LOCUL SI IMPORTANTA MOTIVARILOR ORTOGRAFICE IN FORMAREA DEPRINDERILOR DE EXPRIMARE CORECTA

Cultivarea limbii se inscrie pe coordonatele majore ale preocuparilor popoarelor civilizate. Limba oricarui popor este in continua miscare si sufera permanente schimbari, determinate de nevoia de exprimare a unor prefaceri in diverse sectoare.

A invata elevii sa vorbeasca corect si sa scrie corect in limba romana este o datorie de onoare a scolii si un act de cultura cu profunde rezonante sociale si patriotice. Pentru ca elevii sa dobandeasca insa priceperi si deprinderi temeinice de folosire corecta a limbii, atat in comunicarea orala, cat si in cea scrisa, ei trebuie pusi in situatia de a observa, de a analiza, de a motiva si de a aplica faptele de limba.

Prin motivarile ortografice urmarim aprofundarea rationala a faptului lingvistic, surprinzandu-i mai usor cele mai nuantate valente afective. Intrucat cunostintele bazate pe rationament sunt mai durabile, prin prezicerea unor motivari ortografice sa refacem procesul de invatare corecta a limbii in mod invers, de la grafem la fonem, de la cuvantul scris la cel rostit. Motivarile ortografice constituie un mijloc eficient de formare a unor deprinderi de exprimare corecta, scrisa si orala, si de precizare a cunostintelor de limba. Cuvantul, ortograma, grupul de cuvinte - ca unitate ortografica - va fi retinut mai usor, intrucat prin motivarea ortografica, scrierea sa e sustinuta logic si gramatical, devenind un proces constientizat, care va impune rostirea corecta si va duce la evitarea oscilatiilor si nesigurantei.

In prezentarea motivarilor ortografice, corelam permanent notiunile de morfologie cu cele de sintaxa si de vocabular, precum si cu ortografia si ortoepia, acordand astfel atentia cuvenita tuturor componentelor limbii romane. In corectarea greselilor nu este indicat sa dam forma gresita, intrucat uneori se retine aceasta si nu cea corecta.

Modernizarea mijloacelor si procedeelor de formare a unor deprinderi de examinare corecta - scrisa si orala - se impune ca o consecinta imediata privind extinderea invatamantului obligatoriu, imbunatatirea calitativa a muncii de predare in toate ciclurile de invatamant si asigurarea unui nivel optim de pregatire a elevilor.

Este stiut ca cele mai grave greseli de limba se fac in domeniul vocabularului. In scoala accentul se pune azi prea mult pe morfologie si sintaxa si prea putin pe dezvoltarea vocabularului si pe formarea deprinderilor de scriere corecta. Chiar si oamenii culti fac greseli de vocabular sau de scriere, pentru ca forma corecta a cuvintelor nu se retine intotdeauna.

Daca modern in predare inseamna raspunsul adecvat la comanda sociala a vremii, tot ceea ce poate reduce diferenta dintre recunoastere si reproducere, tot ceea ce contribuie la realizarea sarcinilor invatamantului nostru, a obiectivelor formulate prin programele scolare, atunci, in predarea limbii romane - vazuta ca un sistem de semne cu ajutorul carora ne formulam gandurile - este necesar sa accentuam asupra laturii practice, aplicative, fundamentate insa si teoretic. Modern in prezentarea limbii romane inseamna rigoare stiintifica in lectie si utilizarea unor metode si procedee care sa stimuleze gandirea elevilor, sa-i faca sa inteleaga si sa aplice corect normele gramaticii. Cunoasterea foneticii, educarea pronuntiei, imbogatirea vocabularului contribuie la dezvoltarea exprimarii orale si scrise a elevilor, la apropierea limbii acestora de un nivel tinta care ar trebui sa reprezinte nivelul de exigenta al limbii literare. De aceea, predarea gramaticii, aceasta gimnastica a mintii, ce formuleaza legi si indica norme, are un scop imediat, formativ dar si altul, la fel de important, informativ. Max Muller afirma ca gramatica este ,,sufletul si sangele unei limbi". Aceasta presupune, din partea noastra, a celor ce ne ocupam de educatia elevilor, o cunoastere aprofundata a faptelor de limba, pentru a oferi noi insine modele de exprimare. La noi, in scoli, accentul cade prea mult pe analiza gramaticala si prea putin pe ortografie, punctuatie si dezvoltarea vocabularului. Analiza gramaticala este utila numai in masura in care ajuta la imbunatatirea exprimarii orale si scrise.

Un mare neajuns al predarii limbii romane este acela de a-i spune elevului cum se scrie corect, fara a-i motiva de ce se scrie asa. Predarea gramaticii in scoala trebuie sa aiba un caracter functional. Prin aceste ore se comunica, se insusesc, se consolideaza si se intregesc cunostintele elevilor, dar un rol important in constientizarea lor il au motivarile ortografice, care se realizeaza printr-un dialog intre elev si invatator, sustinut de un permanent efort personal si efectuat pe baza unor conexiuni inverse. Realizam astfel un proces de interdependenta intre normele ortografice si cele ortoepice, perceput ca un act unitar, cu repercursiuni directe in procesul de perfectionare a limbii.

Exprimarea corecta - orala si scrisa - este o preocupare de baza a educatoarelor, invatatorilor si profesorilor si se realizeaza pe trepte diferite, cu sarcini sporite, de la o etapa la alta.

Odata cu scolarizarea copiilor de la varsta de sase ani, invatamantul prescolar a fost integrat organic, cu responsabilitati precise, in invatamantul general. In educatia si instructia copiilor, educatoarelor le revin sarcini deosebite, printre care, o pondere prioritara au corectarea si dezvoltarea vorbirii. Un prim punct de plecare in munca de corectare si dezvoltare a vorbirii trebuie sa fie formarea auzului fonematic, adica distingerea si pronuntarea corecta a fonemelor, a sunetelor care au o functie in limba.

Cultivarea exprimarii incepe in gradinita cu aspectul ei oral, decisiv in procesul de formare a individualitatii copilului. Psihologii afirma ca 80% din inteligenta umana se realizeaza la varstele mici. De aceea, grija pentru o exprimare corecta, clara si precisa trebuie sa constituie o preocupare principala a educatoarei, aceasta avand grija ca fiecare copil sa vorbeasca zilnic cu colegii lui, antrenat de educatoare, daca e cazul, cu scopul de a-i urmari exprimarea si a o corecta. Aceasta, cu atat mai mult cu cat ei nu sunt preocupati inca de formarea exprimarii, ci de continutul de idei pe care-l transmit.

In clasa I, invatatorul continua munca educatoarei privind dezvoltarea auzului fonematic, corectarea si dezvoltarea vorbirii, precizarea si imbogatirea vocabularului. Sarcina prioritara a predarii limbii romane in aceasta clasa consta in insusirea de catre elevi a citit-scrisului. Acum se realizeaza primul salt calitativ in procesul de invatare: trecerea de la fonem la grafem, de la sunet la litera. Totodata, acum incepem sa le formam elevilor primele deprinderi ortografice care presupun respectarea unor norme precise. Preocuparea pentru pronuntarea, citirea si scrierea corecta a cuvintelor, pentru despartirea in silabe, pentru rostirea corecta a sunetelor izolate si in cuvinte o manifesta invatatorul nu numai in orele de limba romana (citire-scriere), ci si in cadrul celorlalte obiecte, folosind in acest sens exercitii variate de analiza si sinteza fonetica si un material didactic adecvat.

In ciclul primar, in invatarea ortografiei elevul parcurge mai multe etape, deoarece predarea limbii romane se realizeaza potrivit principiului concentric. Invatatorii sunt primii care au raspunderea formarii de deprinderi ortografice. Multe din aceste deprinderi se insusesc concomitent cu invatarea citit-scrisului. In primele doua clase elevii invata limba fara sa li se precizeze terminologia. Cunostintele lor ortografice si de punctuatie au o slaba fundamentare teoretica, multe limitandu-se la caracterul empiric sau reducandu-se la explicatii si rezolvari situationale. In clasele a III-a si a IV-a largim baza cunostintelor teoretice, prin precizarea si definirea lor, pornind de la observarea deliberata a faptelor de limba. Elevii isi insusesc acum minimul necesar de norme ortografice.

In ciclul gimnazial se largeste sfera cunostintelor teoretice si se acorda o importanta deosebita procesului de abstractizare si constientizare. Calea principala de formare a deprinderilor de utilizare corecta a limbii prin studiul gramaticii este exercitiul. Elevii sunt pusi acum in situatia de a observa ceea ce este general si caracteristic pentru limba (tendintele ei), acordandu-se atentia cuvenita tuturor componentelor ei. La clasele I-IV motivarile ortografice au un caracter limitat, rezumandu-se doar la nivelul fonetic al limbii, in timp ce in ciclul gimnazial, prin ele verificam intelegerea cunostintelor morfologice predate si asiguram insusirea constienta a ortogramelor. Profesorul de limba romana trebuie sa inteleaga insa ca ,,pentru fenomenul lingvistic nu exista de obicei o singura, ci mai multe posibilitati de explicare". Cunostintele gramaticale insusite in ciclul gimnazial trebuie sa duca la intelegerea faptelor de limba in interdependenta lor, la stabilirea de relatii corespunzatoare intre acestea si la formarea unor deprinderi temeinice si trainice de scriere corecta. Aceasta, cu atat mai mult, cu cat in licee - cu exceptia celor pedagogice si de filologie-istorie - planul de invatamant nu mai prevede ore aparte de gramatica a limbii romane. Asa cum arata insa D. Macrea, ,,efortul pentru scrierea si vorbirea corecta nu se sfarseste odata cu scoala, ci ele continua prin colaborarea tuturor factorilor culturali - literatura, publicistica, teatru, radio si televiziune - care, fiecare in felul lor, asigura limbii forma optima indeplinirii functiei ei de comunicare.

Intre ortografie si ortoepie exista un raport de reciprocitate. Ortografia fixeaza in scris ortoepia, dar si imaginea grafica a cuvantului influenteaza asupra pronuntarii lui. Formarea deprinderilor de exprimare corecta - orala si scrisa - se realizeaza cu mai multa eficienta prin motivarile ortografice. Ca ultima etapa a invatarii ortografiei, prin motivarile ortografice stabilim argumentele cu care sustinem scrierea corecta a unui cuvant sau a unui grup de cuvinte, urmarim insusirea constienta a normelor unitare ale limbii romane actuale. De aceea, la lectiile de limba romana atentia trebuie indreptata asupra aplicarii regulilor gramaticale in exprimare, asigurandu-se astfel gramaticii un preponderent caracter practic-aplicativ. Prin motivarile ortografice, elevii vor fi pusi in situatia ,,de a intelege rational logica interna a regulii, motivatia ei, aspectul ei functional si modul ei de actiune". Ora de limba va dezvolta gandirea logica si va asigura intelegerea normelor gramaticale daca se va desfasura sub motivarea lui ,,de ce?". Motivarea ortografica solicita gandirea logica a elevului, spiritul lui de observatie, capacitatea sa de analiza, de comparare si generalizare, asigurandu-se astfel exprimarii: claritate, corectitudine, precizie, conciziune, expresivitate, plasticitate etc. analizatorul vizual pastreaza mai mult timp imaginea ca cel auditiv. Potrivit principiului de baza al ortografiei noastre, scriem cum rostim. Numeroasele greseli de ortografie se datoreaza fluctuatiilor fonetice in rostire, de la individ la individ, rostirii regionale, precum si faptului ca prin analizatorul auditiv retinerea este de scurta durata. Motivarile ortografice, prin precizarile gramaticale efectuate cu ajutorul analizatorului vizual in primul rand, asigura si pronuntiei un caracter constientizat, permitand refacerea mentala a motivarii in caz de oscilatie sau de nesiguranta in pronuntare. Desi caracterul aplicativ preponderent al motivarilor ortografice se realizeaza in domeniul morfologiei, el cuprinde si capitole de fonetica si vocabular, iar motivatia se realizeaza prin stabilirea de relatii de interdependenta intre morfologie si sintaxa, morfologie si vocabular sau fonetica. Prin cuvinte exprimam cele mai diferite idei si cele mai variate stari afective, ceea ce acorda limbii calitatea de a reflecta gandirea in cele mai fine si mai subtile nuante ale ei. Eminescu a subliniat de multe ori ca ,,limba si legile ei dezvolta cugetarea".

La motivarea faptelor de limba solicitam gandirea. Orice motivare gramaticala urmeaza cu fermitate si consecventa linia unui rationament logic. Motivarile ortografice au caracter rational si practic, tin seama de realitatea limbii, adica de schimbarile in forma fonica a cuvintelor, cat si in semnificatia lor. Ele indica coordonatele gramaticii vii, ,,adica izvorate din functionarea dinamica a vorbirii si scrierii romanesti de astazi, indicandu-se, in fiecare caz, forma corecta." Motivarile ortografice se aplica la intregul sistem ortografic al limbii noastre, dar o mare parte din ortografie se invata fara gandirea actiunii analitice. Ele vor fi inserate pe parcursul tuturor lectiilor de morfologie si, cand e cazul, si a celor de fonetica si vocabular. Se vor face lectii speciale de motivari ortografice cu exercitii aplicative la sfarsitul unor subcapitole ale partilor de vorbire si, in mod obligatoriu, la sfarsitul predarii unei clase gramaticale, reusind sa cuprindem cazurile ortografice specifice. Pentru insusirea constienta a ortografiei, e necesar ca elevii sa corecteze greselile prin motivare. Invatatorul subliniaza greseala, elevul va reflecta asupra ei, o va motiva in discutia cu invatatorul si numai daca nu stie va fi ajutat de clasa sau de catre invatator. Elevii sunt obisnuiti astfel sa lucreze independent, sa consulte Indreptarul ortografic, ortoepic si de punctuatie, manualele de gramatica, alte lucrari de specialitate. Pentru a veni in ajutorul documentarii elevilor, motivarile ortografice se pot efectua sub forma de liste, de scheme sau tabele, texte cu tema ortografica, observatii si concluzii cu motivari, ce vor fi afisate in clasa in timp util. Aceste materiale grafice, prin caracterul lor enuntiativ, concretizant ofera elevilor posibilitatea de a revedea cazurile in care intervine nesiguranta. Ele nu trebuie privite ca retete unice pentru invatarea ortografiei, dar utilizate la momentul oportun si cu pricepere ajuta la constientizarea deprinderilor ortografice, fixand ortogramele in memorie si, prin aceasta, devenind practic - operationale. ,,Dupa insusirea corecta a regulilor ortografice, prin constientizarea lor, adica prin motivarea rationala si practica, un rol decisiv in conservarea lor de-a lungul vietii il asigura lectura continua a cartilor, revistelor si ziarelor, in care ortografia este astazi corect aplicata".

BIBLIOGRAFIE:

Avram Mioara, 1986, Gramatica pentru toti, Ed. Acad., Bucuresti

Beldescu George, 1984, Ortografia actuala a limbii romane, E.S.E., Bucuresti