Temperamentul: definitie, caracteristici, tipologie

Clasa: a X a, profil Stiinte Sociale

Data:

Tema: Temperamentul. Definitie, caracteristici, tipologie

Durata: 50 de min.

Obiective generale:

O1: Dobandirea cunostintelor referitoare la temperament;

O2: Autoevaluarea teperamentului;

O3: Imbunatatirea strategiilor de educare a temperamentelor prin cunoasterea propriilor caracteristici temperamentale

Obiective    operationale:

a)   Cognitive:

Sa defineasca temperamentul;

Sa explice caracteristicile temperamentale;

Sa argumenteze importanta temperamentului in viata individului;

b)   Afective:

Sa-si autoevalueze temperamentul;

Sa analizeze caracterul activ al temperamentului.

Metode:

conversatia euristica

exercitiul

brainstorming

explicatia didactica

expunerea si problematizarea.

Tipul lectiei:

lectie de predare - invatare

Materiale:

a)   Bibliografie:

Psihologie. Manual clasa a Xa, Ion Dafinoiu, Minel Marcu, Tiberiu Rudica, Institutul European, Iasi, 2000.

Psihosociologie. Teorie si aplicatii, S. Chelcea, Ed. Economica, 2006, Bucuresti.

b)      Alte materiale: chestionare de evaluare ale temperamentului, videoproiectorul si calculatorul.

ANEXA 1:

Planul temei de astazi este:

Definirea temperamentului;

Cracteristici ale temperamentului;

Tipologiile temperamentale si caracterizarea acestora

Se va folosi videproiectorul in dirijarea permanenta a parcurgerii materialului de invatat.

TEMPERAMENTUL - este latura expresiva a personalitatii

TEMPERAMENTUL - este latura dinamico-energetica a personalitatii

CARACTERISTICI ALE TEMPERAMENTULUI

q    Temperamentul este inascut - particularitatile sale tin de structura somatica, de sistemul nervos.

q    Temperamentul evolueaza - el nu se manifesta in acelasi mod pe tot parcursul vietii incepand de la nastere.

q    Nu exista temperamente bune sau rele.

q    Nu exista temperamente pure - etimologia latina a cuvantului sugereaza ca tempera temperare = amestec.

q    Temperamentul este o particularitate foarte generala a personalitatii

TIPOLOGII TEMPERAMENTALE

n     Medicii antichitatii Hipocrate si Galenus - prin combinarea - temperare, a celor patru umori sau substante primare ale corpului uman: sange - sangvin, bila galbena - coleric, limfa - flegmatic si bila neagra - melancolic.

n     Psihiatrul german E. Kretschmer - face relatia dintre aspectul somatic si manifestarile temperamentale, astfel identifica patru forme ale temperamentului.

v    Pignicul - ciclotin (scund, bondoc, indesat, extravert, vioi dinamic;

v    Astenicul - schizotin (interiorizat, filiform, longilin);

v    Atleticul (alura sportiva, armonios dezvoltata, direct si deschis in manifestari)

v    Displasticul (prezinta malformatii corporale cu efecte variabile in plan temperamental)

n     Medicul si psihologul american W. Sheldon pornind de la cele trei straturi constitutive ale embrionului (endoderma, mezoderma si ectoderma) a desprins trei tipuri biocorporale si tot atatea tipuri temperamentale.

Ø     Din endoderma se desprind doua forme: endomorful ca biotip si viscerotronul ca tip temperamental (nevoia de odihna, dependenta de aprobarea sociala etc);

Ø     Din mezoderma - biotipul mezomorf si tipul temperamental somatoton (activ, energic, aventurier etc.);

Ø     Din ectoderma - se dezvolta biotipul ectomorf si tipul temperamental cerebroton (interiorizat, izolat, inhibat etc.)

n     I.P. Pavlov pornind de la trei indicatori: FORTA, ECHILIBRUL si MOBILITATEA proceselor nervoase fundamentale - EXCITATIA si INHIBITIA

o       FORTA - rezistenta la oboseala nervoasa, la solicitari intense, la factorii majori de stres:

o       PUTERNIC

o       SLAB

o       MOBILITATEA - usurinta cu care se trece de la o stare la alta, rapiditatea si flexibilitatea adaptarii la situatii noi:

o       MOBIL

o       INERT

o       ECHILIBRUL - raporturile de forta intre excitatie si inhibitie:

o       ECHILIBRAT

o       NEECHILIBRAT (excitabil sau inhibat)

n     C.G. Jung - propune abordarea temperamentului in functie de orientarea individului spre lume sau spre propria persoana.

EXTRAVERTUL - este individul orientat spre exterior, este sociabil, cauta emotii puternice, isi asuma riscurile, actioneaza sub imboldul momentului, este impulsiv si ii place schimbarea, este un optimist, ii plac distractiile, este superficial cu propriile sentimente.

INTROVERTUL - este linistit, introspectiv, izolat, rezervat, distant, prudent, prefera o viata organizata, isi controleaza si cenzureaza sentimentele.

n     Psihologul englez H.J. Eysenck - pornind de la teoria lui Jung, face relatia cu teoria fiziologica, a stabilitatii si instabilitatii neuropsihice si cautand sa pastreze si notiunile temperamentale preluate din teoriile antichitatii despre temperamente a redat printr-o harta temperamentala o viziune mult mai completa a acestora.