RENIU ( Re )

RENIU ( Re )

Scurt istoric : Mendeleev a prevazut inca din 1869 existenta reniului , pe care l-a numit atunci dwinangan , si caruia i-a atribuit numarul atomic 75 .   

In anul 1925 , chimistul german W.Noddack analizand , prin spectroscopia de raze X , impreuna cu Ida Tache ( care avea sa-i devina sotie ) , un concentrat provenit din prelucrarea unui mineral de platina , au anuntat descoperirea elementului cu numarul atomic 75 , pe care il numesc reniu dupa numele fluviului Rhin

Reniul a fost descoperit in acelasi an in compusi de mangan , independent de F.H.Lering , G.Druce , I.Heyrovsky si V.Dolejsёk .Acestia din urma au confirmat prezenta lui prin metoda polarografica .

In anul 1928 s-a izolat primul gram din acest element , folosind columbit si gaddolinit , care au un continut de 10% reniu . Tot in acest an sotii Noddack au obtinut reniu dintr-un molibdenit din Norvegia .

Izolarea acestui element a fost extrem de dificila datorita faptului ca reniul se gaseste extrem de rar in natura si punctul sau de topire este foarte ridicat .

Obtinere : Reniul se izoleaza din reziduurile de la prelucrarea mineralelor de molibden sau de la rafinarea cuprului . In cursul prelucrarii , reniul se oxideaza pana la heptoxid . Acesta este extras cu apa si , din solutia apoasa , se precipita ca perrenat de potasiu , KReO, greu solubil . Prin reducerea acestei combinatii cu hidrogen la 550C se obtine reniul metalic . In stare foarte pura se prepara prin procedeul van Arkel si de Boer .

Utilizari : Fiind un metal foarte scump , utilizarile reniului sunt limitate . Datorita rezistentei sale fata de acizi , s-a propus acoperirea cu reniu a tablei din care se confectioneaza rezervoare pentru pastrat acizii . Prin depunerea de reniu pe suprafete metalice se realizeaza oglinzi cu putere mare de reflectare . Reniul metalic precum si unii compusi ai sai se utilizeaza in industria chimica drept catalizatori in procesele de hidrogenare si reducere , in industria acidului sulfuric , la obtinerea cloroformului , la dehidrogenarea alcoolului izoamilic si in general a alcoolilor .

Reniul se utilizeaza in telefonie si la confectionarea penitelor de stilouri . Este folosit la fabricarea tuburilor electronice , a termoelementelor ca , de pilda , cuplul rodiu-reniu , cu ajutorul caruia se pot masura temperaturi pana la 1900C .

Filamentele de reniu pentru becurile electrice cu incandescenta sunt mai stabile decat cele de wolfram , iar filamentele bimetalice ( din wolfram acoperite cu reniu ) din lampile catodice , micsoreaza volatilitatea wolframului , reniul tinzand de aceea sa inlocuiasca wolframul in filamentele becurilor . In combinatie cu wolframul sau platina este folosit la fabricarea filamentelor utilizate in spectografie .

Reniul serveste ca adaos la prepararea unui mare numar de aliaje cu diferite metale tranzitionale , cu metale platinice , contribuind la imbunatatirea tuturor proprietatilor acestor aliaje .

Din reniu metalic si aliajele lui se confectioneaza contacte si intrerupatoare cu mare duritate , care sunt folosite in circuite electrice .