Pedagogia si sistemul stiintelor pedagogice

Definitie

"Pedagogia este stiinta care studiaza fenomenele educationale cu toate implicatiile acestora asupra formarii personalitatii umane in vederea integrarii sale active in viata sociala. Este stiinta in conformitate cu propria sa logica ce decide asupra finalitatii actiunii educationale in concordanta cu un system de valori sociale asigurand totodata mijloacele necesare transpunerii in practica a acestor finalitati." (Ioan Nicola)

Domeniul pe care il abordeaza pedagogia ca stiinta este cel al educatiei in toata compexitatea sa:

Educatia ca proces - pedagogia urmareste transformarea pozitiva a fiintei umane in perspectiva unor finalitati explicit formulate.

Educatia ca actiune de conducere - coordonare a procesului de formare si dezvoltare a omului.

Educatia ca actiune sociala - actiune de durata in formarea personalitatii individului.

Educatia ca interrelatie umana.

Educatia ca proces de transmitere.

Educatia ca ansamblu de influente.

Pedagogia provine din grecescul << paidos >> = copil si <<agage>> = conducere, indrumare; sugereaza stiinta educatiei copilului.

Prin extensiune si generalizare a dezvoltat astazi stiinta integrativa care studiaza educatia dintr-o multitudine de ipostaze.Educatia este implicata in vastul proces al dezvoltarii umane si sociale in acelasi timp. Datorita importantei majore a acesteia in viata omului s-au conturat de-a lungul timpului mai multe domenii de cunoastere care au abordat fenomene educationale din diverse perspective: filosofia, sociologia, bibliopsihologia, economia etc; aparitia unor ramuri extensive: psihologia educatiei, sociologia educatiei demonstreaza ca in interiorul stiintelor educatiei a devenit obiect de reflexie dintr-un unghi de vedere propriu, dictat de logica interna a acelei stiinte. Complexitatea demersului de analiza a pedagogiei ca stiinta trebuie sa se centreze pe particularitatile actiunii educative din diferite ipostaze. Pedagogia ca stiinta pozitiva si filosofica in acelasi timp este o stiinta pozitiva care are in vedere realul concret si urmareste sa surprinda relatiile de tip cauza-efect.

Pedagogia intra in sfera domeniului filisofic prin reflexiile asupra valorii si prezenta unor finalitati demonstrand valentele filosifice ale fenomenului educational conferind pedagogiei si un statut de stiinta filosofica. Problematica ridicata de statutul pedagogiei ca stiinta este subiect de dezbatere si este stiinta pentru ca indeplineste o serie de conditii:

obiect de studiu bine conturat si un domeniu de cercetare constituit din fenomene educationale;

metodologie specifica: observatie, experiment etc;

finalitati cognitive: idealuri, scopuri, obiective ce desemneaza intentiile procesului instructiv educativ;

normativitate specifica: principii pedagogice ce ghideaza demersurile educatiei pedagogice;

rezultatele cercetarii si refletiei pedagogice sunt stocate in ansamblul educational: teorii.

Momentele principale constituirii pedagogiei

Ca fenomen social educatia a aparut odata cu societatea umana implicandu-se nemijlocit in procesul muncii, ea s-a desprins treptat de aceasta prin activitate de sine statatoare, in doua etape:

Etapa reflectarii educatiei in constiinta comuna a oamenilor.

Reflectarea stiintifica a fenomenului educational.

1. Etapa reflectarii educatiei in constiinta comuna a oamenilor surprinde fenomenul educational sub forma de idei si reprezentari izolate, sporadice, ocazionale constituite in mod empiric in procesul activitatii practice nemijlocite prin transmiterea sub forma de sfaturi, indemnuri, povete etc. Treptat apar primele incercari de teoretizare a fenomenului educational si implicit primele teorii pedagogice care marcheaza saltul in cea de-a doua etapa.

2. Reflectarea stiintifica a fenomenului educational caracterizeaza preocuparile de a unifica intr-un tot diferite idei privitoare la educatie cu scopul de a oferi o explicare mai profunda asupra acestui fenomen. Sistemul teoriilor ce s-au inchegat a avut menirea de a orienta activitatea educationala practica. In faza initiala a acestei etape teoria pedagogica era parte componenta a sistemelor filozofice, ulterior ea s-a desprins de filosofie constituindu-se in adevarate sisteme pedagogice. Catre sfarsitul sec. al XIX-lea si inceputul sec. al XX-lea ca urmare a rezultatelor obtinute de sociologie si psihologie, pedagogia cunoaste un nou salt in evolutia ei, prin diverse curente si orientari predominant sociologice sau psihologice. Orientarea sociologica a vizat cu precadere subordonarea educatiei trebuintelor societatii prin cultivarea doar a acelor calitati indispensabile in comunitate a tanarului. Orientarea psihologica plaseaza in centrul sau copilul cu interesele si trebuintele sale.

Ideea de baza la aceste orientari demonstreaza ca educatia trebuie sa porneasca de la copil, de la nevoile si aspiratiile lui, cerintelor specifice varstei sale.

Conceptia interdisciplinara in cercetarea si interpretarea fenomenului educativ

Sistemul stiintelor pedagogice cuprinde stiinte educationale; ramuri si discipline. Delimitarea lor in functie de componentele sau laturile actiunii educationale care intra in aria lor de studiu, putem desprinde mai multe ramuri ale stiintelor educationale:

Pedagogia generala este disiplina teoretica ce studiaza actiunea educationala urmarind sa-i surprinda anumite legitati valabile indiferent de locul si timpul in care se desfasoara, studiul fenomenului eucational din perspectiva esentei, a finalitatilor si a dimensiunii sale fundamentale. Diferenta dintre punctele de abordare a pedagogiei au generat in plan teoretic constituirea unor ramuri particulare ale pedagogiei: pedagogia prescolara, pedagogia scolara. Obiectivul acestora fiind educatia asa cum se desfasoara ea in gradinita si scoala. Campul preocuparilor celor doua ramuri il constituie:

a) studiul activitatii si comportamentelor cadrelor didactice ca agenti ai actiunii educationale;

b) studiul tehnologiei educationaleca strategie didactica, a mijloacelor de predare-invatare, a formelor de organizare, situatiilor de invatare;

c) investigarea activitatii si comportamentelor copiilor in procesul de invatare din gradinita si scoala.

Pedagogia speciala se delimiteza de celelalte ramuri prin problematica si tehnologia desfasurarii actiunii educationale cu copii deficienti din punct de vedere fizic, psihic, psiho-motric in scoli si institutii speciale.

Pedagogia experimentala reprezinta investigarea experimentala prin provocarea si organizarea unor situatii noi, prin prelucrarea si interpretarea datelor constatate; ea se pronunta in legatura cu valorile si utilitatile unor principii si tehnici noi penttru activitatea practica.

Pedagogia comparata urmareste surprinderea realizarilor educationale in diverse tari comparativ; ea se ocupa cu particularitatile nationale ale educatiei, cu ceea ce este specific fiecarui sistem educational precum si cu ceea ce este tipic si universal. Comparatia dintre sistemele diferitelor tari se face atat transversal cat si longitudinal, individual sau global urmarind tendintele si evolutia fenomenului educativ in diferite perioade social istorice, anlizand comprativ viziunea continutului invatamantului, modul de desfasurare a examenelor si concursurilor, orientarea scolara si profesionala, invatarea limbilor straine, sistemul de pregatire a cadrelor didactice etc.

Sociologia edicatiei este revendicatra de sociologie ca fiind o ramura aplicata a acesteia, ea poate fi considerata in acelasi timp o ramura a stiintelor educatiei, studiaza fenomene, relatia dintre educatie si societate, fenomene sociale ce apar la nivelul scolii, fenomene privitoare la comportamentul social al colectivului de elevi.

Filosofia educatiei este disciplina in plina constituire ca urmare a implicatiilor pe care educatia le are in lumea contemporana; reflectiile in cadrul acestei discipline se refera l interpretarea finalitatilor educationale prin prisma contributiei sale la dezvoltarea personalitatii umane, iar pe de alta parte la fundamentarea dialectica a cunoaterii stiintifice a fenomenelor educationale.

Metodicile predarii diferitelor obiecte de specialitate (didactica aplicata) se ocupa de problematica organizarii si desfasurarii procesului de invatamant la un obiect determinat: matematica, istorie etc. Metodicile predarii diferitelor obiecte de specialitate au prin excelenta un caracter normativ indicand modele concrete dupa care profesorul trebuie sa se conduca in activitatea sa.

Disciplinele pedagogice pot fi grupate in trei categorii:

1. grupari de institutionalizare a educatiei: pedagogia prescolara, pedagogia scolara, pedagogia scolarului mic, pedagogia profesionala, pedagogia militara, pedagogia religioasa, pedagogia universitara.
2. studierea mai profunda a unor laturi, sarcini sau forme ale educatiei: didacticile (metodicile): metodica jocului in gradinita de copii, dezvoltarea vorbirii, didactica activitatii matematice, teoria educatiei intelectuale in scoala primara, metodologia educatiei, teoria evaluarii etc.
3. discipline care evidentiaza caracteristici sau aspecte ale educatiei: istoria pedagogiei, pedagogia comparata, pedagogia experimentala, defectologia.

Fiecare dintre aceste stiinte asigura intr-o maniera specifica sub aspect teoretic si practic formatia pedagogica a cadrelor didactice. Ele ofera informatii generale si de detaliu in legatura cu conceperea si desfasurarea actului instructiv-educativ.

Continutul pedagogiei: in general are trei parti constitutive: introducere in pedagogie, didactica, teoria educatiei integrale (laturile educatiei).