ROLUL COMUNICARII

ROLUL COMUNICARII

Comunicarea este relatia prin care interlocutorii se pot intelege si influenta reciproc prin intermediul schimbului continuu de informatii, divers codificate (Iacob, Mihaela, 1995). A comunica, ca forma de interactiune, presupune castigarea si activarea competentei comunicative, care este si aptitudine si capacitate dobandita.

Comunicarea reprezinta:

• trecerea informatiei de la o persoana la alta;
• schimburi verbale si/sau nonverbale intre parteneri;
• curajul de a te oferi celorlalti;
• stiinta de a folosi mijloace de exprimare - cuvinte, gesturi, tehnici;
• vointa si capacitatea de a orienta mesajul spre celalalt cu intelegerea nevoii acestuia de comunicare;
• impartasirea unor stari afective, decizii rationale si judecati de valoare.

Exista mai multe tipuri de comunicare, in functie de diverse criterii referentiale:

a. partenerii implicati in comunicare    

• comunicare intrapersonala
• comunicare interpersonala
• comunicare in grupul mic
• comunicare publica

b. statutul interlocutorilor

• comunicare verticala - intre parteneri care au    statute inegale (elev-profesor);
• comunicare orizontala -intre parteneri cu acelasi    status (elev-elev);

c. codul folosit   

• comunicare verbala
• comunicare paraverbala
• comunicare nonverbala
• comunicare mixta

d. natura continutului

• referentiala- se refera la un adevar stiintific sau de alta natura;
• operational/metodologica- vizeaza intelegerea informatiei transmise;
• atitudinala- valorizeaza cele transmise, situatia comunicarii si partenerul.

Pentru ca o comunicare sa fie optima, ea trebuie sa respecte anumite conditii:

• consistenta de continut a mesajului sa fie oferita de cantitatea de informatie cuprinsa in mesaj si sa fie semnificativa pentru ambii interlocutori;
• expresivitatea comunicarii sa fie elaborata si asigurata prin elemente de paraverbal;
• informatiile comunicate sa fie inteligibile.

Decalogul comunicarii:

• Nu poti sa nu comunici.
• A comunica presupune cunoastere de sine si stima de sine.
• A comunica presupune constientizarea nevoilor celuilalt.
• A comunica presupune a sti sa asculti.
• A comunica presupune a intelege mesajele.
• A comunica presupune a da feedback-uri.
• A comunica presupune a intelege procesualitatea unei relatii.
• A comunica presupune a sti sa-ti exprimi sentimentele.
• A comunica presupune a accepta conflictele.
• A comunica presupune asumarea rezolvarii conflictelor.

Exemple de modalitati ineficiente de comunicare:

Bariere in calea comunicarii:

• Compararea

Compararea face ascultarea mai dificila pentru se acorda o atentie prea mare dorintei de a vedea cine este mai competent, mai sanatos emotional, tu sau celalalt.

Unele persoane sunt mai atente in a face comparatii intre cine a suferit mai mult sau cine este mai indreptatit sa-si asume rolul de victima, decat sa fie atente la ascultarea propriu-zisa.

• Citirea gandurilor

Un om care intelege repede ceea ce i se comunica nu mai acorda prea multa atentie la ceea ce se discuta. De altfel, nici nu are incredere in interlocutor si incearca sa descopere ceea ce gandeste sau simte celalalt cu adevarat: "El / ea spune ca vrea sa mearga la teatru, dar sunt sigur ca de fapt este obosit/a si vrea sa se relaxeze." In acest model se acorda mai putina atentie cuvintelor si mai multa gesturilor si aluziilor subtile.

• Repetitia

Nu ai timp sa asculti atunci cand repeti in gand ceea ce urmeaza sa spui. Atentia este indreptata asupra pregatirii si prelucrarii urmatorului tau comentariu. Trebuie sa pari interesat/a, dar mintea ta este la o departare de "zeci" de kilometri pentru ca tu ai o poveste de spus sau o opinie de prezentat. Unii chiar repeta lantul ideativ: "Voi spune.si apoi el / ea va spune.si apoi eu voi spune."

• Filtrarea

In acest caz, asculti unele lucruri si pe altele nu. Acorzi o atentie sporita doar momentului in care cineva este suparat, nefericit sau daca te afli in pericol emotional. Fiind sigur ca nici unul din aceste lucruri nu sunt constiente in cadrul comunicarii respective, iti lasi mintea sa selectioneze informatiile primite.

• Judecarea

Etichetele pot juca un rol important in procesul de ascultare. Judecarea pripita semnifica faptul ca te-ai oprit din ascultare. O regula de baza a ascultarii este ca judecata sa se faca dupa ce ai inteles continutul mesajului.

• Visarea

Asculti doar pe jumatate, iar ceea ce spune interlocutorul tau, la un moment dat, este asociat cu chestiuni personale. Esti predispus/a la visare cand esti anxios/anxioasa sau plictisit/a. Toata lumea viseaza cu ochii deschisi si cateodata trebuie sa faci eforturi serioase pentru a reveni la realitate. Dar daca asta ti se intampla cu prea multe persoane, atunci denota o lipsa de intelegere din partea ta, o lipsa de consideratie fata de celalalt, inseamna ca nu acorzi importanta spuselor altora.

• Identificarea

In acest caz, tot ce ti se spune este raportat la propria persoana. Tot ceea ce auzi iti aduce aminte de experientele tale si esti atat de preocupat/a de tine insuti/insati, incat nu ai timp sa-l/o auzi si sa-l/o cunosti pe interlocutor/interlocutoare.

• Sfatuirea

Te situezi pe pozitia marelui rezolvator de probleme, gata oricand sa ofere sugestii. Nu trebuie sa auzi decat cateva propozitii pentru a incepe sa dai sfatul "potrivit". Oricum, in timp ce tu iti pregatesti sugestiile si incerci sa-l convingi pe interlocutor "macar sa incerce", e posibil sa pierzi ce e mai important pentru ca nu-i asculti sentimentele. Cu toate sfaturile tale, interlocutorul se va simti singur pentru ca nu te-ai limitat doar la a fi acolo pentru el, ci ai oferit modele rezolutive.

• Contrazicerea

Acest blocaj se refera la discutiile in contradictoriu cu ceilalti. Interlocutorul nu se va simti deloc ascultat pentru ca in timp ce el/ea vorbeste tu te concentrezi in special pe gasirea de puncte de discutie asupra carora sa te contrazici cu el/ea. Poti evita insa acest gen de situatii repetand, reformuland si intelegand ceea ce auzi. De asemenea, poti sa te concentrezi pe niste puncte asupra carora sa fii de acord cu celalalt.

O forma a acestui blocaj este folosirea unor remarci sarcastice pentru a desfiinta punctul de vedere al celuilalt. Comunicarea este impinsa spre un model stereotip in care fiecare persoana "pune placa" cu mesajul ostil.

O alta forma este neincrederea. Ea apare de regula la persoanele care nu suporta complimentele. De exemplu, "O, n-am facut nimic deosebit.Dragut din partea ta ca spui asta, dar nu am reusit mare lucru.". Tehnica de baza a neincrederii este sa te subapreciezi atunci cand esti complimentat/a. Cealalta persoana nu va fi multumita pentru ca nu ii iei in considerare aprecierile.

• A avea dreptate

Mergi pana in panzele albe (intorci lucrurile pe toate partile, ataci, gasesti scuze, acuzi, reamintesti greseli din trecut) pentru a evita acceptarea faptului ca ai gresit. Nu poti suporta sa fii criticat/a, corectat/a si nu poti accepta alt punct de vedere. Convingerile tale sunt de neclintit. Si totusi, daca nu-ti vei recunoaste greselile, vei continua sa le faci.

• A schimba vorba

Acest blocaj presupune schimbarea rapida a subiectului aflat in discutie si apare atunci cand te plictisesti sau nu te simti confortabil intr-o conversatie. Alt mod de producere a acestui blocaj este ridicularizarea subiectului. Raspunzi mereu cu o gluma pentru a evita disconfortul sau anxietatea ce apar intr-o discutie serioasa.

• A pune placa

"Exact.absolut..stiu.bineinteles.incredibil..da.chiar asa?" Vrei sa fii dragut/a, placut/a, suportiv/a, vrei ca oamenii sa te placa. Prin urmare, esti de acord cu tot ce ti se spune. Este posibil sa asculti doar cu o ureche, suficient pentru a da senzatia de implicare, dar de fapt nu te implici. Mai curand "pui placa" decat sa te concentrezi asupra subiectului.