearga imediat la Marsilia sa ingroape corpul care statea atirnat intr-un copac, pentru ca sufletul sau nu putea avea liniste.

La inceput acest vis l-a speriat pe Valet si l-a uimit in acelasi timp prin descrierile foarte exacte, dar dupa aceea si-a spus ca acestea nu sint decit niste fleacuri, carora nu trebuie sa le dea prea mare atentie. Dupa o saptamina insa a avut acelasi vis: in fata sa a aparut Lebren suparat. Acesta ii reprosa ca nu i-a indeplinit dorinta. Valet i-a promis ca va face ceea ce i s-a cerut, dar dimineata s-a limitat numai la a-i trimite o scrisoare lui Lebren.

In urmatoare noapte, vedenia i-a aparut din nou, Lebren a repetat dorinta sa despre linistea sufletului. In incheiere Lebren i-a promis lui Valet ca daca ii va indeplini cererea, il va anunta cu 24 de ore inainte ca trebuie sa moara, ca sa se poata pregati. Valet a fagaduit ca va face totul si in ziua urmatoare a plecat la Marsilia, unde nu mai fusese de zece ani.

S-a dovedit ca Lebren murise de-adevaratelea, iar corpul lui atirna intr-un copac la marginea padurii, asa cum i se aratase in vis. Incercarile lui Valet de a-i gasi pe ucigasi au fost zadarnice si, vazind starea proasta in care se aflau afacerile sale, a hotarit sa se intoarca la Marsilia si cu familia si sa-si conduca singur afacerile.

Au trecut astfel opt ani. La un moment dat, toata familia a mers in vizita la socrul lui Valet. Seara, pe cind toata familia statea la masa si discuta cu veselie, s-a auzit o bataie puternica in usa de la intrare. Lacheul a iesit sa deschida, dar in fata usii nu era nimeni. Dupa citva timp bataia s-a repetat, de data aceasta a iesit fiul cel mare al lui Valet, dar nici el nu a vazut nimic. Cind bataia s-a auzit a treia oara, a iesit chiar Valet. Cind a deschis usa, in fata i-a aparut fantoma fostului sau angajat, care i-a spus ca in noaptea urmatoare, la aceeasi ora, va muri.

Valet s-a intors in casa palid si tulburat si cedind rugamintilor celor apropiati le-a spus ce s-a intimplat. Familia s-a speriat foarte tare, sotia si copiii l-au imbratisat si s-au straduit sa il linisteasca. Socrul lui Valet, un sceptic din fire, a inceput sa ia totul in gluma si sa caute un mijloc care sa il faca pe ginerele sau sa uite de teama de moarte. Astfel, a hotarit ca primar al orasului sa dea toate ceasurile din oras cu ora inainte, fara stirea ginerelui sau. Atunci cind ceasurile vor arata miezul noptii si Valet va vedea ca nu s-a intimplat nimic, se va linisti.

Ziua urmatoare, Valet si-a pus toate afacerile in ordine, s-a impartasit si s-a pregatit pentru moarte. Seara, cind ceasurile aratau ora 11.00, el statea alaturi de familie si se ruga. Toti taceau. Peste o ora, Valet s-a ridicat si a spus: Miluieste, Doamne, sufletul meu! Mi-a sosit ceasul! Dar nu s-a intimplat nimic. Spiritul acela te-a inselat, i-a spus in gluma socrul, nu te mai gindi la aceasta poveste. Fie voia Domnului!, a spus Valet, care a plecat in camera sa sa ii multumeasca lui Dumnezeu ca l-a salvat de la moarte.

Valet a petrecut in camera sa aproape o ora, cind deodata si-a amintit ca intr-unul dintre dulapuri a uitat o hirtie nesemnata. Trecind pe linga scara care ducea la pivnita, el a auzit un zgomot si a coborit. Imediat ce a pasit in pivnita insa, o mina straina i-a infipt un pumnal in inima. In acel moment ceasurile din oras bateau ora prevestita de fantoma pentru moartea lui Valet.

In pivnita intrasera niste hoti care, vazind ca au fost descoperiti, au hotarit sa il omoare pe Valet. Astfel hotii au devenit fara sa vrea unealta destinului.

Georgeta Licsandru

Mai aproape de stiinta Cum sa supravietuim peste timp

Calatoria spre lumea nevazuta. Inca din vechi timpuri omenirea s-a straduit sa nege teoria conform careia materia putrezeste. Nici un suflet nemuritor nu se increde in constiinta umana si mai ales nu va crede ca la un moment dat se va desparti de corpul in care a salasluit vreme de citeva zeci de ani.

Trupul vechilor egipteni, in special al faraonilor, era imbalsamat si infrumusetat tocmai pentru ca alesii stapini sa se prezinte in toata maretia lor in cealalta lume, cea transcedentala. Ei luau pe drumul spre lumea nevazuta slujitori si bogatii pentru a-si facilita accesul. Spre deosebire de faraoni, lumea contemporana considera ca pentru mintuirea sufletului nu este nevoie de nici o avere. Pentru ca nu poti rascumpara nici izbavirea, nici moartea. Asadar, nu va straduiti sa stringeti bani pentru viitoarea calatorie! Mai bine sustineti financiar cercetarile oamenilor de stiinta prin care puteti trai vesnic aici! O asemenea idee sta la baza dezvoltarii criogeniei, stiinta ce dezvolta metodele de inghetare a corpului omenesc cu scopul reinvierii lui intr-un viitor indepartat.

Care au fost inceputurile criogeniei. Prima asociatie stiintifica ce s-a dedicat studiului acestei discipline a fost infiintata in anul 1963 in SUA de catre profesorul Robert Ettinger, parintele criogeniei. In anul 1967, la scurt timp de la infiintarea asociatiei, a avut loc prima aplicatie experimentala, adica a fost inghetat pentru prima data un om.

Dar ce este criogenia? Un subiect de o saptamina pe paginile ziarelor, un mod de a stoarce bani de la bogatasi excentrici sau pur si simplu o cale de salvare?

Ce sint crioprotectorii. Dupa cum se stie, cea mai mare problema cu care s-au confruntat cercetatorii inca de la primele experimente in acest domeniu o constituie cristalele de gheata care apar in tesuturi datorita procesului de inghetare. Gheata se regaseste nu numai in celule, dar si in moleculele de ADN, ceea ce ridica numeroase dificultati in incercarea de readucere la viata a pacientului. Dupa numeroase teste de laborator s-au obtinut crioprotectorii, un fel de substante ce opresc raspindirea cristalelor de gheata in organism.

Primul pacient a fost americanul James Benford . Primul pacient supus experimentului a fost americanul James Benford. Bolnav de cancer, fara sperenta unei vieti prea lungi, acesta s-a dedicat stiintei, punindu-se la dispozitia cercetatorilor. Procesul de inghetare s-a desfasurat pe parcursul mai multor zile. Mai intii temperatura corpului a fost ridicata pina la 79 de grade Celsius, apoi s-a redus treptat sub zero grade, timp in care in corpul pacientului a fost introdusa o anumita cantitate de glicerina. Dupa terminarea operatiei respective pacientul a fost depus intr-un container special plin cu azot lichid. De atunci nu s-au mai produs schimbari esentiale in procedura de inghetare. S-au facut unele progrese metodice, insa pina acum nici un pacient supus criogeniei nu a reusit sa fie readus la viata.

Totusi oamenii de stiinta nu-si pierd speranta. Studiile in domeniu se dezvolta progresiv. Mai mult chiar, criogenia se bucura de o larga mediatizare, astfel incit peste noapte in multe tari au aparut firme ce-si ofera serviciile de congelare doritorilor.

Nanotehnologia e o solutie viabila. Sustinatorii procesului de inghetare aproape ca si-au pierdut speranta ca in viitorul apropiat sa fie descoperita substanta ce previne cristalizarea completa a celulelor si a tesuturilor organismului congelat. Insa nu-si pierd cumpatul; iesirea din impas, dupa parerea lor, este posibila prin dezvoltarea nanotehnologiei. In viitor oamenii de stiinta vor invata sa construiasca si sa foloseasca informatiile oferite de nanotehnologie pentru a corecta deteriorarile tesuturilor. Cea mai mare parte a cercetatorilor ramin sceptici, avind in vedere ca e putin probabil ca miliardele de neuroni ai creierului uman se vor organiza intr-o ordine corecta astfel incit reintoarcerea la viata cu ajutorul nanotehnologiei sa se produca fara pericol.

O alta piedica este constituita de factorul financiar. Criogenia se dovedeste a fi scumpa. Dar oare aceasta este solutia pentru a obtine nemurirea?

Substanta denumita supercrioprotector. Crioprotectorul nu e posibil numai in teorie, ci si in practica. El a fost obtinut in Rusia. In urma cu vreo 20 de ani oamenii de stiinta rusi si-au indreptat atentia spre criogenie si anabioza. Cercetarile au fost initiate de Pavel Vasilievici Scerbacov.

Dupa numeroase teste Scerbacov si colegii sai au reusit sa obtina substanta revolutionara denumita supercrioprotector. Experimentul de succes s-a desfasurat avind ca subiect un ciine. Pacientul canin a fost supus unui proces de inghetare prin alternarea temperaturii  corpului de la maxim la minim de mai multe ori. Ritmul cardiac crestea si scadea. Dupa mai multe zile de congelare pacientul a fost dezghetat complet. Pulsul a revenit la normal si ciinele si-a revenit la viata. Pentru a avea confirmarea rezulatelor obtinute initial, Scerbacov a repetat testul si pe citiva cobai. Reusita a fost in proportie de suta la suta.

Cea mai mare problema era supravietuirea unui organism viu in urma decongelarii. Ulterior s-a observat efectul secundar al procesului, ce consta in pierderea reflexelor. Acest ultim aspect a fost din fericire rezolvat de supercrioprotector.

Dupa destramarea fostei URSS, laboratorul doctorului Scerbacov a fost desfiintat. Colectivul de cercetatori s-a raspindit care pe unde a apucat, majoritatea doctorilor plecind peste hotare pentru a-si putea continua lucrul asupra criogeniei.

Daca criogenia e o aventura. Este criogenia o aventura? Scepticii creioneaza tablouri sumbre in aceasta perspectiva. Altii o vad ca pe o posibilitate de accedere la viata vesnica. Iar optimistii spera sa se trezeasca intr-o buna zi plimbindu-se pe strazi necunoscute sau vizitind muzee unde sa admire in vitrina un stilou sau un portmoneu sub care sint inscriptionate cuvintele obiecte din secolul al XXI-lea.

Documentar de Lidia Molder

Dialog in limbajul planetelor

Introducere. In copilarie ni se parea ca timpul abia trecea. Asteptam cu nerabdare momentul in care sa devenim direct raspunzatori de viata noastra. Ni se parea ca lumea nu ne mai baga in seama, ca nu ne mai asculta. Intr-un final se intimpla: sintem maturi, incepem o noua viata, ne gasim locul in raport cu generatiile trecute si viitoare. Sintem cuprinsi de un sentiment ametitor: a sosit timpul meu, momentul meu!

La inceput este euforia, apoi entuziasmul se diminueaza si fericirea participarii active la realitatea in care traim se pierde treptat. Viata se scurge repede. Curind sintem de domeniul trecutului. In prezentul in continua miscare traiesc cu totul alti eroi. Acestia sint cei care dialogheaza cu Viata si cu Vremea.

Cu timpul devenim tot mai putin interesati de contactul real cu lumea contemporana. Printr-o astfel de criza trecem toti; incheiem dialogul cu Vremea pentru a-l incepe pe cel cu Vesnicia. De la inceputul inceputurilor trecutul se dovedeste a fi mai clar decit prezentul, in timp ce viitorul este invaluit in negura. Fiecare schimbare a drumului nostru seamana cu sfirsitul unei lungi calatorii printr-un tunel. Singura cale de iesire din fundatura in care ne impotmolim este trecutul.

Intoarcerea in istorie nu este posibila. Intotdeauna exista un model artificial dupa care ne ghidam. Si chiar daca reusim sa-l realizam, acesta nu va face decit sa denatureze prezentul, pentru ca totul se prabuseste, acoperind aproape toate urmele nefericirii.

Astrologia virstei. Asta se intimpla atunci cind omul incalca legile Cosmosului, reflectate in asa-zisa astrologie a virstei. Fiecare etapa din viata noastra este influentata de o anumita planeta. Astrul determina destinul si caracteristicile nativului nascut sub tutela sa.

Casa Lunii. In primii ani ai copilariei noastre, mai exact pina implinim virsta de 4 ani, sintem foarte capriciosi datorita vibratiilor schimbatoare ale Lunii. Plingem, nu ne putem stapini lacrimile sau ridem cu gura pina la urechi cind resimtim puternic tristetea sau bucuria. Totusi, acum sintem prea mici pentru a putea explica celor din jur reactiile pe care le avem, dar nici nu ne putem ascunde de ei.

Casa lui Mercur. Pina la 14 ani, moment in care luam aminte la universul inconjurator, sintem guvernati de vicleanul Mercur. Este o perioada propice dezvoltarii intelectuale. Acum invatam sa mintim, sa facem fituici pentru lucrarile de control si tezele de la scoala, sa vindem sau sa cumparam avantajos diferite obiecte, fiind fericiti daca reusim sa ne pacalim prietenii etc.

Casa Venerei. Este aproape imposibil ca pina la 21 de ani sa nu ne indragostim. Frumoasa Venera ne calauzeste inima spre prima noastra dragoste si, poate, unica. Intr-un fel sau altul, ne vom reaminti toata viata intiia iubire.

Casa Soarelui . Casa Soarelui se caracterizeaza prin redescoperirea nevoilor artistice ale individului de pina la 41 de ani. In aceasta perioada sintem gata sa stapinim plini de stralucire lumea ce ni s-a dezvaluit in intrega ei plinatate.

Casa lui Marte. E rindul razboinicului Marte sa ne influenteze caracterul pina la 56 de ani. La aceasta virsta ne comportam mai aspru, mai sever cu tinerii. Poate ca nu mai avem rabdare! Oricum, o mare parte din neghiobia de care dam dovada in acesta etapa a vietii noastre se datoreaza intr-o mare masura si invidiei, geloziei pe care o resimtim fata de ei. Este momentul in care incep sa se contureze conflictele, deocamdata mocnite, intre generatii.

Casa lui Jupiter. Diferendele pe plan ideologic intre tineri si virstnicii de pina la 68 de ani sint acum mai mult ca oricind accentuate.

Casa lui Saturn. Incepind de la 69 de ani inelul lui Saturn ne limiteaza interesele pe care le manifestam pina atunci. Dezvoltarea intelectuala si spirituala se diminueaza. Cercul vietii se stringe. Ritmul incetineste.

Parinti si copii. Intotdeuna parintii se straduie sa transmita copiilor propria lor experienta de viata, sistemul lor de valori si criteriile morale dupa care s-au ghidat de-a lungul existentei. Asa spera parintii sa-si ajute fiii si ficele pentru a-si indeplini mai usor visul la care au nazuit de mici. Totusi, copiii nu sint adesea doritori si apti sa acumuleze experienta unei vieti deja traite. Modul de a gindi, nevoile spirituale sint cu totul altele. Uneori parintii accepta individualitatea copilului, alteori nu, incercind sa-si impuna propriile lor idealuri. Tocmai de la indolenta manifestata si de unii, si de altii se naste criza. Mindria tinarului si indaratnicia virstnicului accentueaza conflictul explicat si prezis in nenumarate rinduri de astrologi.

Planetele si destinul uman . Planetele nu sint uniform repartizate pe toata perioada anului in cercul zodiacal. Uneori sint concentrate in prima jumatate a zodiacului, alteori in cea de a doua. De exemplu, la inceputul anilor '40 ai secolului al XX-lea planetele s-au aflat in numar covirsitor in jumatatea inferioara a zodiacului. Asta inseamna ca nativii nascuti in aceasta perioada au inclinatii spre studiu, spre cercetare, sperind sa pastreze si sa imbogateasca mostenirea predecesorilor. Cu totul altfel stau lucrurile in cazul acelora care s-au nascut pe la jumatatea anilor '90 ai secolului al XX-lea in jumatatea superioara a zodiacului. Nativii nu pastreaza valorile traditionale, convinsi fiind in adincul sufletului lor ca nu au nimic de invatat de la inaintasi. Aceste caracteristici pot fi observate la cei nascuti in perioadele noiembrie 1993 - februarie 1994 si octombrie 1995 - februarie 1996.

Guvernarea lui Neptun . Cele mai importante planete ce guverneaza viata muritorilor sint Neptun, Pluto si Uranus. Cea mai puternica influenta apartine lui Neptun, ea fiind usor de sesizat in cazul eternului si actualului conflict dintre generatii.

1942-1957 Neptun in semnul Balantei . Este generatia conformistilor. Pofta de viata a nativilor, mai ales a celor nascuti in perioada postbelica, e foarte mare, uneori exagerata. In acelasi timp, dorinta lor de viata ii face pe cei mai multi dintre ei sa nu mai tina cont de valorile etice traditionale. Din punctul lor de vedere, nativii considera ca normele etice si estetice ar trebui revizuite si adaptate la situatia actuala. Aceasta generatie reactioneaza cu delicatete chiar si la cele mai mici schimbari sociale. Din pacate, nu gaseste mereu in sine forta de a se impotrivi ispitelor, de a condamna nedreptatile sau de a indura cu stoicism loviturile sortii. Parintii nascuti sub guvernarea lui Neptun in semnul Balantei au cam iesit de pe scena istorica; ei au ratat intrarea in casa Soarelui si de aceea trebuie sa lupte pentru a-si redobindi cunostintele pierdute. Lor li se atribuie rolul ucenicului.

1958-1970 Neptun in semnul Scorpionului. Nativii nascuti in aceasta perioada se deosebesc de predecesorii lor prin faptul ca sint intotdeauna gata sa se revolte impotriva lumii. Sint inclinati spre latura filozofica, reflectind adesea asupra esentei binelui si a raului. Atunci cind apare un conflict real sint curajosi si nu dezarmeaza in fata greutatilor. Totusi sint pesimisti, nedorind sa se implice in problemele sociale decit daca este neaparata nevoie. Acesta generatie este inzestrata cu darul prezicerii, fiind capabila sa intre in contact cu forte nevazute si poate presimti extrem de profund apropierea unei nenorociri. Caracterul nativilor parinti se caracterizeaza prin rolul de antrenor pe care il au. Societatea va tine totdeauna cont de parerea lor, deoarece pot controla prezentul, dar viitorul e treaba copiilor. Insa si pentru ei timpul se scurge repede.

Telul Scorpionilor nascuti acum e de a intoarce omenirea de pe drumul pragmatic, material pe cel al regasirii spirituale.

1971-1984 Neptun in semnul Sagetatorului. Nativii zodiei vor putea calatori foarte mult. Nu sint persoane prea cuvioase, dar religia poate juca un rol esential in viata unora dintre ei. Sentimentul moral ridicat ii obliga sa-si doreasca o viata mai buna, o lume mai buna. Sint inclinati spre autocontemplatie. Fiind totusi mult prea orgoliosi, nu sint mereu capabili sa aprecieze la adevarata valoare pe cei din jur sau chiar propria lor persoana. Telul Sagetatorilor este de a invinge individualismul.

1985-2000 Neptun in semnul Capricornului . Acesta perioada se caracterizeaza prin haos atit in structurile politice, cit si in cele economice. In astfel de conditii responsabilitatea morala si disciplina sint puse la indoiala. Spre deosebire de predecesorii lor, Capricornii nu-si permit luxul unei spiritualitati abstracte. Viata insasi trebuie sa construiasca o noua societate, sa sprijine pastrarea valorilor spirituale mostenite de la stramosi. Telul nativilor il reprezinta incercarea de adaptare a valorilor spirituale la realitate, contopirea spiritualului cu materialul intr-un tot unitar armonios.

2001-2012 Neptun in semnul Varsatorului . Este generatia capabila sa reaprinda idealurile egalitatii si umanismului, ale increderii in existenta unei societati corecte. Nativii au darul previziunii, precum si alte capacitati parapsihologice. Sint originali si independenti, increzatori in viitorul lor, pentru ca au tot timpul sentimentul participarii individuale la soarta intregii omeniri. Siguranta de sine pe care viata a daruit-o din plin acestei generatii se poate transforma usor in incredere oarba, ceea ce ar duce omenirea intr-un adevarat impas. Telul Varsatorilor este acela de redescoperire a civilizatiei, pornind de la principiul noii forme de folosire a potentialului energetic al naturii.

Urmatorii 18-30 de ani sint gata sa preia friiele conducerii. Unii nativi au intrat deja in casa Soarelui, asa ca drumul lor in istorie se scrie de pe acum. Nevoia de schimbare (caracteristica a zodiei Varsatorului guvernata de Neptun), de gasire a unor noi idealuri nu promite in viitorul apropiat stabilitate. Este generatia care traseaza drumul pe care merge omenirea in acest moment. 

Lidia Molder

Reincarnarea este posibila si in trecut

Majoritatea celor care cred in reincarnare presupun ca trecerea sufletului se poate face numai dintr-o viata trecuta intr-una viitoare, pentru ca insusi Timpul parcurge acest timp. Studiile vechi despre metamorfozarile sufletului, mostenite de la civilizatiile disparute de mult timp, sustin cu totul altceva: te poti naste si in viitor, si in trecut, si in prezent

Intr-o viata anterioara, Pitagora a fost luptator in Troia. Se stie ca Pitagora isi amintea cu foarte multa claritate o multime de intimplari din vietile sale anterioare pe care le avusese la un moment dat sufletul sau inainte de a intra in corpul marelui matematician si mistic. De exemplu, el afirma ca a fost luptator in Troia si ca s-a luptat cu prietenul lui Ahile, Patrode, ucis dincolo de zidurile orasului legendar.

Foarte sceptici din fire, grecii au hotarit sa verifice daca sint adevarate cuvintele lui Pitagora. Astfel au descoperit pe neasteptate la Mikene, intr-un templu al Herei, alaturi de prinoasele obisnuite in Troia un scut descris detaliat de catre matematician, care ii apartinea luptatorului Euforb. In corpul acestuia s-a gasit la un moment dat sufletul lui Pitagora. Despre acest fapt neobisnuit se poate citi in cronicile despre perioada crestina care au ajuns pina in zilele noastre.

In epoca lui Pitagora (secolul al V-lea i.Hr.) despre reincarnarea sufletului stiau foarte multi: de la sacerdoti greci si pina la brahmanici indieni. In acele timpuri,  esenta reincarnarii nu a fost pentru ei o taina. In zilele noastre exista zeci, daca nu chiar sute de variante diferite care descriu acest proces, dar nu exista nici o urma de siguranta ca macar una dintre ele este cea corecta.

Astazi invataturile vechi despre reincarnare, mostenite de la civilizatii disparute de mult timp de pe fata pamintului, sint cunoscute mai ales in interpretarea orientala. BHAGAVADGHITA, biblia hindusilor, sustine ca sufletul este nemuritor si ca el isi schimba periodic corpul obosit pentru unul nou, la fel cum ne schimbam o haina veche. Occidentul se indoieste: este oare chiar asa? Exista intr-adevar o transferare a sufletelor, un fenomen denumit printr-un singur cuvint reincarnare?

Aceasta intrebare ii preocupa in zilele noastre nu numai pe mistici, ci si pe savanti. Informatile obtinute in urma unor cercetari foarte stricte sint comparate cu datele din arhivele istorice din cele mai indepartate colturi ale lumii. Unele intimplari sint recunoscute ca foarte aproape de adevar de cele mai severe comisii de verificare.

Tinarul Mighiur si-a gasit ucenicul din alta viata. Dolores Jay din statul Ohio (SUA), urmind un curs de hipnoterapie, si-a amintit pe neasteptate despre o viata trecuta a sa. In noaptea de 21 aprilie 1970, sotul ei a auzit cum aceasta vorbea in somn int-o limba straina. Dupa cum au descoperit mai tirziu, era vorba despre limba germana. Dolores afirma ca in viata sa trecuta ea a fost Gretchen Gottlib, fiica sefului unei asociatii de medici dintr-un oras german, si a fost ucisa. Despre aceasta descoperire uimitoare si neasteptata a unei amintiri profunde Dolores Jay a scris in cartea Gretchen sint eu.

O alta intimplare interesanta despre o amintire a unei vieti anterioare care a iesit la suprafata este povestita de Alexandra David-Nill, un cercetator cu autoritate in cercurile stiintifice de studiere a tainelor tibetane. Mighiur, un locuitor al unui sat mongol de la granita cu Tibetul, din frageda copilarie a fost chinuit de un sentiment: el nu se afla acolo unde ar fi trebuit sa fie. El vedea in vis peisaje care in satul sau nu existau. Pustietati fara sfirsit, corturi din pisla, o manastire mare pe un deal Chiar si atunci cind se afla in stare de veghe ii apareau aceste imagini.

Pe cind avea aproape 14 ani, stapinit de dorinta inflacarata de a-si vedea visele in realitate, baiatul a plecat de acasa. De atunci a dus o viata de hoinar, angajindu-se din cind in cind ca argat. Cel mai adesea ratacea fara un scop precis. La un moment dat i-a aparut in cale un han, unde se oprise sa se odihneasca o caravana venita de departe. Condus parca de o forta exterioara lui, Mighiur a trecut pragul hanului si s-a pomenit fata in fata cu un batrin preot budist. Deodata, ca si cum un fulger ar strabate norii negri, in minte i-au venit intimplari indepartate in timp. Chiar  pe acest preot el l-a cunoscut pe cind era tinar: in tinerete preotul ii fusese elev lui Mighiur. Pe sine s-a vazut in figura unui preot batrin. Dupa aceasta intilnire, au plecat amindoi pe acelasi drum, au mers acasa, intorcindu-se din pelerinajul lung in locurile sfinte ale Tibetului, la manastirea mare de pe dealul din vis.

Mighiur i-a povestit preotului despre viata la manastire, i-a dat multe detalii ale vietii lor acolo. Martorii acestei discutii au fost Alexandra David-Nill si membrii expeditiei sale. In Tibet se crede in stramutarea sufletului dintr-un corp in altul la fel cum o zi urmeaza dupa alta. Convins in intregime de marturiile baiatului, preotul si-a salutat cu bucurie invatatorul care luase o noua infatisare.

Respiratia holotropica si piratul ucigas de sine. Sa continuam lista unor asemenea exemple nu ar constitui o problema: ele se pot gasi in multe carti in zilele noastre, in cercetarile americanului Jan Stevenson, ale diverselor centre si comunitati specializate in terapia vietilor trecute. Inseamna ca reincarnarea, asa cum o inteleg popoarele Orientului, este o realitate.

Exista insa si o alta serie de fapte care ne arata ca nu trebuie sa ne grabim cu concluziile. Este vroba despre cercetarile al caror inceput a fost pus de cunoscutul psiholog Stanislav Grof. Acesta este cunoscut  ca tatal psihotehnicii, denumita si respiratia holotropica. Inspirind si exprimind intr-un fel anume, omul se poate cufunda intr-o stare deosebita in care vede si traieste din nou o viata trecuta.

Inca de la inceput, Grof a presupus ca reincarnarea sufletelor este reala. Marturiile pacientilor erau confirmate de date istorice si adesea de expertiza lingvistica. Multi dintre cei supusi experimentului povesteau despre intimplari care nu aveau loc in prezent intr-o asemenea limba pe care nu aveau cum sa o stie in aceasta viata. Acest fapt a fost determinat foarte bine.

Au aparut insa si fapte care au determinat unele urme de indoiala. Un vizionar care a practicat metoda lui Grof a povestit ca in evul mediu el a fost un negustor, proprietar al unui vas comercial, si ca naviga pe Oceanul Atlantic. Vasul a fost capturat si pradat de catre pirati, iar negustorul ucis. Marturiile despre incarcatura corabiei, despre marfuri, despre caile maritime comerciale si multe alte detalii coincideau cu datele din arhivele istorice. Urmatoarea cufundare holotropica a avut un rezultat neasteptat. Vizionarul si-a amintit o alta viata trecuta. Si de aceasta data activitatea sa era legata de mare, insa in cu totul alt fel: el era pirat. Dupa o analiza amanuntita a informatiei obtinute a reiesit ca acest pirat a pradat si a scufundat aceeasi corabie si l-a spinzurat pe acelasi capitan negustor. Asta inseamna ca intr-una dintre vietile sale anterioare acesta a fost ucigasul propriu. Ceea ce este uimitor este ca povestea vizionarului este confirmata si de aceasta data de datele din arhive.

Exista un numar limitat de suflete. Paradoxul de reincarnare expus mai sus nu este singurul caz de acest fel. Analiza unor date ale vizionarilor a aratat ca, de exemplu, un barbat care intr-o viata anterioara a fost femeie, in timpul unei noi sedinte de respiratie holotropica s-a dovedit a fi sotul aceleiasi femei, ceea ce inseamna ca a fost casatorit cu sine insusi.

Ezotericul John Lilly, a carui practica are multe in comun cu metoda lui Grof, povesteste in cartea sa Centrul Ciclonului despre o experienta absolut paradoxala. Iata ce scrie el: Stomacul meu era plin si se umfla ca in cazul unei sarcini. Eu deveneam propria mea mama, care ma purta in pintece, in propriul meu pintec. Deodata mi-am dat seama ca ma pregatesc sa ma nasc chiar pe mine.

O asemenea informatie, este de la sine inteles, nu avea cum sa fie luata in serios de psihologi si psihiatri. Logica obisnuita a gindirii ne impiedica sa credem intr-un asemenea paradox. Concluzia profesionistilor a fost urmatoarea: fie acest om nu este normal (sufera de schizofrenie sau dedublarea personalitatii), fie in metoda de cercetare folosita exista erori care conduc la aparitia unei asemenea informatii.

Studiile hinduse despre reincarnare nu pot nici ele sa explice existenta unui individ in corpuri diferite in acelasi timp. Traditia Orientului despre reincarnarea sufletelor afirma urmatorul lucru: exista un numar determinat de coridoare de reincarnare care duc din trecut catre viitor. Exista de asemenea si un numar limitat, bine determinat, de suflete, care se plimba in acelasi timp pe aceste coridoare in toate epocile, intrupindu-se in diferite persoane.

Prorocii - cei care au trait in viitor . Ideea despre o cale unica de reincarnare este foarte raspindita si sta la baza majoritatii teoriilor despre acest fenomen. De paradoxurile unei intrupari duble sau paralele, despre care am vorbit mai sus, nu avem cum sa scapam. Acestea trebuie explicate. Ideea unei intrupari consecutive a sufletului ocupa un loc important nu numai in studiile Orientului, ci in toate invataturile ezoterice vechi. Daca studiem faptele inca de la inceputuri, spre uimirea noastra vom constata ca anticii considerau ca reincarnarea poate avea loc nu numai in viitorul apropiat, pe directia de trecere a timpului.

Initiatii din antichitate care au mostenit cunostintele de la civilizatii demult disparute stiau ca omul care a murit poate  incepe o noua viata in trecutul indepartat sau in viitor. Astfel, astazi se poate naste cineva a carui viata anterioara a avut loc in niste vremuri la care omenirea nu a ajuns inca. Daca aceste persoane isi descopera amintirile profunde, ele vor deveni proroci. Este de la sine inteles acest lucru, pentru ca ei au amintiri din viitor.

Toate acestea sint insa greu de verificat. In legatura cu punctul de vedere al unei cai unice de reincarnare se petrec lucruri inca si mai de neinteles. Sufletul unei persoane decedate se poate intrupa intr-un nou corp chiar in momentul cind s-a nascut aceasta persoana.

Intruparea (reincarnarea) poate avea loc in orice moment, nu numai in viitor. Putem presupune de aceea ca sufletul negustorului spinzurat de pirat si-a ales si corpul unui nou-nascut care a devenit mai tirziu pirat. O asemenea alegere este confirmata de multe teorii ale reincarnarii care afirma ca sufletul omului, mai ales daca viata sa s-a dovedit nereusita, tinde sa inceapa o noua viata in spatiul obisnuit - ca si cum ar repeta totul de la inceput, sperind ca de aceasta data totul va fi mai bine. Astfel, dupa ce negustorul a murit, sufletul s-a intors in trecut si s-a intrupat in corpul piratului.

In acest fel se explica paradoxul lui Grof, enigma barbatului care a fost casatorit cu sine insusi si alte cazuri asemanatoare. Un suflet gasindu-se in corpuri diferite se poate intilni cu sine. Nu este nici o contradictie in acest fapt, in aceasta consta taina reincarnarii, taina care deocamdata ne este ascunsa.

Dar cine ii permite sufletului uman sau fortei superioare de care este condus acesta sa se miste inainte si inapoi pe scala Timpului? Toate minunile reincarnarii despre care am povestit au avut loc pentru ca timpul este inchis intr-un cerc. Se poate afirma de aceea ca nu exista niste coridoare paralele ale reincarnarii, ci un cerc in care se invirteste totul. Aceasta explicatie a naturii Timpului nu se opune parerilor fizicienilor contemporani, o parte dintre acestia sustinind chiar asemenea teorii.

Georgeta Licsandru

Despre un alt Triunghi al Bermudelor

Triunghiul Dragonului

In ultimii ani s-a scris mult despre Triunghiul Bermudelor si intimplarile stranii legate de aceasta zona. Cind pronuntam Triunghiul Bermudelor pentru majoritatea este clar ca ne referim la regiunea oceanului Pacific, cuprinsa intre coasta Floridei, nord-estul insulelor Bermude si Antile in sud. Dar putini stiu ca in cealalta parte a lumii exista o zona similara celei din Pacific cunoscuta sub numele de Triunghiul Dragonului. Acesta se afla in vestul Japoniei, la nord de Tokio, la 145 de grade latitudine estica fata de corespondentul sau din Pacific. Mai exact regiunea este delimitata de insulele Japoniei in vest, sud-vest, apoi traiectoria coboara spre Guam si Yap in apropiere de Taiwan, urcind din nou inspre Japonia in nord, nord-est.

In Triunghiuri sint forte de atractie  misterioase

Despre ambele zone se spun lucruri greu de crezut. Aici dispar fara urma vapoare si avioane. Caile navigabile si echipamentul de comunicatie sint perturbate. Supravietuitori ai straniilor intimplari au fost putini. Unii dintre ei povestesc despre vase fantoma, fara echipaj, care plutesc doar pentru citeva secunde in apele periculoase.

O coincidenta inexplicabila

Cele doua Triunghiuri se caracterizeaza prin coordonate geografice similare. De parca pozitiile lor s-ar reflecta una pe alta, ca intr-o oglinda. Zonele se afla in puncte exact opuse pe glob; una in vest, alta in est, pe aceeasi longitudine de 35 de grade. Fiecare dintre regiuni are forma unui triunghi si se gasesc in apropierea unei arii vulcanice extrem de active. Alta trasatura comuna este reprezentata de conditiile meteorologice totdeauna imprevizibile, cum ar fi ceata densa, valurile gigantice, mareele puternice, cutremurele si uraganele.

Pamintul inghitit de lava

Despre Triunghiul Dragonului se pastreaza marturiile unor navigatori ce au descoperit in urma cu sute de ani numeroase insule. Numai ca aceste palme de pamint au aparut si au disparut o data cu eruptiile vulcanice, de aceea nu s-a pastrat nici o urma a existentei lor pina in prezent.

Lipsa variatiilor magnetice

O alta caracteristica a celor doua regiuni este data de existenta curbelor agonice - linii fara variatie magnetica. In zona lor de actiune acul busolei indica direct nordul si sudul, neinregistrind alte deviatii. Principala curba agonica din emisfera vestica trece exact prin Triunghiul Bermudelor, iar cea din emisfera estica traveseaza cu mare precizie Triunghiul Dragonului. In ambele cazuri lipsa vibratiilor magnetice provoaca grave devieri de calcul si de orientare.

Legenda Dragonului

Timp de peste o mie de ani si mai bine japonezii si vecinii lor au fost martori a numeroase intimplari neverosimile si disparitii inexplicabile. Vechile legende japoneze povestesc despre un dragon care ori de cite ori e nemultumit de supusii sai vine la suprafata, ia toti marinarii ce navigheaza in apele sale si ii duce cu el in Imparatia Adincurilor. De mii de ani dateaza credinta populara conform careia in adincuri exista palate locuite de dragoni ai caror stapin e Marele Dragon ce traieste in cavernele de dincolo de ape.

Un subiect senzational, dar nu prea mediatizat

Pina in 1960 fenomenul din emisfera estica era foarte putin cunoscut si mediatizat. Abia mai tirziu s-au remarcat asemanarile cu Triunghiul Bermudelor. In ciuda frecventelor stiri despre disparitiile misterioase aparute in presa japoneza, rar ele au prezentat un interes pentru Occident. Unul dintre motive ar putea fi barierele lingvstice. Un altul, atitudinea rasista fata de lumea asiatica. Pe drept cuvint multi se intreaba cit de cunoscut ar mai fi fost Triunghiul Bermudelor daca nu s-ar fi aflat atit de aproape de Statele Unite?

Exista mai multe explicatii

In Antichitate astfel de fenomene inexplicabile erau puse pe seama interventiei zeilor, a demonilor sau a creaturilor mitice. Astazi disparitia unui echipaj sau a unei nave ramine un mister de nedezlegat. Mass-media si impatimitii de acest subiect lanseaza o multime de supozitii. Fie e vorba despre o rapire a extraterestrilor, fie o disparitie printr-o gaura neagra sau printr-o poarta deschisa inspre alta dimensiune, paralela cu universul nostru. Unii, mai mistici au emis teorii referitoare la existenta unor forte malefice nevazute. Altii, mai pragmatici, considera ca e vorba despre disparitii premeditate, menite sa obtina in mod fraudulos banii din asigurarile de viata ale asa-ziselor victimelor.

Oricare ar fi raspunsul, un lucru este cert. Triunghiul Dragonului si echivalentul sau din Pacific ramin unul dintre cele mai bine pastrate secrete ale lumii contemporane. Si poate ca in final solutia ne-o va da Mare Dragon de dincolo de ape?!

Lidia Molder

Simbolul Cailor Albi in folclorul englezesc

Plimbindu-ne pe pajistile izolate din Anglia, si astazi mai intilnim pe alocuri reprezentari in piatra ale Cailor Albi. Prea multe explicatii despre existenta lor nu se pot da, deoarece originile Cailor Albi s-au pierdut in negura veacurilor, iar simbolul lor este in continuare un semn de intrebare.

Un cal alb aduce noroc

In credinta lor, oamenii primitivi asociau adesea semnificatia simbolica a calului alb cu ideea de sacralitate si cu traditiile religioase.

Calul Alb din Uffington

Una dintre cele mai cunoscute reprezentari ale acestui animal mistic se numeste Calul Alb din Uffington. Denumire este data dupa locul in care a fost descoperita impresionanta stinca cioplita, inalta de 856 ft. Aceasta se gaseste pe colina White Horse Hill, de pe platoul Vale of the White Horse din Berkshire. Calul Alb din Uffington este probabil cel mai vechi si mai bine pastrat exponat al numeroaselor reprezentari de mari dimensiuni raspindite pe intreg teritoriul Marii Britanii. Cercetatorii sint de parere ca el nu e totusi decit transpunerea la o scara mai mica a unui vechi desen schitat in calcar, lung de 374 ft, ce reprezenta un cal in fuga.

O sculptura de dimensiuni impresionante pastrata de-a lungul timpului si cu ajutorul omului

Calul Alb din Uffington nu poate fi admirat in ansamblu decit daca il privim de undeva de foarte de sus, poate dintr-un elicopter. Pentru satenii din Berkshire acesta a devenit mindria lor. Iar forma excelenta in care s-a pastrat de-a lungul secolelor se datoreaza in primul rind lor. Inca din vechi timpuri ei au curatat sculptura si au incercat sa o pastreze cit mai neatinsa de miinile strainilor.

Munca a devenit prilej de sarbatoare

Treptat perioada de curatenie s-a transformat intr-o adevarata sarbatoare pentru localnici. Prima atestare scrisa a acestei sarbatori dateaza din anul 1859, intr-unul dintre romanele lui Thomas Hughes.

Astazi Calul Alb din Uffington face parte din patrimoniul national al Marii Britanii, de el ocupindu-se istoricii si arheologii Departamentului Mediului.

Calul Marlborough

O alta sculptura de mari dimensiuni poate fi intilnita pe platoul Granham Hill, cam la vreo mila sud-vest de Marlborough, un pic mai sus de localitatea Preshute. Este un exponat mai recent, realizat in 1804 de studentii la Academia Greasley. Curind dupa inchiderea academiei proiectul a fost abandonat. In 1873, unul dintre studentii care lucrase la crearea Calului Marlborough a reluat proiectul, finantind lucrarile de finalizare si restaurare. In anii ce au urmat reprezentarea in piatra alba a Calul Marlborough a fost in mod constant ingrijita si atent pastrata. Din pacate, in ciuda efortului depus, lucrarea nu se bucura prea mult de aprecierea estetilor. De aproape prima impresie e oarecum dezolanta, insa cu totul altfel stau lucrurile privita de la inaltime.

Calul Westbury

In Bratton Down, linga Westbury, intilnim sculptura in calcar a unui cal alb, creat in 1778 de unul dintre servitorii lordului Abington. Reprezentarea, masurind 182 ft lungime si 108 ft inaltime, infatiseaza calul intr-o pozitie statica, cu fata spre vest. Corpul e bine proportionat.

Initial a fost o reprezentare saxona

Din nefericire, autorul Calului Westbury a creat acest exponat pe locul unei vechi reprezentari, datind din perioada preistorica sau cea saxona si pe care probabil a distrus-o. Vechea figura a calului avea capul indreptat spre dreapta si nu spre stinga, cum vedem azi. De asemenea, corpul nu era prea armonizat; gitul era lung, picioarele scurte, talia subtire si usor incovoiata.

Metode de conservare

In 1873 actualul Cal Westbury a fost restaurat. Pentru a impiedica distrugerea calcarului datorita in special factorilor de natura meteorologica, sculptura a fost acoperita cu un strat subtire de substanta protectoare. Si pentru a evita deteriorarile provocate de sutele de turisti dornici de a lua cu ei ca suvenir o bucata din Calul Westbury, s-a instalat un grilaj ce impiedica savirsirea actelor de vandalism.

Calul din Weymouth Bay

Mergind pe urmele istoriei, la nord de Osmington si Dorest vom descoperi pe stincile din White Horse Hill creionarea unui cal alb inalt de 260 ft. Aceasta a fost facuta de prin anul 1807 de catre soldatii ce asteptau infruntarea decisiva cu trupele lui Napoleon.

Statuia regelui George

Pe vremea aceea Weymouth era un orasel de pescari. Ulterior, la ordinele lui George al III-lea, portul s-a transformat intr-o masina de razboi. In onoarea regelui lor locuitorii orasului au decis sa-i ridice o statuie, infatisindu-l pe George al III-lea calare pe un cal alb, simbol al puterii absolute si unanim recunoscute. Regelui insa nu i-a placut deloc ideea, cerind distrugerea statuii. Desi dezamagiti de atitudinea conducatorului lor, oamenii s-au incapatinat si au nesocotit poruncile mai marelui lor. Prin urmare, astazi la intrarea in portul Weymouth strajuieste semet George al III-lea pe calul sau alb.

White Horses este o zona fascinanta. Aici veti descoperi o noua fata a Angliei. Aici veti putea fi mai aproape ca oricind de istoria Angliei si de natura ei. Si, cine stie, poate veti descifra simbolul Cailor Albi!

Lidia Molder

Teoria despre Luminile Pamintului

Litoralul Tarii Galilor e luminat de  valurile marii

Pe coasta de vest a Tarii Galilor, intre lantul muntos la nord si riul Mawddach la sud se intinde cea mai frumoasa zona a litoralului galez, Barmouth. Strajuita la sud-vest de parcul national Snowdonia, aceasta fisie, parca rupta din paradis, a fost dintotdeauna o importanta intersectie a cailor maritime ce legau insula britanica de Europa si America. Pe linga interesul comercial, coasta de vest a Tarii Galilor mai este recunoscuta in intreaga lume si pentru fenomenul misterios ce se manifesta periodic in apele ce-i scalda tarmul. Luminile puternice ce strapung adincurile marii nu au putut fi niciodata explicate stiintific. Cit despre credintele populare . folclorul le atribuie o origine supranaturala, de nedescifrat pentru muritorii de rind.

Trandafirul marii

Intre anii 1694-1696 numeroase incidente si accidente s-au petrecut in Barmouth. Oamenii au pus toate nenorocirile pe seama luminilor incandescente, pe care le-au numit Trandafirul din mare. Multi au fost atrasi de fenomenul inexplicabil, incercind sa gasesca o explicatie logica pentru aparitia sa. Iata, de exemplu, ce nota un calator in jurnalul sau dupa ce a petrecut mai multe luni pe tarmul galez, observind aparitiile si disparitiile luminoase.

Aburul fierbinde incendiaza asezarile

Am remarcat un fenomen incredibil linga Barmouth. Nu este doar o iluzie. E vorba despre un un fenomen ce se repeta cu regularitate si pe care l-am putut observa timp de opt luni de-a lungul anului 1694. Ceea ce am vazut se poate descrie sub forma unor vapori albiciosi ce par ca se ridica din mare in apropiere de Caernarvonshire. Aburul apare numai dupa apusul soarelui, devenind treptat din ce in ce mai des. Ca o ceata densa cuprinde mai intii golful, apoi fiecare copac si fiecare casa. Presupun ca din acesta cauza aerul devine tot mai fierbinte pina ce aprinde acoperisurile caselor si provoaca incendii greu de stins. Chiar si iarba arde. In citeva clipe totul e mistuit de flacari. Mirosul greu creeaza o atmosfera sinistra. Multi oameni se sufoca si mor. La acelasi fapt din seara fenomenul se repeta.

Numai ploaia sau furtuna pot neutraliza vaporii nocivi

Desi fenomenul are loc uneori si in timpul zilei, curios este faptul ca aburul nu distruge natura si asezarile omenesti decit noaptea. Vaporii nocivi nu sint niciodata ca flacarile. Nu se poate vorbi despre vapai. Vaporii fierbinti se pot compara mai mult cu carbunii de jar care mocnesc incontinuu si ard tot ceea ce le sta in cale. Iata de ce nisipul, paturile sau extinctoarele nu au prea mare putere in lupta cu aburul mortii. Numai Dumnezeu si o ploaie puternica poate salva oamenii, animalele, vegetatia. 

Oamenii nu sint mereu afectati

In cartea sa Vestigiile Angliei si ale Tarii Galilor, publicata in 1797, Francis Grosse scria despre regiunile Barmouth si Pwhelli acest tinut muntos si nu prea populat e cunoscut prin ciudateniile sale . Seara valurile marii degaja aburi fierbinti ce distrug totul in calea lor cu exceptia locuitorilor. Marea devastare a avut loc intre anii 1542-1564.

Nu oricine poate vedea focul

Dupa mai bine de 200 de ani apar ipoteze dintre cele mai incredibile. Majoritatea trimit la ideea de supranatural. Intr-o seara, intorcindu-se din Barmouth, un pescar insotit de cei doi veri ai sai veneau spre casa. La un moment dat cei trei au vazut cum casa era luminata puternic din afara de ceva foarte stralucitor. Ingrijorati de un eventual incendiu, oamenii au grabit pasul. Dar cind au ajuns mai aproape de locuinta, lumina a disparut ca prin farmec. Barbatii au intrat speriati in casa si i-au intrebat pe copii ce s-a intimplat. Nimeni dintre cei care erau inauntru n-a observat lumina.

Semn de moarte trimis de Duhul Marii

La scurt timp dupa acesta intimplare un membru al familiei a murit. De atunci se crede ca lumina aduce moarte casei asupra careia se opreste seara. Chiar si astazi pescarii mai spun povestea veche de sute de ani. Ei sint convisi ca mai devreme sau mai tirziu marea isi cere jertfa. Si pentru a intirzia chemarea apelor  e bine ca pescarul care se stie in pericol sa-si scufunde timp de trei zile la rind barca, pentru a imblinzi pe duhul marii. 

Ghemul de raze

Alte lumini asemeni celor din regiunea Barmouth au fost vazute in alte orase. Picton Jones le descrie astfel am fost martorul unui lucru nemaivazut. Niste raze extrem de stralucitoare, opt la numar, luminau orasele si padurile pe o lungime de opt mile. Pareau un ghem ce se rostogolea cu repeziciune dinspre mare inspre tarm. Luminile parca strapungeau pamintul pe orizontala, pe verticala si in zig-zag fara un scop precis. Altii comparau razele din mare de pe linga Borth cu fulgerele albastrui.

Razele capata culori diverse

La o luna de zile de la relatarea lui Jones luminile bizare au aparut intr-o seara de duminica in zona localitatii Dovey. De asta data erau mai multe decit de obicei, 12. Printre stralucirea lor foarte intensa se desluseau nuante de rosu si de albastru. Pareau ca ies de undeva de sub pamint, ca niste spice de griu atintite spre infinit.

Luminile pot avea origine extraterestra

Povestile influenteaza imaginatia copiilor. Poate de aceea majoritatea micilor galezi cred ca luminile sint de fapt farurile navelor extraterestre. 

Sint posibile doua explicatii

Referitor la fenomenul bizar manifestat destul de frecvent pe parcursul intregului secol al XVII-lea stiinta si folclorul au ajuns la doua concluzii comune.

Mai ales in iarna anilor 1693-1694 numeroase descrieri ale fenomenului faceau trimitere la capitele de fin si la cladirile incendiate din Tydhin Sion Wyn, un oras situat undeva intre Harlech si Barmouth. Martorii povestesc despre o flacara albastra ce ardea numai vegetatia, fara face nici un rau omului.

Allan Pentecost in articolul sau publicat in revista New Scientist sustine ca brusca aparitia a razelor s-ar datora oxidarii spontane a mediului inconjurator cu difosfat produs de materia organica in descompunere (cum ar fi de exemplu un covor de frunze moarte). Pentecost propune aceasta solutie pornind de la premisa ca difosfatul este un hidrat care la temperatura de 20-30 de grade Celsius se transforma in vapori, inflamind in mod spontan aerul. Intr-o astfel de situatie exista probabilitatea ca insasi oxidarea in combinatie cu metanul sa cauzeze combustia. Sint de asemenea mari sanse ca luminiscenta chimica sa fie rezultatul direct al vaporilor de fosfor emanati in procesul de oxidare.

Harta Luminilor Pamintului

Campionul teoriei Luminilor Pamintului este Paul Devereux. El si-a dedicat o mare parte din studii cercetarii fenomenelor bizare manifestate intre 1693-1905 in Barmouth. In urma cu citiva ani el a reusit sa intocmeasca o harta destul de precisa, pe care sint marcate punctele incandescente ale Pamintului. Fiecarei pozitii marcate pe harta ii corespunde o nota de subsol in care sint indicate date suplimentare de natura geologica. Conform teoriei sale, centrul luminii s-ar afla pe tarim galez, la Mochras Fault.

Lidia Molder

Stincile gigant din estul Angliei

De unde vin Uriasii Pietrificati

Spre deosebire de restul peninsulei britanice, cei mai multi monoliti se intilnesc in estul Angliei. In majoritate ei au fost adusi de ghetari plutitori in timpul ultimei ere glaciare. Stramosii nostri pagini au fost probabil atit de captivati de acesti bolovani imensi, incit oriunde plecau se straduiau din rasputeri sa-i care cu ei. Cel mai mare conglomerat de Uriasi Pietrificati traseaza o linie drepta aproape perfecta de la Norfolk la Berkshire.

In scurt timp pietrele au devenit templu de rugaciuni

Misterul monolitilor a atras oamenii. Si cum superstitiile au existat dintotdeauna, populatia a venerat pietrele, pe care le considerau semne trimise de zei. Treptat locul in care se desfasurau ritualurile de preaslavire a zeilor a capatat dimensiune sacra, astfel ca numai celor fara de pacat le era permis accesul.

Religia crestina a fost mai usor propovaduita

Asa se explica de ce aproape toate vechile bisericile din estul Angliei au fost construite pe sau in apropierea unui astfel de masiv din granit. Cunoscuta fiind puterea de atractie pe care o exercitau pietrele asupra oamenilor, preotii s-au folosit de ea ca de un viclesug pentru a converti populatiile pagine la religia crestina. Si, in scurt timp, misiunea lor a fost incununata cu succes.

Un punct de reper pentru calatori

Datorita dimensiuniilor impresionante si mai ales dispunerii lor verticale, o parte dintre monoliti au servit sute de ani ca punct de reper la rascruce de drumuri. Ca o intersectie, ei marcau distanta dintre parorhii sau marcau granitele dintre asezarile omenesti. Cei mai cunoscuti sint monolitii care delimitau parohiile Narbourgh, Marham, Swaffham si Beechamwell.

Longfield Stone - curte de judecata

Practicile vrajitoresti pagine au fost si ele favorizate de misterioasele pietre. Numai ca indata ce crestinismul s-a raspindit in intreaga peninsula britanica, acestea au disparut aproape de tot. Se mai intilneau totusi persoane pasionate de stiintele oculte. De cite ori erau descoperite, acestea erau judecate in public si condamnate la moarte prin spinzurare. Pedeapsa se desfasura unde altundeva decit linga monolitul ce veghea la pacea si intelegerea membrilor comunitatii respective. Cele mai multe cazuri de pedepsire a asa-ziselor vrajitoare s-au petrecut intre anii 1561-1568, pe Gollow Hill, linga Dunton, in Curtea celor 100 de spinzuratori din Longfield Stone.

Urme ale primilor misionarilor crestini

Conotatiile sacre legate de misterul monolitilor nu au fost niciodata uitate sau ignorate. Importanta lor incontestabila in propovaduirea religiei crestine de catre primii misionari sositi in Anglia  nu poate fi trecuta cu vederea. De exemplu, Chediston Stone este un bolovan enorm format din mai multe straturi pietrificate suprapuse, ce se afla undeva in apropierea localitatii Suffolk. Numele monolitului vine de la expresia anglo-saxona Ceddes Stan, adica Piatra lui Cedd. Denumirea face referire la Sfintul Cedd, unul dintre primii misionari crestini care a impartasit invatatura lui Iisus localnicilor din estul Albionului.

Herolf's Stone si povestea sa

Demult de tot traia un capitan danez pe nume Herolf. Capitanul era un mare razboinic, insarcinat cu apararea satului Harleston, de linga Norfolk. Ori de cite ori se zvonea ca satul este amenintat de invazia nomazilor, Herolf se urca pe blocul enorm de granit din apropiere si scruta incordat orizontul. Un asemenea punct de observatie ii oferea capitanului toate informatiile legate de dusmanul care se apropia. Dupa ce numara inamicii si masinile lor de razboi, Herolf cobora in sat si le spunea localnicilor la ce sa se astepte. Punea la cale un plan de lupta simplu si mobiliza toti barbatii. In timp ce acestia se echipau, femeile si copiii se urcau pe monolit, de unde se pregateau sa arunce galeti cu smoala incinsa asupra atacatorilor. Satul Harleston nu a cazut niciodata in miinile dusmanilor, iar blocul de granit a fost botezat Herolf's Stone, in cinstea eroului salvator.

Monolitul cazut

Nu toate blocurile de granit despre care v-am povestit pina acum se regasesc in pozitie verticala. Unele dintre ele au cazut, semanind foarte mult cu o babuta care sade pe scaunel. Asa este si Druid's Stone. Asezata intr-o rina si acoperita de un strat albicios, stinca pare un druid impovarat de ani, ce vegheaza rabdator asupra micii bisericute Sfinta Maria din Bungay.

Stincile miscatoare

La intrarea in Sheringham exista doua stinci a caror forma seamana cu niste alergatori gata sa ia startul. Similaritatea celor doua imagini este atit de puternica, incit ai senzatia ca auzi pina si tic-tacul cronometrului.

Incercarea fatala

Celebra Stockton Stone, care se afla in nordul orasului Beccles, este unul dintre putinii monoliti a caror pozitie initiala a ramas intacta de-a lungul secolelor.  Se spune ca cel ce va misca stinca sigur va muri. Oamenii povestesc despre un tinar care a nesocotit legea nescrisa a masivului din granit. El a incercat sa mute piatra cu citiva yarzi mai incolo, caznindu-se in zadar. La mai putin de doua ore dupa aceasta intimplare tinarul a murit.

Blestemul apei

Legenda monolitului din localitatea Merton, aproape de Norfolk, e si mai infricosatoare. Din batrinii se spune ca daca piatra va fi mutata din locul ramas gol vor tisni ape furioase ce vor inghiti pamintul intreg. Cindva bunicul lordului Walsingham a incercat sa miste monolitul cu ajutorul a zeci de cai si multe fringhii. Stradania sa a fost fara de folos. In citeva zile toti muncitorii si-au pierdut mintile, iar lordul s-a inecat in apele riului. 

Piatra care creste

Un fenomen mai putin intilnit este acela al cresterii stincilor. Cu alte cuvinte, in loc sa se cufunde si mai mult in pamint, unii monoliti continua sa se inalte. Asa e cazul si masivului Blaxhall Stone, care a crescut cu mai bine de doi  metri in ultimii 20 de ani.

Ferma Ox-Foot Stone

In South Lopham exista cunoscuta ferma Ox-Foot Stone. Numele vine de la locul pe care s-a construit  ferma. Este vorba despre un deal de forma unei copite de vita. Se povesteste ca pe vremuri pe stinca acoperita acum sub pamint aparea in fiecare zi o vaca ce dadea lapte localnicilor, care traiau intr-o crunta saracie. Mulsul vacii sacre devenise nu numai o datorie pentru sateni, dar si un ritual plin de solemnitate. Dupa ce perioada de seceta a trecut si oamenii au putut sa-si procure cele necesare traiului, vaca nu a mai aparut. Dar dealul pe care aceasta obisnuia sa vina i-a pastrat urmele.

Ambiguitatea se mentine

Mai sint atitea alte stinci in estul Angliei despre care circula legende incredibile si credinte populare extraordinare. Ele fac parte nu numai din traditia folclorica, dar si din istoria englezilor, din viata lor sociala, servind ca eterne puncte de reper ce ghideaza lumea contemporana in evolutia ei.

Lidia Molder

Viziunile lui Pierre Jyett despre cel de-al treilea razboi mondial

Va aparea un om nou, un om al viitorului, dar ceea ce este cel mai important - se va schimba starea de spirit a comunitatii mondiale.

Aceste viziuni le-a avut francezul Pierre Jyett intr-o noapte, pe cind se afla intr-o stare ca de vis, in care se cufundase pentru a descifra scrisul unor caiete de elev. La inceput i-au aparut numai contururile generale ale evenimentelor, dar dupa aceea, treptat, asa cum isi ocupa locul piesele unui puzzle pentru copii, s-au conturat noi scene si la sfirsit toate locurile au fost umplute.

Trebuie sa spunem de la inceput ca francezul nu a citit niciodata previziunile lui Nostradamus, nici macar talmacirile acestora, insa cu toate acestea viziunile lui sint foarte asemanatoare cu ceea ce a prorocit Nostradamus (chiar daca nu coincid intotdeauna).

Si asupra lor se gaseste amprenta unor evenimente care sint posibile daca nu ne schimbam viziunea despre lume.

Inceputul razboiului la Marea Mediterana

Oraselor de la Marea Mediterana le este sortit sa primeasca prima lovitura.

Va fi emis un ordin despre mobilizarea intregii planete. Nimanui nu ii va fi foarte clar cind va incepe razboiul, dar acesta este inevitabil. Acesta va fi cel de-al treilea conflict mondial . multimile de oameni vor fi urmarite de soldati cu arme laser. Se va instaura panica. Se va dezlantui cel de-al treilea razboi mondial.

Pierre Jyett, originar din Nisa (Franta), a povestit multe lucruri despre viziunile sale in ceea ce priveste orasul natal, ceea ce pare natural, dar pe de alta parte, se pare ca Nisa si celelalte orase de pe malul Marii Mediterane sint predestinate sa primeasca prima lovitura.

La Nisa, la mijlocul lunii august se va organiza o mare serbare. Aceasta se va transforma destul de repede intr-un razboi, intr-o rascoala, intr-o persecutare continua a oamenilor care vor incerca sa se salveze pe caile de transport, speriati de armatele aflate in retragere.

Armatele vor avansa, iar panica va fi generala

Se spune ca dusmanul este la distanta de doua ore de mers de Coasta de Azur. Razboiul se apropie, toti se pregatesc de plecare sau au plecat deja - pe pamint sau pe apa. Insa totul este in zadar, pentru ca Europa inca de la inceput s-a dovedit a fi o capcana, nereusind sa intreprinda nimic niciodata. Iata o informatie cel putin curioasa in ceea ce priveste Europa.

Suburbiile orasului Nisa: in departare, la o inaltime destul de mare zboara escadrile aeriene. Pe neasteptate, deasupra orasului vor aparea nori de fum. Va aparea ideea despre un posibil incendiu, dar in curind va deveni clar ca a inceput bombardarea obiectivelor orasului, obiective importante din punct de vedere strategic. Toata lumea va incerca sa-si gaseasca un adapost. Razboiul va incepe. De la inaltime, orasul va fi atacat neincetat de avioane nevazute. Unele sint asemanatoare unor aripi zburatoare. Dupa aceea, orasul va fi ocupat de armate in uniforme galben-verzui cu revere rosii.

Va urma apoi al doilea val de invazie, ocupantii vor deveni stapinii regiunii: O parte a zonei Coastei de Azur va fi cuprinsa de greve. O energie negativa oarecare, asemenea poleiului care a cuprins strazile, va acapara multimile de oameni din aceasta regiune. Se va declansa panica generala. Locurile de munca vor fi parasite, toti vor incerca sa se salveze cu fuga.

Jyett continua astfel: Eu ma aflu intr-o biblioteca specializata in harti geografice si climatice. Acolo se gaseste o harta foarte amanuntita a Italiei. Vad trupele ocupantilor, ei inainteaza pe linia Genova - Milan, in directia regiunii Piemont. Intentiile lor sint vizibile: sa se uneasca cu trupele care se gasesc pe malul Marii Mediterane si inaintind pe valea riului Rona sa se intilneasca cu armata care actioneaza in zona Genevei si in zona Valle D'Aosta (Elvetia).

Franta va fi ocupata de soldati

Trupele vor continua sa actioneze pentru ca ocupatia nu s-a terminat inca. Franta va fi ocupata de soldati in mantale lungi cenusii si cu revere rosii. Vad ca Parisul va fi de asemenea ocupat - la inceput pentru o jumatate de an (prima faza), apoi - mai mult de doi ani (a doua faza) si ultima oara aproape patru luni (a treia faza). Oamenii vor fi evacuati, vor avea loc lupte crude, aceste lucruri nu vor putea fi evitate: in sudul Frantei, populatia multor orase va fi silita sa lucreze pentru dusmani. Se pare ca la Marsilia mii de oameni tineri vor fi obligati sa lucreze sub observatia soldatilor in uniforme kaki.

In privinta duratei razboiului pe teritoriul francez, Jyett nu poate spune decit care va fi cursul acestuia cu aproximatie: sase luni - invazia (prima faza), doi ani - ocupatia (a doua faza), patru luni - recapatarea independentei (a treia faza).

Razboiul va fi insotit de cataclisme naturale

Linga unul dintre orasele de coasta, marea isi va iesi din matca si va inunda locurile. Se vor ridica niste valuri ingrozitoare care vor matura de pe fata pamintului 137 de localitati de pe litoral. Este vorba aici despre litoralul Marii Mediterane. Aproape de Monaco se vor darima lanturi de munti, bucati de stinca vor pluti pe mare, ridicind de pe fundul marii namolul si crescindu-i totodata nivelul.

Nici Parisul nu are o soarta mai buna decit in prorocirile lui Nostradamus: Iar si iar imi este dat sa aud ca Parisul va fi distrus intr-un conflict viitor.

Monaco va fi distrus de cataclisme naturale: Pe neasteptate, pe virfurile muntilor vor aparea nori de gaz albi si fierbinti. Ei vor creste incontinuu, apoi vor aparea limbi de foc (care vor avea culoarea focului, dar marginile negre). Multimile de oameni cuprinse de teama vor incerca sa fuga. Nu va pot spune ce se va petrece pe Bulevardul Demoulen. Forta cataclismului va creste tot mai mult, iar oamenii se vor aduna in catedrale sperind sa gaseasca acolo adapost. Dar pe neasteptate, pe virful celui mai apropiat munte, vor aparea nori de fum si limbi de foc. La locul tragediei vor sosi reprezentantii Crucii Rosii. Surorile medicale germane vor acorda primul ajutor ranitilor si celor care se gasesc in stare de soc; acestea par imaginea salvarii si ale compasiunii in haine albe, dar si ele au o figura obosita, lipsita de putere. Vaporii care se ridica din apa sub forma unor nori albi cresc tot timpul in volum, limbile de foc cu marginile negre acopera orizontul. Mi-a trecut prin cap ideea eruptiei unui vulcan, eruptie atit de puternica incit singura cale de salvare pe care o vad este marea, dar si aceasta incepe sa clocoteasca in port. Totul pare fara speranta. Mai departe urmeaza ceva groaznic: pamintul se zgiltiie, are loc un cutremur. Eu alerg disperat pentru ca nu am puterea sa schimb nimic, alerg cu toate fortele catre promontoriu, dar catastrofa ma urmeaza.

Folosirea armelor tactice nucleare provoaca distrugerea echilibrului ecologic: O cupola uriasa neagra se apropie de Pamint. Aceasta deja a acoperit o parte a cerului. Trebuie sa aterizeze doi sateliti francezi. Acestia au studiat schimbarile planetei provocate de folosirea armelor nucleare si de cataclismele naturale, cum ar fi cutremurul.

Pe tot teritoriul SUA vor fi actiuni de lupta

Dupa cum au aratat evenimentele de la 11 septembrie 2001, Statele Unite ale Americii sint de asemenea absolut vulnerabile, iar in timpul celui de-al treilea razboi mondial actiunile de lupta vor avea loc pe tot teritoriul lor. Tara se va transforma intr-un singur cimp de lupta de la New York pina la Marile Lacuri, incluzind aici si o parte a Canadei. Se va intinde mai tirziu pina la San Diego, San Francisco, Los Angeles si Seattle.

Dupa aceea, Pierre Jyett a vazut Florenta. Si pe ea o asteapta distrugerea, ca si zonele limitrofe oraselor Siena, Pisa, Livorno, Arezzo. Semnele puterii papale (este vorba aici despre Papa de la Roma) vor fi rupte in fata ochilor tuturor, ceea ce aminteste de chemarile la profanare din timpul evului mediu. Omenirii ii va fi dat sa vada caderea inceata, dar ireversibila a bisericii crestine.

Soarta intregii Italii va fi ingrozitoare: Inundatii fara sfirsit si cutremure . ( . ). Totul va fi distrus: case de locuit, cladirile de afaceri, podurile, stavilarele. Peste tot cit poti vedea cu ochii, peste tot unde era pamint, acum se gaseste un ocean imens, cu o apa cenusie, tulbure, fara nici un semn de viata - ca un simbol al sfirsitului a tot ceea ce este viu si sosirea vremii tacerii, tot ceea ce era viu a fost inghitit de aceasta apa tulbure. Orasele Savona, Varazze, Ospedaletti, San Remo - totul a fost inghitit de mare, totul se afla pe fundul marii.

Razboiul va avea si o latura bacteriologica

Vor aparea noi boli ciudate, nemaiintilnite si de nevindecat: Insecte marunte asemanatoare paduchilor, intr-o cantitate de nemasurat, vor incepe sa ii ciupeasca pe oameni. In locuri diferite va izbucni pe neasteptate o noua si necunoscuta boala care distruge corpul. Medicii si populatia vor simti o neliniste puternica, pentru ca in acel moment nu se va sti nimic despre cauzele, despre consecintele sau despre tratarea ei. Ceea ce urmeaza in previziunile lui Jyett este si mai ingrozitor: un om se va imbolnavi de o boala necunoscuta, foarte molipsitoare, care se va transmite la o distanta de zeci de metri din cauza emanatiilor urit mirositoare pe care le va elibera bolnavul. In linii mari, aceasta boala aminteste de SIDA, cu o singura diferenta insa: cel care s-a molipsit va putea sa se miste si sa imprastie boala pina cind corpul ii va putrezi si va ramine un singur schelet.

In prorocirile lui Jyett se aminteste si despre razboiul dus prin intermediul substantelor nervo-paralizante: urmarile folosirii acestora vor fi resimtite de catre umanitate pe parcursul a 18 ani; acestea se vor manifesta prin degradare psihica care se trateaza foarte greu si despre care niciodata nu se poate spune ca este vindecata complet.

Fortele aliate vor salva omenirea

Acest razboi nu va fi fara sfirsit, la un moment dat omenirea va fi salvata de niste forte aliate: Am vazut salvarea Frantei de trei ori: in anul 1918, in 1945 si in 2010. Am vazut ca va avea loc o noua debarcare a Rangerilor (beretele verzi) ca reprezentanti ai fortelor aliate, la fel cum s-a intimplat in cel de-al doilea razboi mondial. Armatele ocupantilor vor suferi infringeri: Trupele fundamentalistilor islamici vor fi invinse de fortele aliatilor si aruncate in Marea Rosie. Una dintre ultimele lupte grandioase in acest conflict va fi eliberarea Africii de Nord si a Egiptului de catre trupele fortelor aliate.

Va veni o noua era, o unire a tuturor natiilor

Dupa incheierea celui de-al treilea razboi mondial, va urma o perioada de refacere si unire a tuturor natiilor, din anul 2010 pina in anul 2020. Principatul Monaco, distrus in intregime, va fi restaurat: Mi s-a taiat rasuflarea cind am vazut asemenea frumusete facuta de restauratori cu ajutorul celor mai moderne tehnologii, marturiseste Jyett.

Dar ceea ce este mai important este ca se va schimba starea de spirit a comunitatii mondiale: va aparea un om nou, un om al viitorului, cu care totul va incepe din nou, va fi construita o noua ordine mondiala bazata pe rationalitate. Vor fi eliminate treptat minciuna si necredinta. Va fi o concordanta generala. Oamenii isi vor reconstrui cu atentie, din ramasite credinta pierduta inainte. Omul nou se va misca cu siguranta inainte, pentru ca multe lucruri trebuie facute din nou. Chiar daca intre religiile vechi se pastreaza un oarecare antagonism, oamenii vor dori din toata inima unirea. Granitele dintre tari vor fi distruse pentru totdeauna. Coborirea in iad va lua sfirsit. Pacatele oamenilor vor fi depasite, iar materialismul nu isi va mai gasi locul. 

Adaptare de Georgeta Licsandru