CONSILIEREA ELEVILOR CU ABILITATI INALTE

1. Scopurile consilierii

Specificul consilierii copiilor supradotati

3. Ariile de stres pentru copiii si tinerii inalt abilitati

4. Modele de consiliere

5. Strategii de management privind desfasurarea activitatii de consiliere

1. SCOPURILE CONSILIERII

Conceptul de dotare aptitudinala inalta (talent, inalt abilitare, potential inalt, performante superioare, supradotare) a reprezentat, mult timp, unul din cele mai controversate concepte ale domeniilor psihopedagogice.

Fr. Gagné considera ca dotare supramedie ar "corespunde nivelului de potential aptitudinal dezvoltat nesistematic si legat de cel putin un domeniu de expresie umana (intelectuala, creativa, socio-afectiva, senzorio-motrica, etc.) care plaseaza respectivii subiecti printre primii 15-20% din semenii de varsta". Autorul mentioneaza ca aceasta categorie de aptitudini este "naturala"si ca poate fi identificata la toate fiintele umane.

Altii autori considera ca supradotarea reprezinta un grad superior mediei conventionale de dezvoltatare a aptitudinilor generale/specifice, care necesita experiente de invatare diferentiate prin volum si profunzime de experientele obisnuite furnizate de scoala. (Ministry of Education Ontario, 1984 Special Education Information Handbook, Toronto)

Un moment important in clarificarea conceptului de dotare supramedie la constituit Raportul Marland, 1971 al Comisiei de Educatie a Congresului SUA care precizeaza: copiii capabili de performanta inalta sunt cei care au realizari si/sau aptitudini potentiale in oricare dintre urmatoarele domenii, izolate sau in combinatie:

• Capacitate intelectuala inalta

Aptitudini academice specifice

• Gandire productiva sau creativa
• Abilitate in leadership
• Talent pentru arte vizuale sau scenice
• Aptitudini psihomotrice

In acelasi document se recomanda programe diferentiate si/sau servicii suplimentare celor oferite in scoala de masa, in vederea "realizarii contributiei lor fata de sine si fata de societate".

Consilierea copiilor supradotati vizeaza, in primul rand, acordarea unui sprijin si a unei intelegeri particulare in plan afectiv dar si o instrumentare cu metodele si tehnicile de munca intelectuala, in plan cognitiv.

Consilierea supradotatilor se centreaza pe dezvoltarea si armonizarea personalitatii copilului cu potential inalt, precum si pe modalitatile de punere in valoare a performantelor acestuia.

L.K.Silvermann (1993) stabileste ca scopuri ale consilierii copiilor cu potential inalt:

• Sprijinirea autenticitatii si a idealurilor;
• Dezvoltarea creativitatii;
• Dezvoltarea autonomiei, a integritatii si a responsabilitatii;

• Determinarea contributiei acestor elevi, viitori adulti, la progresul societatii;
• Formarea unui comportament civic;
• Formarea unui nivel inalt de dezvoltare morala, a altruismului, a compasiunii;
• Incurajarea judecatilor de reflectie, a curajului moral;
• Incurajarea simtului puternic al eficacitatii de sine:
• Dezvoltarea capacitatii de constientizare globala a realitatii interne si externe.

2. SPECIFICUL CONSILIERII COPIILOR SUPRADOTATI

Activitatea de consiliere are ca scop identificarea tuturor aspectelor pozitive ale activitatii copilului ca premise pentru potentarea virtualelor performante (Cretu, Carmen, 1998).

N.Colangelo (1979) precizeaza urmatoarele functii ale consilierii psihopedagogice oferita elevilor supramediu dotati aptitudinal:

• Depasirea frustrarii ce apare frecvent cand se planifica, din exterior, timpul de abordare al sarcinilor, in special prin limitarea persistentei acestora pe un singur tip de sarcini;
• Utilizarea de tehnici de consiliere centrate pe client;
• Asistarea parintilor si profesorilor pentru intelegarea situatiilor speciale care apar datorita gradului sporit de implicare afectiva a acestor copii in activitatile desfasurate;
• Construirea unei relatii de consiliere calde, umane, apropiate cu acesti elevi;
• Sprijinirea supradotatilor in intelegerea si aprecierea propriei senzitivitati exacerbate;
• Utilizarea tehnicilor centrate pe comportament;
• Asistarea elevilor dotati in stabilirea unor obiective realiste;
• Acordarea unui suport afectiv copiilor cu potantial inalt;
• Sprijinirea acestei categorii de copii cu nevoi speciale educationale prin activitati didactice adecvate, necesare pentru a aborda sarcini de invatare avansate;

Consilierea de grup are un potential puternic in tratarea sau tranzactionarea intereselor interpersonale. N. Colangelo (1991) considera ca "grupul de consiliere este singura cale eficienta de comunicare intre cei talentati, deoarece ei isi impartasesc din experiente si isi definesc si explica perceptiile.In astfel de sedinte de consiliere dotatii isi pot explora sentimentele si pot constientiza peceptia celorlalti despre persoana sa".

De foarte multe ori si parintii manifesta anxietate cind se refera la dezvoltarea iminenta a propriilor copii. Curiozitatea insaturabila, revendicarile permanente ale acestor copii ii fac incomozi, suprasolicitanti competentelor inalte care ii diferentiaza de ceilalti sau chiar enervanti pentru adultii mai putin receptivi sau cultivati. Inadecvarea parintilor se manifesta sub doua forme:

Imposililitatea acordarii suportului emotional;

Imposibilitatea stimularii intelectuale sau educationale a nevoilor copilului exceptional. (Colangelo, N. si Dettmann, D.F. 1985)

O alta tema a consilierii elevilor supradotati o reprezinta orientarea scolara. "Excesul" de posibilitati de realizare devine, de foarte multe ori, frustrant pentru copilul care incearca sa faca o alegere. Adolescentii si tinerii cu abilitati inalte au interese variate si puternice iar scopul unei singure cariere li se pare limitat. De asemenea, supradotatii se confrunta cu expectante stereotipe ale familei si scolii, care "proiecteaza" pentru acesti copii o cariera universitara sau de cercetare (Cretu, Carmen, 1998). Tinerii dotati nu se simt intotdeauna liberi sa aleaga cariera dorita, deoarece ei percep expectantele sociale ca pe o constangere, tacita sau explicita (Silvermann, L.K.).

Renzzulli (1979) si Perrone (1991) evidentiaza ca elevii supradotati opteaza pentru profesiuni realiste sau conventionale: baietii se orienteaza catre profesii din domeniul investigativ sau intreprinzator, iar fetele spre domeniul social si investigativ.

Specialistii in domeniul consilierii carierei copiilor capabili de performante superioare precizeaza trei categorii de factori ce determina alegerile vocationale: factori psihologici, factori psihocreativi si factori sociali. (N.Colangelo, 1991)

Factorii psihologici

• Stereotipurile legate de rolul de sex sunt mai putin importante pentru identitatea de sine a elevilor supradotati in comparatie cu ceilalti elevi;
• Exercita o singura profesie in viata;
• Isi implica puternic propriul Ego;
• Resimt dorinta de a relationa cu societatea;
• Au o trebuinta puternica de a atinge perfectiunea (mastery).

Factorii psihocreativi:

• Constanta testare a limitelor proprii si ale mediului, a starii de fapt;
• O permanenta competitie cu sine si cu ceilalti;
• Capabili de a crea propiul viitor;
• Creaza, cauta pentru a-si demonstra ca sunt pe deplin angajati in viata.

Factorii sociali

• Au o mare constiinta a viitorului;
• Percep lumea dintr-o multitudine de perspective;
• Au un puternic simt al responsabilitatii sociale.

3. ARIILE DE STRES PENTRU COPIII CU APTITUDINI INALTE

Stresul copiilor supradotati este mai intens in comparatie cu cel al covarstnicilor. Principalele cauze ale stresului sunt (Cretu, Carmen, 1998):

Ø      Campurile mai largi de constientizare si de senzitivitate expun supradotatii la factori potentiali de stres

Copiii cu potential inalt cauta oportunitatile de manifestare a capacitatilor, au tendinta de a organiza si controla mediul , de a tinde spre perfectionism. De cele mai multe ori, reactiile profesorilor sunt de a constrange, de a limita libertatea de expresie creativa, de impunere prin invocarea conformismului normativ. Aceste reactii se constituie in factori de stres pentru copilul sau adolescentul supradotat.

Ø      Imposibilitatea exercitarii unui control/modificare a mediului de viata

Mediul familial se poate constitui, la un moment dat, intr-un cadru stresant de manifestare pentru copiii supradotati. In literatura de specialitate se recomanda cateva metode anti-stres (Curran,1983):

• Imbunatatirea atmosferei in familie prin intalniri special programate in acest scop;
• Antrenarea tuturor membrilor familiei in rezolvarea unei probleme;
• Distribuirea responsabilitatilor si catre copil;
• Utilizarea de tehnici de relaxare;
• Experimentarea, sub control, a unor situatii stresante, pentru a mari si/sau imunitatea la stres.

Ø      Cautarea intensa a identitatii, tipica pentru precocitate

Sentimentul de a fi diferit determina frica de a nu fi izolat dar si expectante nerealiste fata de propriile rezultate sau fata de imaginea altora despre sine. Contrastul dintre asteptarile copilului si raspunsurile primite este stresant si detemina atitudini intense din partea copilului.

Problemele identificate la nivelul categoriilor de copiilor supradotati sunt (C.Cretu, 1998):

Dizarmoniile dezvoltarii psihice

desincronia reprezenta un decalaj intre dezvoltarea cognitiva, intelectuala si dezvoltarea emotionala; viata cognitiva si cea emotionala a acestor copii sunt aritmice, ceea ce ii face mult mai vulnerabili si, contrar asteptarilor, mai dependenti

de semenii lor.

nesincronizarea dezvoltarii intelectuale cu cea psihimotrica.

Dificultatile de socializare

Solitudinea, izolarea indelungata, refuzul de a mai frecventa scoala sunt de cele mai multe ori constante ale copiilor dotati. Ele sunt determinate de reactiile de ostilitate din partea colegilor care au ca resort neintelegerea, neacomodarea, intoleranta fata de ideile, interesele si preferintele diferite ale acestor copii. Complexitatea gandirii ii izoleaza de colegi si le atrage persecutii sub diferite forme. Adaptarea la mediu ostil nu se rezolva intotdeauna printr-o modalitate superioara care sa-i asigure in acelasi timp acceptarea de catre grup si evolutia status-ului sociometric.De foarte multe ori adaptarea se realizeaza la nivele inferioare de suportare a convietuirii prin camunflarea si inhibarea competentelor inalte care ii diferentiaza de ceilalti.

Inhibitia intelectuala

Fenomenul este specific doar grupurilor de copii cu un QI ridicat. Ei trebuie sa alega intre suferinta singuratatii si suferinta neutralizarii cauzei solitudinii. Prin alegerea celei de-a doua variante, ei evita decompensarea psihotica si suicidul.

Specialistii au identificat doua tipuri clasice de inhibitie:

Pierderea temporara a capacitatilor intelectuale performante, cu posibilitatea recuperarii.

Pierderea definitiva a potentialului intelectual sau cel putin a aptitudinilor intelectuale inalte;

Daca prima strategie de aparare ( intelectualizare rece si distanta ) nu este eficienta, copiii exceptionali avanseaza, de obicei, metoda radicala: refuzul utilizarii potentialului intelectual. Calitatile intelectuale inalte, ca orice potential neutilizat, paralizeaza si cu timpul se pierd.

Dificultati de structurare a personalitatii

Cercetatorii au stabilit doua categorii de copii care au astfel de probleme:

• Cei pentru care dotarea inalta nu ar fi decat o consecinta aleatoare a genelor parentale si care nu provoaca dificultati de integrare a personalitatii;
• Copiii a caror abilitati inalte reprezinta o reactie de aparare impotriva angoaselor arhaice de neantizare, de abandon. In acest caz copiii tind sa exercite un control strict asupra mediului, au frecvente stari depresive, se simt in permanenta persecutati. Accentuarea acestor comportamente poate fi semnul organizarii personaliatii de tip psihotic sau dizarmonic.

4. MODELE DE CONSILIERE

In solutionarea problemelor copiilor supradotati foarte importanta este relatia parinti-scoala. Colangelo si Dettmann (1982) au elaborat un model de consiliere ce conceptualizeaza patru tipuri de interactiuni parinti-scoala: cooperarea, conflictul, interferenta si dezvoltarea naturala.

• Cooperarea se manifesta prin atitudinea de acceptare a parintilor si a scolii a faptului ca ambele trebuie sa fie active in educatia copiilor cu potential inalt. In acest caz, tendinta este de impartasire a informatiilor desprre copil si de cooperare intre scoala si familie.
• Conflictul este interactiunea bazata pe atitudini antagonice cu privire la rolul scolii intre parinti (activi) si scoala (pasiva). Parintii considera ca este nevoie de programe speciale pentru satisfacerea nevoilor si dezvoltarea abilitatilor copiilor talentati. De cele mai multe ori, "parintii activi" au o atitudine critica fata de scoala ceea ce conduce la: respingerea de catre copil a evaluarilor si cerintelor scolii; asumarea de catre parinti unor programe in afara scolii (mentori, scoli private, etc); renuntarea la comunicare cu scoala.
• Interferenta se bazeaza pe conflictul intre scoala, ce doreste sa furnizeze activitati speciale pentru cei talentati, si parintii ce considera ca programele speciale nu sunt necesare si eficiente.
• Dezvoltarea naturala se bazeaza pe acordul dintre parinti si scoala cu privire la rolul pasiv pe care trebuie sa il joace scoala, aceasta oferind suficiente oportunitati de dezvoltare.

Cele patru interactiuni pot fi cauzele unui acord sau dezacord intre parinti si scoala, situatie ce se reflecta in atitudinile copiilor fata de scoala, fata de invatare si in aspiratiile lor vocationale.

W.A. Gray si M.M. Gray propun un model de strategie in care parintii sunt mentori ai propriilor copii. Aceasta strategie are patru faze:

• Identificarea, de catre parinte, a ceea ce ar dori sa impartaseasca, din experienta personala, pe o perioada de 8-12 saptamani; copilului care are rol de protejat.
• Acceptarea unui plan de proiect atat din partea mentorului, cat si a protejatului.
• Implinirea planului.
• Crearea, prezentarea si terminarea produsului.

A.Y.Badwin desprinde urmatoarele elemente de comportament ale profesorului in relatie cu elevii talentati in scopul prevenirii aparitiei problemelor specifice:

• Intretinerea unei relatii pozitive si apropiate cu elevii inalt abilitati pentru sprijinirea procesului de invatare;

• Interactiuni verbale, superioare calitativ si cantitativ, necesare in predarea cu succes la acesti elevi;
• Orientarea catre un obiectiv final care sa vizeze in principal productivitatea creativitatii elevilor;
• Furnizarea de contexte educationale potrivite intereselor de studiu independent;
• Oferirea unui model de comportament uman exemplar.

Prin crearea de cabinete de consiliere specializata, copiii si tinerii talentati dar si familiile acestora ar putea beneficia de asistenta, de suport in vederea dezvoltarii cognitive, emotionale si sociale.

5. STRATEGII DE MANAGEMENT A CONSILIERII

Managmentul unui cabinet de consiliere se refera la acele activitati ce faciliteaza functiile echipei de conducere. Acesta includ activitati administrative: inregistrarea si raportarea, planificarea si controlul bugetului, facilitati ale activitatii manageriale si pevederi pentru resursele suport.

In asistenta psihopedagogica a copiilor supradotatii, rolurile si functiile consilierului sunt:

Evaluarea capacitatilor si a altor caracteristici psihocomportamentale ale copilului supradotat;

Proiectarea, monitorizarea si analiza evaluarii;

Asistarea profesorilor, parintilor si colegilor copiilor cu potential inalt;

Orientarea vocationala a acestei categorii speciale de elevi;

Identificarea si implicarea agentiilor si comunitatilor locale in sprijinirea elevilor talentati;

In elaborarea unui plan de management, consilierul trebuie sa respecte umatoarele etape: planificarea, bugetul, organizarea si controlul (Kotter, 1988).

Planificarea presupune identificarea activitatilor si include:

Fixarea obiectivelor:

Detalierea sarcinilor de lucru;

Estimarea resurselor necesare pentru fiecare sarcina concreta;

Stabilirea unui calendar de desfasurare a activitatilor;

Organizare se refera la punerea in actiune a planului si implica combinarea activitatilor cu resursele disponobile.

Controlul implica asigurarea ca planul si organizarea au atins scopurile propuse :

• Monitorizarea;
• Raportarea;
• Compararea;
• Corectarea;

Un plan de actiune eficient va avea urmatoarele caracteristici:

Planificarea programului trebuie sa fie dezvoltata, sa indice obiectivele imediate, intermediare si de durata;

Trebuie sa aiba o dezvoltare logica si modele secventiale;

Trebuie sa fe flexibil;

Trebuie sa ofere o prioritate maxima comunicarii , coordonarii si cooperarii;

Trebuie sa ofere o baza pentru angajarea resurselor.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Baban, A. , 2001, Consilierea educationala , Cluj-Napoca

Cornelius, Helena, Faire, Shoshana, 1996, Stiinta rezolvarii conflictelor , Ed. Stiinta si Tehnica, Bucuresti

Cosmovici, Andrei, Iacob, Luminita, 1998, Psihologie scolara, Editura Polirom, Iasi

Cretu, Carmen, 1999,Curriculum diferentiat si personalizat , Ed. Polirom, Iasi

Cretu, Carmen, 2000, Psihopedagogia supradotatilor, Ed.Polirom, Iasi

Grant, W. , 1998, Rezolvarea conflictelor, Teora, Bucuresti

Dumitriu, Gheorghe, 1998, Comunicare si invatare , EDP, Bucuresti

Neculau, Adrian, 1998, Psihologia sociala a campului educational in Psihopedagogie coord. C. Cucos, Polirom, Iasi

Sutherland, Valerie, 1999, Cum sa te porti cu oamenii dificili, Ed. Image, Bucuresti

Stoica Constantin, Ana , 1998 , Psihosociologia rezolvarii conflictelor , Polirom, Iasi