CONSILIEREA INDIVIDUALA SI DE GRUP

CONSILIEREA INDIVIDUALA SI DE GRUP

Intre consilierea individuala si de grup exista numeroase asemanari dar si deosebiri. In ceea ce priveste asemanarile se constata ca in ambele forme responsabilitatile consilierului sunt relativ aceleasi:

Clarificarea sentimentelor:

Reflectii aupra naturii sentimentelor;

Reformularea continuturilor exprimate de client;

Acceptarea neconditionata a clientului;

Restucturarea atitudinala.

Intre cele doua forme de consiliere pot fi semnalate si alte similitudini (Holdevici,Irina,1996):

• Accentul pe diagnoza este minimal;
• Interpretarile nu sunt instrumente psihoterapeutice importante;
• Iluminarea brusca nu este elementul de baza in procesul schimbarii;
• Capacitatea subiectului de atrai experienta psihologica directa si imediata este indicatorul succesului;
• Atitudinile tranferentiale sunt considerate expresii ale starilor afective.

Diferentele semnificative intre consilierea individiala si de grup sunt:

• Mutarea de accent de pe atitudinea suportiva a consilierului pe dinamica relatiilor interpersonale din interiorul grupului;
• Situatia de grup pune accentul pe gradul de adecvare a relatiilor interpersonale;
• In cadrul grupului se fac cunoscute sisteme de valori si stiluri de viata ce pot deveni alternative fara a fi impuse din exterior;
• Ofera consiliatului posibilitatea de a ajuta la randul sau membrii grupului.

In consilierea individuala trebuie sa se respecte urmatorii pasi:

Ø      DEFINIREA PROBLEMEI

In definirea problemei, consilierul trebuie sa manifeste:

prezenta activa si interes pentru client;

ascultare activa;

cominicarea intelegerii elementelor problmei;

atitudine de respect, originalitate si deschidere la nou.

Ø      FORMULAREA OBIECTIVELOR

Stabilirea obiectivelor presupune:

identificarea datelor si a temei discutiei

impartasirea infrmatiei;

folosirea empatiei;

sugerarea unor alternative;

impartatirea propriilor experiente;

spontaneitatea.

Ø      PLANIFICAREA ACTIUNII

In formularea planului de actiune consilierul asigura:

sprijin in identificarea optiunilor;

suport in alegerea planului si in pregatirea actiunilor;

evaluarea abilitatilor.

Carl Rogers este initiatorul consilierii de grup. Elementele consilierii in grup sunt:

scopuri si activitati

nevoi si roluri ale participantilor

procese de grup

structura grupului

Grupul de intalnire are drept scop imbunatatirea relatiilor intrepersonale si o mai buna cunoastere de sine; el trebuie sa fie coeziv adica membrii lui sa-si acorde incredere unii altora iar consilierul trebuie sa faciliteze procesele care se petrec in grup la nivel minimal.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, Adriana (coordonator), 2001, Consilierea educationala , Cluj- Napoca

Butnaru, D. (coord.), 1999, Consiliere si orientare scolara, Ed. Spiru Haret, Iasi

Cornelius, H. , Faire, S. , 2000, Stiinta rezolvarii conflictelor, Ed. Teora, Bucuresti

De Lassus, 2000, Analiza tranzactionala, Ed. Teora, Bucuresti

Holdevici, I., 1996, Elemente de psihoterapie, Editura All Educational, Bucuresti

Holdevici, I., Vasilescu, I.P., 1993, Psihoterapia -un tratament fara medicamente, Editura Ceres, Bucuresti

Levine, M., 1994, Effective problem solving, Englewood Cliffs, NJ: Prentice Hall

Ionescu, G., 1990, Psihoterapia, Ed. Stiintifica, Bucuresti

May, Rollo, 1968, Psychology and human dilema, Princeton

Miclea, M . , 1999, Psihologie cognitiva- Modele teoretic-experimentale, Polirom, Iasi

Mitrofan, I., 1997, Psihoterapia experientiala, Editura Infomedica, Bucuresti

Sillamy, N., 1996, Dictionar de psihologie, Ed. Univers Enciclopedic, Bucuresti