PROIECTAREA DEMERSURILOR INSTRUCTIV - EDUCATIVE LA NIVEL MICRO

Proiectarea demersurilor instructiv - educative la nivel micro

Esenta si importanta proiectarii didactice

Conditiile unei proiectari didactice eficiente

Planificarea

Proiectarea secventiala a unitatilor de invatare

Proiectarea secventiala a lectiilor / activitatilor didactice

1. Esenta si importanta proiectarii didactice

Proiectarea strategiilor didactice reprezinta ansamblu de procese si operatii deliberative de anticipare a acesteia, de fixare mentala a pasilor ce vor fi parcursi in realizarea instructiei si educatiei, la nivel macro (respectiv la nivelul general al procesului de invatamant) si micro (la nivelul specific / intermediar - al capitolelor / temelor si operational - al activitatilor didactice concrete)

In viziunea traditionala, prin proiectare se intelege impartirea timpului, esalonarea materiei sub forma planului calendaristic, a sistemului de lectii, a planului tematic, a proiectului de lectii etc.

In viziune moderna, in activitatea de proiectare didactica la nivel micro, accentul este deplasat de la simpla planificare / esalonare a timpului la prefigurarea activitatii de invatare a elevilor, la crearea unor situatii de invatare efectiva. Actiunea de proiectare didactica nu se suprapune peste intocmirea planurilor de activitate; ea consta in gandirea si prefigurarea procesului didactic, a strategiilor de predare, invatare si evaluare, a modului orientativ in care se va desfasura activitatea. Pentru accentuarea acestui aspect s-a consacrat sintagma "desing instructional", prin care se intelege actul de a anticipa, de a prefigura demersul didactic in termeni care il faca traductibil in practica.

Conceptul de proiectare didactica s-a impus datorita preocuparii de a conferi activitatii instructiv - educative rigurozitate stiintifica si metodica si datorita aparitiei in didactica moderna a unor orientari si tendinte, cum ar fi :

pedagogia anticipativa si prospectiva ;

pedagogia obiectivelor ;

sistemul principiilor didactice generale si sistemul principiilor didactice specifice disciplinelor de studiu ;

organizarea instructiei si educatiei in functie de achizitiile din teoria invatarii;

elaborarea planurilor calendaristice, a sistemelor de lectii, a planurilor tematice, a proiectelor de activitate didactica ;

aplicarea unor metode didactice moderne si eficiente (de exemplu instruirea asistata de calculator)

elaborarea unor instrumente obiective pentru evaluarea randamentului scolar.

Proiectarea activitatii didactice constituie premisa si conditia necesara pentru realizarea unui demers didactic eficient.

2. Conditiile unei proiectari didactice eficiente

Proiectarea didactica este o actiune, permanenta, care precede demersurile instructiv - educative, indiferent de dimensiunea, complexitatea sau durata acestora. La nivel micro, ea presupune de fapt stabilirea sistemului de relatii si dependente existente intre continutul stiintific vehiculat, obiectivele operationale si strategiile de predare, invatare, evaluare.

Proiectarea inseamna relationare intre continut, obiective si strategii de instruire si autoinstruire si strategii de evaluare, continutul fiind operatorul principal in instruire.

In proiectarea la nivel micro, se porneste de la un continunt fixat prin programele scolare, care cuprind obiectivele generale ale invatamantului, precum si obiectivele cadru si obiectivele de referinta, care sunt unice la nivel national. Profesorul urmeaza sa realizeze derivarea pedagogica a obiectivelor operationale concrete, comportamentale, care orienteaza activitatea de instruire si autoinstruire.

Activtatea de proiectare didactica se finalizeaza cu elaborarea unor instrumente de lucru utile cadrului didactic - planul tematic si proiectele de activitate didactica / lectie, mergand pana la secventa elementara de instruire. Activitatea didactica are un caracter procesual, ea se desfasoara in etape, in secvente articulate logic, peste care urmeaza sa se suprapuna stabilirea de obiective concrete ; nu este recomandabil ca pentru o anumita activitate didactica sa se formuleze mai mult de 2 - 3 obiective.

Proiectul de lectie este un instrument de lucru si un ghid pentru profesor, el oferind o perspectiva de ansamblu, globala si complexa asupra lectiei. In viziune moderna, proiectul de lectie are caracter orientativ, avand o structua flexibila si elastica. Este de preferat ca proiectul de lectie sa prevada unele alternative de actiune si chiar sa solicite capacitatea profesorului de a reconsidera demersul anticipat atunci cand situatii neprevazute fac necesara schimbarea, deci un comportament didacic creator.

Se impune gandirea activitatii de proiectare in asa fel incat sa se promoveze o invatare prin problematizare, euristica, experimentala, creatoare etc. ceea ce tine atat de insusirea unor modalitati si tehnici de lucru eficiente, cat si de experienta, imaginatia si creativitatea pedagogica a cadrului didactic.

Planificarea.

Lectura personalizata a programei si manualelor scolare se refera la dreptul si responsabilitatea cadrului didactic de a lua decizii proprii in legatura cu modalitatile optime de crestere a eficientei activitatilor instructiv - educative.

In programele scolare valabile la nivel national, obiectivelor cadru le sunt asociate obiective de referinte, care se ating cu ajutorul continuturilor. Cadrul didactic poate opta pentru activitatile de invatare specificate in programa (care au un caracter orientativ si nu obligatoriu) sau poate imagina altele, adecvate conditiilor educationale concrete. A. de I. Se construiesc prin corelarea obiectivelor de referinta / competentelor specifice cu continuturile si sunt orientate spre un anumit scop educational, corelat cu tema activitatii.

Asadar, noua proiectare curriculara presupune trecerea de la o succesiune fixa a continuturilor existente in manualele unice la autentice practici didactice reflexive, la demersuri didactice personalizate, la valorificarea personalizata a programei scolare (care este obligatoriu sa fie parcursa in intregime), la citirea personalizata a manualelor scolare alternative, la selectarea si structurarea continuturilor de catre profesor (prin pastrare, adaptare, completare, inlocuire sau omitere, a continuturilor din manualele scolare)

Planificarea calendaristica. Planificarea calendaristica este un document administrativ elaborat de catre profesor in care se asociaza obiectivele de referinta si continuturile din programa scolara cu resursele de timp alocate din cele disponibile pe parcursul anului scolar.

Etape :

Realizarea asocierilor dintre obiectivele de referinta / competentele specifice si continuri.

Se impart elementele de continut in mai multe unitati de invatare astfel icat sa fie incluse in planificare toate elementele de continut specificate in programa scolara. O unitate de invatare este constituita din mai multe lectii cu tematica similara si prin parcurgerea carora se realizeaza anumite obiective de referinte. Intre elementele de continut din cadrul unei unitati de invatare exista coerenta, astfel incat conceptele si informatiile noi se cladesc in maniera constructivista pornindu-se de la ceva simplu si cunoscut spre ceva mai complicat si necunoscut. Se observa ca in multe programme scolare de stiinte coerenta in abordarea temelor, motiv pentru care profesorul are obligatia de a restabili ordinea logica in parcurgerea continutului in timpul unui an scolar. Intr-o unitate de invatare pot fi integrate lectii specificate in programa scolara in diferite locuri pe lista continuturilor.

Stabilirea succesiunii de parcurgere a unitatilor de invatare si detalierea continuturilor tematice ale fiecarei unitati in raport cu acele obiective de referinta / competente specificearre le sunt asociate prin programa;

Verificarea concordantei dintre traseul educational propus de cadrul didactic si oferta de resurse educationale materiale de care poate dispune (manuale, ghiduri, indrumatoare etc.)

Alocarea resurselor de timp considerate necesare pentru fiecare unitate de invatare, in concordanta cu obiectivele de referinta.

Continutul planificarii calendaristice are valoare orientativa ; eventualele modificari determinate de aplicarea sa efectiva in practica pot fi consemnate in rubrica "Observatii".

O planificare corect elaborata, trebuie sa acopere integral programa scolara din punct de vedere ale obiectivelor de referinta si al continuturilor.

Unitatea de invatamant: . . . . . . . .

An scolar: . . . . . . . . . . . . . .

Clasa: . . . . . . . . . . . . . . ..

Disciplina: . . . . . . . . . . . . .

Tip de curriculum: . . . . . . . . . .

Nr. de ore / saptamana: . . . . . . . .

Profesor: . . . . . . . . . . . . . .

Obiective cadru :

Proiectarea secventiala a unitatilor de invatare

Presupune parcurgerea acelorasi etape metodice care precizeaza elementele procesului instructiv - educativ, intr-o sucsesiune logica:

identificarea obiectivelor de refrinta (in ce scop voi face?)

selectarea continuturilor (ce voi face ?)

analiza resurselor (cu ce voi face ?)

alegerea situatiilor de invatare (cum voi face ?)

stabilirea instrumentelor de evaluare(cat s-a realizat ?)

Practic, o U.de I. ofera un model de intelegere a procesului instructiv - educativ din perspectiva strategica.

Unitatea de Invatare

Unitatea de invatare trebuie inteleasa si conceputa ca o structura didactica deschisa si flexibila, careia ii sunt asociate unitati de continuturi instructiv -educative cu urmatoarele caracteristici :

coerenta din punct de vedere al obiectivelor educationale / competentelor educationale vizate si determina formarea la elevi a unor comportamente dezirabile specifice, gratie integrarii unor obiective de referinta ;

desfasurare sistematica si continua, in mai multe unitati didactice (secvente de instruire) , pe o anumita perioada de timp ;

se finalizeaza prin evaluare sumativa (dar presupun si evaluare formativa).

U.de I. fiind elementele generatoare ale proiectarii calendaristice, proiectele U.de I se elaboreaza in mod ritmic, pe parcursul anului scolar, cu un avans de timp corespunzator, pentru ca ele sa reflecte realitatea educationala.

Demersurile de proiectare a U.de I presupun, practic, ca, pe baza indicatiilor din planificare, sa se realizeze detalierile pe orizontala, ierarhizand activitatile in succesiunea derularii lor, raportandu-le la cate un obiectiv de referinta si specificand resursele necesare bunei desfasurari a procesului instructiv - educativ.

In proiectul U.de I., cadrul didactic va asocia, fiecarei activitati de invatare, resursele materiale (mijloacele de invatamant - manuale, lucrari auxiliare, culegeri, indrumatoare, planse, tabele, materiale didactice, mijloace audio-video; locul de desfasurare etc.), resursele umane (elevul cu personalitatea sa, cu potentialul sau psihic, cu motivatia sa pentru studiui, cu capacitatile sale de invatare; profesorul cu personalitatea si experienta sa didactica; influentele comunitatii etc. ) si resursele procedurale (forma de organizare a activitatii elevilor; modalitattile operationale de organizarea activitatii didactice; metodele de predare; metodele de invatare, metodele de eveluare, alocarea resurselor de timp)

Conceptul de U.de I. A fost introdus tocmai pentru a se materializa sintagma demers didactic personalizat si pentru a se asigura flexibilizarea si elasticitatea proiectarii didactice.

Proiectarea U. de I. trebuie facuta tinand cont de :

centrarea demersului instructiv - educativ pe obiective /competente si nu pe continuturi

implicarea in proiectarea didactica a urmatorilor factori: obiective (de ce?), activitati (cum ?), resurse ale activitatii (cu ce ?), resurse evaluative (cui ?)

identificarea resurselor educationale necesre, a tipurilor de activitati optime, a strategiilor si secventelor de evaluare si repartizarea lor in timp

Proiectul unitatii de invatare: . . . . . . . . . . . . . . . . .

An scolar: . . . . . . Clasa: . . . .

Disciplina: . . . . . . . . . . . Tip de curriculum: . . . . . . . . . .

Nr. de ore / saptamana: . . . . . . Nr. de ore alocate: . . . . . . . . .

Proiectarea secventiala a lectiilor / activitatilor didactice

Unitatea didactica - reprezinta secventa de instruire relativ autonoma, rezultata in urma divizarii continutului unei discipline de invatamant in vederea facilitarii activitatilor de invatare.

Functia unitatii didactice este relevanta la nivelul activitatii de invatare, angajand procesul de asimilare rapida a continutului proiectat in contextul unui "lant de informatii" care stimuleaza asigurarea saltului de la cunoasterea simpla la cunoasterea bazata pe intelegere.

Structura unitatii didactice include "un ansamblu de informatii, deprinderi si priceperi, operatii etc. ce se cer realizate printr-o tema data. Relatiile dintre aceste e lemente, proiectate la nivelul interdependentei necesare intre latura teoretica si cea aplicativa a invatarii, confera unitatii didactice coerenta si consistenta pedagogica.

Valorificarea unitatii didactice este posibila in diferite contexte de proiectare pedagogica a unor continuturi disciplinare intradisciplinare sau chiar transdisciplinare. Operationalizarera lor la nivelul activitatii didactice permite ierarhizarea actiunilor de predare - invatare - evaluare, conform operatiilor de divizare pedagogica a continutului instruirii propuse in contextul programei scolare sau prin initiativa fiecarui profesor. Aceste opratii presupun o buna cunoastere a ceea ce urmeaza a fi invatat ; a celor ce invata ; a conditiilor in care se produce invatarea.

Temele unitatii de invatare, conform indicatiilor CNC-ului «sunt enunturi complexe legate de analiza scopurilor invatarii, formulari fie originale, fie preluate din lista de continuturi a programei sau din manual, formulari care reflecta din partea profesorului o intelegere profunda a scopurilor activitatii sale, talent pedagogic, inspiratie, creativitate, cunoasterea disciplinei studiate.

Lectia - forma importanta de organizare a procesului instructiv - educativ

Definirea, caracterizarea si taxonomia lectiilor

Definirea lectiei

Etimologia conceptului "lectie" se afla in termenul grecesc "lectio", care inseamna "a citi cu glas tare", "a audia", "lectura", " medita". Initial, lectia presupunea din partea profesorului simpla, expunere, lectura, respectiv citire din manual, iar din partea elevilor memorarea celor audiate, a textelor.

In literatura pedagogica se pot intalni multe definitii ale lectiei.

a.     in functie de criteriul organizatoric

forma de activitate care se dsfasoara in clasa, sub indrumarea ununi cadru didactic, intr-un interval de timp precis determinat, pe baza cerintelor cuprinse in programa si potrivit oralului scolar :

activitate a elevilor sub indrumarea profesorului in vederea asimilarii cunostintelor si formarii deprinderilor prevazute de o tema din programa scolara si intr-un timp determinat; se constituie ca unitate de munca didactica cu scop précis, in care se realizeaza interactiunea optima intre factorii procesului de invatamant - scop, elev, professor, continunt, metode, tehnologie didactica; forma de baza a organizarii procesului de invatamant.

perspectiva curriculara orienteaza activitatea elevilor desfasurata sub indrumarea cadrului didactic "la nivelul corelatiei profesor - elev care evidentiaza , pe de o parte, necesitatea profesorului de a lectura esentialul, iar, pe de alta parte, posibilitatea formativa a elevului, de a medita eficient, inaintea lectiei si ca efect al lectiei"

b.     din punct de vedere al continutului

- reprezinta un sistem de idei articulate logic si didactic, in conformitate cu cerintele psihopedagogice referitoare la predarea - asimimlarea cunostinetelor, la aplicarea lor, la verificarea, evaluarea si notarea rezultatelor ; este o unitate logica , didactica si psihologica.

c.      are in vedere mai multe criterii

o unitate didactica fundamentala, o forma a procesului de invatamant prin intermediul careia o cantitate de informatii este perceputa si asimilata activ de catre elevi intr-un timp determinat, pe calea unei activitati intentionate, sistematice, cu autoreglare, provocand in sfera biopsihica a acestora o modificare in sensul formarii dorite.

d.     perspectiva sistemica ;

modalitatea principala de organizare a activitatii didactice, prin intermediul careia se realizeaza in acelasi timp informare si formare, instruire si educare.

Este inteleasa ca un dialog intre profesor si elevi, subordonat obiectiovelor generale si specifice ale procesului de invatamant, operationalizate la nivelul colectivului de elevi.

Se constituie intr-un program didactic, respectiv un sistem procedee de lucru si actiuni comune ale profesorului si elevilor (expuneri, explicatii, demonstratii logice si experimentale, rezolvari de probleme etc.) structurate si organizate in vederea atingerii obiectivelor instructiv - educative propuse si in vederea activizarii elevilor in procesul didactic.

Configurarea didactica a lectiei

Obiective cadru si de referinta

Obiective operationale

Continuturi instructiv - educativ

Strategia didactica Lectia Clasa de elevi

(grupe de nivel)

Rezultatele instruirii si autoinstruirii

Evaluarea rezultatelor

Reglarea procesului instructiv educativ

Structura lectiei - o mare diversitate de structuri de lectii in studiul diferitelor obiecte de invatamant, datorita actiunii conjugate a anumitor factori, : obiectul de invatamant (O.I.), stiinta corespunzatoare acesteia (S), personalitatea profesorului (P) si cea a elevilor(E).

Relatiile care se stgabilesc intre structura lectiilor, obiectul de invatamant, stiinta, profesor si elevi.

Caracterizarea lectiilor

Valorificata in mod sistematic si intensiv in practica instructiei si educatiei, lectia cunoaste o adevarata perenitate datorita valentelor / virtutilor pe care le detine in comparatie cu alte forme de organizare a procesului de invatamant :

Virtuti

asigura un cadru organizatoric adecvat pentru derularea procesului instructiv - educativ, promoveaza un sistem de relatii didactice profesor - elevi si activitati didactice menite sa angajeze elevii, sa ii activeze si sa imbunatateasca performantele invatarii ;

faciliteaza insusirea sistematica valorilor care constituie continutul invatamantului, a bazelor stiintelor, a sistemului de cunostinte si abilitati fundamentale ale acestora ;

contribuie la formarea si modelarea capacitatii de aplicare in practica a cunostintelor teoretice insusite de elevi ;

sprijina insusirea noilor informatii, formarea notiunilor, deducerea definitiilor, a regulilor; formarea unei atitudini pozitive fata de invatare ;

are influente formative benefice, prin angajarea elevilor in lectie.

Servituti / disfunctii:

- ponderea deseori prea mare a predarii, in defavoarea invatarii

- utilizarea excesiva a activitatii frontale cu clasa de elevi

- realizare anevoioasa si cu stangacie a diferentierii activitatii didactice, in functie de particularitatileindividuale si de grupale elevilor

- conexiunea inversa la clasele cu numar mare de elevi este insuficienta

1.3. Categorii si variante de lectii

Categoria de lectii semnifica un anumit mod de construire si realizare a lectiei, determinat de obiectivul fundamental urmarit, care reprezinta factorul constant al lectiilor; ea reprezinta o abstractizare si o generalizare a elementelor comune mai multor lectii.

Categoria de lectii reprezinta un grup de lectii ca unitate de structura in functie de obiectivul fundamental.

Categoriile de lectii trebuie considerate ca modele util pentru proiectare si desfasurare, care pot fi restructurate si adaptate.

Exemple de categorii de lectii si variante ale acestora, cu care se opereaza frecvent in practica instruirii:

Repere metodice in organizarea si desfasurarea lectiei

cunoasterea cat mai profunda a personalitatii elevilor :

nevoiole si asteptarile lor educationale ;

nivelul de pregatire

experienta lor cognitiva teoretica si practica

stilurile de invatare

capacitatile de munca in grup, de activitate independenta

imbinarea influentelor educative formale cu cele neformale si informale

structurarea si esentializarea continuturilorastfel incat invatarea sa se realizeze in clasa

valorificarea metodelor de invatamant in directia activizarii elevilor

utilizarea unor sisteme de mijloace de invatamant care sa sprijine intelegerea, aplicarea noului, fixarea, aprofundarea, esentializarea, conceptualizarea, abstractizarea,transferul

imbinarea formelor de organizare a activitatilor elevilor

realizarea unui feed - back ameliorativ continuu si a unei evaluari continue, formative si formatoare

Proiectarea lectiilor / activitatilor didactice

Reprezinta un demers care se raporteaza la trei cadre de referinta :

activitatea anterioara secventei proiectate, activitate care este suipusa unei evaluari diagnostice, de identificare a aspectelor reusite si a celor mai putin reusite, in scopul prefigurarii unor demersuri didactice ameliorative ;

situatia existenta in momentul proiectarii, respectiv resursele psihologice ale elevilor, cele materiale, caracteristicile mediului de instruire s.a.m.d.

cerinte impuse de progrqama scolara si de alte documente curriculare si acte normative.

Proiectarea didactica a lectiilor si, in general, proiectarea didactica la nivel micro, se afla in interdependenta cu activitatea de realizare si evaluare a instruirii si autoinstruirii, precum si cu demersurile de reglare a acesteia, interdependenta asigurata de tehnologia (auto)instruirii.

Modelarea relatiilor dintre proiectarea, realizarea, evaluarea si reglarea activitatii de instruire si autoinstruire:

Obiective educationale

Continutul stiintific

Tehnologia (auto)instruirii

Proiectare Realizarea Evaluarea Reglarea

Conexiunea inversa si optimizarea instruirii si autoinstruirii

Intrebarile la care raspund proiectarea, realizarea, evaluarea si reglarea instruirii si autoinstruirii:

3.Designul activitatilor didactice

Elementele care contribuie la actul decizional al profesorului in proiectarea lectiei / activitatii didactice

Obiectivele operationale ale lectiei

Continutul instructiv - educativ al lectiei

In ce conditii se va vehicula ? Cum se va vehicula ? Cu ce se va vehicula ?

Ce ? Unde ? Cat ? In cat Cu Pentru Resurse Resurse Resurse

timp ? cine ? cine ? psihologice metodologice materiale

Restrictii Tehnologia instruirii

Etapele proiectarii lectiei / activitatii didactice

Stabilirea formei de organizare a activitatii instructiv educative si incadrarea ei in U.de I.

Stabilirea obiectivelor operationale

Selectarea si prelucrarea continutului stiintific

Elaborarea strategiei de instruire si autoinstruire

Stabilirea structurii procesuale a lectiei / activitatii didactice

Cunoasterea si evaluarea randamentului scolar

Stabilirea strategiei    Stabilirea strategiei

de evaluare folsite de profesor    de autoevaluare folsite elevi

1. Stabilirea formei de organizare a activitatii instructiv educative si incadrarea ei in U.de I.

in viziune sistemica : este o actiune ce presupune analizarea locului si rolului lectiei / activitatii didactice in cadrul U. I., precum si stabilirea obiectivului fundamental. Acesta evidentiaza sensul in care va fi valorificat continnutul ideatic : transmitere, descoperire, recapitulare, sistematizare, aplicare, verificare, evaluare etc. si constituie elementul determinant in stabilirea categoriei sau a tipului de lectie.

Se pot elabora, ca instrumente suplimentare, sisteme de lectii sau planuri tematice.

In viziune sistemica - stabilirea obiectivului didactic fundamental.

Evidentiaza sensul in care va fi valorificat continutul ideatic : transmitere, dobandire, descoperire, recapitulare, sistematizare, aplicare, verificare, evaluare etc.

Constituie elementul determinant in stabilirea categoriei sau a tipului de lectie.

Sistemul de lectii - ansamblul lectiilor componente ale unei unitati de invatare care formeaza o unitate organica si asigura atingerea obiectivelor instructiv educative ale U.I.

Plan tematic - (sintagma) - cuprinde sistemul de activitati didactice (lectii, lucrari de laborator, cercuri, dezbateri, activitati independente, excursii, vizite etc. si altele decat cele prevazute in programa scolara) intr-o secventa didactica (unitate didactica)

2. Stabilirea obiectivelor operationale

Directioneaza intreaga activitate de pregatire si realizare a demersurilor didactice,

se realizeaza in functie de continut si de finalitatea pe termen mai lung a instruirii. Recomandare. In practica poate utilizat cu succes modelul lui Mager de formulare a obiectivelor operationale.

3. Selectarea si prelucrarea continutului stiintific

Se aleg unitatile de continut in conformitate cu obiectivele operationale stabilte, se realizeaza transpunerea didactica a continuturilor intr-un crochiu logic.

Actiuni ce tin cont de urmatoarele elemente :

nivelul general de pregatire al elevilor ;

rezultatele si experienta cognitiva anterioara a elevilor ;

sistamul de cunostinte si abilitati intelectuale si practice de care dispun elevii

ezperienta practica a elevilor, gradul in care acestea cunosc materialul faptic;

corelatiile intra- si interdisciplinare care se pot realize.

Actiunile au scopul de a realiza transpunerea didactica a continutului stiintific intr-o maniera care sa le permita elevilor asimilarea lui, dar in acelasi timp sa ii oblige la effort intelectual si/sau practice - aplicativ / motric.

Procedee de structurare a continutului stiintific si de selectare a progresiei optime a continutului:

Graful conceptelor

Figura alcatuita din puncte / noduri care reprezinta notiunile alese in vederea introducerii altora noi si sageti. Graful realizeaza o prima selectie a notiunilor necesare pentru intelegerea si asimilarea noilor cunostinte.

Matricea conceptelor

Permite o selectie mai riguroasa a notiunilor, oferind informatii in legatura cu notiunile necesare si masura in care acestea ne ajuta la achizitionarea cunostintelor. (matricea lui Davies)

Diagrama de desfasurare a programului

Contine detalierea notiunilor selectate in cuante, succesiunea si numarul lor pentru lectia sau tema respectiva.

Pentru introducerea notiunilor N_1, N₂, . . . .N_n, se folosesc diferite exemple care aduc:

informatii complete (E);

contra - exemple (E*);

generalizari partiale (G*);

generalizari complete (G);

definitii (DE);

definitii incomplete (DF);

recapitulari (R);

aplicatii teoretice (AT);

aplicatii practice (AP).

Notiunile cuprinse in grafurile si matricile conceptelor, vor aparea acum mai dezvoltate intr-o suita de pasi. Exemple.

Structurarea materialului in unitati mai mari (U.I.) poate avea la baza o anumita taxonomie sau o ierarhie in functie de un principiu de ordine aplicabil mai ales in cazul formarii priceperilor si deprinderilor intelectuale si practice.

Elaborarea strategiei instruirii

In conformitate cu obiectivele operationale.

Stabilirea structurii procesuale a activitatii didactice

Numarul si succesiunea etapelor unei unitati didactice / activitati didactice pot fi variabile, ele nu sunt absolut obligatorii. In functie de obiectivul fundamental si de tipul unitatii didactice sau al activitatii didactice unele etape pot avea o pozitie privilegiata sau o pot pierde.

Prefigurarea strategiilor de evaluare

Aplicarea unor probe de teste si evaluare a cunostintelor si abilitatilor intelectuale si practice ale elevilor pe baza careia se va realize reglarea si optimizarea instruirii.

7. Stabilirea actiunilor de autocontrol si autoevaluare ale elevilor

Demers ce tine de specificul continutului stiintific, vehiculat in activitatea didactica, de obiectivul didactic fundamental, de obiectivele operationale si de timpul disponibil.

Elaborarea strategiei de instruire si autoinstruire

Stabilirea structurii procesuale a lectiei / activitatii didactice

Cunoasterea si evaluarea randamentului scolar

Stabilirea strategiei    Stabilirea strategiei

de evaluare folsite de profesor    de autoevaluare folsite elevi