Home - Rasfoiesc.com
Educatie Sanatate Inginerie Business Familie Hobby Legal
Doar rabdarea si perseverenta in invatare aduce rezultate bune. stiinta, numere naturale, teoreme, multimi, calcule, ecuatii, sisteme
Biologie Chimie Didactica Fizica Geografie Informatica
Istorie Literatura Matematica Psihologie

Didactica


Index » educatie » Didactica
» Aspecte metodologice ale desfasurarii invatarii prin cooperare


Aspecte metodologice ale desfasurarii invatarii prin cooperare

loading...

Aspecte metodologice ale desfasurarii invatarii prin cooperare in cadrul activitatilor de seminar



Inovatiile pedagogice din cea de-a doua jumatate a secolului al XX-lea au determinat, in mare masura, reducerea ponderii pe care o ocupau in trecut invatamantul frontal in economia de timp a activitatilor educative. Inovatiile in curriculum, de genul celei cunoscute sub numele de „mastery learning“, dar si a celor care au pus accentul pe individualizarea si diferentierea curriculei, au facut mai mult loc instruirii pe grupuri mici si prin activitati individuale. Astfel, in organizarea si desfasurarea activitatilor didactice universitare, alaturi de cursuri, desfasurate frontal, de cele mai multe ori sub forma de prelegeri, activitatile de seminar castiga teren datorita aportului lor la indeplinirea finalitatilor activitatii instructiv-educative.

Mare parte din activitatile de seminar din mediul universitar se desfasoara pe grupe, finalitatile urmarite prin folosirea acestui mod de instruire fiind: dezvoltarea spiritului de cooperare al studentilor, intensificarea comunicarii intre studenti, dezvoltarea responsabilitatii personale in indeplinirea sarcinilor asumate, stimularea productivitatii gandirii, familiarizarea cu munca de cercetare in echipa, depasirea unor bariere de natura psihosociala etc.

Metodologia desfasurarii activitatilor de seminar este diversa, profesorii reusind sa mareasca eficienta si atractivitatea activitatilor datorita completarii metodelor traditionale cu metode moderne, bazate pe actiune, seminariile devenind astfel interactive.

Metodologia activa preconizata a fi utilizata in cadrul seminariilor reliefeaza si conditiile care pot favoriza eficienta acestor metode. Vom prezenta cateva aspecte metodice de care depinde participarea activa a studentilor la activitatile didactice:

a. Neasumarea de catre studenti a rolului de coparticipant activ la seminar duce la un demaraj intelectual lent si diminueaza la inceput mijloacele de reflectie si expresie. Ca atare, incurajarea si ajutorul grupului de invatare sunt o conditie sine-qua-non a reusitei antrenarii la o coparticipare activa, reala si eficienta;

b. Emotivitatea este o stare fireasca in faza de inceput a coparticiparii.


Efectul ei negativ se resimte insa in imposibilitatea de a reactiona intr-o maniera apropiata de situatie. Depasirea se poate face mai ales printr-un interes puternic pentru activitatea instructiv-educativa la care participa. De aici nevoia organizarii intregului proces didactic plecand de la centrele de interes ale studentilor;

c. Fiecare angajare a studentului la o participare activa in procesul instructiv-educativ poarta pecetea individualitatii respective. Incercarea de a anihila aceasta individualizare duce intotdeauna si la anihilarea participarii. De aici si cerinta de a incuraja modul personal, si nu sablonard in activitatile didactice;

d. Utilizarea unor metode clasice, scolaresti, de dirijare stricta a activitatii studentilor, creeaza aproape intotdeauna refuzul studentilor de a participa activ. Acestia considera ca activitatea respectiva nu are valoare, intrucat nu raspunde asteptarilor lor de a fi considerati adulti;

e. Lipsa de participare activa a studentilor la activitatile de seminar se explica de multe ori prin faptul ca studentii considera informatiile vehiculate irelevante, neinteresante pentru profesiunea lor viitoare;

f. Educarea si instruirea studentilor in mediul viitoarei lor profesii potenteaza participarea activa la activitati, explicatiile vizand mai ales certitudinea ca aceasta este o activitate interesanta, serioasa si utila;

g. Participarea la activitatile de grup sporeste in masura in care grupul este organizat ca grup de invatare, de cercetare si de actiune;

h. Obiectivele abstracte, nedefinite corect ale activitatii cu studentii sunt o frana in calea participarii active a acestora. Obiectivele precise, care pleaca de la situatia reala, de la aspiratiile studentilor pot spori dorinta acestora de a participa la activitate;

i. Organizarea metodica a seminarului este esentiala. Oricat de nobile ar fi obiectivele si oricat de spectaculoase ar fi dotarile, doar o strategie didactica de activizare a studentilor este eficienta;

j. Participarea activa a studentilor la activitati depinde in mare masura de nivelul comunicarii cu profesorul, de aceea cresterea nivelului de empatie este esentiala;

k. Nivelul participarii studentilor la activitati nu poate fi mai mare decat nivelul participarii profesorului, iar aceasta presupune din partea profesorului angajare totala, responsabila, creativa, eficienta in organizarea si desfasurarea activitatilor didactice.

Vom prezenta in continuare cateva metode prin excelenta active, care pot fi folosite cu succes in cadrul activitatilor de seminar la diverse discipline. In seminariile care urmaresc nu atat transmiterea de cunostinte, cat formarea de atitudini, valori, comportamente, deprinderi se poate utiliza metoda jocului de rol; in seminariile independente de curs, al caror


continut este nou si se cere asimilat si aprofundat, se poate folosi metoda mozaicului; in seminariile complementare la curs, in care se doreste reluarea unor informatii predate si completarea acestora cu altele noi, se poate folosi metoda Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat.

Jocul de rol este o metoda activa de predare-invatare, bazata pe activitati de simulare a unor relatii, activitati, functii, profesiuni, statusuri sociale, fenomene, stari de lucruri, toate acestea fiind urmate de analiza reprezentarilor, a comportamentelor si a atitudinilor observate in timpul simularii. Studentii sunt in situatia de a deveni actori ai vietii sociale si profesionale, pentru care se pregatesc, formandu-si competente, abilitati, atitudini, comportamente si convingeri.

In proiectarea, pregatirea si utilizarea jocului de rol se parcurg urmatoarele etape metodice:

     _ identificarea situatiei interumane care se preteaza la simulare prin joc de rol si care corespunde obiectivelor urmarite;

     _ modelarea situatiei si proiectarea scenariului instruirii;

     _ organizarea grupului, alegerea actorilor, instruirea lor in legatura cu specificul si exigentele jocului de rol;

     _ pregatirea rolului de catre actori, studierea instructiunilor;

     _ desfasurarea jocului de rol propriu-zis;

     _ reflectia si dezbaterea colectiva a interpretarilor, analiza de continut si analiza comportamentelor identificate.

Cerintele metodice referitoare la organizarea si desfasurarea unui joc de rol pot fi:

     _ in distribuirea status-urilor si a rolurilor profesorul trebuie sa porneasca de la dorintele, aspiratiile, preferintele fiecarui participant;

     _ inainte de derularea jocului sa se organizeze exercitii pregatitoare;

     _ sa se creeze o atmosfera placuta, destinsa, pentru a-i stimula pe actori si a preveni instalarea blocajelor;

     _ fiecare actor sa cunoasca atat cerintele legate de propriul sau comportament, cat si cerintele de comportament ale partenerilor;

     _ este recomandabil ca un joc sa fie interpretat de mai multe ori, pentru a asigura consolidarea comportamentelor manifestate;

     _ profesorul trebuie sa urmareasca cu atentie, la fiecare actor, modul cum isi asuma si interpreteaza rolul, masura in care se identifica cu rolul si sa ajute participantii sa-si indeplineasca sarcinile;



     _ studentii care nu au un rol activ in activitatea respectiva trebuie sa primeasca fie sarcini organizatorice, fie sarcini de observatori, cu obiective concrete, iar activitatea lor sa fie valorificata in final.

Clasificarea jocurilor de rol implica doua mari categorii, in interiorul


carora regasim alte subdiviziuni:

     1. Jocuri cu caracter general:

     _ jocuri de reprezentare a structurilor – ajuta studentii sa inteleaga modul de functionare a unei structuri organizatorice integrate intr-un sistem (pentru istorie, management si stiinte economice);

     _ jocuri de decizie – simularea unor contexte situationale in care studentii trebuie sa ia o decizie importanta (pentru istorie, management, stiinte juridice, economice, stiinte militare si pedagogie);

     _ jocuri de arbitraj – dezvoltarea capacitatilor de intelegere, mediere si solutionare a situatiilor conflictuale care pot sa apara intre doua persoane, grupuri, unitati economice etc. (pentru stiinte economice, juridice si stiinte sociale);

     _ jocuri de competitie – simularea obtinerii unor performante de invingere a unui adversar real sau imaginar, prin adoptarea unor strategii diverse, prin identificarea unor solutii optime, respectand regulile jocului (pentru toate disciplinele in cadrul carora se pot organiza situatii competitive).

     2. Jocuri cu caracter specific:

     _ jocuri de negociere – simularea unor operatii de vanzare-cumparare, a tranzactiilor comerciale, financiar-bancare, simularea unor negocieri pentru rezolvarea conflictelor interumane (pentru disciplinele economice, management si disciplinele socio-umane);

     _ jocuri de-a profesorul si elevii – simularea unor situatii educative;

     _ jocuri de-a comandantul de pluton si plutonul – simularea unor situatii si activitati specifice profesiei militare.

Potentialul pedagogic al jocului de rol consta in faptul ca activizeaza studentii din punct de vedere cognitiv, afectiv si motric, ii pune in situatia de a relationa intre ei, de a constientiza si a exercita autocontrolul asupra comportamentelor proprii, evidentiaza modul corect sau incorect de comportare si actiune in anumite situatii, sprijina intelegerea complexa a situatiilor, reprezinta o metoda eficienta de formare a convingerilor, atitudinilor, deprinderilor, conduitelor corecte si dezirabile.

Metoda mozaic este o metoda promovata de sustinatorii predarii-invatarii in maniera gandirii critice si poate fi utilizata la diverse discipline, la seminariile ce isi propun studierea de catre studenti a unui material informativ care n-a fost abordat la curs, dar care exista sub forma tiparita (carti, cursuri, fise etc.). Profesorul stabileste o tema de studiu, pe care o imparte apoi in subteme. Grupa de studenti se imparte in subgrupe de 3-5 studenti, in functie de numarul fragmentelor in care a fost impartit textul de studiat, fiecarui membru al subgrupei revenindu-i un fragment de


continut. Subgrupele initiale se despart temporar, iar cei care se ocupa de acelasi fragment din continutul de idei se intalnesc in „grupuri de experti“, care pregatesc impreuna subiectul, il dezbat, cauta cea mai buna modalitate de a-l prezenta celorlalti colegi din grupul initial. Se refac apoi grupurile initiale si are loc predarea reciproca a continutului, fiecare „expert“ prezentandu-si pe rand fragmentul in fata celorlalti, deveniti intre timp „experti“ in alte fragmente. In final, studentii sunt evaluati, de cadrul didactic, din intregul material. Metoda mozaicului activizeaza toti participantii la seminar, care au sarcini precise si aprofundeaza continutul pe care urmeaza sa-l predea colegilor, incearca sa anticipeze eventualele lor neclaritati, sa caute exemple si explicatii elocvente, sa faca o prezentare interesanta. Se stie ca ceea ce faci este insusit mai temeinic decat ceea ce auzi sau vezi, iar aceasta metoda demonstreaza din plin adevarul afirmatiei anterioare.

Metoda Stiu/Vreau sa stiu/Am invatat – este o metoda ce urmareste constientizarea studentilor in legatura cu propria lor activitate de cunoastere, respectiv stimularea abilitatilor metacognitive si a gandirii critice. Gandirea critica nu este o materie de studiu, ci este un produs, este un nivel la care ajunge gandirea noastra in momentul in care gandim critic din obisnuinta, ca modalitate fireasca de interactiune cu ideile si informatiile pe care le primim sau le descoperim. In acelasi timp, este un proces care are loc atunci cand cel care invata isi pune intrebari de genul: „Ce semnificatie au aceste informatii pentru mine?“, „Cum pot sa folosesc aceste informatii?“, „Cum pot lega aceste cunostinte de ceea ce stiam dinainte?“, „Care ar putea fi consecintele aplicarii acestor idei, pentru mine si pentru ceilalti?“, „Ce cred eu despre asta?“, „Ce anume pot face in alt fel acum, cand detin aceasta informatie?“, „Cum sunt afectate convingerile mele de aceste idei?“.

Cu grupa de studenti, la inceputul seminarului se trece in revista ceea ce studentii stiu deja despre o anumita tema, fie ca au aflat din prelegerea pe care au audiat-o la tema respectiva, fie ca au dobandit prin studiu individual. Fiecare student isi noteaza in prima rubrica a tabelului ideile cele mai importante pe care le-a retinut la subiectul respectiv. Apoi li se cere sa formuleze intrebari, preocupari, curiozitati personale in legatura cu acel subiect, la care se asteapta sa gaseasca raspunsuri si le noteaza in a doua rubrica a tabelului. Seminarul va decurge in continuare prin diverse metode, alese in functie de continut, de obiective, de caracteristicile grupei etc. (discutie colectiva, activitati pe grupe, invatare prin descoperire, joc de rol etc.). La sfarsitul seminarului se va cere studentilor sa noteze ideile cele mai importante pe care le-au aflat in ora respectiva, completand cea de-a treia rubrica a tabelului.


STIU

(ce credem ca stim)

VREAU SA STIU

(ce vrem sa stim)

AM INVATAT

(ce am invatat)

Printr-o discutie frontala, profesorul poate sa afle in ce masura activitatea desfasurata a corespuns dorintelor si intereselor studentilor, poate sa obtina sugestii legate de continuturile ce pot fi abordate ulterior, poate sa faca recomandari studentilor, legate de modalitatile prin care acestia vor gasi raspunsuri la problemele care ii preocupa. Astfel, feedbackul imediat asigura premisele ameliorarii activitatii didactice in functie de necesitatile educationale ale studentilor.

Invatamantul actual creeaza in general un mediu universitar competitiv, si mai putin bazat pe cooperare intre studenti, pierzandu-se din vedere valentele pozitive ale cooperarii: dezvoltarea spiritului de echipa, a intrajutorarii, stimularea unei motivatii scolare de nivel inalt, dezvoltarea increderii in fortele proprii, o mai buna cunoastere intre studenti, invatarea diferentiata, oferirea posibilitatii studentilor de a se exprima personal, de a colabora cu profesorul, care devine partener, organizator, facilitator si persoana de sprijin pentru studenti.







Copyright © 2017 - Toate drepturile rezervate

Didactica


Gradinita
Poezii cantece


PLANIFICAREA UNITATILOR DE INVATARE Limba Franceza - Clasa a VIII-a, 2h/ sapt
PROIECT DE ACTIVITATE GRUPA: nivelul I –grupa mijlocie - Dans popular ,, Alunelul,,(/ )
MODALITATI DE UTILIZARE A CALCULATORULUI IN PROCESUL DE PREDARE-INVATARE
Invatarea la varsta adolescentei
Lectura ca metoda de instruire
PROBLEME GENERAL-TEORETICE ALE ORIENTARII SCOLARE SI PROFESIONALE (CA ETAPA INITIALA A ORIENTARII IN CARIERA)
PROIECT DE DIDACTIC Clasa: a II-a - Cunoasterea mediului, Animale domestice si animale salbatice
Abordarea sociometrica a grupului de elevi
PROIECT DE LECTIE - CLASA: a IX-a Biologie - Structura celulei eucariote
PRINCIPIILE CURRICULARE PRIVIND PREDAREA, INVATAREA, EVALUAREA