MODALITATI DE SELECTARE A STRATEGIILOR

MODALITATI DE SELECTARE A STRATEGIILOR

Strategiile utilizate in invatare sunt dependente de:

• Stilul de invatare al elevului
• Tipul materialului de invatat
• Scopul invatarii
• Cunostintele metacognitive de care dispune elevul

2.1. Stiluri de invatare se refera la modalitatea de receptare, prelucrare, stocare si reactualizare a informatiei. Stilurile de invatare sunt structuri flexibile si nu imuabile. In literatura consacrata domeniului, se precizeaza urmatoarele stiluri de invatare, in functie de diverse criterii referentiale:

Ø      Dupa modalitatea senzoriala implicata

Auditiv:

Vizual

Kinestezic

Ø      In functie de emisfera cerebrala cea mai activata in invatare

Stilul holistic/global

Analitic/secvential

Ø      In functie de profilul intelectual

Autorul Teoriei inteligentelor multiple este Howard Gardner, profesor de teoria cunoasterii, educatie si psihologie la Universitatea Harvard, precum si de neurologie la Facultatea Medicina din de Massachusetts, S.U.A. In teoria sa, Gardner porneste de la ideea ca unii copii cu coeficient ridicat de inteligenta nu au rezultate bune la scoala, fiind considerati "destepti" numai cei care au punctaje mari la testele de inteligenta.

Conform traditiei suntem tentati sa-i consideram "inteligenti" pe cei care sunt buni la obiectele de baza din scoala, adica matematica sau literatura, iar pe ceilalti sa-i consideram "talentati". Daca le numim pe unele inteligente si pe celealte talente inseamna ca nu le consideram la fel de importante si egale.

In viziunea lui Gardner o inteligenta este un mod de a rezolva problemele si de a dezvolta produse considerate ca valori in cel putin o cultura. Ea este o promisiune de potential bio-psihologic. Valorizarea inteligentei este determinata de domeniul sau campul in care ea se manifesta. Acest domeniu sau camp poate fi o disciplina sau un mestesug practicat in societate. Faptul ca domeniul sau campul de manifestare determina inteligenta care este valorizata, subliniaza importanta actului educativ in dezvoltarea uneia sau mai multora dintre inteligentele umane in functie de oportunitatile si posibilitatile de dezvoltare.

Studiind modul in care oamenii rezolva problemele, Gardner a ajuns la concluzia ca exista sapte tipuri de inteligenta care se pot defini pe baza a 10 criterii printre care :

• Existenta unui sistem propriu de simboluri (cuvinte, numere);

Manifestarea abilitatii respective sa fi avut loc de la primele semne ale existentei oamenilor pe Pamant;

• Sa se cunoasca in care parte a creierului este localizata inteligenta respectiva.

Tipurile de inteligenta identificate de Gardner determina modul de operare cu cunostintele.

TIPURI    DE INTELIGENTA

Psihologul american a reusit sa identifice si al noulea tip de inteligenta, cea existentiala, dar pentru ca nu a reusit sa determine care zona cerebrala este responsabila de activarea acelei inteligente, ea nu este recunoscuta.

Ø      Dupa gradul si modalitatea de implicare in experentierea cunostintelor

Divergent

Asimilator

Convergent

Acomodativ

Modelul invatarii experentiale a lui Kolb se refera la intelegerea comportamentului de invatare al elevilor. In conceptia autorului mentionat invatarea eficienta presupune experentierea activa, faza de reflectare, conceptualizarea abstracta a cunostintelor si aplicarea practica a acestora.

• Stilul divergent de invatare se bazeaza pe experienta concreta cu situatia generatoare de cunostinte si reflectarea ulterioara asupra lor;
• Stilul asimilator de invatare valorifica reflectiile personale asupra situatiilor, rezultand concepte si teorii cu grad mare de abstractizare si generalizare;
• Stilul convergent de invatare presupune aplicarea creativa a ideilor si datelor prelucrate sistematic;
• Stilul acomodativ de invatare se refera la testarea in situatii reale a cunostintelor.

Experentiere

(traire)

Experimentare Observare

activa pasiva

Conceptualizare/abstractizare

Un stil de invatare este in general o combinatie intre stilurile descrise. El implica:

• Aspecte senzoriale (modalitati specifice de invatare);
• Abilitati cognitive specifice (tipuri de inteligenta);
• Modalitati diferite de raportare la experienta directa cu cunostintele (modelul lui Kolb);
• Modalitati de implicare a emisferelor cerebrale (stiluri cognitive);

Ca modalitati de identificare a stilului preferat de invatare pot fi amintite:

• Reflectarea asupra propriilor experiente de invatare;
• Identificarea stilului de invatare pe baza descrierilor existente;
• Utilizarea de chestionare;
• Experimentarea diverselor stiluri de invatare.

2.2. Tipul materialului

Unele materiale pot fi invatate prin utilizarea de mnemotehnici iar altele pot fi asimilate mai usor prin comprehensiunea textului. Eficienta unei strategii este dependenta si de natura materialului la care se aplica dar si de domeniul de studiu.

2.3. Scopul invatarii

De foarte multe ori scopurile invatarii sunt inconsistente. Elevii nu sunt intotdeauna interesati de intelegerea materialului si de retinerea informatiilor pe o perioada lunga de timp. Scopul lor poate sa fie obtinerea unei note de trecere la un test sau realizarea sarcinii intr-un timp scurt si cu efort minim. In acest caz, strategiile ce vizeaza intelegerea sunt nerelevante. Pentru o intelegere de lunga durata    este nevoie de strategii de comprehensiune si monitorizare a intelegerii.

2.4. Cunostintele si strategii metacogitive

Cunostintele si factorii care afecteaza activitatea cognitiva, ca si reglarea si monitorizarea functionarii acesteia sunt denumite de metacognitie (Baban, Adriana, 2001). In literatura de specialitate sunt precizate urmatoarele strategii metacognitive:

A cunoaste resursele cognitive proprii si sarcinile la care pot face fata;

A sti in ce conditii se aplica diferitele strategii de invatare si a le cunoaste limitele;

Planificarea modalitatii de abordare a unei sarcini;

Utilizarea unor strategii eficiente de invatare si reactualizare a materialului anterior;

Monitorizarea nivelului actual de cunoastere.

Aceste cunostinte si strategii pot fi deosebit de utile in procesul de invatare, functionand ca o modalitate de evaluare permanenta si control al procesului de invatare. In absenta unui control metacognitiv pot sa apara mai frecvent iluzii de cunoastere a unei teme si astfel sa se aloce mai putin timp pentru asimilare decat este necesar. Ele pot avea si un efect inhibitor in cazul in care focalizarea este doar pe capacitatile proprii si nu pe strategiile utilizate. Procesul de dezvoltare al metacognitiilor este unul natural. Metoda cea mai eficienta de formare a unei strategii este ceea de invatare prin cooperare, in care elevii devin pe rand un fel de metacognitie externa pentru celalalt membru al grupului, adresand intrebari legate de text, solicitand clarificarea unor idei, sumarizarea sau predictia asupra continutului care va urma.